E un inceput bun, e drept, dar inca doar un inceput. e foarte bine dpdv economic, dar nu cred ca si sub aspectul social stam asa de bine. e iminent ca teatrul se va plasa intr-una din activitatile preferate ale snobilor (deja a inceput)=- dar nici aici nu sta problema. problema sta in faptul ca un procent infricosator din piesele actuale (nicidecum bune) sunt un soi de sitcom live, dar cu ceva mai multe pretentii de arta. cauzele - diverse : de la neprofesionalismul multor actori pana la lipsa de viziune a regizorilor, de la kitsch-ul scenografic pana la imensa stupiditate a unor texte. mai vine apoi si problema de educatie: venim la teatru - cum ne manifestam? tot ca pe strada, tot ca prin cinematografe? e cliseu, dar pe cuvant ca nu cred ca am nimerit decat vreo doua piese in Bucuresti care sa nu fie smaltuite sonor de vreun mobil razlet.
e minunat ca oamenii fac sali pline cel putin in capitala (o spune unul care vine din provincie), dar e necesar sa li se ofere intr-adevatr altceva: o estetica, nu o falsitate catodica, iar ei sa se poarte in consecinta. Nu ma intereseaza televizoarele cu cortina

Sunt perfect de acord cu tine. Exact asa cum ai spus si tu, mai sunt f. multe lucruri de facut pt. a atrage lumea de calitate, asa cum era pe vremuri adevaratul spectator-iubitor de teatu. Ma ingrozesc de ceea ce aud inainte de a incepe piesa si mai ales in pauzele dintre acte sau la sf, in foaier. Multi habar nu au ce au vazut, nu au inteles nimic din piesa, sau trag niste concluzii de te doare capul. Dovada ca nu stiu absolut nimic despre piesa, autor, regizor, etc. vin doar ca sa fie vazuti, asa cum spun eu, din snobism. Iar despre tineri, ce sa spun, e deprimant. si ma refer si la actori si la public. Repet, ai ilustrat perfect lumea teatrului, cel putin in capitala, pt. ca si eu tot pe ac. o cunosc f. bine.

Am fost si merg, in continuare, des la teatru. Am vazut aproape toate piesele de la Teatrul Act, dupa cum am vazut multe piese de la TNB< Bulandra si Teatrul Mic. Nu am auzit nici un sunet de telefon si nu am auzit nici fosnelile de pungi cu chips-uri ori alte sunete din astea care au devenit o regula in salile de cinema (in special, din mall-uri. La Elvira Popescu sau la Europa, nu). Cat despre comentariile din foaier, pot fi ignorate. In definitiv, ceea ce conteaza nu este ce spun ceilalti despre piesa, ci modul in care o percepi tu. Daca la sfarsitul acelei piese de teatru pleci un pic mai fericit inseamna ca a meritat sa pierzi doua ore intr-o sala de teatru alaturi de oamenii care au reusit sa-ti bucure sufletul, sa te faca sa mai iesi din cotidianul de fiecare zi. Si mai cred ca nimeni nu te poate obliga sa te duci la piese care nu ti-ar placea. Spun asta fiindca poti gasi comentarii despre toate piesele care se joaca in Bucuresti, dupa cum poti sa le alegi dupa actorii care joaca in ele. Eu asa fac si nu m-a dezamagit niciuna. Va recomand tuturor (chiar daca ati vazut-o) -Alex si Morris de la Teatru Mic.

Daca puteti, incercati sa nu ratati ocazia de a vedea la Bulandra sala Izvor in una din zilele 26, 27, 28, 29, 30 aprilie, splendida punere in scena a piesei lui Goldoni de catre neuitatul si unicul Giorgio Strehler. merita vazuta nu numai de iubitorii Commediei dell'arte.

"Cu siguranta o piesa de teatru nu se compara cu un film. Reactiile, sentimentele, gandurile care iti trec prin minte, emotiile pe care le trasmite teatrul sunt diferite fata de cele impartasite de catre lumea filmului". Perfect de acord. Am toata admiratia pentru actorii care, o data ajunsi pe scena, nu-si pot permite luxul de a gresi, de a-si uita replica. "Un lucru bun este ca sunt din ce in ce mai multi tineri care merg la teatru". Mi-ar placea sa pot spune acelasi lucru, insa... vania avea dreptate. Uneori replicile din sala le acopera pe cele ale actorilor, cat despre telefoane... suna intr-o veselie. Ba le mai folosesc si ca sa faca poze actorilor (poate ca dovada, pentru parinti, ca au fost, intr-adevar, la teatru).

A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita.

ne vedem la Strehler! :)

ne vedem la Strehler! :)

ne vedem la Strehler! :))

Problema teatrului romanesc e ca e centralist... In Bucuresti exista teatre relativ importante si multe sanse sa vezi o piesa buna. Dar cei cca 20.000.000 de romani din provincie au parte de .... si aici complectati voi, ca prea-mi vin invective grele la gura.

Eu, de pilda, am stat 16 ani in Resita si am vazut majoritatea pieselor teatrului nostru (G.A. Petculescu) plus odata pe an cate una a teatrului Nottara. Nivelul mi s-a parut de fiecare data unul subteran, de la scenariu la calitatea actoriilor. Continuam sa ma duc, din masochism, accceptand ca sunt una dintre nefericitii care traiesc intr-un "oras industrial"... dar Romania e plina de ele, va dati seama cati nefericiti se aduna?
Nimeni nu poate "salva" teatrul, culturalizand doar Bucurestiul... Comunismul a distrus pur si simplu gustul pentru arta si frumos. Dar nu numai al spectatorilor ci si al artistilor!

Asta ma face bucuroasa ca traiesc intr-o tara care stie ca fara cultura nu poate supravietui, incercand sa uit cosmarul Casei de Cultura de la Resita...
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen

vedeti si ascultati convorbirea de la link-ul de mai jos.
http://tvr.ro/webcast/emisiuni.php?k=6&em=INAPOI%20LA%20ARGUMENT#text
poate cei din tara au vazut deja emisiunea. este vorba de "inapoi la argument" a lui patapievici, un interviu cu dabija si iures legat de soarta teatrului. a fost la inceputul lui martie.

teatrul din provincie e intr-adevar catastrofal. criza e si acolo ca si in Bucuresti. de fapt e criza pentru cei care o resimt ca o criza. "Criza" asta e pentru diverse figuri locale sinonima o afacere destul de profitabila, incepand de la faptul ca nu prea le verifica nimeni fondurile alocate culturii pana la practica autorului care da bani ca sa i se monteze piesa.