Comentariu: intr-o seara intorcandu-ma de la repetitii, m-am oprit sa-mi trag punti sufletul, in continuare este o relatare pura, care mi s-a intamplat

Stau si ma gandesc de cate ori am facut rau! fie si unei pungi care se lasa purtata de vant, pentru ea fiind o joaca, o punga care nu-mi facuse nimic, am stat si admirat acest joc pur, acest joc inocent. Se bucura asa de mult de faptul ca se poate juca in libertate, ca nu este constransa de nimic, pur si simplu se lasa purtata de vantul cald al unui inceput de vara, pentru ea fiind o simpla joaca, o joaca care-i facea placere. Am admirat acest joc, stand linistit si savurand o sticla de vodka, fumand dintr-un pachet de tigari, pe care abial il desfacusem; un joc simplu si totusi asa de complex. La un momendat am comparat acest joc, jocul acelei pungi de plastic, cu viata unui om, cu viata mea. asa de simplu si de normal, pe atat de greoi, si de abstract, de multe ori m-am vazut in mai multe ipostaze ale vietii mele, in ipostaze ca: atunci cand am spus cu adevarat te iubesc; atunci cand mi-am ingropat cel mai bun prieten al meu, si o data cu el si pe mine (nu in totalitate, dar a luat ceva cu mine; cand am facut un suflet sa sufere fara sa-mi pese aparent de ceea ce am facut. La un moment dat punga s-a oprit. Atunci m-am vazut pe mine. Pur si simplu faptul cum statea intinsa pe asfaltul fierbinte si scaldat de o ploaie rece de vara. am stat si m-am uitat asa cum acea punga care acum 5 minute era in culmea fericirii statea pur si simplu intinsa pe acea bucata de asfalt, fara inertie, fara a gandi, fara a simti. Pur si simplu statea. Asa m-am vazut si eu pe mine. Stand pe marginea vietii, asteptand acel vant care se va juca cu mine, care ma va face fericit si care imi va gadila simturile. Din nou acea punga la o noua adiere a acelui vant, a acelui izvor de bucurie, a inceput sa sara, sa se plimbe de colo colo, ca si cum ar fi stiut ca este ultima ei sansa de a se juca, de a se bucura, traia fiecare secunda. Din nou m-am vazut pe mine intr-o alta ipostaza a vietii mele, cand nu-mi pasa de nimic, eram iubit si iubeam, eram fericit si nimic nu ma putea impiedica sa nu-mi exprim fericirea chiar si pomilor pe langa care treceam, chiar si stropilor de ploaie care imi mangaiau cu grija obrazul,iar dupa ce am parcurs toata acea perioada din viata mea, facand referire la acea punga, care pur si simplu exploda de energie...am observat, aparent destul de tarziu, ca acea punga statea de ceva timp din nou fara viata, fara acea pofta de bucurie pe asfalt. Atunci m-am intrebat aceesta sa fie prezentul meu? Sperand ca, un vant va veni din nou si va reda pungii fericirea aceea, asa cum si eu speram sa vina si clipa mea, am realizat ca deja petrecusem cel putin 5 ore uitandu-ma si bucurandu-ma de bucuria acelei pungi, deja sticla de vodka era uscata si pachetul de tigari gol. mi-am luat ramas bun de la partenerul meu de joaca si am plecat. Ca un om matur ce sunt sau ce ma vreau sa fiu am plecat cu pasi marunti spre lumea mea care nu exista....mi-ar fi placut sa raman cu prietenul meu...sa ne jucam impreuna, dar din pacate vantul incetase atat pentru punga jucausa, prietenul meu, cat si pentru mine....