-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Un măr mare şi roşu


de esteu la: 19/06/2006 09:29:00
modificat la: 19/06/2006 20:42:13
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
UN MĂR MARE ŞI ROŞU

Cînd am tras uşa compartimentului ochii mi s-au îndreptat imediat spre Mariana. O mai zărisem de cîteva ori prin Bucureşti şi încercasem să mă îndepărtez pe cît se putea de drumul ei pentru a nu-i da prilejul să mă vadă. În urmă cu doi ani le spusesem părinţilor ei, de care se ascundea, că am văzut-o în oraş, că ştiam unde şi ce lucra, iar ei fuseseră în stare să-mi pupe şi tălpile. Îmi închipui că la vremea aia Mariana m-ar fi exterminat. Am tras uşa după mine şi, îndreptîndu-mă spre locul 46, am salutat-o. Răspunsul ei a fost o privire adîncă, o atenţie suspectă. Mi-am luat locul, vecin cu al ei, şi am încercat să evit orice discuţie punîndu-mi pe genunchi o carte deschisă. Trenul ne-a legănat o oră şi ceva, în reprize de somn şi citanie, neînţelegînd mare lucru nici din una, nici din cealaltă. Singura virtute a legănării pierdute printre gînduri era tocmai căutarea fără rezultat a vreunui motiv care să mă facă să deschid o discuţie cu Mariana. Între timp observasem că tratamentul pe care şi-l aplica era aproape identic cu al meu. Cînd trenul a oprit, Mariana s-a ridicat, în vreme ce eu continuam să dau de înţeles că sînt încă furat de somn. Şi-a luat bagajul, a ieşit din compartiment, a mai aruncat o privire spre mine şi şi-a văzut mai departe spre uşa vagonului. O privisem viclean printre gene. Scîrba ! Mi-am luat şi eu bagajul şi am coborît pe cealaltă parte a trenului, opusă gării. Pînă ca trenul să se urnească din nou, am făcut întins cîţiva paşi şi m-am ascuns după un container. Trenul curgea în continuare spre Buzău cu o lene bolnăvicioasă. Abia eliberat de garnitura greoaie, peisajul somnolent se procopsi însă cu Mariana. Rămăsese în gară, în aşteptare. Locuia ca şi mine la doi paşi de gară, pe o stradă lăturalnică şi cu siguranţă nu-i trebuiau mai mult de cinci minute pentru a ajunge acasă. Dar ea stătea înfiptă în pavimentul gri al gării părăsite de toţi cei care coborîseră. Îmi era clar că mă căuta cu privirea. Şi că era dezorientată. Am stat aşa mai bine de un sfert de oră. Bănuia probabil că în compartiment făcusem pe mortul. În triaj, vîntul rămăsese singurul stăpîn. Dîrdîind, am scos din rucsac un măr roşu şi am muşcat cu poftă. Şi-am început să mă-întreb. Cum naiba se întîmplă că, de fiecare dată cînd vin acasă, cineva sau ceva mă jupoaie cu totul de lenea pe care mi-o doresc. Şi de sora ei, o amorţeală prietenoasă care ar trebui să mă cuprindă, să mă arunce într-un somn odihnitor din care să ies iarăşi cu pantalonii scurţi, cu julituri şi coji în genunchi şi în coate, gîfîind şi muşcînd din cel mai mare şi mai roşu măr pe care l-am ţinut în mîini vreodată.



De fiecare dată cînd deschid poarta mă aştept să se repeadă la mine un cîine. De vreo zece ani am decis că nu este cazul să-mi mai fie frică de cîini. Pînă astă vară, Roco era singurul care-mi mai amintea de zgîrieturi, muşcături şi fugile disperate din calea unei corcituri fioroase de pe strada Spitalului. Javra care mă întîmpinase aducea foarte bine cu Roco. Am intrat în casă fără a mă sinchisi de respiraţia tuşită a animalului, m-am descălţat şi iată-mă pe covorul roşu. Scările în faţă, lumina de la baie şi vocea Claudiei dinăuntru. Să nu intri că fac duş ! Bine, bine ! Am intrat în bucătărie. Pune-ţi ceva de mîncare, te descurci... Ca un distribuitor abil de la Împinge tava, am umplut masa cu salată de vinete, icre, piure de cartofi, friptură de vită la cuptor şi murături. Amintindu-mi doza de perversitate cu care mai devreme îmi calculasem punerea la adăpost de privirile Marianei, am pornit în căutarea unor crenguţe de cimbrişor. Perversitatea culinară e totuşi o chestie tolerabilă. Auzi, pe unde-aţi pus cimbrişoru-ăla ? Ăăăă ? Cimbrişoru, n-auzi ? Vezi în debara ! L-am găsit amestecat cu nişte fire de busuioc pe cîntarul pe care timp de un an, primul lui an de viaţă, Sebastian era cîntărit zi de zi de mama. Le-am luat şi le-am presărat deasupra piureului. O foame terbilă, o rezolvare senzaţională. Auzi, vrei să-ţi las apă să te speli pe picioare ? Ăăăă ? Apă... pentru picioare... vrei ? Ăhăăăă ! Am hăpăit aproape inconştient, cît pe ce să-mi blochez respiraţia. Un zvon de rîgîială de măr mă împiedică să mestec îmbucătura de friptură. Claudia era în pragul bucătăriei şi se uita la mine ca la un proaspăt întors de pe front. Parcă eşti o scîndură, ce naiba ai slăbit aşa ? Ce-i cu javra aia de-afară, nu v-a ajuns cu Roco ? Se uita la mine, mă studia şi în cele din urmă, zîmbind, îmi zise, bă, nu eşti sănătos, ai slăbit ca un ogar. Ai mă... cînd aţi adus javra aia în curte ? Unde-s mama, tata... P-aici, la televizor... cît stai. Mestecam, cu o preocupare cît se poate de autistă pentru noua formă animală care se zbenguia prin curte scheunînd. De-afară intră mama. Cînd ai venit ? Uite, chiar acum... adineaori. Ce naiba ai mănînci acolo, mă, scovergi ? Autismul era promontoriul pe care mă refugiasem, proclamîndu-mă independent de sugestiile culinare cu care voiau să mă destabilizeze de fiecare dată cînd veneam acasă. Ce eşti aşa ciuşdită, a-nceput ploaia ? Am fost la După trei săptămîni. Ăăăă ? Ce După trei săptămîni ? Hă-hă-hă, dacă-ţi povestesc... Păi ia zi, nu mă lăsa aşa în ceaţă ! Auzi, Clau, i-ai lăsat şi lui nişte apă pentru picioare ? Da. Ai adus şi tu rufe la spălat, mă întrebă mama şi-i răspunsei în treacăt, ăhă, pentru-a-i da de înţeles că-mi rămăsese nelămurită chestia cu După trei săptămîni. Care-i faza, ăăă ? Am fost să-i fac injecţii lu Iulica a lu Ferpereanu... ăştia nu sînt sănătoşi... la ora sta trebuiau să m-aştepte ei, că doar nu era nevoia mea... ajung în poartă la ei, se pornise şi vîntul, şi casa era toată în beznă... asta-i nesimţire curată... am sunat, am bătut în poartă, iar ei nimic... vreo zece minute am aşteptat pînă a ieşit Vasilica... şi-a cerut scuze, îţi dai seama, da degeaba, faptul era consumat... şi mă duce în cameră la Iulica, s-o înţep... cînd intru, asta era în pat cu bărba-su, că s-a măritat de curînd, acum vreo două săptămîni, nu ştiu dacă ţi-am zis la telefon, şi o văd cum ridică plapuma de-i ies ăluia băşinile la plimbare, îşi ridică fata cămaşa de noapte şi, na, a trebuit s-o-nţep, să le miros aeru-ăla stătut, iar ăla stătea ca bolovanu lîngă ea, fără să se sinchisească... se uita la curu ei, parcă n-avusese timp pînă la ora aia... Poate avea nevoie de vreo comisie externă s-o valideze pe Iulica, măi mamă... Eeee, voia pe naiba să-l cînte, era ditamai talanu în pat, n-avea nevoie de nici un CTC... putea măcar să se-ntoarcă pe partea-ailaltă... şi aia mică, Magda, intrase şi ea în cameră şi-l gîdila pe blegovan în tălpi... familia Bundy, am mai zis-o eu... mai lipsea Ferpereanu... tac-su, şi erau cu toţii, călare p-ăştia tinerii... o nesimţire de nedescris la ora aia... şi ies, mă duce Vasilica la poartă, şi-mi zice, făi fetică, a avut noroc Iulica asta a mea... a dat peste un băiat bun, prostănacu... şi-a pierdut el portofelul sau i l-o fi furat careva, nu ştiu, dar e băiat bun... auzi făi fetică, a făcut dragoste cu el după trei săptămîni... Cum după trei săptămîni, am întrebat, şi-mi zice, la trei săptămîni după ce au făcut cunoştinţă, şi p-ormă s-au hotărît să se ia... mă, da proastă şi Vasilica asta... după ce m-a băgat acolo, peste ei, parcă erau la gazare, mi-a mai spus şi cînd s-au pus pe coţăială... asta nu-i sănătoasă. Auzi măi mamă, să i-o spui şi p-aia cu Ochi frumoşi! Ăăă... asta ce naiba mai e ? Lasă... termină de mîncat şi spală-te pe picioare... lasă că-ţi spun mîine... la ce oră te trezeşti ? Păi abia am sosit şi mă şi... Mîine tre să luăm varză din piaţă, da lasă, dormi şi tu cît ai chef... mai pune-ţi o farfurie de ciorbă că pică hainele-astea de pe tine ! Hai mă mamă, las-o moale că m-ai obosit în ultimii doi ani... Mănîncă dacă vrei să ţi-o spun pe-aia cu Ochi frumoşi... nu vii tu acasă mai mult... să vezi ce te pun la îngrăşat ! Mersi, mersi ! Hai, că ţi-au rămas doar ochii ăia cît cepele! Hai, noapte bună ! Noapte bună !
Mi-am mai pus o farfurie cu ciorbă, apoi încă una, ca şi cum aş fi intrat din nou în plinul vîrstei de 12 ani, aşteptînd să primesc în schimb ceva ce mi se cuvenea. Aşa cum se întîmpla pe vremea cînd mă minţeau că rotulele îmi vor ieşi din piele şi nu voi mai putea alerga şi nici merge, picioarele îmi vor amorţi, apoi întreg corpul nu se va mai putea mişca şi din mine nu vor mai rămîne decît ochii. Doi ochi mari, albaştri, aflaţi mereu într-o aşteptare pe care ei, mama, tata, tataie Marin, Claudia şi Sebastian căutau s-o curme cu te miri ce poveste mai mult sau mai puţin adevărată.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


~~~ - de Cri Cri la: 20/06/2006 10:05:07
Mda.. pai.. hm...
Ai zis tu ca sunt mai multe texte in legatura, dar la celelalte n-am avut senzatia asta de "fara cap si coada". Fie din cauza ca nu m-am prins cum ai (a) scapat de Mariana, fie din cauza ca lipseste povestea cu "Ochii frumosi", iar pana acum nu s-a mai intamplat sa lasi ceva "pe maine".. Imi mai lipseste ceva, ce am gasit in celelalte texte: niste sintagme rasucite cu maiestrie.
In fine.. sed p`acilea sa vaz ce se mai intampla :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#128910 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
in legatura cu textul ala sin - de esteu la: 20/06/2006 20:03:12
in legatura cu textul ala sint alte texte, nu cele pe care le postez. e drept, asta e nedus la capat. lipseste si povestea cu ochi frumosi. va fi scrisa cit de curind. de fapt firul rosu al textelor, mai putin ala cu "putoarea", dar ma mai gindesc la asta, va fi plecarea continua spre un alt loc. asta inseamna si revenire acasa, cu toate senzatiile si povestile cu putinta, pentru asemenea reveniri, dar de ce nu si cu porniri mai eseistice... si, la drept vorbind, unele lucruri merita sa le lasi pe miine. pentru ca nimeni nu-i perfect sa le faca "astazi" pe toate.
#128917 (raspuns la: #128910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mie - de Guinevere la: 21/06/2006 01:22:23
Mie mi s-a parut foarte fain, am citit totul pe nerasuflate! E clar un fragment, mi-ar placea sa citesc si atele, o continuare, poate alte bucati.
Ai un talent teribil de a descrie fapte marunte de viata fara sa plictisesti, cred ca dai impresia ca aduni multe amanunte dar sunt exact atatea cate trebuie si exact acelea care trebuie pentru a crea imagini clare, foarte bine profilate. Si nu ma pot lauda cu o rabdare prea mare, crede-ma. :o)

Ce chestie, de la bunica-mea incoace n-am mai auzit pe nimeni vorbind de "talan" si "coţăială", trebuie sa fii de undeva din sud, este?

PS - Aia cu ochii frumosi m-a lasat si pe mine in ceata. :o)
#129082 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
o sa revin cu "ochi frumosi", - de esteu la: 22/06/2006 08:31:10
o sa revin cu "ochi frumosi", cu siguranta. adevarat, sudul este patria mea, n-am ce face. tin la el/ea si ma mihneste pornirea banatenilor/ardelenilor care o dau tot timpul cu "miticii". cred ca sint indreptatiti sa fie suparati pe bucurestiul de dupa razboi, unde lucrurile au fost tot mai amestecate, dar, ma rog, asta e alta discutie.
#129110 (raspuns la: #129082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de Guinevere la: 22/06/2006 21:15:51
"ma mihneste pornirea banatenilor/ardelenilor care o dau tot timpul cu "miticii" "

Si pe mine ma mahneste, dar n-am ce face si-i iubesc oricum, ca am de toate soiurile prin familie. Lasa ca le trece pana se fac mari. :o)

Astept "ochii frumosi".
#129361 (raspuns la: #129110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...