Ca de obicei, iubesc o femeie. Ma extaziez sau agonizez doar in functie de ea. Avem nevoie de chestia asta, sa facem miscari de rotatie in jurul cuiva, a ceva. Ne place sa ne credem comete, desi de cele mai multe ori ne nastem sateliti.Si ne place expresia “uite-asa au trait fericiti”.
Cum ziceam, iubesc o femeie. Ma extaziez sau agonizez doar in functie de ea. Restul sunt doar crampeie. A, am uitat sa adaug, ea iubeste pe altcineva.
Ultima mea iubire era la fel, patul i-l incalzea un altul. Si totusi, mi-a luat doar o saptamana s-o castig. Imi doream un pic de caldura si mi-a fost frig. Fiindca a fost dumnezeiesc s-o alerg; dar cand am prins-o, n-am mai stiut s-o aleg. Aveam si nu mai voiam.
Pentru femeia de-acum n-am curaj sa ma bat. Mi-e sufletul scrum si cromozomii striga “fii barbat, fii barbat!” Am mereu cosmarul asta, ca ma inec la mal. Am lasat la usa ei un sac de hamal; ganduri si vise si trepte, un trecut rumegat si un timp nedigerat zac in el. Nu, n-am lasat la usa casei ei un inel.
De asta ma simt uneori o holograma de praf. De asta uneori fluier in cinematograf.De ce rimeaza vorbele “fiule, trebuie sa stii ca viata asta e un ring” cu vorbele “altoiti pe un zid de singuratate, invinsii ranile-si ling”?


Ahile fara tendoane. Nu-mi plac filmele americane. Mereu bine si rau, dialectic si electric, teorii batute in cuie; oamenii astia chiar nu stiu ce gust are o poveste amaruie.Albul sau negrul, nimic nu e gri.Ma duci la mare, imbracat pentru ski. E grav. De asta uneori fluier in cinematograf.
Bunica-mea mi-a regizat copilaria. M-a ajutat sa evit miturile cu steagul si tara si glia. Era taranca si era savanta; era vestala si era bacanta. Mi-a zis asa:” Nicicand sa nu le spui metapovesti; e periculos si in timp ajungi sa-i plictisesti.Si nu bate darabana pe-o singura carte; nu-ti sufleca viata in drumul spre moarte”. (N-a trait sa ma vada iubind vreo alta femeie in afara de ea; e clar, pentu unul din noi a fost mai bine asa.)


Ce ziceam? A, da, iubesc o femeie. Am ars toate podurile in urma si pastrez doar o punte spre ea.Si in replica mea cea mai tare ii zic asa: “Ce fain ar fi sa ma lasi sa te invat. Din lacrimi de sfanta sa cazi in dezmat. Si la jumatate de drum sa te-ntorci inapoi; e-o harta cu drumuri si insule, paduri si alei desenate in doi.”
Dar iubita mea joaca in alt film.Fara sa vreau, povestea devine i c s t r i m. Fara suflu, ma-nduplec, ma suflec. O singura chestie ne leaga, vrem un final fericit. Dar mai conteaza? Lumea din sala a adormit. Si filmele noastre ruleaza, ruleaza.
La capatul obosit, pe undeva, trebuie sa fie si un final potrivit. Sunt singur in masina, ploua siroaie (ca-n filmele americane). Caut in torpedou. Si vad ca Scenariul mi-a facut un cadou.O bucata de hartie. Si scrie:
“Acum tac, dar intr-o zi o sa ma opresc din tacut.Zis si facut. O sa-ti arat cum sa tipi si sa murmuri; sa razi, sa te scuturi, sa plangi, sa te saturi. Si-n fiecare zi tu vei fi setea mea si o sa te beau. Te-am pupat, hai ceau. Vesnic al tau, Gigi.”


(El ii trimite telegrama. Venind intr-un suflet, in brate ii sare madama. Ploaia s-a oprit, soarele a rasarit, ei nu se mai termina de imbratisat, lumea nu se mai termina de aplaudat. Orchestra multicolora, melodie de final :”E alba, e alba?/E neagra, e neagra?/ E gri-gri?/ E gri-gri?”. THE END. Genericul. Gata.)


PS:Participati la tombola noastra, dotata cu premii dotate! Va rugam votati sfarsitul, dupa cum urmeaza: DA - in urnele albe, NU – in urnele negre. Atentie, nu puneti nimic in urnele gri. In ele isi scurg venele actorii.
A c c o r d i n g w i t h t h e f e d e r a l l a w s, t h i s m o t i o n p i c t u r e i s f o r y o u r c o n s i d e r a t i o n o n l y. P r o p e r t y o f E n d l e s s S t u d i o s.
____