Salvarea

Ea sta plictisita in abur si fum
Priveste ploaia ce se inversuneaza sa cada
Scrie o pagina printre lacrimi si scrum
Pe care el nu o va vedea vreodata

Suvita neagra o contureaza
Dar mana ei se pierde printre foi
Le rupe, le arunca, se enerveaza
Le umple cu mii de sarutari apoi

Parca nici ceasul n-o asculta
Si bate mai repede de vreo doua ori
Cand ea, cu privirea pierduta
Te cauta pe tine-n ploi

Sa o privesti pe ea-frumoasa
Cu fruntea incretita, fara viata
Sa ii musti pielea furioasa
Sa ii vinzi inca o speranta

Nu-ti cere mult: doar s-o salvezi
Din barul gol, din ceata
S-o duci cu tine unde crezi
Sa sorbi a ei dulceata

Sa lasi faptura ei ca prada
Stiind ca tie ti-e ingaduit s-o iei
Sa uiti de ploaia ce se inversuneaza sa cada
Saruta !- atat de calde- buzele ei