Povestea a început într-o zi ca oricare alta, când nimic din semnele cunoscute nu prevestea un început de poveste ...

Deşi, cunoscând legenda, visam de mult să o întâlnesc. Ştiam doar că am mult de urcat ... şi nu eram convins pe deplin ca am calităţile necesare pentru a reuşi ...

Ce m-a atras? Aparenta indiferenţă cu care întâmpină orice privire ce încearcă să-i pătrundă misterul ... Dar m-am încăpăţânat să-i aflu povestea ...

Apoi, e o floare care se adaptează reliefului ostil, stâncilor ... iar eu sunt o fiinţă abruptă ...

Şi-n toate peregrinările mele prin viaţă am sperat ca paşii să mă poarte, magic, în prejma unei flori de colţ ...

Şi-n ani am purtat mereu în suflet nostalgia aparentei ei fragilităţi şi dorinţa firească de a o ocroti ...

Astăzi am în faţa ochilor o astfel de floare ... Şi, oglindit în cuminţenia petalelor ei, mă regăsesc stângaci şi nerăbdător ...

Cu degete emoţionate mă apropii ... şi aş vrea s-o ating să mă conving că e reală ... dar mă tem să nu spulber vraja ...

Oare când o voi atinge va dispărea? Sau poate farmecul ei ţine de distanţa de la care o privesc ...

Sunt aievea luminiţele jucăuşe din privirile ei? ... Dar bucla aşezată cuminte pe umăr?

Am în faţă o fotografie din care mă priveşti cuminte şi uşor mirată ... de parcă nu-ţi vine a crede că te-am găsit ...

Hai, vino, aşează-te aici, lângă mine ... vreau să te întreb ceva: „Will you be my Edelweiss?