poveste

poveste



Imi amintesc uneori de o editie de lux a operei lui Dante in traducerea lui Cosbuc. Cea mai buna traducere "ever", parerea mea, "no harm intended". Cind am parasit Romania, la vama mi s-a spus ca n-o pot lua: "Apartine Patrimoniului National", a spus vamesul intinzind o mina pofticioasa spre carte. "Tot asa si "Fratii Jderi", domnu', si ea tine de patrimoniu". Asta ultima purta semnatura lui Sadoveanu. O semnase cu ocazia vizitei lui la Liceul National din Iasi, cu schimbarea nuelui sau in "Liceul Mihai Sadoveanu". Mai tin minte si azi dedicatia: "pt. XXX, cu urari de grabnica insanatosire". Pasami-te, eram bolnav, acasa in pat cu temperatura constanta vreme de o luna. Doctorii nu stiau ce am. Nici ala care fusese adus special de tata din Bucuresti. "Imi moare fiul", se tot vaita tata, Dumnezeu sa-l ierte. Un doctor vestit spunea cu un glas care se voia autoritar: "L-a atacat un "macrob"". Altul era de parere ca am ceva la ficat. In orice caz, cind Sadoveanu a venit, tata si-a strecurat voluminosul lui corp in fata si cind a ajuns la Sadoveanu i-a spus ce si cum. Mai apoi a venit acasa fara sa mai astepte sfirsitul ceremoniei si mi-a aratat cu mare mindrie "trofeul". Veti crede sau nu, dar mai pe sara eram sanatos. "Tot asa si "Fratii Jderi", domnu', si ea tine de patrimoniu", vorba vamesului. Sa ma imbolnavesc iar, nu alta. Pt. aste doua carti lasasem in Romania un palton cu guler din blana de Astrahan, caci eram limitati la bagaj de 40Kg. per capita.

Editia de lux a operei lui Dante in traducerea lui Cosbuc era o minunatie aflata la noi de trei generatii. Era legata in piele de antilopa si avea ichizatoare de alama incrustate cu pietre semipretioase. Hirtia era aspra si filigranata, putin ingalbenita de timp. Ghiliotina aceea care taie foi egale, nu fusese intrebuintata, poate ca nu fusese inca inventata. Foile erau cu margini neregular zimtate si miroseau a lemn de pin. Si tiparul...Literele erau de culoare albastra-violaceu si titlurile era scrise in rosu. Unde o fi fiind cartea asta acum? Tare as vrea-o inapoi. Poate ca e un unicat..

Si iac'asa - de cite ori trec prin vama aia si nu se intampla des, imi dau "obolul".