... rosu. Sangerare, tristete,instrainare… As vrea sa ma joc cu cuvintele, dar nu reusesc decat sa hranesc haosul adanc din inima mea cu litere rosii-sperante desarte care patrund pe rand in gandul meu, otravindu-l.
Ce poate fi mai rau decat un gand otravit de speranta ca « poate » : poate nu va uita, poate va veni, poate ca distanta ne apropie, mereu « poate »…
Cuvant rosu, cuvant dureros.. te urasc ! Te pronunt mereu in gand : poate…poate…poate…poate, atat de des incat iti pierzi intelesul, pierzi orice sens si orice putere asupra mea, pierzi o data cu mine, pierzi cel mai valoros cuvant :iubirea. Il incuiasem de mult in gandul meu, in inima mea, in mine, dar fiecare litera din tine, taioasa, si sangerie patrunde cu brutalitate fara sa bata la poarta constiintei mele, cautand si rascolind fiecare coltisor, smulgand acel cuvant valoros, smulgand chiar si speranta ca… « poate » !