"Am facut numai ce mi-a dictat sufletul? Unii ar zice ca a fost risc, dar eu asa am simtit...nu puteam altfel...asta nu e risc..."

Ba da, e risc. Multi nu si-l asuma pentru ca s-au obisnuit sa-si puna sufletul pe taler si de multe ori atarna mai usor decat bunastarea, de pilda. Iubire, bunastare...hmm... greu. Dilema tipica. Mie-mi vine sa rad cand ii vad asa de chinuiti! :o)
Tu esti dependenta de suflet asa cum sunt pilotii de formula 1 de viteza. Nici pentru ei viteza nu e un risc, e un mod de viata.

Sa risti sa faci ce-ti dicteaza sufletul? Curat mod de viata. :o)

Nu e un risc sa faci ceea ce-ti doreste sufletul.
Oricum iesi in cistig, chiar daca e si pentru o perioada scurta.
Si scapi si de vesnica intrebare"cum ar fi fost".

:) Cred ca este un risc si atunci cand faci ce iti dicteaza sufletul doar ca tu nu-l percepi ca atare...exact cum a spus Guinevere.E un mod de viata.
Imi aduc aminte nu demult cred totusi ca am riscat ceva desi eu nu percepeam sau nu percep totusi ca ar fi fost un risc....dar gandindu-ma acum mai bine, am riscat si deja repercursiunile le-am platit....dar stiu k indiferent de consecinte as face la fel.Eu mi-am ascultat sufletul si nu as fi putut face altfel....nu e risc?Nu-l vad eu ca atare pt ca mi se pare normal sa-l fac ptr ca gandesc cu altceva decat cu ratiunea......
AVIZ ;) Nu faceti asta acasa daca nu santeti pregatiti!:))))
Trebuie sa stim sa mai si pierdem si in momentul unui risc exista sanse sa pierzi....Viata e o loterie ;)

mi desi sunt genul de persoana echilibrata si care se gandeste cel putin o data inainte de a face ceva care implica o anumita doza de risc, pot sa-ti spun ca destul de recent m-am pomenit jucand o ruleta rusesca cu sufletul meu. si poate nu numai cu al meu. ideea e ca am riscat tot, si cand spun asta ma refer la tot ceea ce am insemnat eu ca persoana pentru mine si pentru cei din jurul meu. daca a meritat sau nu.... sincera sa fiu nu. pentru ca dintr-o experienta de genul asta, iesi de obicei cu sechele. pe de alta parte, daca nu-mi urmam sufletul si inima, nu mi-as fi iertat-o niciodata.m-as fi acuzat ca am refuzat sa fiu fericita.

cand ai in fata abisul sau inaltul "liber" ...iar tu te afli pe o sarma cautand sa-ti mentii din toate puterile echilibrul,luciditatea si minitle intregi si intacte... cred ca e greu sa mai vorbesti de risc...risca cel care cauta sa te ajute sa te dai jos de acolo...venind dupa tine sau iesindu-ti in intimpinare...sa te ajunga sa ajungi la capatul firului...
problema e cand te afli la mijloc, si ceva se intampla grav si nu mai poti nici inainta si nici sa te intorci si stai asa in agonie ani intregi si nimic de sus , de jos nici nu ai vrea sa fie...atunci?...nu te poti decat ruga sa se termine cumva cosmarul ...fara a pica in abis...!

daca te apleci si te uiti intr-un abis, trebuie sa ai mare grija, pentru ca atunci cand te uiti in el, si el se uita in tine.

cu investitii mici se pot obtine beneficii mari doar cu riscuri mari.
se aplica in orice domeniu de la traficul de droguri la alegerea partenerului de viata.
nu se aplica in activitati a carui unic resultat e marirea cantitatii de adrenalina din sange. :(

metoda 'ori la bal, ori la spital' desi nu e recomandata, poate da rezultate. merita de aplicat doar atunci cand rasplata e foarte, foarte mare si probabilitatea de a te intalni inca odata cu o ocazie asemanatoare e foarte mica.

francezii au o vorba:
le coeur a des raisons que la raison ne connait pas
cred ca macar o data-n viata trebuie incercat. :)

in viata, cu cat ne maturizam invatam sa luam decizii mai rationale.
si intuitia se poate exersa si perfectiona :)

:) am vazut filmul a fost fain!
Te inteleg perfect si eu am facut la fel , parca as fi scris eu mesajul:)
Sechele?...iti raman acolo...dar ma bucur ca am avut puterea sa trec peste fara sa ajung sa fac prostii...Dar probabil o facem mereu fara sa ne dam seama cum spuneam pt k gandim cu sufletul....

doi oameni priveau afar prin gratiile temnitei; unul a vazut noroiul.celalalt, stelele...

eu inca, vad doar noroiul....

Imi pare rau...dar cu siguranta o sa vina si vremea in care o sa vezi si altfel.Nu stiu ce s-a intamplat dar cred nu trebuie sa-ti para rau dak ai facut ceea ce ai facut din suflet chiar dak nu a iesit cum ai vrut.Eu personal am "riscat" pt ca stiam k merita si nu imi pare rau de nimik chiar dak am trecut printre niste momente oribile.Cred ca totul consta in a nu-ti parea rau si sa nu regreti nimic si atunci sigur vei vedea si cerul...

Oare de ce simt din cuvintele tale ca ai fost deasupra abisului? O senzatie stranie ca tu ai fost intr-o situatie limita...O senzatie stranie ca eu ma aflu inca acolo desi credeam ca am ajuns la capatul firului...senzatia ca am trait un cosmar citind rindurile tale...Petale albe? stravezii de albe, prin ele se vede abisul...

O, oameni, cita suferinta ati cunoscut?

cere si ti se va da

__________


multumesc. sunt sigura ca il voi vedea. la urma urmei, sunt o luptatoare:)
__________________________________________________ doi oameni priveau afara prin gratiile temnitei; unul a vazut noroiul. celalalt, stelele...

Mi-am folosit intuitia si nu pot sa zic ca mi-a jucat feste pana acuma. Merg pe mana ei si in continuare si sper sa fie bine :)).

Pai in primul rand ar fi de mentionat ca un risc...calculat nu este cu adevarat un risc. In al doilea rand, odata ce risti pentru a castiga, deturnezi frumusetea riscului. Si aici ma refer la riscurile psihologice, la riscurile "de viata". Spre exemplu - riscul de a-ti expune sentimentele fata de alte persoane, riscul de a fi sincer, riscul de a te implica total intr-o relatie. Oamenii nu calculeaza doar riscurile pragmatice, dar mai ales aceste riscuri "existentiale" si multi dau inapoi. Fiindca oricum ai calcula, acest teritoriu al simtirilor este cel mai riscant si nu ai nici o garantie cu adevarat. Femeile sunt mai curajoase din acest punct de vedere, asa cum barbatii sunt mai curajosi in planul fizic.
Riscul are o frumusete aparte fiindca ori de cate ori face ceva riscant te simti mult mai viu sau...cu adevarat viu. "Imbatat" de adrenalina traiesti cu adevarat. Nu iti mai pui probleme stupide, nu mai gandesti tot felul de prostii. Pur si simplu traiesti.
Intr-o lume in care calculele, masurile de siguranta, portitele de iesire, argumentele si contrargumentele care curg la infinit ajung sa ia locul vietii adevarate, riscul este cel care ne readuce in planul existentei.
Risc, deci traiesc :) Viata fara risc e ca o balta cu apa calduta, e ca o lesie. Nu risc ca sa castig, risc pentru a ma simti vie. Nu castigul este scopul, ci chiar riscul in sine este. Acel catharsis dat de risc...castigul devine ceva secundar.
In concret nu pot spune ca am castigat urmare a faptului ca am riscat. Poate ca am pierdut in plan profan multe. Insa trairea data de risc a fost adevaratul castig pentru sufletul meu.
Lasitatea si traiul caldut sunt dezolante si nu te imbogatesc sufleteste cu nimic. Le asociez cu slabiciunea...si imi aduc aminte de o propozitie citita intr-o carte: "Paradisul nu este pentru cei slabi".
Una dintre placerile vietii, pentru mine, este aceea de a trai periculos.