Capitolul 1
Într-o noapte ploioasă John se plimba singur pe stradă, totul era gri şi parcă oamenii se uitau la el ca la o fantoma. A încercat să le spună că nu el este cel vinovat şi ca ei sunt, oamenii, care îi fac pe cei ca el să se simtă marginalizaţi de societate. Ce conta dacă era altfel?….altfel decât toţi ceilalţi?…. Poate era mai ciudat îmbrăcat, cu blugi negri rupţi şi o bluză neagră udată de ploaie, dar lui nu părea să-i pese. Nu înţelegea care e rostul lui în viaţă. Deşi avea cu mult peste 25 de ani nu era şi nici nu se simţea împlinit, iubită nu mai avuse de mai bine de trei ani, doar aventuri de o noapte făcute la beţie şi despre care nici măcar nu-şi mai aducea aminte. Era un tip nepăsător faţă de tot ce îl înconjura, dar atrăgător cu o faţă bine conturată, păr negru, ochi negrii plini de mister şi profunzi din care puteai ghici aroganţa care îl caracteriza, aparent timid şi rău în acelaşi timp. În general tipele ar fi dat orice să fie cu el iar lui nu-i displacea deloc situaţia. A trăit vremuri tulburi, de fapt el a fost dintotdeauna un ciudat, un copil care făcea probleme doar atunci când avea ieşiri neaşteptate (momente în care nu ştia nimeni ce ar putea să-i facă). Se simţea singur şi căuta dezorientat o tipă care să-i atragă atenţia, daca nu una ciudată ca el, măcar o tipă inocenta asupra careia să poată avea control. A avut momente în viaţă când a vrut să fie un om obişnuit cu idealuri asemănătoare cu ale celorlalţi dar şi-a dat seama ca el nu poate fi ca toţi ceilalţi. Nu înţelegea cum unii oameni se mulţumesc doar dormind şi mâncând, el nu putea fi aşa, era mai setos de viaţă ca nimeni altul. Credea că dacă î-şi petrecea vremea doar stând singur, singurătatea l-ar fi distrus psihic. Putină lume îl cunoştea în profunzime pe John, putină lume ştia ca el a avut o copilărie tulburătoare şi că toate evenimentele copilăriei sale avea să-l urmărească tot timpul vieţii sale. Mama lui naturală murise la puţin timp după naşterea lui, neajungând nici măcar să-şi aducă aminte de chipul mamei lui, avea doar poza ei în portofel, ea fiind singura femeie care a iubit-o în adâncul inimii sale. Tatăl lui era un beţivan agresiv care îl batea ori de cate ori avea ocazia, iar la 19 ani îl daduse afară din casă pe motiv că era destul de mare să î-şi construiască singur o casă. De fiecare dată când încerca să-şi ierte tatăl gasindu-i motive de înţelegere, primea înapoi numai cruzime şi nepăsare. După un an de dormit la prieteni s-a angajat la o firmă de construcţii unde a găsit numai înţelegere din partea lui James, şeful lui care l-a ajutat mai mult ca orice alt om. Într-o zi James i-a promis că îl va ajuta să-şi construiască o casă care să fie numai a lui, şi aşa a şi făcut. Într-un an John reuşise să- şi realizeze un lucru care mulţi tineri la vârsta lui şi-ar fi dorit: o casă.
După o noapte de beţie îşi semnase decizia de demisie şi o lăsase lui James pe masă. Fusese cea mai neinspirată mişcare care o facuse John după plecarea lui de acasă. Din acel moment toată viaţa lui s-a schimbat. Totuşi, James nu renunţase la el iar a doua zi după demisie se dusese la John să lamurească situaţia.
-John, de ce mi-ai făcut asta după toţi anii care am lucrat impreună? Nu cred că mai ştiu pe cineva ca tine care a reuşit să găsească un prieten în şeful lui. John, tu ai avut întotdeauna potenţial. Puteai să ajungi cineva, eu te-aş fi ajutat, şi tu ştii asta.
-Vezi? De asta am mai plecat...pentru că m-am săturat să mă ajuţi tot timpul. Vreau să realizez ceva singur, fără ajutorul tău. Nu are rost să-mi plângi de milă pentru că mi-e î-mi merge bine acum şi sunt mai fericit şi mai liber ca niciodată( spuse John, făcând un gest ca şi cum i-ar fi greaţă)
-Uite-te la tine, eşti beat loptă. Nu vei reuşi nimic în viaţă dacă vei continua aăa. Credeam că voi reuşi să fiu un exemplu pentru tine. Ştii foarte bine că eu am băut întotdeauna cu măsură.
-Ieşi afară şi scuteşte-mă cu prostiile tale. Ne vedem peste caţiva ani când vei vedea ca voi fi mult mai realizat decât tine
-Ok, man! raspunse James mai nervos ca niciodată.
Atunci a fost prima oară când James s-a simţit înselat de John şi s-a hotărât să-l lase în pace deşi ştia că viaţa lui se va schimba în rău. Totul incepuse cu o seară înainte, în data de 14 martie. Poate că aşa îi fusese dat să treacă printr-o încercare a vieţii, iar el nu putea trece nepăsător peste lucrurile care îi afectează viaţa. După nici mai mult nici mai puţin de şapte beri băute şi o tequila fusese abordat de un necunoscut care realizase că el nu era tocmai prost îmbrăcat şi a încercat să-l abordeze într-un mod mai discret.
-Bună, sunt Kevin. Pot să beau cu tine că se pare că prietenii mei nu mai apar şi mă plictisesc.
-Hmmm! Nu cred ca aş fi o companie bună în momentele astea şi chiar aş prefera sa fiu singur.(spuse John fără ca măcar să-l privească pe tip)
-Sincer nici eu nu sunt în toane prea bune, n-o să-ţi vină să crezi dar tocmai mi-am văzut nevasta cu altul în pat. Î-mi venea să-l....dar nu contează. Femeile nu sunt totul pe lumea asta.
-Pe mine sincer, nu mă mai intereseaza femeile de ceva vreme aşa că nu ştiu cum te-aş putea ajuta.
-Să înţeleg că tu ai alte motive pentru care eşti prost dispus în momentele astea?
-Da, am alte motive pentru care sunt aşa dar...nu aş vrea să vorbesc despre asta. Mai o bere, vă rog!
Barmanul observase că John era beat şi încercase să-l convingă să nu mai bea deloc.
-Nu vă mai pot da bere, deja a-ţi băut câteva beri şi nu am vrea să ne creaţi neplăceri. John foarte suparat ieşise din bar nemulţumit trântind uşa după el. Kevin observase gestul său şi îl urmase încercând să-l liniştească:
-John, hai să mergem într-un loc unde nu ne va spune nimeni cât trebuie să bem.
-Nu aveai treabă cu prietenii tăi?
-Acum nu mai contează, oricum şi ei mi-au tras ţeapă de multe ori şi azi chiar n-am chef de ei.
-Atunci spune-mi unde e locul ăsta de care ai spus mai devreme.
-Urmează-mă, iţi va place mult locul. Kevin reuşise să-l caştige de partea lui pe John.
Într-un final ajunsese pe o stradă lăturalnică undeva la marginea oraşului. Se oprise în faţa porţii unei case care arăta mai degrabă a grajd şi bătuse la uşă. După uşă se auzise o voce de bărbat.
-Cine e?
-Sunt Kevin şi am venit cu un prieten foarte bun care ar vrea să vă cunoască.
Se deschise uşa aceea gigantică, iar în pragul uşii ieşise un tip înalt, slab cu ochii roşii şi cam ameţit care i-a condus până într-o cameră plină de fum unde se aflau o gramadă de cupluri care se sărutau. Lui John i se păruse oarecum interesantă priveliştea.
-Nu-i băga în seamă, spuse Kevin râzând, sunt îndrăgostiţi....dacă înţelegi ce vreau să spun.
-Nici nu mă interesează de ei.
-În sfârşit am găsit şi noi un loc, spuse Kevin aşezându-se pe o canapea. Hai stai jos şi acum dacă vrei poţi să ceri orice de băut. Hey, adormitule adun-e o sticlă de tequila şi o ţigară, ştii tu, şi hai şi tu să-i povestim lui John de distracţiile noastre.
După câteva minute apăruse în usa acelaşi tip care îi întampinase prima oară cu sticla şi ţigările.
-Adormitule, el este prietenul meu John. Este cam prost dispus în seara asta dar o să-l facem să se simta bine azi. Unde e Brigite? Cheam-o şi pe ea aici, ar fi mult mai distractiv.
-Nu e nevoie să-l mai trimiţi să mă mai cheme Kevin, sunt deja aici pentru tipul ăsta aşa drăguţ.
Nici tipa nu era urâtă, blondă auriu şi părul lung ondulat, cu ochii verzi patrunzători, accentuaţi de creionul negru folosit în exces dar nu exagerat, buzele pline roz şi unghiile lungi roz. Se văzuse clar că el îi atrasese atenţia înca de la intrarea în casă. John aproape că se roşise la remarca acestei tipe dar se abţinea de la comentarii. După jumatate de oră de fumat haş şi de băut, tipa se aproprie de el şi îl intrebă cu o voce pasională:
-Nu ai avea chef de ceva distracţie în seara asta?
-De ce ai vrea să o faci cu mine? Esti sigură că vrei asta?
-Da!
În acel moment tipa îl trăsese de mână şi îl dusese într-o încăpere care arăta ca în filme, lumină roşie discretă şi muzică lentă. În faţa mesei se putea vedea un pat cu aşternuturi roşii de satin.
-Ce zici John nu vrei? Ne vom simţi ca în Paradis.
Totul era halucinant pentru John şi acceptase invitaţia tipei. Dimineaţa se trezise mahmur, ameţit iar casa era goală ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat în urmă cu seară. Uitându-se pe masă văzuse un bilet de la Kevin: „Sorry, a trebuit sa plec devreme azi dimineaţă. Te aştept şi mâine seară sau în orice seară. Oricând eşti binevenit!”
În afara durerii de cap şi a mahmurelii John rămase impresionat de tot ceea ce văzuse în urmă cu o seară şi într-un impuls de moment fără ca măcar să se gândească la consecinţe luase decizia să demisioneze de la job. Un alt lucru care nu i se mai întamplase până atunci era faptul că nu şi-o mai putea scoate din minte pe acea tipă şi se gândea tot timpul la acea noapte.Când ajunsese acasă nu voia decât să se pună în pat dar ştia că James încă nu era la muncă şi î-şi făcuse declaraţia de demisie într-un mod stângaci fără nici un motiv întemeiat şi i-a lăsat-o pe birou. De fapt acea noapte îi dăduse încredere în sine şi peste toate, înca mai simţea ameţeala dată de droguri şi băutură. A doua zi parcă se trezise la realitate şi î-şi dadu seama de greşelile care le făcuse în ultimele ore dar ştia că nu mai putea să facă nimic să refacă răul deja făcut. Alesese să stea singur o vreme fără ca măcar să vorbească cu cineva. Aşa trecuseră săptămâni de singurătate, insomnii, beţii şi gânduri negative puternice de suicid. John ajunsese să arate ca o fantomă, dezorientat şi singur pe lume. Se trezea de multe ori în mijlocul nopţii plângând, dintr-un coşmar de care nu-şi mai aducea aminte. Ştia doar că ar vrea să evadeze într-o altă lume, să întâlnească pe cineva care să îl înţeleagă, să aibă răbdare cu el şi să îl accepte aşa cum e el de fapt. Simţea că nimeni nu l-a iubit niciodată cu adevărat. Avea nevoie disperată de cineva, de o fiinţă dulce, firavă şi inteligentă. Dar cum ar putea o tipă ca aceea a visurilor lui să se uite la un tip aşa tulburat şi ciudat ca el? Şi cum ar putea el s-o întâlneascî? Şi-a dat seama că ceea ce a facut în noaptea aceea a fost o mare greseală.
După câteva zile deşi părea să se simtă mai bine în sufletul lui, el încă mai avea multe întrebări la care aştepta un raspuns. Îşi crease în mintea lui, femeia visurilor lui: o tipă enigmatică şi neapărat inteligentă, simplu, o tipă care să îl scoată din starea în care e. Şi-a dat seama că toată viaţa a trecut pe lângă el ca şi cum el nu ar fi fost viu. Nu a avut pe nimeni important în viaţa lui. Suferea mult şi nu găsea o cale de ieşire din starea asta, parcă prietenii îl părăsiseră în cele mai dificile momente ale vieţii sale. Devenise antipatic (le spusese multe lucruri dureroase), prefera singurătatea în schimbul unei ieşiri cu prietenii, aceasta era cauza principală pentru care rămase fără prieteni.