dacă mâine n-aş mai fi
pe gâtul tău tânăr
muşcătura mea tânără
(foame discretă vânătă)
ar mai supravieţui
vreo două trei zile

dacă mâine n-aş mai fi
la pieptul tău tânăr
la pieptul tău rotund
(aureolă sfârc blând)
nimeni n-ar mai dormi
visând foarfeci şi zambile

ca nişte flori ne ducem
hăcuiţi captivi într-o vază străină
în ape irespirabile
(cu cozi tăiate egal) -
frumuseţi separabile
ca nişte flori ne trecem
(mă iubeşte nu mă iubeşte)
cu fiecare petală ne apropiem
e momentul prim-ultim
îmi arunc seminţele
şi mă duc – ce sevraj sublim

sughiţi sughiţi
fiindcă la tine mă gândesc
te-nfiori te-nfiori
fiindca o fac atât de pământesc.