-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Confesiunile unei mame (4)


de cosmiK la: 05/05/2006 20:31:00
modificat la: 11/05/2006 20:26:15
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Cum trece timpul? Nu-mi vine sa cred sunt deja patru zile de când nu ne-am văzut si nu ne-am auzit. Dar timpul…infinit fluviu, imens si clocotitor, ce clădeşte si destramă orânduiri, concepţii, idealuri…tăvălug bizar, risipind atâtea incertitudini in univers…metronom inoitor si descoperitor de bucurii dar si de amare tisteti, trece in defavoarea mea. Sunt departe de tine si asta ma omoara incetul cu incetul. Desi acum ma aflu printre prieteni buni si adevarati ma simt atat de străina. Nimeni nu mă poate mângâia in singurătatea pe care eu am ales-o după cum nimeni nu îmi poate fi tovarăş de drum. Timpul petrecut fara tine e o agonie continua. Încerc sa aduc argumente in favoarea ideii ca plecarea era unica soluţie de a mai supravieţui, un timp, cat pentru a scrie un jurnal, care sa-ti fie consolare, in nopţile lungi in care nu voi putea sa-ti fiu alături deoarece voi zace sub pământ, dar nici un argument nu poate estompa durerea sfredelitoare, ca o lama de cuţit, pe care o resimt ori de cate ori îmi apari in zori cu-al tău chip gingaş si nevinovat de copila trista. Citesc suferinţa din privirea ta, chiar daca nu te pot vedea si ştiu ca ai vrea sa faci ceva care sa schimbe destinul meu, al meu si-al tău, numai ca oricât ai vrea, cursul vieţii nu îl poţi modifica.
Dar sa revin la povestea mea. Am plâns destul. E timpul sa mai si scriu, in jurnal, despre viata mea, de copila rebela si adolescenta „tembela” :).
După accidentul de la şcoala când am „zburat” pe fereastra si m-am ales cu coaste rupte si picior gipsat, o alta întâmplare trista a venit si-a bulversat bruma de linişte ce-a mai rămas după despărţirea de iubita-mi sora.
Bunicul meu, un taran autentic, desprins parca din picturile lui Grigorescu, la care ţineam nespus de mult , s-a stins ca o lumânare, măcinat, de-un cancer galopant. Aceasta moarte deşi venea la o vârsta înaintata m-a tulburat teribil. Pentru prima oara m-am întrebat ce se întâmpla după ce un om trece pragul in lumea de dincolo. Văzându-l cum dormea atât de liniştit si-adânc, a încolţit in mine o idee.
- Oare cum ar fi daca as muri?
- Ce as simţi?
- Linişte, pace?
Tânjeam după aşa ceva căci viata mi se părea atât de frământata si de nedreapta.
Zâmbetul întipărit pe fata lui mă făcea sa cred ca s-a dus de langa noi, impacat cu sine si cu lumea, dar si ca, poate înainte de-a trece in universul celor drepţi, a întrezărit ceva incantator care l-a determinat sa zâmbească atât de frumos.
- Oare ce putea fi?
- Raiul?
- Cum arata El?
- O fi tărâmul fagaduintei cele de pe urma? Sau o fi o gradina imensa ca cea din povestea mamei ce după moartea fiicei porneşte sa o caute si intalneste-n cale o baba, zbârcita de vreme, care-i cere tribut pentru a trece dincolo de pădurea ce o despartea de copila, toţi dinţii din gura, si un moşneag, fara fir de par in cap, care la randu-i-i cere, pentru a o trece peste Stix , parul ei bogat, si care, dupa ce renunta la tot ce are mai de pret, ajunge-ntr-o gradina minunata, plina de flori in toate culorile pamantului, lalele, zambile, toporasi, violete, tuberoze, trandafiri. Acolo Sfântul Petru o întâmpina si văzând lacrimile din ochii ei ii arata un superb crin alb si ii spune ca acela e sufletul dragii ei copile. Femeia văzându-i frumuseţea si ascultându-i vorba dulce ca o oda închinata Creatorului, saruta petalele florii si se intoarce pe Pamant, fara dinţi in gura si fara parul ei frumos, dar fericita ca si-a văzut copila inocenta si pura ca acel crin.
- Oare daca as trece in nefiinţa, as deveni si eu o floare in gradina Creatorului?
Ce păcat ca bunicul nu-mi poate spune ce e in lumea in care s-a dus. Mai ca l-as urma numai ca sa pot vedea.
- Dar familia mea? Nu o pot abandona. Deşi uneori as vrea sa dorm si sa nu mă mai scol.
Ideea încolţita atunci in mine m-a urmărit pas cu pas si cum viata mi-a dovedit ca nu pot găsi Raiul pe Pamant, aşa cum am sperat pana când ne-am certat si mi-ai spus atât de clar ca din calea ta ai vrea sa dispar , iată-mă, dar, rătăcind ca o pribeaga pe drumuri de tara, si scriind un jurnal, care e speranţa mea, de a reînvia, in sufletul tău, ca o pasare Phoenix din propria cenuşa.
Nu vreau sa-te-ntristezi. Fara sa vreau am răsucit cuţitul in sufletul tău , dar trebuie sa ştii ca nu vorbele tale m-au determinat sa plec (de altfel mi-ai mai spus si de-alte daţi ca ai vrea sa dispar, dar nu de fata cu bunica ta), ci atitudinea mamei mele care mi-a interzis, din momentul in care mi-ai adresat acele cuvinte, sa te mai vizitez, spunându-mi ca e un chin pentru tine sa ma-ntalnesti si ca ar fi bine sa trec pe acolo, dar cat eşti plecata de acasă.
Ce rost ar fi avut sa vin in casa părinteasca, daca tu nu erai acolo? Nici unul din părinţii mei nu se bucurau sa mă vadă…aşa ca de ce as fi trecut in absenta ta? Ca sa îmi pună o ciorba calda in fata? Ori sa bârfim de unul si de altul? Ciorba mi-o puteam face si singura, iar de vorbit vrute si nevrute mi se scârbise, pur si simplu.
Din moment ce mi s-a interzis sa te vad ce rost mai aveam eu? Ce mai puteam face ca sa-ti fiu alături? Nimic! Eram legata de mâini si de picioare. Aşa ca am plecat. Nu puteam continua sa trăiesc in acelaşi oraş cu tine fara sa te pot vedea sau fara sa iţi pot vorbi. M-am gândit sa te răpesc si sa fug cu tine departe de familia mea, dar mi-era teama de reacţia pe care ai fi avut-o, ştiu ca te atasasei mult de bunica ta si ca viata iţi părea imposibila in absenta ei, deci, m-ai fi urat daca as fi făcut asa ceva, iar eu nu asta vroiam, vroiam sa fi fericita, iar tu erai fericita alături de mama mea, pentru ca erai atât de inocenta si neştiutoare. Si apoi unde ne-am fi putut ascunde? Mama ne-ar fi căutat pana la capătul pamantului, doar ca sa nu te piardă pe tine. As fi trăit cu frica in sân pentru ca oricând ne-ar fi putut găsi. Si daca te-as fi luat cu mine si prin absurd te-ai fi obişnuit cu gândul ca asta e, din ce am fi trăit amândouă? Eu ar fi trebuit sa găsesc o locuinţa si un job ca sa ne putem întreţine, ceea ce ar fi fost teribil de greu, si nu cred ca as fi putut face fata acestor dificultati.
Acum, ca am hotărât sa plec de una singura, ca sa nu mai sufere nimeni in afara de mine, mi-e teama ca atunci când vei descoperi adevărul vei suferi ca o gazela urmărita de vanatori si de aceea scriu jurnalul ca sa înţelegi ca tu nu ai vina, ca acesta ne-a fost destinul si ca trebuie sa ne ducem fiecare crucea pana la capăt. Crucea mea e şirul intamplarilor prin care am trecut, e drumul anevoios prin „pădurea de lupi”, prin „oceanul de rechini” si prin „pânzele de păianjen” ţesute cu grija chiar de cei mai dragi sufletului meu. Crucea ta, e sa mergi mai departe, sa păstrezi vie făclia din sufletul tău, al tău si al meu, fara ura si resentimente pentru cei care intr-un fel mi-au săpat mormântul. Va trebui sa-nveţi sa ierţi, daca vrei sa trăieşti aşa cum meriţi si sa fi fericita, cum mereu mi-am dorit.
Iar am făcut o paranteza, dar trebuia sa vorbesc despre motivele pentru care am plecat, ca sa nu ai conştiinţa încărcata, ca tu ai determinat hotărârea de-a te parasi. Singura ta eroare pentru care nu trebuie sa te invinovatesti e ca ai spus acele cuvinte de fata cu bunica ta. Asta i-a dat puterea de a lua anumite decizii in ceea ce te privea, impunându-mi sa stau departe de tine. Insa tu nu aveai cum sa ştii. Căci o divinizai pe mama mea. Si aveai si motive. Cu tine a fost extraordinar de buna si comprehensiva, pentru ca după naştere tu ai devenit fiica ei. Eu am murit pentru ea când tu te-ai născut. Si asta am realizat-o abia acum după atâta amar de vreme.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: