poezia mea

"MORMANT DRAG AL TINERETII MELE"

Stau singur in mormantul meu
Si ma gandesc la tine,
As vrea sa ies,sa te revad
Dar crucea grea ma tine.

In lanturi trupul mi-e legat,
Ma zbat in intuneric,
Cununi de spini mi-au pus pe cap,
Mi-au dat nume angelic.

Dar cum s-ajung eu inger pur
Cand sufletul mi-e negru?!
E plin de chinuri si suspini
Sunt doar spirit funebru.

Moarte ma cheama-ncet la ea,
Ma striga zi si noapte,
O vad mereu in calea mea,
Si-ncerc sa fug departe.

Scaparea-mi este sanul tau,
Te rog vino la mine
Si scoate-ma din lantul greu,
Sa pot s-ajung la tine.

Mana spre cer mi-o inalt mereu
Strigand dupa iertare,
Primeste-ma in gandul tau,
Nu vreau s-ajung uitare.

Astept un semn acum iubito
De l-al tau suflet prea curat,
Ma rog sa ai viata senina,
Sa nu ai mult de indurat.

Nu stiu cat timp mi-a trebuit
Iubirea ca s-o caut,
Dar stiu acum ca am gasit
Un loc umbrit de lauri.

Eu nu mai simt caldura rece
A inimii ce s-a topit,
Privesc la timpul care trece,
E un destin de neoprit.

Ma uit la trupu-mi care zace,
In groapa neagra,fara viata,
Si-o cruce-mi este capatai
Cu insemnari de gheata.

Nu incerca sa iti ingropi
Gandul ascuns de mine,
Caci eu te vad,te urmaresc,
Sunt chiar acum cu tine.

Dar trupul tau cel omenesc
Sufletul meu nu-l simte,
Te-ating,te mangai,te privesc,
Inima ta nu minte.

M-apasa-ncet sicriul alb
Si sufletu-mi zdrobeste,
Ma cheama dar e in zadar,
Cu trupul mort vorbeste.

Ma simt starin in acest loc
Plin de amintiri amare,
Oare-am ales sa-mi fii destin,
Plangand de dorul vietii tale?!