Traim in universuri paralele si coabitam intr-o realitate pe care o consideram comuna. Interactionam cu alti oameni, ne imprietenim, iubim, uram,ne simtim iubiti, apreciati, sau alteori devalorizati. Traim intr-o societate la baza careia se afla cuvantul; el este cel care ne leaga, care creeaza legaturi, care ne imblanzeste. Diferitele sensuri pe care le atribuim cuvintelor creeaza diferitele tipuri de legaturi: doi, sau mai multi oameni care inteleg acelasi lucru prin 'afectine' inseamna o prietenie, doi oameni care inteleg acelasi lucru prin' iubire' creeaza o relatie, doi oameni pentru care cuvintele nu creeaza nici un sens comun creeaza 'indiferenta'. Si totusi suntem o multitudine de oameni, exista o multitudine de cuvinte si o infinitate de sensuri.Denotatia este realitatea pe care o percepem toti, mai mult sau mai putin, la acelasi nivel.Conotatia este ceea ce ne particularizeaza, cea care ne face unici. Asa cum nu exista doua frunze la fel, nu exista nici doi oameni care sa atribuie % acelasi conotaii cuvintelor. Si totusi avem pretentia ca ne intelegem unii cu altii, ca reusim sa comunicam. In mod paradoxal, cuvantul, ceea ce ne defineste ca oameni si ne leaga intr-o comunitate este si ceea ce ne dezbina.