Armagedon-ultima lupta-Dan Brown,primul demon cazut

"Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte Harmaghedon"

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
cap.6/16

Am păşit pe câmpia Armaghedon.
Trei uragane cântau deodată,
sper că-nţelegi ca lumea,
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh umblau
prin părul meu de plasmă.
În faţă, hoardele de beznă puturoasă
conduse de Gog, Magog şi Dan Brown, căruia i-am zis:
-Demone, ştii tu ce e Piatra din capul unghiului?
Ştii tu ce-i Sfântul Graal?
E inima noastră pulsândă de dor după Cer,
e locul în care e uneori Dumnezeu prizonier,
având trufia umană pâcloasă drept temnicer.
El a rânjit, iar Sfânta Maria Magdalena
l-a flegmat în faţă, cu roua florilor
dintr-o crucificată dimineaţă.
Cu o metaforă widia i-am retezat calota craniană
şi-am băut cu toţii din tigvă nectarul
lui Zeus, strivit de Golgota, demult.
Şi-am intrat în ei ca-n spicele de grâu
şi aveam drept sabie chiar orizontul
tandru-nsângerat, smuls cu chin dintre cocori
veşnic pur, de timp eviscerat.
Zece mii cădeau la stânga mea
şi-un milion la dreapta mea,
eram şi eu rănit, desigur, sângele negru-gudronat
al erelor gâlgâia din cvasi nemurirea mea,
luată prin căsnicie dintr-un sex de stea,
dar ştiam că nu voi fi biruit niciodată-
aveam armură din lacrima Ei prea curată,
eram încins cu brâul Ei de nea fierbinte
prea nevinovată, poeţii lumii îmi ţineau flancurile,
bisericile îşi fluturau steagurile, zodiile galopau
după mine, păsările cântătoare au dat sacrificiul
suprem-veneau în picaj-kamikaze rupând Întunericul
şi-apoi explodau în cântec etern, copacii spărgeau
cu rădăcinile tălpile demonilor, ţintuindu-i,
eu, plin de sânge râdeam măcelărindu-i.
Într-un târziu, am obosit.
Fără mâini, în sevraj din lipsă de miraculoasa-mi
înstelare, mai muşcam din când în când pe
câte unul de picioare.

"Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb şi Cel ce
şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă
şi se războieşte întru dreptate."
cap.19/11

Pământeni, atât am avut de zis.
Am învins!!!