-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Confesiunile unei mame (3)


de cosmiK la: 02/05/2006 22:49:00
modificat la: 07/05/2006 19:08:11
taguri: Ganduri_in_0_si_1 
voteaza:
A mai trecut o zi de când am plecat din casa mea, si mi-e atât de dor de tine, incat mă bate gândul sa mă întorc, fie si numai pentru a te mai vedea aşa din când in când, deoarece sa locuim împreuna a devenit imposibil. Dar nu si nu, n-am sa revin in viata ta si n-o sa te mai tulbur cu prezenta mea, pentru ca ar fi in van. Tu n-ai înţelege de ce am plecat, iar mama, cu felul ei de a fi, a raţiona si reacţiona mi-ar face viata care mi-a mai rămas de trăit un calvar, aşa cum a făcut si in copilăria, adolescenta si tinereţea mea. Prefer ca zilele care mi-au mai rămas pe acest pamant sa le trăiesc in libertate, fara sa dau socoteala nimanui de faptele si actiunile mele cu exceptia ta, desigur. Fata de restul lumii mi-am achitat datoriile cu varf si indesat, doar tu mai contezi acum, iar de la distanta mi-e mult mai usor sa mă apropii de tine si sufletul tău decât daca as fi langa tine, zi de zi.
Te rog sa scuzi aceasta divagaţie de la subiectul jurnalului, dar aşa cum am precizat inca de la început, jurnalul meu e atipic pentru ca surprinde gândurile si trăirile mele, care in aceste momente sunt ciudate si chiar întortocheate ca meandrele unui râu de câmpie.
Daca ar fi sa exprim in versuri ceea ce simt acum as spune doar ca: Sunt in tot si sunt in toate/ Sunt in viata , dar sunt moarta,/ Sunt o inima zdrobita, care bate, inca, bate/ Sunt un clopot de arama care cheamă si iar cheamă,/ Sunt un suflet rătăcit care cauta un lăcaş sfânt/ Sunt o floare vestejita pentru ca n-am fost iubita,/ Sunt un foc nestins , perpetuu si o flamur-a iubirii,/ Sunt o mica rândunica si o fiica si mai mica a acestui Univers cu care mă contopesc/ Si in care mă ascund de ochii orişicui/ Si mă-nvălui intr-o ceata deasa/ Nimeni sa nu mă găsească/ Pentru-a deveni si eu parte din necunoscutul sau. Ce de simţăminte contradictorii! Nu-i aşa, draga mea? Dar asta sunt Eu, o fiinţa contradictorie pe care nici măcar, mama ei, nu a inteles-o, dar mai ales, nu a acceptat-o aşa cum era, pentru ca vroia sa o facă asemenea ei, uitând ca sufletul meu nu ii aparţinea si nu avea cum sa-l posede ori sa-l modeleze.
Toata viata ei, mama a încercat sa-mi impună stilul ei de viata si principiile după care isi organiza si conducea existenta, nepermiţându-mi sa-mi exteriorizez trăirile, ori lasandu-ma sa le exprim, dar condamnadu-le de fiecare data si blamadu-ma pentru ca eram atât de generoasa cu cei pe care ea ii numea „străini”. Numai ca străinii aceştia mi-au oferit atât de multe bucurii si mi-au arătat atât de multa înţelegere. Deşi, unii din ei, poate m-au rănit, sau ca sa folosesc o expresie favorita a mamei mele „au profitat de bunătatea si naivitatea mea”, totuşi in compania acestor persoane am invatat multe si m-am descoperit pe mine însămi.
Revenind la viata mea, as vrea sa ştii ca după despărţirea de sora mea, totul s-a schimbat. Ceva s-a rupt definitiv in mine. Aceasta despărţire m-a schimbat, poate nu radical, dar schimbarea era vizibila. Eram mult mai rebela si nici unul din părinţii mei nu mai avea autoritate asupra mea. Nu ii mai respectam, deoarece m-au minţit si intr-un fel s-au „jucat” cu sentimentele mele. Nu au ţinut cont de ceea ce doream eu si sora mea, luând o hotărâre care ne-a distrus sufleteşte pe amândouă. Pentru ca nici una din noi nu si-a mai găsit locul in familiile in care ne-am continuat existenta, eu regretând ca nu am fost aleasa in locul surorii mele, iar ea suferind ca nu a putut beneficia de ocrotirea propriei familii chiar daca, noua ei mama era sora cu mama noastră si i-a dăruit toata dragostea, înţelegerea si suportul ei moral.
La şcoala făceam tot felul de năzbâtii, eram etichetata drept răzvrătita si „nebunatica”. Îmi amintesc, ca odată unul din colegii mei ca sa îmi fac rău, deoarece nu-l băgam in seama fiind cam necioplit si incult, a luat din ghiozdanul colegei mele de banca portmoneul acesteia si bineînţeles ca in calitate de colega de banca eu am fost prima bănuita ca l-as fi şterpelit. Am fost foarte rănita de aceasta acuza, pentru ca mă ştiam nevinovata si aveam conştiinţa curata aşa ca atunci când mi s-a cerut sa prezint, prima, ghiozdanul la control am refuzat categoric sa răspund acestei solicitări, dar cum invatatoarea nu dădea înapoi si ţinea morţiş sa-l controleze, din disperare am văzut fereastra deschisa si „am zburat”. Toţi erau inmarmuriti, nu se aşteptau la aşa ceva deşi eu ii avertizasem ca daca nu mă cred pe cuvânt voi recurge la aceasta soluţie. După „săritura” invatatoarea a controlat ghiozdanul si a constat ca nu ar fi trebuit sa mă acuze pe nedrept, dar era prea târziu, eu mă alesesem deja cu trei coaste rupte si cu piciorul fracturat.
Dar deşi mă aruncasem de la 5 metri inaltime, am supravieţuit. Poate era mai bine daca as fi murit atunci. N-ar mai fi trebuit sa îndur ani si ani de suferinţe ci as fi dormit liniştita iar părinţii mi-ar fi împodobit mormântul cu flori. Aşa cine ştie pe unde îmi vor putrezi oasele. Nu cred ca părinţii mei, daca voi muri printre străini, mă vor îngropa in mormântul familiei, de „gura lumii” care ar comenta pe seama morţii mele nefireşti. De altfel sunt convinsa ca mama a inventat vreo poveste cum ca as fi plecata la rude sau prieteni ca sa salveze aparentele si sa apară „perfecta” in ochii lumii, deoarece ea s-a hrănit cu gândul ca a fost si este cea mai adevărata mama si bunica. Dar poate nu ar trebui sa o judec atât de aspru, pana la urma e mama mea si o iubesc chiar daca te-a luat de langa mine, si atunci când nu s-a mai putut ocupa personal de tine aşa cum ar fi vrut, te-a trimis la cealaltă sora a ei, ca sa continue aceasta ceea ce începuse ea si sa te îndepărteze total de mine, deoarece, după ea, eram doar o mama inconştienta si denaturata, o nebuna cu acte in regula. A avut ea de grija sa ajung in pragul nebuniei si sa mă declare nebuna pentru ca ridicam prea multe probleme si nu fusese capabila sa găsească un psiholog bun care sa mă ajute sa depăşesc crizele existenţiale prin care am trecut.
S-a folosit de faptul ca am venit pe lume atât de greu si ca am fost scoasa din pântecele ei cu forcepsul, apelând la medici de proasta calitate si formaţie pentru a pune nereuşita ei in privinţa educării mele, pe seama faptului ca atunci mi-a fost afectat un nerv important care a dus la apariţia unei devieri psihice. Dar eu ştiu, ca daca am ajuns unde am ajuns e datorita ei si a faptului ca m-a determinat sa fac anumite alegeri care ulterior s-au dovedit a fi extrem de nocive pentru mine. Dar n-o sa mai vorbesc acum despre asta. Voi reveni la acest subiect atât de sensibil si dureros, pentru mine, mai târziu, intr-o alta fila de jurnal.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


varianta - de Guinevere la: 10/05/2006 01:34:15
OK, am citit. Raman la parerea ca ideea e buna si ca iti va face bine sa scrii jurnalul.
Hai sa-ti propun o varianta de reformulare, desi pe cuvant ca n-am pretentia ca stiu mai bine. Incerc numa'.

"A mai trecut o zi departe de tine si deja mi-e dor, ma bate gandul sa ma-ntorc. Fie si numai sa te vad doar cand si cand, sa-mi fii copil si sa te tin de mana. Iti amintesti cum te duceam la gradinita? Tu catarata strans pe gamba mea, eu urias cu pasu-ntins deasupra ierbii uzi. Si cat radeai, si cat ma necajeam in gand de margini de palton patat de iarba uda!

N-am sa te tulbur insa cu prezenta mea, caci ce folos, acuma stiu c-ar fi degeaba. Tu nu-ntelegi de ce-am plecat iar mama... mama cu felul ei de-a fi mi-ar face viata un calvar. Sa dau vina pe ea ar fi usor, ca eu n-am fost copil, am fost condens pe geamul ei mereu inchis.
Nu vreau decat un pic de libertate ca sa traiesc acum, cat mai e vreme.
Si vad in lemnul mesei alte randuri, cum alte ganduri si-au lasat amprenta. Sa-ti suflu parul prins de gene si sa iti spun cum m-am pierdut demult, s-apas si eu pe masa asta o fuga. Mi-e mai usor asa, de la distanta, decat cu ochii prinsi in ochii tai. Mereu puneai prea multe intrebari..."

Eu asa am citit, scuza-mi divagatia, recunosc insa ca am imitat stilul Susannei Tamaro! Am intercalat emotii pe ici-colo, amintiri asa-zise.
Inca suna melodramatic, dar am incercat.

De aici incolo... succes! :o)
#121408 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Superb! - de cosmiK la: 10/05/2006 20:27:13
De execeptie, varianta propusa de tine...M-ai lasat fara cuvinte...
Deocamdata eu nu pot scrie, atat de touchant asa ca pentru o vreme am sa las jurnalul de o parte. De altfel de cateva zile, n-am mai reusit sa astern nimic pe hartie. Ma gandesc serios, ca poate m-am pripit, cand am hotarat sa realizez acest proiect.
In fine, asta simt acum...dar daca imi revin din aceasta stare de "vegetare" si "somn al gandirii", o sa mai scriu cate o fila :)
#121444 (raspuns la: #121408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anulat - de Guinevere la: 10/05/2006 20:24:42
anulat - dubla
#121533 (raspuns la: #121444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmik - de Guinevere la: 10/05/2006 20:33:29
Nu, e doar o recomandare, mie imi place povestea ta si daca n-o scrii e pacat. Cu toata sinceritatea.
Daca pe mine m-a "atins" asa, inseamna ca e acolo tot ce trebuie, nu aveam cum sa scot varianta asta daca emotia nu era deja. Plus ca e doar o varianta, povestea in sine e cinstita, a mea e doar cosmetica.
#121536 (raspuns la: #121444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmik - de zaraza la: 10/05/2006 23:13:49
si eu zic sa continui, chiar daca nu esti complet multumita de cum iese. ulterior poti reveni asupra textului, poti schimba, poti cizela. nu cred ca se poate scrie o carte dintr-un foc, fara nici un fel de modificare ulterioara.

ca stil de exprimare, eu as prefera ceva mai direct si mai putin explicativ. insisti prea mult cu justificari, ceea ce ma face sa trag concluzia ca mama ta ar fi fost o fire sovaitoare si nesigura pe ea, caci are mereu nevoie sa-si argumenteze actiunile si concluziile. insa din ceea ce relatezi (ma refer excluziv la fapte) reiese dimpotriva, ca mama ta era mandra, voluntara si incapatanata. apare astfel o neconcordanta intre ceea ce povesteste personajul si felul cum povesteste. eu inteleg ca tu ai nevoie de aceste argumentatii ca sa-ti poti structura bine personajul, insa nu cred ca e nevoie sa le introduci mereu in text.

cam asta-i parerea mea si ma simt onorata ca mi-ai cerut-o, dar sper sa nu te bulverseze. cateodata prea multe pareri strica in loc sa ajute, mai ales ca tu ai pornit deja pe un drum clar. asa ca ia-o fix drept ceea ce e, parerea unui singur om, care stie mult mai putine decat tine despre subiectul in cauza. :)

zaraza

ps: mi-am amintit acum de o carte care ti-ar putea fi poate un bun exemplu in ceea ce priveste maniera. este vorba de "memoriile lui hadrian" de marguerite yorcenar. cartea e scrisa la persoana intai, chipurile de imparatul hadrian, sub forma unor memorii destinate nepotului sau, marcus. (cam se apropie ca idee de ceea ce vrei sa scrii tu). ador cartea asta, cred ca am mai scris pe aici ceva de ea, mi se pare o capodopera in toate sensurile, dar mai ales ca stil.
#121583 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: