Pinţele

- Sa nu dai, auzi? i-am zis impingandu-i capul cu fruntea, ca sa vad mai bine.
Inima imi pulseaza in gat si in ochi, fire uscate de iarba imi intra in pielea de pe genunchi si din palme. Soarele isi impinge si el capul intre noi, sa se uite in gaura din pamant, cu marginile ude si surpate.
- Nu dau ma, gafaie de cald al Valericai cu sticla in mana, mai torn un pic si iese singura. Stai sa vezi cum sare...
Imi zice "ma" fiindca nu-s fata decat daca sunt proasta, ori daca plang sau imi e frica.
- Sa nu se-nnece, ma... las-o, haide mai bine sa plecam. Cautam maine alta! Nu am incredere in el, vad cum ii tremura mana pe sticla si isi musca buzele. Se ridica schiopatand, mai toarna niste apa din sticla si isi infige din nou ochii in pamantul galben. Are un picior stramb, cand merge isi vantura mainile pe parti ca o morisca. Acum il tine intr-o parte, bucata straina si fara folos. Pe el o furnica, cand sus, cand in jos. Cand o vede isi da cu ciuda cate-o sticla, injura ca nu nimereste, mai bea o gura, gafaie si se foieste. "A naibii pinţa, a sapat adanc..."
Eu vreau s-o vad de-aproape. Le vad mereu pe deal cand ies la soare, fire plapande, semne subtiri de exclamare.
Langa noi, tapetati cu faina pietrificata prin ochiurile aspre, doi saci de panza burdusiti: palarii mari de floarea soarelui, abia furate de pe camp.
- Hai ma ca vine ala si ne prinde, las-o. Il trag de spatele camasii, se smiorcaie, se zvarcoleste: "ce-ai ma cu mine?! ". Ma satur si il las, daca nu vrea, nu vrea... Crestez cu unghia un fir de papadie si il despic de-a lungu'-n carlionti, mi-l pun cercei si rad la el cu ochii in crucis, zurlie. "Esti proasta" da sa spuna schiopu', insa 'odata sare-n sus cu degetul aratator impins spre groapa si cu privirea asmutind o vina :
- Uite-o, e-acolo, scoate capu'! Ma uit in gaura, doua mustati. Ma uit in sus, doua sageti: "Ti-am zis eu, si voiai sa pleci!".
In varful nasului, intinsa ca un nerv topit, o picatura de sudoare sta sa cada...in burta ei sarata si cu capu-n jos, o lume parca arcuita-n teama. "E doar o pinţa" vreau sa spun, dar uit si nu mai spun nimic.
In ceafa amiaza arde, lanul de floarea soarelui se-mpiedica in vant si cade. Rasufla lin si cald, culcat pe-o parte. Deasupra, ochi uimit de cer senin.
La stanga, trei pasi mai incolo, e Putul Sec: o groapa-adanca cu pereti ziditi, neverosimil aparuta-n camp si totusi parca veche de cand lumea. Se spune ca a fost fantana cu apa limpede, curata,
c-ar fi avut si cumpana odata. De cand il stiu insa e plin de oase albe, un cimitir ciudat de animale.
- Hai ma sa ne uitam in Put! incerc sa il ademenesc, poate ca lasa pinţa. Parca n-ar vrea, se cam codeste, toarna ce-a mai ramas din sticla si vine-ncet, tragandu-si fara chef piciorul. In put, peste schelete de pisici, un cal cu coaste albe rasfirate-n vant. Venim din cand in cand aici, ca sa vedem ce face moartea. Pana acum facea pisici, un cal e lucru nou ce trebuie privit.
- E calu' lu' Pandele, zice. Ma uit mirata, numai coaste. De unde... stie asta calu', dupa coaste?!
- Da' ce crezi ma, pai pan' acu' ai lui eram... de mai avea el cal! Pandele-i paznic peste camp, un mos nebun cu ochii ca sageata. Acum ca stiu ca n-are cal, repede-mi fac un plan cu pepeni. Al Valericai parca-mi prinde gandul:
- Vii maine la furat de pepeni? Scuipa in put de vreo trei ori si-si face cruce. Imi fac si eu, scuip si eu de trei ori.
- Vin ma, c-acuma nu ne prinde cat ii haul! Ma uit in soare sus pe deal si peste flori de camp, departe. Coliba lu' Pandele abia se vede: o mana de coceni pe patru bete-n zare. Sub ea stiu ca-i Pandele, ca un soim, cu pantalonii lui din sac legati cu sfoara. Cu mana streasina la ochi ma uit sa vad de vine dupa noi. Pe drumul plin de colb, nici o miscare. Doar o caruta serpuind agale si clatinand din coviltir, un pic mai mare ca un punct, departe. Miroase a balega si-a flori, vantul se joaca peste nori, miroase-a moarte, a gunoi, a floarea soarelui si a trifoi. Si vreau sa spun ca uite se strang nori, ca hai acasa si ca vine ploaia cand ma surprinde-un pocnet infundat, un scrasnet sec de os si-un vaiet slab si sacadat. Ma trec fiori...
- Ce-ai facut ma, de ce ai dat?!!! Din varful nasului un strop sarat, o lume-ntoarsa cade si se face praf.
In loc sa tip, sub talpi plamanii mi se-afunda, se naclaiesc sa strige si se zbat sa fuga.
- E doar o pinţa, da sa spuna dar il rastorn si dau, al naibii schiop, si dau, si musc cat pot, si-al naibii schiop da inapoi si doare! E doar o pinţa!!! striga innabusit sub mine dar nu stiu cum se zbate si se-ntoarce, imi prinde cateva scatoalce, se rasuceste iar si-mi scapa...sarpe! "Esti proasta!" imi improasca de deasupra, si-l vad cum da din maini ca o morisca si vrea sa fuga, sontacaind si cu privirea-ntoarsa-n spate. Nici nu apuca sa mai strige iar si cade-asa, cu sticla rosie in mana. Nici nu-l mai vad. De n-ar fi numai pete rosii-n jur, as rade!
Cu degetele-nfipte-n nas, prin coaste descarnate si blanuri de pisici, al Valericai zbiara-n sus ca moare.
- Sa mori, ii spun cu ciuda, n-ai sa mai iesi de-acolo! Si plang, si mana-mi tremura pe pantalonii scurti ca nu stiu ce sa fac. Pe camp nici nu ma uit, poate ca inca mai respira, nu pot sa vad, nu vreau nici sa ascult! Sa vina ploaie peste maci, sa stearga tot, sa ia, sa duca peste varfuri de copaci!
Prin aeru'-mbibat de lacrimi imi pare ca si cerul tuna. Si-mi pare ca zaresc o palarie-anume, sub coviltir, in departare. "Te-am saturat", imi trece-un gand pe sub cerceii mei din papadie. Iau sacii si-i arunc in cap: "Las' ca te aranjeaza el Pandele, stai tu oleaca si-ai sa vezi pe dracu'!".
- E doar o pinţa, esti nebuna!!! inca mai striga schiopu'-n urma mea, din zoaie.

De peste deal se lumineaza a ploaie.
____________________________________________________
pinţa - regionalism din sudul tarii, numind o specie de soricel de camp