-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Confesiunile unei mame


de cosmiK la: 11/04/2006 18:41:00
modificat la: 26/04/2006 13:33:57
taguri: Eseuri 
voteaza:
M-am hotărât sa scriu aceste confesiuni in memoria mamei mele pe care vreme îndelungata nu am reuşit sa o înţeleg si care a dispărut din viata mea la o vârsta dilematica lăsând o mare enigma in urma ei.
Am grupat aceste confesiuni intr-un jurnal al mamei mele pe care ar fi trebuit sa-l descopăr după moartea ei si care ar fi avut menirea sa elucideze enigma care plana asupra vieţii si a morţii sale.
Nu voi ştii niciodată care au fost adevăratele ei gânduri desi anumite discuţii pe care le-am purtat, casetele pe care mi le-a lăsat mostenire la nişte buni prieteni, scrisorile pe care mi le-a trimis mie sau altora si care au ajuns in posesia mea ( nu toate ce-i drept, dar o buna parte), confesiunile bunicii si ale matuşii mele, au avut menirea de a ridica intr-o oarecare măsura "valul" care plana asupra existentei sale.
Confesiunile au fost scrise din nevoia de a găsi o explicaţie pentru ceea ce s-a întâmplat in timpul vieţii ei si a condus la inevitabila, tragica si prematura sa moarte, dar si din nevoia de a mă împăca cu trecutul meu si de a merge mai departe pe drumul meu.
Cred ca orice fiinţa umana, la un moment dat, se confrunta cu propriu-i trecut si trebuie sa tragă o concluzie sau sa invete ceva din experienţele trăite in decursul vieţii (de ea, de cei dragi sau de cei care intr-un fel sau altul se intersectează cu destinul ei).
Mai cred ca pentru a fi fericiţi oamenii ar trebui sa aibă curajul de a privii in adâncul sufletului lor pentru a descoperii cine sunt cu adevărat ( nu sa se mulţumească cu imaginea lor despre ei insisi, imagine pe care si-au creat-o in timp pe baza fie a ceea ce credeau alţii despre ei, fie a percepţiei lor eronate asupra naturii umane ).
Trecutul unui om aflat la o anumita vârsta îi oferă acestuia posibilitatea, ca atunci când va fi pregătit, sa afle care sunt cu adevărat valorile pentru care merita sa lupte si sa găsească răspunsuri la întrebări existenţiale cum ar fi: Cine sunt? De ce m-am născut pe acest pamat si nu in alta parte? Care este menirea mea? Care este moştenirea mea si cum o pot duce mai departe?
Am scris confesiunile si din dorinţa de găsi răspunsuri la aceste întrebări care m-au urmărit inca din copilărie dar la care multa vreme nu am avut curajul de a le da un răspuns, deoarece preocuparea mea primordiala era acea de a uita trecutul, de a-l îngropa odată pentru totdeauna. Dar aceasta preocupare m-a îndepărtat pas cu pas de găsirea răspunsurilor la întrebările mele existenţiale. Cu toate acestea a venit si momentul in care am realizat ca fuga de trecut e o încercare de a evita confruntarea cu imaginea despre propria-mi persoana pe care mi-o formasem in copilărie si adolescenta. Am ajuns intr-un final la concluzia ca nu pot fugi la infinit de aceasta confruntare si ca nu pot arunca vina pentru neîmplinirile din viata mea in cârca trecutului ori a celor dragi. Am conştientizat ca daca exista o vina atunci aceasta îmi revine mie si numai mie deoarece am avut o percepţie eronata asupra adevăratelor valori din copilăria si adolescenta mea.
Am trecut nepăsătoare si indiferenta peste anumite intamplari si evenimente din aceasta perioada a vieţii mele, fapt ce a avut repercusiuni negative asupra evoluţiei mele de mai târziu. Am ignorat dragostea de care am fost mereu înconjurata de cei apropiaţi mie pentru ca aveam o cu totul alta imagine despre felul in care ar trebui sa se manifeste acest sentiment (vroiam o dragoste necondiţionata, perfecta, fara sa ţin cont de faptul ca aşa ceva nu exista pentru ca suntem oameni deci intr-o mai mica sau mare măsura suntem imperfecţi, aşa ca nu avem cum dărui perfecţiunea) si nu mă mulţumeam cu jumătati de măsura (credeam ca mi se cuvine totul si ca nu trebuie sa ofer nimic in schimb).
Am fost înconjurata de dragoste dar am trecut pe langa ea fara sa-mi pese, convinsa ca ceea ce mi se oferea nu era dragoste ci un surogat. Si am plătit scump acest lucru. Rând pe rând cei care m-au iubit in copilărie si adolescenta s-au dus, începând chiar cu mama mea.
Aceste confesiuni grupate in jurnal sunt un omagiu adus mamei mele, a cărei dragoste a fost ani de-a rândul o pavăza pentru mine ( chiar daca ea nu a ştiut niciodată asta sau cel puţin nu a auzit-o din gura mea ).
Moştenirea pe care mi-a lăsat-o e mai preţioasa decât orice si e tocmai aceasta DRAGOSTE dusa pana la sacrificiu.
P.S. Nu stiu de ce am luat decizia de a publica acest text care va fi urmat de completari, in cafenea. Nu cred ca va trezi interesul, de altfel, nici nu stiu daca vreau asa ceva. Cred ca mai degraba am hotarat sa-l fac public din nevoia de a impartasi anumite ganduri si idei. Dar trebuie sa recunosc ca s-ar putea sa-mi faca placere ca la un moment dat dupa ce voi publica si confesiunile propriu-zise sa aud parerile voastre chiar daca acestea vor fi cat se poate de critice.
Consider ca stilul meu e unul direct si nu prea poetic, dar pentru mine nu conteaza. Ceea ce ma bucura e faptul ca am vut curajul de a-l publica pentru ca am ezitat mult inainte de a face acest lucru.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (6):


citit :o) - de Guinevere la: 27/04/2006 03:10:23
Mie mi-a starnit interesul. Nu stiu de ce, dar de cand eram copil, cand aveam o rana trebuia sa pun degetul pe ea. :o(

Daca am inteles bine, jurnalul este un fel de fantezie imbinata cu informatiile care ti-au ramas despre mama ta. Cand scrii din framantare si suferinta, scrisul vine singur la tine, lasa-l sa vina. Dar sa stii ca si eu am indoieli ca faci bine publicandu-ti practic sufletul. Fanteziile sunt una, sufletul se intampla sa ti-l mai striveasca si cei mai apropiati, din greseala sau doar asa, ca sa se convinga ca inca-i mai iubesti. Degetul de pe rana, cum ziceam, e ca un magnet.
Sunt nerabdatoare sa citesc si continuarile, dar sper ca te-ai inarmat bine nu atat pentru comentarii, cat pentru indoielile pe care presupun ca le vei avea in continuare.

O singura recomandare as face, pentru tine, nu pentru scris, dar asta cred ca se va vedea si in scris. Nu mai fii defensiva, nu trebuie sa ne dai explicatii, lasa-te sa curgi liber, fii relaxata.
Chiar daca nu stii, vor fi multi pe urmele tale, ceva mesaj tot ramane intr-un colt, undeva.
#119121 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Guinevere - de cosmiK la: 28/04/2006 19:43:26
Ai inteles perfect. Jurnalul meu este o imbinare intre fantezie si informatiile care mi-au ramas despre mama mea. Dar cred ca e mai mult fantezie. Pentru ca informatiile despre mama provin mai mult din relatari ale altora si in speta din cele ale buncii si matusii mele si sunt destul de lacunare.
Mama a fost o persoana aparte, a umblat mult prin tara, a venit in contact cu elita artei si a culturii acelor vremuri, a avut prieteni printre artisti si scritori, dar despre toate acestea eu stiu foarte putine. Mai sunt doar amintiri, pentru ca de cateva ori am insotit-o in pereglinarile ei, dar eram atat de mica incat totul e invaluit in ceata. Asa ca mi-e destul de dificil sa recompun acele etape din viata sa atat de tumultoasa.
Daca stau bine si ma gandesc mama a trait cu o intesitate maxima. Desi a trecut in lumea celor drepti la numai 38 de ani: a vazut, a trait, a simtit si experimentat ceea ce altii poate nu au reusit intr-o viata intreaga. Nu a trecut dincolo de granitele Romaniei, dar a strabatut fiecare coltisor din tara noastra. Avea prietene chiar si randul maicutelor pentru ca a vizitat si chiar a vietuit in lacase de cult. Ar fi multe de spus despre mama mea, dar cred ca e mai bine sa descoperi toate aceste lucruri din cuprinsul jurnalului.
Cat despre indoieli, asa e cum spui tu, exista si de multe ori sunt tentata sa renunt la a mai scrie, dar nu pot. Am nevoie de asta pentru a putea ramane pe linia de plutire si pentru a-mi vindeca sufletul ranit de oameni, destin si chiar de timp care s-a dovedit a fi necrutator in anumite momente.
Destinsa si relaxata, cred ca la momentul actual imi ceri prea mult, dar poate aceasta destindere si relaxare va veni pe parcurs, cu fiecare noua fila de jurnal. Acum sunt cam incrancenata. E o revolta muta pe care o port in suflet de la moartea tatalui meu, cand am constientizat cat de nedreapta am fost fata de mama si cat de mult imi lipsea dragostea ei.
#119279 (raspuns la: #119121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmik - de zaraza la: 28/04/2006 23:05:29
ti-am citit si eu jurnalul si voi continua sa te citesc (deci te citeste lumea). ca sa fiu sincera, mesajul tau de mai jos mi s-a parut mai interesant decat prima fila de jurnal. poate pentru ca e mai sincer si mai direct, fara inflorituri stilistice si cautari poetice. si cred ca un jurnal, asta trebuie sa faca in primul rand: sa fie sincer. doar scrii in el pentru tine, nu pentru public. (sau asta se pretinde a fi intentia, cel putin). relateaza pur si simplu ceea ce simti, nu ceea ce ai vrea ca oamenii sa citeasca si sa creada despre tine. well, iesi de sub clopotul ala de sticla.

dupa cele relatate de tine mai jos, cred ca mama ta a fost un adevarat personaj de roman. inteleg de ce e o provocare si totodata o alinare pentru tine sa scrii romanul ei. cum ziceam, te voi citi.

zaraza
#119459 (raspuns la: #119279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Zaraza, - de cosmiK la: 03/05/2006 06:07:59
Nu stiu daca ai citit si "confesiunile unei mame" (1), pentru ca de fapt, jurnalul incepe cu ele. Ceea ce ai citit in "confesiunile unei mame" e un fel de postfata la jurnal si reprezinta simtamintele mele vis-a-vis de mama mea pe care le-am scris nu pentru a impresiona sau pentru a atrage atentia voastra ci pentru ca acestea au fost trairile mele la momentul respectiv. De altfel eu nu pot scrie despre lucruri pe care nu le-am "trait" (ma refer aici la trairea interioara).Tocmai acesta e si motivul pentru care am ales jurnalul ca forma de exprimare a simtamintelor mele. Iar daca in paginile acestuia vei mai gasi si unele "inflorituri stilistice" si "cautari poetice" desi eu nu asa le consider, e pentru ca mama a fost o fire poetica, iar eu incerc pe cat imi e posibil sa "intru in pielea ei" si sa dau glas simtamintelor sale, care intr-un fel sunt si ale mele, pentru ca seaman din foarte multe puncte de vedere cu ea si asa cum mama a fost o neinteleasa de societate in timpul vietii si a fost etichetata dur dupa cum vei avea posibilitatea sa descoperi pe masura ce va mai aparea o noua fila de jurnal, acelasi lucru se intampla si cu mine, pentru ca nu prea imi gasesc locul in aceasta lume care mi se pare "mica" si anosta.
Dar aici pe cafenea ma simt libera sa exprim ceea ce simt si o fac mult mai usor decat in viata de zi cu zi, pentru ca fiind mai timida din fire, in viata reala uneori intervine blocajul interior care ma aduce in imposibilitatea de a transmite adevaratele mele simtaminte. In cafenea, in schimb, blocajul nu mai apare, pentru ca ma adresez unor oameni fara chip si asta ma face sa fiu degajata. La un moment dat cineva aprecia intr-o alta conferinta ca timizii se expima mai usor pe internet, si sa stii ca are dreptate. Cel putin in cazul meu. Nu stiu daca aceasta afirmatie e valabila si pentru altii, dar oricum, trebuie sa recunosc ca nu prea ma intereseaza acest aspect.
As vrea doar sa mai spun ca jurnalul e un demers cat se poate de sincer, dar totusi trebuie sa ai in vedere faptul ca e o imbinare intre fictiune si realitate pentru ca sunt anumite aspecte si experiente din viata mamei mele pe care mi le pot doar imagina, deoarece nu am fost alaturi de ea in timpul celor sase saptamani in care a lipsit de acasa fara sa stiu mai nimic despre locurile pe care le-a vizitat, cu exceptia celor unde mi-a lasat cate ceva drept amintire.
Ultimul mesaj primit a fost de 1 martie si suna cam asa:
Te iubesc! Si imi pare rau ca a trebuit sa plec, dar era singura solutie!
Doar atat a ramas scris, celelelate "semne" au fost de alta natura: albume de arta, carti filozofice...
Iar dupa moartea ei tragica la locul accidentului s-au mai gasit conform procesului verbal intocmit de autoritati doar o poseta ce continea:
-mai multe vederi reprezentand manastiri,
-un ceas de mana electronic
-o oglinda
-o cruce din lem pirogravata si
- o plasa cu cateva articole de imbracaminte, deci nimic scris.
Mi-as fi dorit sa existe un jurnal al ei ca sa pot stii prin ce a trecut si care au fost simtamintele sale, dar cum nu s-a gasit am hotarat sa il scriu eu, "in memoria".

#119843 (raspuns la: #119459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Inca o precizare pentru zaraza - de cosmiK la: 02/05/2006 21:09:30
Eu nu scriu romanul mamei mele ci un jurnal "fictiv" al acesteia care contine multe elemente din viata ei reala si relateaza oarecum o parte din povestea ei, jurnal ce ascunde in paginile sale multe trairi si simtaminte pe care nu le cunosc decat partial sau le intuiesc, pentru ca o parte din mama mea "vietuieste" in mine.
Poate dupa ce voi finaliza jurnalul voi scrie si un roman care va cuprinde doar ultima etapa din viata sa (ma refer la cele sase saptamani de "perelinaj" prin tara), roman de fictiune pura, deoarece nu stiu mai nimic despre locurile pe care le-a stabatut in decursul acestei perioade, asa ca, voi lasa imaginatia sa "vorbeasca" si sa "zburde".
#119986 (raspuns la: #119459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmik - de zaraza la: 03/05/2006 00:54:15
intelesesem, critica mea se referea la "confesiunile unei mame (1)", dar n-am fost prea clara. cind spuneam de sinceritate, nu vroiam nicidecum sa exclud fictiunea sau imaginarul. insa tonul scrierii trebuie sa-mi sune mie (cititorului) sincer, uneori brutal de sincer. pentru ca citesc un jurnal ca sa aflu gandurile intime si dezbracate de conveniente ale autorului si nu ca sa-i admir imaginea idealizata.

ti-am spus toate acestea pentru ca tu ai o mare delicatete dar si o mare teama de a te dezvalui (pentru ca implicit, scriind despre mama ta, te dezvalui pe tine). cred ca ar trebui sa faci eforturi sa scapi de teama asta, macar in acest jurnal, macar in fata cititorilor acestia fara chip de pe aici.

zaraza
#120035 (raspuns la: #119843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...