Imi pun mainile streasina la ochi ca si cand as vrea sa ma feresc de navalirea puhoiului.De fiecare data cand ploua simt ca ma apasa cerul…Il privesc cu gura intredeschisă şi simt picăturile mari şi reci.
Nu inghiti!Ploaia acida e inselatoare.Da-mi apa!Vreau sa imi inmoi buzele asa cum tanjea Iisus la buretele cu otet.Fii milostiv,Doamne!Stau in ploaie sa ma invii, ca un Lazar recunoscator...Simt “sec”…pe limba!
Marsava toamna.Trebuie sa imi cumpar o umbrela.Stiu!Am sa imi fac un impermeabil din material de cer.Na!Am sa pacalesc toamna.Nu rade!!!Nu m-am pregatit cu o…umbrela.Am un pix daca vrei sa imi scrii ceva…Nu?Atunci iti spun eu…Ploua odata cu ingeri.Credeam ca sunt libelule!Le luam aripile si le frangeam in joaca,de-asta a venit potopul.Dar ce vrei?Eu…nu sunt prezentatoare meteo.Stiu ploaia asa…dupa ureche.Sst!!!Mereu mi s-a spus ca nu am voie sa intrerup pe cineva cand “vorbeste”.Dar ploua intruna!Vad cum se scurge lasciv pe firida inimii…trag jaluzelele si inchid ochii.Eu stiu mai bine ca “ceilalti” cum sa scap de “inundatie”.Sa nu mai spui nimanui.Mi-am captusit “acoperisul” cu iluzia existentei nealterata si cu franturi de dragoste neconsumata.Dar inca mai caut sa aflu…Tu…stii ce este ploaia?Eu am aflat ieri.Faceam şpagat pe tavan agatata de panzele de paianjen.Stateam asa…rasturnata si…deodata m-am lovit de pragul de jos.Era ceva inscriptionat acolo: ”Atunci am cunoscut in parte,acum voi cunoaste pe deplin”. Cum de nu mi-am dat pana acum seama? Era atat de evident!!!Ploaia este laptele ce se scurge haotic din sanul cerului pentru a potoli setea infometatei creatii a lui Dzeu.Inca se mai aud ecourile unor nesatiabili:

“Caramida noua
Da,Doamne, sa ploua!”