te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
E spovedania pentru naivi?
de tuddor la: 16/05/2006 08:35:00 modificat la: 29/05/2006 20:20:29voteaza:
Eu m-am spovedit de doua ori pana acum (in toata viata mea) si nu intentionez sa o mai fac foarte curand.
Se spune ca prin spovedanie ti se iarta toate pacatele marturisite daca le regreti cu adevarat. Ok, am inteles. Deci, pacatuiesc, merg la spovedanie, marturisesc iar apoi pacatuiesc din nou. Si iata cum am gasit reteta de ajuns in Rai. Nu as avea nici o problema cu acest...cum sa-i spun? obicei daca, uneori, nu ne-am marturisi unor persoane mai pacatoase decat noi insine. In lumea de astazi putine persoane mai sunt capabile sa-si pastreze macar un minim de moralitate si bun-simt. Preotii, oameni fiind, cad si ei in aceasta capcana sub falsa impresie a mantuirii prin ceea ce sunt ei, fara a incerca sa-si alinieze comportamentul la ceea ce chiar ei predica. Si atunci nu ne mai ramane decat sa mergem dupa proverbul: "Fa ce zice popa nu ce face popa."
Mi s-a povestit cazul unui preot, care, aflat in vizita la o anumita persoana, a inceput sa se amuze de ceea ce, cu o zi inainte, ii marturisise o enoriasa, care (sunt convins) a mers cu toata increderea la duhovnicul sau. Si atunci unde a disparut secretul spovedaniei?
Am avut proasta inspiratie sa ma las convins sa particip la un curs sustinut la un seminar teologic. De ce proasta inspiratie? Pentru ca e mai rau ca in jungla!!! Am realizat ca unii parinti isi trimit copiii la seminar ca la un fel de casa de corectie si putini (f. putini) dintre ei merg din convingere religioasa. Sa nu mai vorbim de aroganta pe care o adopta fata de cei din jurul lor si de vocabularul iesit din tipare pe care il folosesc. Bine ca nu s-a mai tinut cursul si am putut pleca, dar in putinul timp cat am stat acolo am reusit sa-mi formez o parere destul de clara.
Nu vreau sa generalizez. Sunt convins ca nu peste tot se intampla la fel, dar din pacate acest comportament este predominant si daunator. Nu numai ca ii indeparteaza pe oameni de biserica, dar ii face sa priveasca cu ochi indoielnici utilitatea ei in societate.
Si atunci, cand vezi (si auzi) asemenea lucruri cum sa mai ai curajul sa mergi la spovedanie?
Va las pe voi sa ma convingeti, aprobati sau combate.
T.
Se spune ca prin spovedanie ti se iarta toate pacatele marturisite daca le regreti cu adevarat. Ok, am inteles. Deci, pacatuiesc, merg la spovedanie, marturisesc iar apoi pacatuiesc din nou. Si iata cum am gasit reteta de ajuns in Rai. Nu as avea nici o problema cu acest...cum sa-i spun? obicei daca, uneori, nu ne-am marturisi unor persoane mai pacatoase decat noi insine. In lumea de astazi putine persoane mai sunt capabile sa-si pastreze macar un minim de moralitate si bun-simt. Preotii, oameni fiind, cad si ei in aceasta capcana sub falsa impresie a mantuirii prin ceea ce sunt ei, fara a incerca sa-si alinieze comportamentul la ceea ce chiar ei predica. Si atunci nu ne mai ramane decat sa mergem dupa proverbul: "Fa ce zice popa nu ce face popa."
Mi s-a povestit cazul unui preot, care, aflat in vizita la o anumita persoana, a inceput sa se amuze de ceea ce, cu o zi inainte, ii marturisise o enoriasa, care (sunt convins) a mers cu toata increderea la duhovnicul sau. Si atunci unde a disparut secretul spovedaniei?
Am avut proasta inspiratie sa ma las convins sa particip la un curs sustinut la un seminar teologic. De ce proasta inspiratie? Pentru ca e mai rau ca in jungla!!! Am realizat ca unii parinti isi trimit copiii la seminar ca la un fel de casa de corectie si putini (f. putini) dintre ei merg din convingere religioasa. Sa nu mai vorbim de aroganta pe care o adopta fata de cei din jurul lor si de vocabularul iesit din tipare pe care il folosesc. Bine ca nu s-a mai tinut cursul si am putut pleca, dar in putinul timp cat am stat acolo am reusit sa-mi formez o parere destul de clara.
Nu vreau sa generalizez. Sunt convins ca nu peste tot se intampla la fel, dar din pacate acest comportament este predominant si daunator. Nu numai ca ii indeparteaza pe oameni de biserica, dar ii face sa priveasca cu ochi indoielnici utilitatea ei in societate.
Si atunci, cand vezi (si auzi) asemenea lucruri cum sa mai ai curajul sa mergi la spovedanie?
Va las pe voi sa ma convingeti, aprobati sau combate.
T.
comentarii (3):
dialogul cu Dumnezeu...
- de
Roxana B
la: 01/06/2006 20:31:27
...poate avea loc oriunde. Daca regreti cu adevarat un pacat nu mi se pare obligatoriu sa spui si popii. In sufletul tau sa te caiesti, ca Dumnezeu aude. Sau ai putea sa-ti ceri iertare de la cel pe care l-ai ranit, daca e cazul. Sau daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva, exista prieteni, psihologi etc.
Oricum lumea se duce la biserica ca la piata. Am dat banii, m-au vazut vecinii, e suficient.
Oricum lumea se duce la biserica ca la piata. Am dat banii, m-au vazut vecinii, e suficient.
Tudor
- de
vania
la: 30/06/2006 08:29:06
intr-adevar, administrativ vorbind biserica sta prost. insa nu are rost sa pierzi din vedere miracolul dumnezeiesc doar pentru ca exista preoti pacatosi. toti preotii sunt pacatosi, pentru ca sunt oameni. norocul nostru e ca Dumnezeu nu e formalist ori birocrat sa ne zica la judecata : pai nu pot face nimic, pentru ca nu ati trecut pe la preotul XYZ care e mult mai moral decat ala la care ati fost. drept urmare, drum bun in jos... superioritatea morala a preotului ar fi intr-adevar cruciala, daca e l ar fi investit cu de la sine putere, si nu in virtutea unei taine al carei mediator "nevrednic"(cum se spune la rugaciunea de izbavire) este.
In primul rand eu privesc Spovedania ca un dialog profund cu Dumnezeu..Iau indreptarul de spovedanie si incep sa-l citesc...Meditez...Iata ce am facut...Dumnezeu mi-a dat mie trup frumos iar eu il intin cu pacate fel si fel..Ma caiesc..imi pare rau si...imi cer iertare umil de la Dumnezeu...Apoi hotarasc sa nu mai fac...in sinea mea se intampla toate astea si Dumnezeu stiu sigur ca ma aude...Ma duc si la preot...le spun a doua oara tot cu durere in suflet..Depinde de mine sa ii demonstrez lui Dumnezeu ca imi regret pacatul si nu-L mai fac...Tu ce vrei tudor?..doar sa-ti marturisesti pacatul sau sa-L castigi pe Dumnezeu langa tine prin credinta si iubire?...Nu cred ca delimitezi una de alta..dar este timp si El are rabdare cu noi toti...Deschide doar ochii si vezi semnele...