recomandari: Photoree - The collaborative image recommendation system
Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant!

Animale de companie

de pescadorul la: 18/06/2006 06:48:00 modificat la: 18/06/2006 17:25:42
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Sunt ‘pescadorul’ si am o meserie frumoasa: sunt hingher…
Gata cu gluma imi impun sa fiu serios si voi ataca subiectul cu responsabilitate. Sunt un mare iubitor de animale de companie si voi incepe cu… gandacul de bucatarie.
Am avut pana mai acum cativa ani niste exemplare, o frumusete. Cum alergau ei pe peretii de la bucatarie cand aprindeam lumina. Mai gaseam pe ici pe colo cate-o cresa de prichindei simpatici si jucausi. Pana la revolutie am trait in buna pace caci devenisera imuni la tot felul de substante cu care incercam sa-i conving sa ma paraseasca. Otravurile erau ca niste vitamine caci ajunsesera grasi si frumosi si in mod sigur actionau si asupra libidoului si a fertilitatii. Ii gaseam din ce in ce mai des in pozitii indecente iar femelele, majoritatea erau cu ‘burta la gura’. Apoi, cu timpul, economia de piata a inceput sa-si arate efectul pana si asupra lor. Se jigarisera de tot de le numarai coastele si devenisera apatici. Au inceput sa plece unul cate unul catre alti vecini, oameni de afaceri care le puteau asigura un nivel de trai decent iar eu am ramas din ce in ce mai singur.
Am mai cochetat, obligat de capriciile celor doua fiice pe care sotia m-a convins ca i le-am facut, cu pesti de acvariu, pisoi, porumbei, pui de gaina… Pana la urma ne-am fixat pe cel mai bun prieten al omului, calul… adica nu, voiam sa spun cainele si mai exact sexul frumos al acestei specii, o catelusa pechineza.
O cheama Saba si are 8 ani. Doarme cu noi… nevasta-mea. Singura problema spinoasa apare la impartitul pernei. Ea ajunge inaintea mea in pat si se intinde pe perna. Probabil, considerandu-ma un membru de mana a doua al haitei pe care e convinsa ca ea o conduce nu vrea sa cedeze teritoriul cucerit si pufaie si mormaie suparata cand, pana la urma, reusesc sa-mi pun si eu capul pe un colt. Apoi incerc sa pastrez linistea ca sa nu mai dea din coada. Daca se aud zgomote sau alti caini pe strada sare ca arsa si incepe sa latre ca sirena lui Vasile Roaita, la 5 centimetri de urechea mea. Tot reprezinta un avantaj. Nu mai am vise erotice. Acum visez ca sunt in padure si ma ataca lupii, ma lupt cu sacalii, hienele si alte canide.
Si nu numai ce se intampla afara o deranjeaza, este la fel de intoleranta si cu ce se petrece inauntru. Astfel ca nu pot incropi cu sotia nici macar o incercare de ‘preludiu’ ca se si repede intre noi si maraie. Probabil ca sotia este considerata femela beta si n-are voie iar eu raman ‘homo erectus’…
Mancam impreuna dar nu din castronul ei ca nu ma lasa, din mancarea mea.
Cand ma asez pe canapea vine la mine si trebuie s-o mangai, s-o scarpin iar cand ma opresc plange si ma racaie cu ghearele.
Saba si-a castigat statutul de membru al familiei cu drepturi depline dar cu mult mai putine obligatii…

pescadorul
comenteaza . modifica . sterge . semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):

~~~ - de Cri Cri la: 18/06/2006 19:11:27
Cool.:))
Eu am avut toata iarna, in vizita, un musuroi de furnici. Pana s-au prins ele ca aragazul e doar un element nevinovat de decoratiuni interioare, era deja prea frig afara. Chiar m-am simtit vinovata un timp ca nu le puteam asigura minimul de subzistentza.. Probabil s-au mai descurcat cu ce aduceau din vacantzele petrecute la vecini. Totusi, ma simteam iubita; nu m-au parasit, chiar daca au dus-o greu cu mine.
In primavara, le-am descoperit locuintza intr-un ghiveci de flori, pe care l-am depus, cu compasiune, in gradinitza din spatele blocului. Cred ca vor fi fericite acolo; de fapt sunt sigura, fiindca blocul are 10 etaje si e obositor sa cobori cu gunoiul la tomberon. :))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
lol :)) - de zaraza la: 19/06/2006 01:43:52
eu am un caine ilie, un motan negrisor si am avut si un soarece persistent, pe care, renuntand sa-l eradicam (intrucat rezistase eroic tuturor atacurilor mecanice si chimice), l-am adoptat si l-am botezat costel. ilie si costel coexistau in acelasi spatiu geografic, despartiti fiind de negrisor, dusmanul comun. pana cand, negrisor a patruns in spatiul protejat si l-a eliminat pe costel, depunand-ul victorios la usa dormitorului. am avut cateva zile confuze, nestiind daca sa-l plangem pe costel, sau sa ne bucuram ca am scapat de el. oricum, va ramane in memoria noastra.

zaraza
poveste cu o veverita - de Guinevere la: 21/06/2006 04:04:19
Am o gramada de veverite, dimineata le hranesc intai pe ele, cu ochii inchisi, deschizand usor usa de la bucatarie (nici o grija, da spre gradina, la noi toate sufletele zburda liber desi n-avem campii Elizee, nu inca!). M-a agatat una odata cu dintisorii da' inca n-am turbat (zic io!) si nici ea.
Partea nasoala e ca mi-a intrat una in casa, acu' vreo trei-patru zile, speriata de o alta ce a clantzanit-o din spate. Dupa ce-am alergat-o prin toata casa, mi s-a pus intr-un pom ornamental. Am incercat s-o conving sa se dea jos, m-am rugat, am plans - pe bune, eram ingrozita c-o sa-si sparga capul in vreun geam! - cand in sfarsit mi-a venit ideea sa o scot afara cu tot cu pom. Pom greu, sa tot aiba vreo cinshpe kile cu tot cu ghiveci. In fine, ies cu pomul pe deck si incep sa scutur... si scutur.. si scutur!!! In sfarsit, bietul animal ingrozit se hotaraste sa cada. Exact in momentul in care imi vad vecinul care tocmai se intorcea acasa de la munca, uitandu-se cu ochii holbati cum scutur veverite din copacii din casa! S-o fi gandit ca s-or fi copt? :oD
subiecte
populare
controversate
selectate
taguri
arhiva

comentarii
ultimele de pe sit
ultimele de la ale mele
ultimele din bookmarkuri

sectiuni
Salonul
La o cafea
Cutia cu litere
Diverse

RSS

linkuri de la Ghidoo: