Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Trebuie sa fie arta comerciala?


de fphvac01 la: 30/04/2006 09:47:00
modificat la: 07/05/2006 18:47:12
taguri: Arta_si_literatura 
voteaza:
Despre potentiala lipsa de valoare comerciala a valorii culturale

Imaginati-va un cizmar care are un mic atelier personal in care expune pantofii pe care ii confectioneaza dupa propriile sale idei stilistice; cizmarul este sanatos, inteligent, productiv in munca sa, fara probleme externe majore (probleme familiare etc.) care sa ii reduca in vreun fel capacitatile de care se bucura. Mai fiti de acord sa admiteti ca acest magazin personal are norocul sa fie amplasat intr-o zona comerciala cu vad bun, iar ca amenajarile arhitectonice de care se bucura magazinul sau sunt la standarde asemanatoare cu cele ale celorlalte magazine de pantofi din zona respectiva. Cizmarul nostru nu are un nivel de datorii bancare superior celorlalti cizmari cu care concureaza, iar vechimea magazinului sau este aproximativ aceeasi cu a celorlalte magazine, astfel incat renumele sau nu a avut de concurat cu monstri sacri ai pietei de profil. Ne este indiferent daca orasul in care se afla cizmarul este Petrosani, Bucuresti sau Paris. Ceea ce ne intereseaza este ca, in cadrul breslei cizmarilor din acea localitate, cizmarul pe care il avem in vedere este extrem de bine apreciat, fiind chiar in cateva randuri desemnat drept "cel mai bun cizmar local".

Este o zi de lucru normala, in care potentialii cumparatori intra si ies din magazinele de pe strada sa in cautarea de lucruri de care au nevoie sau le pot capta atentia. Mai admitem ca potentialii cumparatori au asupra lor banii suficienti pentru a-si permite sa achizitioneze produsele pe care si le-ar putea dori. Mai presupunem ca acestia nu discrimineaza intre magazinele din care cumpara pe criteriul etniei, sexului, varstei, religiei s.a.m.d. proprietarului, si nici intre produse pe criterii ideologice (cum ar fi adecvarea ecologica a produselor, etc.) - sau, in masura in care consumatorii se lasa influentati de astfel de aspecte, atunci cizmarul nostru este asemanator in toate aceste aspecte cu ceilalti cizmari din zona comerciala respectiva.

La sfarsitul zilei de lucru (care este egala pentru toti detinatorii de magazine de pantofi), cizmarii obisnuiesc sa se adune si sa se laude fiecare cu nivelul vanzarilor realizat. De fiecare data, cizmarul nostru constata ca el vinde cea mai mica cantitate de pantofi, desi preturile sale sunt aliniate la cele ale concurentei.

Acum, el are doua explicatii pentru insuccesul sau. Prima este sa recunoasca ca produsele sale sunt mai putin dorite de public, datorita faptului ca designul lor este mai putin placut sau la moda, sunt mai putin confortabile sau mai putin rezistente. A doua cale ar fi sa dea vine pe acesti potentiali cumparatori, consolandu-se ca sunt ignoranti cu privire la calitatile pantofilor sai, nu sunt destul de rafinati in ceea ce priveste estetica pantofilor, sau pur si simplu sunt mult prea zgarciti pentru a cumpara pantofi care rezista mai putin datorita faptului ca sunt mult mai fin lucrati decat ai celorlalti cizmari.

Bunul simt ne spune ca prima explicatie este cea corecta, pe cand cea de a doua ridicola. Lipsa de receptivitate a cumparatorilor se datoreaza exclusiv cizmarului, iar orice incercare de a da vina pe clienti nu este altceva decat o incercare narcisista si infantila de ignorare a realitatii. Pastrand proportiile, este ca si cum dinozaurii ar denunta drept cauza a disparitiei lor lipsa de respect a schimbarii climaterice la adresa calitatilor lor evidente, decretand ca micile mamifere care au supravietuit nu sunt decat niste exemplare inferioare, lipsite de mandrie si fara valoare pentru lumea organica. Acum, chiar daca ar fi adevarat ca dinozaurii erau animale extrem de inteligente, net superioare din toate punctele de vedere tuturor celorlalte vietuitoare care au supravietuit glaciatiunii, acest lucru ne este complet incognoscibil (intrucat nu mai este nimeni care sa sustina si sa poata demonstra aceste lucruri) si inutil in sine (dat viind ca, foarte probabil, criteriile dupa care erau evaluate acele calitati s-au schimbat). Cum ar veni, poate ca dactilografa Maricica reusea sa bata toate recordurile imaginabile in copierea actelor domnului director (sa spunem o pagina A4 pe minut), insa in epoca informatiei digitale valoarea performantei sale nu mai are nici un sens.

Daca ati fost de acord pana aici cu rationamentul, atunci va propun sa realizam impreuna o scamatorie. Anume, sa invalidam impreuna argumentul cu care tocmai am fost de acord, fara nici cel mai mic efort. Pentru a realiza instant acest lucru minunat, inlocuiti acum cuvantul "cizmar" cu acela de "scriitor", "strada cu vad comercial" cu "librarie", "mic magazin" cu "stand de carti", si "pantofi" cu "carti". (Evident, puteti incerca si alte combinatii la fel de interesante; spre exemplu, cu "regizor", "cinematograf", "filme"; sau "compozitor", "disc", "melodie". Discutia de fata are, cred, relevanta pentru toate aceste domenii culturale carora ne-am obisnuit sa le plangem de mila in ultimul deceniu; din motive de concizie insa, ma voi folosi numai de exemplu furnizat de "scriitor", "librarie" si "carti" - dat fiind ca, fiind eu insumi scriitor, il cunosc intrucatva mai bine.)

Dupa cum observati, ceea ce mai sus parea a fi cea mai buna explicatie a insuccesului, devine acum mai putin credibila; iar cea care ne aparea ridicola, dimpotriva, extrem de rationala, intuitiva, de bun simt si usor de acceptat. Mai precis, esecul unui scriitor considerat drept "bun" sau chiar "foarte bun" de catre profesionistii in ale scrisului nu este aproape niciodata pus pe seama inadecvarii stilului folosit, a temelor alese, sau a atmosferei degajata de carte (desi, inca odata, ele pot fi fara cusur strict din punctul de vedere al tehnicii scriitoricesti). Dimpotriva, aproape toata suflarea culturala se intrece in a denunta proasta calitate a publicului, gusturile indoielnice ale acestuia, lipsa de educatie si eruditie, s.a.m.d.

Intrebarea pe care va propun s-o analizam impreuna este cum este cu putinta ca un argument care paruse corect cand fusese aplicat cizmarului, devine instantaneu incorect cand este aplicat scriitorului? In cele ce urmeaza, vom examina aceste ipoteze care incearca sa explice de ce o carte poate fi considerata valoroasa chiar daca publicul o considera proasta. Concluzia la care sper sa ajungem impreuna este ca, de fapt, rationamentul propus este corect atat in cazul cizmarului, cat si in cazul scriitorului. De unde ar rezulta ca succesul comercial este cel mai bun si mai obiectiv - daca nu chiar singurul - criteriu dupa care putem sa judecam valoarea unei carti.

Prima ipoteza ar fi ca logica argumentului este, din punct de vedere formal, invalida; in momentul in care rationamentul a fost aplicat la un caz mai putin solicitant, nu am observat invaliditatea argumentului; insa, atunci cand l-am aplicat la un caz serios, deficientele logice ale rationamentului au transparut imediat. Aceasta cale de aparare a suprematie a scriitorului in fata publicului incult imi pare insa sortita esecului prematur, dat fiind ca presupune ca intreaga rationalitate economica pe care se bazeaza economia de cateva mii de ani ar fi gresita. Nedorind sa fiu dogmatic, remarc numai ca anduranta deosebita a rationalitatii economice nu este un semn al incorectitudinii logicii sale, ba dimpotriva. Desigur, se poate sustine, pe urmele empiristilor clasici, ca trecutul nu reprezinta o baza suficient de solida pentru a deduce neunivoc viitorul; faptul ca un fenomen s-a repetat timp de 10 secunde sau 3000 de ani reprezinta un temei egal pentru a presupune (sau a ne indoi) ca el se va mai repeta si maine. Acestor sceptici le propun insa sa astepte invalidarea teoriei economice, acum sau mai tarziu, si abia atunci sa aiba pretentia ca argumentul in favoarea scriitorilor si in defavoarea publicului este corect.

A doua ipoteza ar fi ca argumentul este, din punct de vedere formal, corect logic. Acesta a si fost motivul pentru care concluzia cu privire la cizmar la care se ajunge cu ajutorul sau este neproblematica si acceptabila. Insa, atunci cand analizam domeniul "artistic" trebuie sa luam in calcul o serie de parametri pe care nu avem de ce sa ii luam in calcul atunci cand vorbim despre bunurile destinate consumului material. Spre exemplu, la o carte, poate mai important decat numarul de cititori este cat de multa placere provoaca, sau cat adevar contine. Aceste elemente nu pot fi masurate prin apelul la raspunsul pietei sau la popularitate, tot asa cum nu putem stabili prin vot daca 2+2=4 este o propozitie adevarata sau nu. Prin urmare, publicul poate fi pus intre paranteze. Insa, asa cum sublinia Karl Popper, nimeni nu isi poate aroga o cunoastere privilegiata a unui domeniu de cunoastere. De fapt, acceptarea unei judecati tine pana la urma de numarul cat mai mare de indivizi competenti in acel domeniu care o accepta. Adica, in cele din urma, tot priza la public - de data aceasta un public selectionat - decide valoarea unei carti. In lumea academica anglo-saxona, acest fenomen este binecunoscut. Un autor academic devine o somitate recunoscuta nu neaparat atunci cand scrierile sale revolutioneaza gandirea stiintifica (pentru ca, evident, acest lucru este absolut imposibil de masurat) ci atunci cand ele ajung sa fie citate intr-un numar cat mai mare de lucrari academice. Pe scurt, atunci cand comunitatea relevanta le accepta ca demne de discutie. In momentul insa in care observam ca, oarecum contra-intuitiv, inclusiv acceptarea teoriilor stiintelor depind, in ultima instanta, de numarul de cititori (si "citatori"), concluzia anterioara cu privire la autorii de literatura, conform careia nu numarul de carti vandute conteaza, este puternic pusa sub semnul intrebarii.

A treia ipoteza care ar putea explica aparenta transformare brusca a unui rationament corect intr-unul incorect este ca, de fapt, argumentul initial este si ramane corect, insa cele doua cazuri carora se aplica nu sunt construite corect. Daca in cazul cizmarului problema acceptarii imediate a produselor de catre consumatori este ratiunea pe baza careia se calculeaza valoarea cizmarului, in cazul scriitorului orizontul de timp este mult mai larg. Valoarea unui scriitor se calculeaza numai luand in calcul perioade foarte mari de timp, cum ar fi decenii, generatii, sau chiar sute de ani. Spre disperarea celor care adopta aceasta pozitie, chiar istoria literara le infirma concluziile. Cu cateva exceptii (notabile, insa ele raman exceptii), textele de valoare au avut audienta in epoca lor. Incepand de la Homer (pare-se popular nu numai dupa moarte) si de la tragediile grecesti (care suscitau dispute aprige, fiind premiate dupa cum erau sau nu gustate de public), valoarea autorilor a depins de succesul la public. Fortand putin nota, se poate spune ca, in fapt, numai dintre autorii populari ajung sa se cearna, in timp, care sunt de valoare si care nu. Si aceasta dintr-un motiv foarte simplu: anume, doar acele opere ajung sa se pastreze, atat datorita numarului copiilor existente, cat si datorita interesului continuu suscitat de ele. Mai ales in epoca avalansei informationale, este din ce in ce mai putin probabila ipoteza ca cineva mai are timp si resurse pentru a descoperi si impune autori obscuri dar valorosi ai unor epoci trecute. Mult mai plauzibil, selectia valorii culturale se face dintre autorii si cartile care s-au bucurat de un succes suficient pentru a fi conservate si aduse in fata atentiei noastre.

In fine, a patra ipoteza ar putea fi ca, de fapt, scriitorii se sustrag evaluarilor spiritului uman limitat. Munca lor este, in sine, un aspect de sine statator al existentei, o instanta de o cu totul alta natura, care nu face altceva decat sa imbogateasca universul, chiar si atunci cand produsele sunt absurde, neinteligibile, inacceptabile, s.a.m.d. Cartile nu trebuiesc puse niciodata in fata numarului lor de cititori, intrucat spiritualitatea cuprinsa de volum poate fi spectaculara, de o reala valoare chiar si in situatiile limita in care nu au decat un singur cititor - recte pe autorul lor. Evident, aceasta este cea mai placuta ipoteza pentru ego-ul oricarui scriitor, intrucat textele sale devin de neatins, iar pretentiile sale – justificabile si sustenabile in fata oricui, indiferent de context – fiind o reminiscenta a visului linistitor ca artistul este un demiurg, de natura semi-divina. Insa a demonstra specificitatea exceptionala a cartii este o sarcina dificila, cu atat mai dificila cu cat alfabetizarea in masa a banalizat si desacralizat textualitatea. In al doilea rand, chiar daca exceptionalitatea textului ar putea fi clar stabilita, abia de acolo ar aparea adevaratele probleme. Pe urmele lui Wittgenstein, a considera ca un mesaj inteles si valorizat numai de cativa (fie ei „alesi”) reprezinta ceva este o eroare de limbaj; pur si simplu limbajele si mesajele private (pentru ca, in momentul in care valoarea unei carti este sustinuta numai de un cerc restrans, textul ei devine oarecum privat) nu au sens, nefiind decat metode sofiste de evitare a confruntarii argumentate. Pe scurt, cu cat o carte are o aderenta mai scazuta la public, cu atat sustinerea valorii sale este mai dubioasa. Evaluarea devine superflua, intrucat judecatile valorice nu mai pot fi verificate, criticate, sau retrase. Drept rezultat, oricine s-ar putea autoproclama genial si neinteles, ceea ce ar face ca eticheta valorica sa nu mai aiba absolut nici o semnificatie.

Concluzia pe care sper la care simtiti si dumneavoastra ca ar trebui sa ajungem ar trebui sa fie aceea ca succesul sau insuccesul unui scriitor se masoara exact in acelasi fel cu acela al unui cizmar. Oricat de neplacuta sau contraintuitiva poate parea o astfel de concluzie, trebuie sa recunoastem ca textele si cartile sunt niste produse. Produse in aceeasi masura - si supuse acelorasi reguli - precum pantofii.

Aici trebuie facuta o precizare importanta, care va tempera oarecum radicalitatea afirmatiei de mai sus: consumatorii utilizeaza seturi de criterii diferite pentru alegerea pantofilor de cele pentru alegerea cartilor. Insa trebuie sa clar ca aceste valorizari sunt ale consumatorilor. Adica sunt subiective, private, diferite de la individ la individ. Sa presupunem ca Ionel, un potential client, isi doreste o pereche de pantofi rosii, intrucat lui i se pare ca cel mai important la un pantof este ca acesta sa aiba o culoare neobisnuita. Este cat se poate de clar ca acest criteriu nu trebuie sa fie analizat intrucat este vorba de un gest privat, singular, pe care trebuie sa il luam ca pe un dat, ca pe un fapt brut, pe care nu are sens sa il interpretam decat daca ne-am propune realizarea portretului psihic al lui Ionel. Acum sa presupunem ca Ionel este promotorul unui curent de moda in orasul sau. In mod cert, succesul cizmarilor va fi decis, in acel sezon, de culoarea pantofilor produsi. Insa acest lucru nu inseamna ca din acel moment inainte, in loc sa masuram succesul de piata al cizmarilor, vom masura numai variatia de culori pe care o pot ei produce la pantofi. Succesul lor poate depinde, intr-un anumit moment, de anumite caracteristici sau evaluari operate de consumatori; insa valoarea masurabila in functie de care ii impartim fara dubii pe cizmari in buni sau prosti ramane tot numarul de perechi de pantofi vandute.

Acelasi lucru se petrece si in cazul cartilor. Faptul ca un numar de cititori prefera sa cumpere titlul X se poate datora unor judecati estetice cu totul si cu totul particulare; insa nu trebuie sa comitem greseala de a considera ca respectivul criteriu masoara valoarea textului sau dibacia scriitorului. Pentru ca acele criterii sunt accidentale, subiective (eventual chiar irationale), nereprezentative pentru clasa tuturor cititorilor, si imposibil de masurat. Singurul criteriu dupa care se poate decide valoarea culturala a respectivei carti printr-o metoda uniforma la nivelul intregii clase de cititori (adica indiferent de epoca, civilizatie, religie, gusturi, venituri, etc.) si obiectiv masurabila este succesul la public, recte numarul de copii vandute (sau/si cititori inregistrati, in cazul in care este vorba de o biblioteca publica care ofera acces gratuit, sau la un pret mult mai mic decat al achizitiei cartii).

Pe scurt, ceea ce sper sa va fi convins, sau cel putin sa va fi provocat sa luati drept o teza asupra careia merita sa va opriti un pic, este ca valoarea culturala este decisa, sau se afla cel putin intr-o corelatie extrem de stransa (atat de stransa, incat corelatia lor este aproape legica), cu valoarea comerciala a bunului cultural respectiv. Implicatia imediata, cel putin in ceea ce priveste literatura romana contemporana, este ca ea ar trebui sa renunte la pretentiile sclifosite cu privire la propria valoare care se bazeaza pe tehnica scriitoriceasca maiastra sau originala, pe temele profunde sau importante, pe aprecierile criticilor sau perenitatea mesajului. Valoarea literaturii romane, in special contemporane, nu ca nu poate sa faca abstractie, ci trebuie sa se fundamenteze exclusiv pe succesul comercial. Pentru ca, a continua sa se dea vina pe incultura cititorilor, sau pe lipsa de timp sau de resurse materiale a acestora este un subterfugiu care nu mai reuseste sa aline nici macar orgoliile nesatisfacute ale scriitorilor. Daca mai exista vreun dubiu, imi permit sa il clarific acum: am vesti pentru oamenii "de cultura". Vina nu este a publicului, iar publicul nu arata asa cum le place lor sa creada. Dimpotriva. Publicul roman este inteligent (cel putin asa spun studiile de piata ale altor industrii), a inceput sa consume produse scumpe (case, masini, vacante in strainatate, bunuri de consum indelungat din ce in ce mai sofisticate), si nu este complet furat de "alte tipuri de distractii" (favorita, in acest ultim caz, era invocarea televiziunii pe post de "hoata de cititori"). In acelasi timp insa, audienta tuturor televiziunilor, in numere absolute de cititori, este in scadere continua in ultimii doi ani, provocand frisoane directorilor de programe. Iar ei nu dau vina pe publicul atras de alte placeri mai facile, pentru ca stiu foarte bine ceea ce ar trebui sa stie si scriitorii: vocea poporului este vocea zeilor. A zeilor succesului.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (49):


Sa ridice 2 degete - de Pasagerul la: 07/05/2006 22:06:17
cine a citit tot textul
KISS
--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#120980 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de latu la: 08/05/2006 00:01:54
Am amandoua mainile ocupate...:-)))
#121021 (raspuns la: #120980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
! - de latu la: 08/05/2006 00:02:55
Trebuie sa fie arta comerciala?
Nu, nu trebuie.
Dar este.
#121022 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
uite ca eu l-am citit :). ma - de zaraza la: 08/05/2006 00:16:35
uite ca eu l-am citit :). ma interesa mai mult partea cu cizmarul, ca sa fiu sincera. din pacate, in ziua de azi, pe cizmarii locali ii concureaza chinezii, uite un aspect scapat din vedere de autor in elaborata sa analiza economica.

sunt oarecum de acord ca valoarea unui scriitor este data de succesul la public, teoretic vorbind. numai ca succesul la public depinde in mare masura de cati bani bagi in marketing. vocea nu e chiar a poporului, e mai degraba a advertisingului. dar sunt de acord ca daca te iubesc zeii mult de tot, atunci poate reusesti si numai pe baza talentului.

zaraza
#121028 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Cri Cri la: 08/05/2006 01:52:13
daca te iubesc zeii mult de tot, atunci poate reusesti si numai pe baza talentului.
postum :))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#121056 (raspuns la: #121028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de Pasagerul la: 08/05/2006 07:56:03
" Am amandoua mainile ocupate "
Din cauza asta n-ai putut da paginile pina la capat?
--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121064 (raspuns la: #121021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Pasagerul la: 08/05/2006 08:01:22
"sunt oarecum de acord ca valoarea unui scriitor este data de succesul la public"
care valoare? poate cea comerciala.
Este Dan Brown un scriitor mai bun decit Elias Canetti?
Cit despre cizmar, daca e bun si foloseste materiale de calitate, nu are de ce sa-i frica de chinezi.Chinezii fac marfa ieftina si de proasta calitate. Ai pus vreodata in picior un pantof chinezesc?

--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121066 (raspuns la: #121028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pasagere - de zaraza la: 08/05/2006 12:07:00
care valoare? poate cea comerciala.
Este Dan Brown un scriitor mai bun decit Elias Canetti?


nu stiu, ca nu l-am citit decat pe dan brown :).
evident ca nimic nu e absolut, numai ca scopul final al unui scriitor e sa-si propage ideile. de-aia publica, caci daca ar scrie doar ca-i cere organismul, n-ar fi nevoie ca scrierea sa paraseasca sertarul. acuma, daca toti publica pentru a fi cititi (si eventual a castiga bani din munca lor), problema se pune care a izbutit mai departe. ala care are 100 de milioane de cititori (exemplare vandute) sau cel pe care l-au citit doar criticii si i-au dat un review extraordinar, dar in rest nu l-a cumparat nimeni? se spune ca timpul cerne valorile, asa o fi. numai ca timpul asta trece tot prin ochiul publicului.

cat despre pantofii de china, sa stii ca toate marile lanturi de magazine de confectii si incaltaminte produc in china. deci uita-te in interiorul pantofilor tai adidas sau diesel (original!) si zi-mi ce scrie dupa "made in". la pantofii "seriosi" inca mai conduc italienii si spaniolii, dar nu stiu pentru cat timp.

zaraza
#121092 (raspuns la: #121066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Pasagerul la: 08/05/2006 12:42:23
1.In materie de pantofi, sint fericit ca pot sa-mi permit sa nu cumpar pantofi facuti in China(nu vorbesc de pantofii sport). Sa nu uitam ca exista 3 feluri de produse chinezesti:
-creatii proprii
-imitatii
-produse "din vest" fabricate in China, caz in care materialele si calitatea productiei sint controlate de firma careia ii apartine produsul.
Singurele produse "Made in China" acceptabile, sint cele din categoria a 3-a.

2. In materie de arta, daca as fi fost creator , m-ar fi interesat mai mult calitatea mesajelor transmise, decit tirajul operelor mele.
In calitate de consumator de arta, atita timp cit creatia imi este accesibila, nu ma intereseaza cite exemplare a vindut.
Nici unul din scriitorii cu tiraje de zeci de milioane(Dan Brown, John Grisham, Paolo Coelho) nu ma "excita" .

--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121102 (raspuns la: #121092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
NU - de picky la: 08/05/2006 12:53:02
Adrian Fuchs ;

Nu domnule, nu tre'.

Artistul tre' sa moara de ftizie si daca se poa' pana-n 30. Asa devine glorios si valoros si nepotii-i se imbogatesc.

Plus ca primeste si aura aia ca "domnule asta daca nu murea, ce ajungea si ce mai facea si dregea ... "

Da, domnule, arta tre' sa se dea gratis, ca carnatu' (sic) la electorale ...

Iote cum ma dau de gol ca n-am citit postarea ... da' apasai din error pe butonu' cu comenteaza si n-avui incotrova ...
#121106 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
advertising - de Cri Cri la: 08/05/2006 13:41:23
Un scriitor trebuie sa aiba constiinta valorii si a esteticii celor scrise, cel putin dupa criteriile sale. Face parte din respectul de sine. Cred ca, inainte de a lansa o carte trebuie sa-si puna cateva intrebari: ce aduc eu nou? ce adancesc sau ce explorez eu mai profund decat cei dinaintea mea care au tratat acelasi subiect? cu ce imbogatesc eu sufletul sau mintea? Si, poate nu in ultimul ra'nd: "Mie-mi place cartea asta? Ce m-ar putea determina s-o cumpar? Ce m-ar putea face s-o citesc?"
Daca se hotaraste asupra unor compromisuri, din ratiuni materiale, il pot intelege, dar n-am de ce sa-l respect.
In ceea ce priveste marketingul, e clara necesitatea sa. Nu fiindca ar fi inculti eventualii cumparatori, ci fiindca piata e suprasaturata. Iar in gramada de nulitati e greu de identificat o valoare atunci cand nu i-ai auzit pe nicaieri titlul si nu stii nimic despre autor. Si critica e tot un fel de advertising.. Pentru cine citeste critica, pentru cine priveste emisiuni culturale, in concluzie, pentru cine cauta valori cu obstinatie. Dar mai sunt si cei care pur si simplu ies sa-si cumpere ceva de citit, sau sunt in gara si vor ceva de citit, sau... prefera sa-si ocupe putinul timp liber citind o carte in loc de a citi critica sau a privi la televizor. Ei pe ce sa se bazeze? Pe recomandarea librarului... poate fi o optiune (presupunand ca acesta este un erudit, eventual ca are gusturi asemanatoare)... dar de pe o taraba ce cumperi? Te uiti la coperti? Mai iei cate o carte in mana s-o rasfoiesti (sub privirea ostila a vanzatorului care se crispeaza pentru fiecare amprenta de-a ta?), sau cumperi pur si simplu cartea unui autor de care ai mai auzit ori din a carui opera ai mai citit?
Adevarat, sunt promovate si nonvalori, si carti "pentru biblioteca" si snobi (cu coperti din piele, inscrisuri aurite, etc)... ca si carti pentru naivi (gen "cum faci un miliard in doua minute, doar prin forta gandului")... dar pana la urma, advertisingul e chiar o problema de bani: "vrei reclama, platesti pretul"; nu-l putem blama ca nu se preocupa de valoarea celor promovate.
Etica e apanajul celui care solicita promovarea, nu a celui care o realizeaza in diverse forme. Si aici e o chestie de optiuni, ca si de posibilitati de a investi(ale scriitorului).
Apropos de "valoarea vine in timp si o dau cititorii"... aveam o discutie cu cineva in legatura cu un anume autor, despre care "cineva-ul" zicea ca e genial. "Ok, dar e punctul tau de vedere", am replicat eu. "Mie nu-mi place". "N-are cum sa nu-ti placa. Si n-are importanta daca-ti place tie sau nu, el e tot genial". "D'accord, aprecierile sunt subiective... de aceea ma deranjeaza ca-mi impui cuvantul genial, uite-asa, fiindca iti place tie si fiindca, poate, mai place catorva pe care-i cunosti tu" La chestia asta, omul s-a inflamat de-a dreptul: "Nu asta conteaza. Un geniu e un geniu in sine, chiar daca nu place nimanui". Am izbucnit in ra's: "Pe-asta chiar nu trebuia s-o spui! Ce anume il face geniu, atunci? Daca nu exista o majoritate care sa fie de acord ca acel scriitor are o incomensurabila valoare, de unde poate aparea ideea ca ar fi geniu? Ne-o trimite divinitatea prin intermediul unei revelatii? Inlocuieste nu place nimanui cu nu-l intelege nimeni relativizand astfel evaluarea, si poate lasam subiectul deschis... adica mai vorbim de el intr-o viata ulterioara, cand altii, mai destepti ca noi, vor pricepe si-l vor ridica in slava pe care probabil o merita".
Vox populi, vox dei... adevarat. Dar avem nevoie sa stim ce exista pentu a putea ridica vocea...
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#121112 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de jeniffer la: 08/05/2006 14:14:20
timp cit obiectele artei sint dorite,frumoase,interesante si bine facute sint destinate celor care sint atrasi de ele si le doresc in casa lor,deci comercializate.
#121118 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de munteanu rodica la: 08/05/2006 20:48:12
De,Elias Canetti a primit o scrisoare de la Thomas Mann si la cunoscut pe Joyce pe cind Coelho il lauda cind a fost in Ro pe Gigi Becali.
#121198 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Imaginati-va - de Pasagerul la: 08/05/2006 20:56:34
cum ar fi aratat tablourile lui Picasso daca ar fi vrut sa creeze arta comerciala? ca sa nu vorbim de impresionisti care au fost huiduiti de public si critica ...
--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121200 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 08/05/2006 21:04:43
Adrian Fuchs :

Totusi arta culinara are valente foarte comerciale. Preponderent comerciale.
Iar "creatiile" culinare au o viata atat de efemera ...

Asta ca sa va mai inviorati !
#121202 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
da,e adevarat - de munteanu rodica la: 08/05/2006 21:15:58
frizerul este stilist, si bucatarul maestru.
#121206 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nu - de Guinevere la: 08/05/2006 21:26:15
Nu trebuie. De ce s-ar inlocui scopul cu mijloacele?

In rest, ridic si eu doua degete.
KISS :o)

PS - Kant zicea sa nu tratam niciodata oamenii drept mijloace, ci intotdeauna ca scop. Asa vad lucrurile si pentru arta.

#121211 (raspuns la: #121206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rodica - de picky la: 08/05/2006 21:26:45
Adrian Fuchs :

... te rog, fara stilisto-frizeri ...
#121212 (raspuns la: #121206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
poate sa-mi spuna si mie cine - de zaraza la: 08/05/2006 23:16:20
poate sa-mi spuna si mie cineva ce e aia "arta comerciala" ?

zaraza
#121248 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Guinevere la: 08/05/2006 23:29:40
De fapt e contradictie in termeni. Ma duce insa cu gandul la tablourile stantate pe care le poti cumpara de la IKEA. Frumoase, dar facute pe banda rulanta si cu "uleiul" in relief, ca cel autentic, larg accesibile.
#121251 (raspuns la: #121248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
guinevere - de zaraza la: 08/05/2006 23:31:45
aia e productie de masa.

zaraza
#121252 (raspuns la: #121251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
eu am senzatia ca dumneavostr - de zaraza la: 08/05/2006 23:45:53
eu am senzatia ca dumneavostra considerati ca artistul e un posedat care picteaza/sculpteaza/ concepe cladiri/scrie carti/etc. manat exclusiv de o nevoie organica de a CREA. el trebuie sa creeze, pentru ca altfel nu poate trai. iar eventualul castig care poate sau nu veni de pe urma creatiilor sale e o chestie neglijabila. vin sau nu vin bani, el continua sa picteze, sa scrie, sa faca filme, sa construiasca case, hoteluri, magistrale... ca doar de-aia exista artisti pe lume.

imi permit sa va zic ca va inselati amarnic, si ca in lumea asta, din antichitate si pana in prezent, marile opere au fost comandate/arvunite de cei care aveau mijloacele financiare. michelangelo nu si-a cumparat marmura din buzunarul propriu, si nici n-a pictat capela sixtina pe gratis. marii pictori flamanzi pictau la comanda, iar cel ce dadea comanda stabilea si subiectul, macar in mare. ca a mai existat si un van gogh, minunat, dar cred ca nimeni nu s-a facut artist in speranta ca va trai ca el.

zaraza
#121256 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Guinevere la: 09/05/2006 00:33:07
aia e productie de masa.

Da, cu lanurile de floarea-soarelui ale lui Van-Gogh.
Parca asa devine arta comerciala? Caci comercializarea imi pare OK din ce spui, si arata a mijloc de bun simt pentru cei care traiesc din arta si care presupunem ca nu fac prea multe compromisuri de dragul castigului.
#121267 (raspuns la: #121252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
saracul van gogh - de zaraza la: 09/05/2006 01:06:12
cred ca moare de ciuda acolo sus, pe unde-o fi, cand vede cat "vinde" acum. nu stiam ca se vinde si la ikea.

zaraza
#121272 (raspuns la: #121267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Guinevere la: 09/05/2006 01:13:30
Eu era sa si cumpar. Intre unul autentic facut de mine (cah!) si unul stantat Van Gogh, cei din casa au fost mai putin scandalizati de varianta a doua. Prost gust, am zis eu! :o)
#121273 (raspuns la: #121272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intrebare pt. Guinevere & zaraza - de Paianjenul la: 10/05/2006 09:46:04
- ...Intraţi intr-o casa oarecare... vedeţi un tablou atirnat pe perete(pictura/aquarela/creion/whatever...)... Tabloul nu poarta nici o semnatura... si stilul nu apare a fi al niciunuia dintre artistii pe care i-aţi studiat in facultate... Stiţi si nu stiţi exact de ce... dar va place totusi enorm de mult lucrarea... Dupa ce criterii veţi stabili daca aceasta se califica drept arta autentica sau... cheap stuff?...
#121437 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
paianjene - de zaraza la: 10/05/2006 11:44:28
Dupa ce criterii veţi stabili daca aceasta se califica drept arta autentica sau... cheap stuff?...

daca imi place extraordinar de mult, atunci e arta autentica :). glumesc si nu prea, caci notiunea de "arta" e relativa si volatila. scolareste vorbind, tre' sa indeplineasca niste criterii: sa transmita un mesaj, sa fie cat de cat originala (daca nu ideea, macar abordarea) si sa fie executata cu rafinament.

zaraza

ps: si sa aibe putin mov ;)
#121441 (raspuns la: #121437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pasagerul - de jeniffer la: 11/05/2006 00:16:07
faci diferenta intre arta 'comerciala' si cea care se comercializeaza,la preturi enorme uneori,pentru ca pur si simplu talentul si inteligenta artistilor o merita?
#121589 (raspuns la: #121200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
spidere :o) - de Guinevere la: 11/05/2006 00:40:58
Fapt e ca arta autentica o identifici cu gust educat sau fler. Altfel ar fi pline casele de opere de arta. Sau ar fi goale, dar n-ai gasi vesnicele tablouri cu pepeni atarnate pe pereti.:o)
Cum radeam mai devreme, se intampla ca eu sa nu am talent iar restul familiei sa aiba din nefericire pentru mine un gust educat. :oD
De aia ne mai uitam si la "stantate", desi tot cu gemete.

Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa mergi la un magazin mare cu lucruri "on sale" si sa extragi din el exact acel unic obiect de marca amestecat printre tot felul de chestii cheap, desi nu i se vede eticheta cu brand-ul. Cam asa e si cu "detectoru'" de arta, nu e ca gandesti alegerea.

Probabil ca lucrarea trebuie sa respecte o armonie si sa fie balansata chiar daca e gen Pollock, cum zicea si zaraza. Se spune ca atunci cand sunt mici, copiii sunt atrasi de oamenii frumosi nu fiindca au notiunea de om frumos ci pentru ca frumusetea are o armonie, un balans.
Eu as intreba-o si pe irisz, mergi pe site-ul ei sa vezi ce lucrari faine. Din punctul meu de vedere, anyway.
#121594 (raspuns la: #121437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
jeniffer - de Pasagerul la: 11/05/2006 08:22:18
Arta comercializata la preturi enorme se limiteaza mai ales la pictura si mai putin, sculptura.Poate ma insel, dar alte forme de arta nu prea ai cum sa le vinzi la preturi enorme. A incercat Jean Michel Jarre sa creeze un disc unicat, a facut mult mai putini bani decit ar fi facut daca il vindea la tirajul obisnuit al discurilor sale.
Sint de acord ca un creator de arta trebuie sa traiasca, n-am nimic impotriva sa traiasca chiar bine., dar un artist cu cit vrea sa ajunga la un public mai larg, isi coboara standardele.Creatorul de arta nu trebuie sa coboare la cel mai mic numitor ci trebuie sa ridice stacheta si sa incerce sa ridice publicul la un nivel mai ridicat.
Nu am nici o admiratie pentru un creator care face compromisuri artistice.

--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121615 (raspuns la: #121589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de Cri Cri la: 11/05/2006 09:23:43
un artist cu cit vrea sa ajunga la un public mai larg, isi coboara standardele

Vroiam sa intreb si sa te intreb... nu crezi ca poate exista arta la standarde inalte care sa poata ajunge la sufletul publicului larg? De ce trebuie sa fie arta complicata? E adevarat ca sunt pictori si sculptori si alti artisti pentru care ai nevoie de abilitati speciale ca sa-i intelegi, dealtfel sunt absolut contra compromisurilor de orice natura; dar nu numai Brancusi ori Picasso au facut arta, ci si Michelangelo si Siskin...
E adevarat, fiecare artist "vede" in felul lui, asa ca nu ma mai leg de arta vizuala... dar in literatura cred ca se pot aduce lucrurile adanci la suprafata printr-o abordare pe inteles..
Nu stiu cum sa explic.. Consistenta mesajului nu e data de prezentarea in "ambalaje" alambicate, cam asta vroiam sa spun. Uneori acestea ascund mai degraba un vocabular bogat aplicat pe idei superficiale, ca si inutile experiente "pe creier deschis" (al cititorului). Ori experiente gen: "ia sa vad eu cate volte poate da o singura idee, dealtfel rasfumata...". Dupa care, stai pe margine si citesti criticile distrandu-te pe seama eruditilor care au pretentia ca inteleg ceva si polemizeaza intre ei cu privire la cele intelese.
Nu ra'de, chestii dintr-astea exista! Si pana la urma... e tot un compromis. Dar unul, cica "destept".
Ah, uitam. Mai e si arta aceea pe care n-ai nevoie s-o intelegi... cam la modul cum spunea Guinevere... o simti pur si simplu. Uneori dintr-o abilitate de a simti, dar alteori doar fiindca "respira" arta, respira armonie. Acesta sigur nu poate fi numit compromis, chiar daca se intampla sa "ajunga" la publicul larg.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#121623 (raspuns la: #121615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri Cri - de Pasagerul la: 11/05/2006 14:18:06
Daca Coelho ar fi scris in stilul lui Eco sau Saramago, nu ar mai fi vindut zeci de milioane de carti.
--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121650 (raspuns la: #121623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de Cri Cri la: 11/05/2006 14:47:15
Am citit.. si de unul, si de ceilalti. Dar tu nu-mi pui aici o problema de stil de fapt. Coelho mi-e teama ca nici nu prea avea ce sa spuna... Iar eu nu la asta ma refeream.
Nu-mi "vine" acum un autor... poate Voltaire, care si are ceva de transmis, ori chiar Mark Twaine... si o fac natural. Dar iti pot da si unul sau doi... Huysmans, de exemplu, chiar Canetti pe alocuri, care n-au nimic de zis, dar "nu zic" in cea mai pretioasa si pretentioasa forma.
Si nu ca n-am inteles ce-au vrut sa spuna (in fine, asa cred eu:))) ), dar o propozitie-doua mi-ar fi prea de-ajuns sa rezum o carte. Cat despre vreo morala, sau adaos la cunoastere, ca sa nu ridicam pretentii de cultura.. mai va. :)
Desigur, n-am spus ce am spus ca sa te contrazic, nici acum, nici data trecuta. Fiecare poate cauta altceva la o opera de arta, fie ea de orice arta. Cred ca am generalizat si nu era cazul.. totul e subiectiv.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#121655 (raspuns la: #121650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de vania la: 11/05/2006 19:27:34
sa nu uitam ca Eco a scris doua dintre marile best.seller+uri din ultimii 20 de ani - Numele trandafirului si Pendulul lui Foucault. nu se ridica la nivelul de-a dreptul consumist al lui Coelho. diferenta cea mai provine din alta cauza : Eco are adancime, Coelho n-are. E ca si cum ai compara pe Toma Caragiu la vremea lui si pe Vacanta Mare - la vremea noastra. diferenta e primordial de valoare, nu de limbaj.
#121663 (raspuns la: #121650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de jeniffer la: 11/05/2006 19:47:21
Ceea ce rezulta este ca artistul trebuie sa aiba un scop artistic, o pasiune pentru aceasta meserie, interes inspre toate laturile ei si inainte de toate, o ideie despre valoare. Partea tehnica poate fi abordata de diverse maniere si ceea ce este creat trebuie sa tina cont de legile meseriei.
#121699 (raspuns la: #121615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Vania - de Pasagerul la: 11/05/2006 20:05:04
Pendulul lui Foucault se pare ca este cel mai necitit best-seller.Multa lume l-a cumparat pentru ca le-a placut Numele trandafirului sau pentru ca era in sa ai in biblioteca pe Eco, dar nu l-a citit(90% din cei care l-au cumparat dupa un articol aparut acum citiva ani) :))
--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#121702 (raspuns la: #121663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
^^^ - de Cri Cri la: 15/05/2006 16:52:24
anulat
#122397 (raspuns la: #121702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de Cri Cri la: 15/05/2006 16:54:35
:)))))
Nu vreau sa ma bag in discutia ta cu vania, dar ce spui tu imi aminteste ca intr-una din bibliotecile mele am dat de (si am trecut peste) acest titlu...
Bine.. cam 80% dintre volume nu sunt cumparate de mine ci mostenite si e drept ca n-am apucat sa citesc tot... dar e de-a dreptul ilar cat de des m-am "impiedicat" de Pendulul lui Foucault, evitandu-l... M-ai facut curioasa.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#122399 (raspuns la: #121702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri Cri - de Pasagerul la: 15/05/2006 20:01:06
Poti sa te bagi in orice discutie, doar sintem la Cafenea, nu la un joc de sah :)))
Sa stii ca "Pendulul.." e citibila, chiar daca nu e la nivelul lui "Numele Trandafirului".

--------------------------------------------------
O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo
(Nietzsche)
#122444 (raspuns la: #122399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pasagerul - de Cri Cri la: 16/05/2006 01:51:39
Sa stii ca "Pendulul.." e citibila, chiar daca nu e la nivelul lui "Numele Trandafirului".

Crede-ma, nici nu mi-am imaginat ca n-ar fi citibila... Ti-am spus ca e de-a dreptul ilar... Desi titlul nu m-a atras in mod special, am vazut cine a scris-o si mi-am propus la modul serios s-o citesc. Odata si-odata...
Au trecut cinci ani de cand i-am vazut "cotorul" prima data, am citit in timpul asta si capodopere si idiotenii (ti-am spus ca "material" e destul), iar pe asta pur si simplu n-am deschis-o niciodata... macar asa... de kiki... sa ma uit prin ea "in diagonala"... :))
Dar pun mana si o citesc imediat... ca e cam inghesuiala acolo intre cei 90% :)))

In fine... nu acum, ca am "in citire" altceva... dar de cum termin!!!
...Si uite-asa, te pomenesti ca iar trec 5 ani! :))))))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#122500 (raspuns la: #122444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cri cri - de picky la: 19/05/2006 14:35:07
Adrian Fuchs :

Si uite asa, din aproape-n aproape, ajungi si la "Tratatul de semiotica", tot a lui Eco.
#123088 (raspuns la: #122500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 19/05/2006 14:37:12
Adrian Fuchs :

Pe aici se cam confunda arta comerciala, cu arta mercantila .

Mdeh, nuantele ...
#123089 (raspuns la: #123088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cri cri - de picky la: 19/05/2006 14:41:12
Adrian Fuchs :

Si uite asa, din aproape-n aproape, ajungi tu si la "Tratatul de semiotica", tot a lui Eco.
#123090 (raspuns la: #122500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picki - de munteanu rodica la: 19/05/2006 15:14:41
Lumineaza-ma si pe mine cum poti confunda doi termeni care de fapt
inseamna acelasi lucru.
Sa nu mai stiu eu oare ce inseamna mercantil?
ce ai vrut sa spui de fapt?
#123095 (raspuns la: #123089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
munteanu rodica - de picky la: 19/05/2006 18:37:33
Adrian Fuchs :

E o diferenta de nuanta.

Arta comerciala vrea sa zica ca e o "arta" care nu are valoare artistica. Ca e ceva de consum si in ton cu cererea de pe piata, din partea profanilor. Gen Brown sau Coelho sau cealalta Brown.
Ceva care se vinde repede si bine si in cantitati mari, dar nu va rezista in timp, pentru ca nu are alta valoare decat cea ... comerciala. Autorii cred ca e arta si au si prozeliti sau ma rog, critica pozitiva.

Pe partea cealalta, arta mercantila in genere nu e creata de "artisti", ci de oameni care vor doar sa vanda, constienti fiind ca nu sunt artisti. Ei vor pur si simplu sa faca ceva care sa se vanda. De regula kitch-uri. Scopul e sa vanda cu orice pret. Sensul e oarecum peiorativ, adica sa fie preocupat de castigul imediat. Preocupat in exclusivitate de castig. Spre deosebire de "artistii comerciali" care vor sa vanda dar vor si sa faca "arta".

Altfel spus, comercial este ceva ce tine de comert. Adica o chestie economica corecta.
Mercantil insa, presupune sa vinzi fara scrupule, orice si indiferent daca marfa e sau nu corecta si pretul la fel.

Mercantilismul e o negustorie fara nici un ... Dumnezeu.


#123164 (raspuns la: #123095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Picki - de munteanu rodica la: 19/05/2006 19:03:10
DA,ai dreptate(s-ar parea ca azi am o pauza mare in minte)
Dar ce are aface cu Umberto Eco de il bagi in aceiaasi oala?
#123170 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
munteanu rodica - de picky la: 19/05/2006 19:12:56
Adrian Fuchs :

Eu n-am nimic cu el. Altii se "lupta" cu el de ani de zile (vezi in vale).
O sficuiam nitel pe greieritza.
#123174 (raspuns la: #123170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picki - de munteanu rodica la: 19/05/2006 19:21:23
Ahaa,asa deci...
Credeam caa nu ti-a placut"' Tratatul de semiotica generala."

Da acuma fug la bucatareala .
#123177 (raspuns la: #123174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rodica - de jeniffer la: 19/05/2006 19:37:26
Se intelege ca valoarea costa bani.
#123179 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...