-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

"Un om bolnav este numai un trup''


de elide la: 11/04/2006 20:58:00
modificat la: 26/04/2006 13:34:27
voteaza:
''Un om bolnav este numai trup." O spune Thomas Mann, Cioran si cred ca si altii.V-ati gindit la boala, la boli grave in care suferinta fizica nu are durata ci e pina la capat?
Ma refer numai la suferinta fizica.
Cind ma gindesc la asta, ma gindesc la crestinii care s-au lasat cindva sacrificati de lei pentru credinta lor si ma tem.Sunt slaba in fata durerii si nu vreau sa aflu cit de mare e credinta mea dar ma gindesc fara sa vreau la asta.Voi va ginditi la asta?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


"Un om bolnav este numai trup ?" - de sarsilovici la: 27/04/2006 16:04:28
durere?! toti ne-am lovit si ne-a durut! toti suntem intimidati de cineva care ne ameninta cu bataia pentru ca ne gandim la durere! poate doar atat ne ramane in fata durerii, credinta! Credinta ca Cineva se va indura de noi si nu va mai lasa nervii sa-si transmita impulsurile. e greu sa te stii bolnav.suferind de o boala care implica multa durere si suferinta si clipe de agonie constienta si nopti fara somn si spaima.... ce o fi in sufletul unui bolnav in afara de suferinta care i se poate citi pe chip?.. poate bolnavii fericiti viseaza, spera, la liniste, la o viata fara presiune, fara fiori... Am vazut suferinzi..Am petrecut la groapa oameni rapusi de boala.. Am simtit si miros de putreziciune langa un om inca viu... stau si ma gandesc care ar fi sensul propozitiei:" Un om bolnav este numai trup!". Suferinta care ne macina este cea a trupului. cand suntem suferinzi de suflet si totodata bolnavi tot o miscare mai nefericita ne aduce aminte doar de suferinta fizica.... Cine e tare in fata durerii? Nu stiu. Cu totii am vrea sa fim tari in eventualitatea durerii surde... Incerc sa-mi imaginez o durere care nu te mai lasa, o durere a tot ce sunt, a tot ce se vede din mine, toti nervii pulseaza si se cearta si provoaca accese si contractii dureroase... e groaznic.. cel putin asa cred credinta poate ramane singurul drog de alinare a suferintei... Poate ca si El ne imaginam ca suferim pentru ceva, pentru pacate, pentru greseli, pentru prostia noastra, a altora, pentru o aleatorie distributie a ghinionului si norocului... sunt spitale in care bolnavii sunt doar trupuri pe care chirurgii le opereaza si taie si cos si inteapa cu ace sterile...Toate astea pentru ai vindeca...incerc sa ignor ca ar fi rautate in noi..Poate toti am fi solidari si am incerca sa alinam suferintile celor de langa noi, a celor parasiti de soarta.... Din pacate nu traim intr-o lume idilica si totusi bolnavul ramane la un moment dat cu singura lui sora :durerea... daca ajuta pe cineva aflat intr-o stare de durere si suferinta fizica indemnul meu, va sugerez o visare: "Plaja pe malul marii...cer senin..apa calma, zumzet de valuri linistite care mangaie firicelele de nisip...Tipete de pescarusi..Soarele arunca usor o caldura care nu are nimic de a face cu o stare febrila..ma plimb pe acest coltisor de Rai..imi tarai usor picioarele prin nisip..grauntele de piatra ma mangaie fara a ma ranii, intalnesc scoici de forme ciudate si care imi poarta imaginatia catre cele mai incantantatoare talismane...arunc o meduza in apa..culeg o alga si imi incing cu ea o incheietura..Simt mirosul marii si al caldurii placute si al nisipului caldut si ma simt liber si pleoapele le inchid si vad prin ele roseata luminii soarelui..deschid ochii , privesc spre cer si parca vad ingerasi zglobii coborand la mine, si sunt asa micuti si dragalasi si vocile lor nu au nimic strident... si piciorusele lor ating nisipul ma inconjoara si parca imi transmit din voiosia lor si parca ma inunda bunatatea lor si ma fac sa ma simt si eu inger si ma fac sa privesc in jurul meu si sa vad tot cu ochi calzi si buni.....'
#119147 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mi-e greu sa cred in sintagma - de Cri Cri la: 28/04/2006 00:49:08
Mi-e greu sa cred in sintagma asta... nu fiindca nu ai fi nevoit sa-ti simti in fiecare clipa trupul care doare, ci fiindca nu cred ca te poti concentra numai asupra acestei dureri. E ca si cum ar spune cineva ca partea aceea de creier care se ocupa cu gandurile sau cu visele inceteaza sa mai lucreze.
Ce-i drept... nici nu prea stiu cum sa abordez problema. N-am stiut nici atunci cand am fost in preajma cuiva in aceasta situatie... n-am fost in stare de nimic. Nu stiu daca e tocmai regret... ma transpuneam in pielea lui si ma intrebam ce anume m-ar incuraja... si nu gaseam nimic. Da, era numai durere trupul lui si era pe moarte. Nu doar atunci, ci de mii de ori m-am intrebat: "ce-i poti spune cuiva care stie ca va muri... ce anume, ceva, care sa-l intereseze ori sa-l consoleze?"
Era tatal meu... iar eu n-am gasit nimic de spus. Dupa ce a murit, m-am simtit vinovata pentru asta, asa cum mi-am gasit si o gramada de justificari... dar nici acum nu stiu ce sa fac in atare situatie.
Acum, ma gandesc eu, poate tine si de firea mea... de cate ori m-a durut ceva, fizic sau psihic, m-am incuiat in casa, si mi-am scos telefonul din priza, si n-am vrut sa vad pe nimeni. Era sa si mor de foame si de sete o data, fiindca nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Dar... nu stiu cum... parca prezenta altora, binevoitoare dealtfel, imi risipeste resursele...
#119249 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
A durat mult sa apara acest s - de elide la: 30/04/2006 19:39:17
A durat mult sa apara acest subiect.Timp in care m-am gindit ca daca n-ar mai aparea deloc ar fi mai bine.Cine vrea sa se gindeasca la lucrurile tragice, dureroase de care e plina viata?
Ascund de obicei lucrurile dureroase pentru ca nu ma multumesc niciodata consolarile care vin din exterior majoritatea de complezenta sau din experiente si ginduri care-mi sunt straine si care nu ma pot ajuta.Singurul lucru care ma ajuta cu adevarat e ca sunt atitia oameni, cunoscuti sau nu, care au nevoie de o mina intinsa si ca mina aceasta poate fi a mea.Greu de tot mi-a fost sa pot accepta si eu o mina intinsa si tot greu a reusit sa ma impresioneze comunicarea aceasta virtuala(desi cindva am blamat-o dar asta e deja un alt subiect).Acum iata-ma aici.
Nu stiu cit de aproape sau cit de departe e boala de trupul meu nici cum sau cind se va sfirsi viata mea; se intimpla in ultima vreme ca oameni dragi sau doar cunoscuti sa moara, asa din senin...lipsa lor a lasat locuri goale, multe intrebari si frumusetea zilelor umbrita.
M-am gindit la toate astea si daca exista ceva caruia sa nu-i pot face fata, acel ceva e totusi durerea fizica.Stiu, suna egoist dar unei dureri psihice ingrozitoare cred ca i-as supravietui chiar daca n-as intentiona.Cu toate astea in afara de citeva dureri dentare crincene eu n-am cunoscut alte dureri( durerile de nastere nu le pun la socoteala pt ca, prin comparatie cu ale altor femei au trecut repede si usor si emotiile traite nu se pot compara cu nimic)
Nu stiu de unde-mi vin intrebarile si spaimele astea.Poate din lecturi poate din cele citeva internari in care doar am facut analize si ma simteam prea sanatoasa in saloane in care boala si batrinetea nu lasau loc de iluzii.Am cunoscut intr-un asemenea salon o batrina cu respiratia numai chin, cu pielea plina de rani de la nemiscare, cerind apa cu voce guturala de neinteles-dar neputind s-o bea, neputind sa doarma nici ziua nici noaptea din cauza tusei care-i zguduia trupul uscat si-i ridica pleoapele de pe ochii albastri, fara expresie, cindva cu siguranta frumosi, acum tinuti de obicei intredeschisi, uitata in spital de fiice si nepoti care locuiau in casa ei donata cu acte si care n-aveau timp sa o ingrijeasca si nu veneau decit pina la usa salonului, lasau bani asistentei si plecau repede de parca s-ar fi temut sa nu se molipseasca de moarte.Oare ce vis putea opri geamatul continuu al acelei femei?Isi dorea sa moara, sa traiasca, sa se faca bine?O ajuta credinta?N-a vrut sa vorbeasca cu noi, cele din salon. Era poate in refuzul ei de a comunica, o demnitate pe care durerea si neputinta nu i-o puteau lua.
#119700 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cred ca citatul se refera la - de lipici la: 01/05/2006 22:49:11
cred ca citatul se refera la faptul ca un om care nu este spiritual sau altfel spus "nu are suflet" , este bolnav, chiar daca acesta este sanatos fizic.
m-am gandit la durerea fizica.M-am gandit si de ce ne-a dat-o Dumnezeu si am realizat ca durerea este un semnal ca este ceva in neregula, deci este foarte necesara.
Cum ar fi sa te sprijini de ceva si sa-ti intre o ditamai tepusa in spate?
Daca nu e nimeni sa zica... "dom-le, ti-a intrat o tepusa".... nu mai ajungi pana acasa.De ce este totusi necesar sa atinga o intensitate asa de mare?
Pentru ca si noi suntem comozi, ca sa nu zic altfel... si nu ne-am grabi la spital sa ne reparam daca am simti doar un deranj.
#119852 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
- de Cassandra la: 01/05/2006 23:13:48
#119858 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cred ca nu e nimic mai adevar - de atharva la: 02/05/2006 19:40:49
cred ca nu e nimic mai adevarat decat aceste cuvinte...
cum altfel sa iti explici faptul ca un om, dupa ce se chinuie, pe jumatate paralizat in pat, timp de 9 luni, gaseste puterea sa iti zambeasca, spunandu-ti parca "lasa ca va fi bine", si cum un om bolnav de leucemie in ultima faza, poate sa iti vorbeasca, nu cu resentimente, nu cu ciuda, ci cu o bucurie curata, despre cat de frumos iti va fi viitorul...?
boala nu iti poate atinge esenta sufletului, chiar daca esti bolnav psihic, eu asa cred...undeva acolo, adanc palpaie acel suflet pe care toti il cunosc...
#119895 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Faptul ca-l citezi pe Thomas - de Honey in the Sunshine la: 02/05/2006 14:42:39
Faptul ca-l citezi pe Thomas Mann ma face sa ma gandesc desigur la "Muntele vrajit" si la discutiile Hans Castorp - Settembrini. Primul sustine ca boala si moartea ofera omului o demnitate sacra, iar pentru Settembrini boala e ceva umilitor, care injoseste omul obligandu-l sa dea atentie doar trupului, indepartandu-l astfel de spirit si de ideal.

Eu cred ca suferinta fizica e undeva inafara discutiilor filozofice si asta pentru ca nu sta intotdeauna in putinta noastra sa o evitam. Se poate spune despre un bolnav ca e demn sau injosit? E mai mult trup sau mai mult spirit? Cert e ca durerea produce schimbari iremediabile in psihicul si corpul uman. Dar nu trebuie vazuta nici ca un merit nici ca o pedeapsa, asta ne-ar impiedica sa reusim sa convietuim cu ea, singurul lucru pe care il putem face.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#119921 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Boala lui Alzheimer - de DAN-GABRIEL la: 02/05/2006 19:40:49
Mama are 82 de ani si are dementa senila degenerativa.Va puteti imagina un om care te intreaba din 5 in 5 minute cine esti,ce cauti acolo si unde sunt copii ei?Tata a murit acum 6 luni si ea considera ca este plecat in strainatate.Intr-adevar,un om bolnav este numai trup!
#119952 (raspuns la: #119147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...