-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

VALIZA STINGACE


de esteu la: 20/06/2006 11:08:00
modificat la: 20/06/2006 20:54:18
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
► Valiza stîngace - ce trebuie să iei cu tine cînd te întorci dintr-o călătorie
Cînd fiica Vulpoiului-De-Mare-Plutonier-Adjutant-Şef-Feodotov a venit aici, i-am şi uitat numele, deşi n-au trecut decît trei săptămîni, sergentul major Mircea Feodot le-a întîmpinat pe ea şi pe prietena ei vorbindu-le despre tot ce se vede prin părţile-astea. Mare, stuf, canale, cherhana, bărci, staţia meteo. Nu ştiu cum i-a venit în minte cuvîntul stabilopod. Ştiţi ce-i ăla un stabilopod ? Ele au dat din cap în semn că nu. Un animăluţ cu blană ! apoi a început să rîdă împreună cu Mitică, un sergent major din judeţul Buzău. A doua zi, fetele au aflat că de fapt un stabilopod e un stabilopod, o formă de beton cu patru picioare, ca un animal fantastic, poate, care stă pe ţărmul mării pentru a stabiliza malul. Şi că pe ţărm sînt de fapt mici colonii de stabilopozi. Din momentul ăla fetele au început să-l privească pe Mircea cu rezervă. La orice cuvînt al lui, încercau să-şi bată capul, să înţeleagă la ce se gîndeşte de fapt. Eu îi priveam mai de departe, încercînd la rîndul meu să înţeleg ce se întîmplă aici cu oamenii, cu lucrurile, cu timpul. Şi de ce dintr-o dată ceva începe să fie altceva.
Nu ştiu dacă voi reuşi să aflu ce se întîmplă cu adevărat în hăţişurile zilelor din ce în ce mai confuze. Poate ni s-au modificat percepţiile, poate că aici începi s-o iei un pic razna. De vreo săpămînă şi ceva am început să-l studiez pe Pecheş, copilul pur al adunăturii de singurătate din Baltă. E clar, cei aproape patruzeci de oameni nu sîntem aici să producem ceva. Se prea poate să producem o anume siguranţă României, cine ştie, ofiţerii noştri superiori par să fie convinşi de asta. Şi-atunci, mă-ntreb, ce naiba facem ? Din plictiseală şi din lipsa unei convingeri solide asupra rolului nostru, am început să fiu atent la detaliile fiecărei zile, ale fiecărui soldat. În Carnetul comandantului de pluton sînt cîteva pagini bune pentru cunoaşterea subordonaţilor. Mi-am luat un maculator, un jurnal de observaţie paralel cu cel oficial, şi-am început cu Pecheş.
Nu ştiu cum moaca lui ofilită reuşeşte de fiecare dată să producă zîmbetu-ăla al lui Mutulică din Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Zîmbeşte fără motiv, de-a lungul şi de-a latul lumii. Sau poate o face preventiv, pentru captarea bunăvoinţei cadrelor. Ghinionul lui are figura lui Feodotov, a cărui privire sticloasă, de vulpe hîrşită prin stuf şi vînt, nu mai poate înghiţi chiar orice zîmbet. Mă-ntreb cum poate să-l ignore cu atîta încrîncenare. Zîmbetul lui Pecheş nu mi se pare a fi unul oarecare, al unui lunatic simpatic, ceea ce pînă la un punct nu mi se pare grav. Îl priveşti pe Mutulică pentru a te convinge că şansele de a ieşi din Baltă sînt reale. Că se va întîmpla curînd. Ceva. Toată treaba e ca băiatul ăsta să nu aibă momente cu declic, cu declanşare neaşteptată. Cum a fost cu Enache. Se spune că aici ajungi pentru motive legate de disciplină. Aici, la limita ei, în pustiu, unde e locul dracilor. Aici, la o adică, poţi face orice, dacă ţi se pune pata, poţi ajunge la demenţă.
Mutulică zîmbeşte în fiecare zi. Acum o săptămînă şi ceva, declicul. Mutulică al nostru zîmbeşte parcă prea des, şi să fiu al naibii dacă ar avea vreun motiv. De data asta onor Vulpoiului-Feodotov, experienţa-i experienţă. Dar ce naiba e-n capul lui Mutulică, asta-i întrebarea. Aşa am început să-l urmăresc. Nu neapărat pas cu pas. Dacă ar fi nebun, ar fi imposibil să nu observe ceva, gîndesc. Cum e posibil să nu existe nimic trist în sufletul lui, aici, la capătul lumii ? Poate că sufleţelul lui Mutulică se află ascuns în nenumărate învelişuri care-l protejează, ca puful de pinguini, naiba ştie. Mult a fost pînă cînd am auzit din gura lui Bogatu: Ia vezi la Mutulică, ăla are orice ! Dacă n-are, face el rost de undeva ! Şi, cu un aer neatent, încep să-l urmăresc pe Prăjica. Ciudate nume au şi soldaţii-ăştia. Îl ţintuiesc, de data asta, pe Prăjica, urcă pe pontonul soldaţilor, îşi pune palma cozoroc şi face 360 de grade în căutarea lui Mutulică: Peeee-cheeeş ! Muuu-tuuu-liii-căăăă ! După alte două strigături, figura căutatului iese din bucătărioara de stuf. Auzi, mă, ai nişte piuliţe de 8 ? Mutulică îşi leagănă capul afirmativ. Fără să mă grăbesc, urc şi eu pe pontonul cadrelor, dar mă ascund pe după cearceafurile puse la uscat. Mutulică vine chiar aici, aproape. Urcă alături, pe pontonul soldăţesc, unde îl aşteaptă Prăjica, dă la o parte capacul unei lăzi din care-şi scoate valiza. Hoooopaaaa ! Printre marginile pînzelor uzate îl văd pe Mutulică meticulos, apucînd mărunţişuri, unul cîte unul, punîndu-le deoparte, netezindu-şi drumul spre piuliţa de 8, pe care i-o dă lui Prăjica zîmbind. Bogatuleee, băăăă, uite-aici piuliţă de 8 ! A găsit Pecheş ! Bă, Mutulică, tu eşti cîine de vînătoare ! Şi Prăjica ţine mîna întinsă vertical, iar în pliscul a două degete gaura de metal cu şănţuleţele filetului încă neruginite, coboară atent, apoi, printre straturile de varză, se îndreaptă spre tractorul lui Bogatu.
Mutulică a devenit marioneta pontonului, copilul de suflet, exemplarul protejat. Între timp s-au mai întîmplat zile din-astea, scoţînd la iveală alte nimicuri: un elastic, o casetă audio cu selecţii pe 1995, un tirbuşon, o cutioară cu vaselină, una cu alifie chinezească pentru răceală, medicamente de tot felul, cuie de diferite dimensiuni, insigne, agăţători, prezervative, scoci, lipici şi altele. Numele lui Mutulică pluteşte des peste micuţa noastră unitate, jumate pe apă, jumate pe uscat. Poate că a-nvăţat să se descurce pe frontiera de vest, de unde a fost detaşat împreună cu fraţii Laszlo. Ăştia, ca şi Mutulică, sînt exemple de cuminţenie. Nu ştiu cum s-au făcut detaşările-astea. Au vrut să elimine toţi militarii care lucrau mînă-n mînă cu contrabandiştii de benzină pe Clisura Dunării, dar mi-e greu să cred că cei trei aterizaţi la Portiţa, la schimb cu trei oameni de bază aici, au fost implicaţi în afaceri necurate. Pur şi simplu nu cred. Unde mai pui că Levente Laszlo vrea să devină pastor reformat, dar, mă rog, căile Domnului sînt întortocheate, asta pot să admit. Oricum, Mutulică al nostru a fost declarat soluţia salvatoare pentru orice problemă care refuză să se lase rezolvată.
Azi dimineaţă m-am trezit devreme şi-am apucat albumul cu pictură olandeză din muzeele sovietice. M-am oprit îndelung la peisajele marine, la bălţile îngheţate pe care patinau tot felul de indivizi fără nici o frică. Curiozitatea m-a împins pînă la a simţi nevoia să-mi plimb ochii prin stufărişul olandez cu ajutorul unei lentile. De parcă aş fi avut de descoperit un cadavru ori altceva interzis. Am ieşit din cuşetă şi uşa de vizavi, unde se află rastelul, era deschisă, sergentul de serviciu îşi nota patrulele într-un registru. Auzi mă, are careva dintre voi o lupă ? întreb. Răspunsul a fost simplu, nedezmeticit cum eram nu mă gîndisem: Poate Pecheş ! I-am ordonat să-l cheme, apoi am ieşit, am luat în piept aerul tare de dimineaţă, am urcat pe ponton, iar sergentul de serviciu s-a-ndreptat spre cuşetele îmbîcsite de miros de transpiraţie, spermă şi bocanci. Curînd va veni un ger năprasnic. Încerc să mă obişnuiesc cu gîndul ăsta. Malul de la Jurilovca se vede clar, nimic, nici un abur nu ne desparte, totul e atît de limpede. Iar gerul se lasă încet, îl simt încolţindu-ne. Ai zice că numai în condiţiile-astea poţi fi lucid, poţi judeca fără greş. Între timp soseşte Mutulică, cu figura lui de roboţel, şi înlătură capacul cutiei în care o vreme au fost ţinuţi peştii uscaţi de vînt. Scoate valiza, o deschide, mişcările calme, ca ale unui joc care cere îndemînare, şi dintr-un colţişor apare un ciob de lentilă. Între ochii mei şi-ai lui Mutulică, ceva abia ivit ne deformează privirile, exact ce-mi trebuia. Mă Pecheş, tu ai de toate în valiza asta ! Mutulică sesizează momentul de graţie. Pînă azi dimineaţă nu prea-l băgasem în seamă, deşi face parte din efectivul pichetului meu. Zîmbeşte tîmp, dă din cap ca un mim care se străduieşte să joace idioţenia posedată de daruri neobişnuite, şi-mi răspunde liniştit: Depinde! Mă uit la el, văd cum ia un aer sfătos: Cum adică, mă, Pechinezule, de ce depinde ? Bag de seamă că îi prinde bine joaca asta: Păăăăi... depinde cu ce mînă caut! Cu stînga găsesc orice... cu dreapta nu prea! Îl privesc îngăduitor, mă citeşte, bineînţeles. Ştie să-şi facă nesimţită prezenţa şi într-un fel te obligă să nu-l bagi în seamă, dar nu-l las: Auzi, da’... cînd aduni una-alta, cu ce mînă le bagi în valiză? Mutulică îşi lungeşte zîmbetul: Eeeee, dom’ locotenent, la asta nu m-am gîndit! Da’ o să mă gîndesc şi-o să vă zic! Îl las să-şi vadă de închis valiza, mă duc în cuşetă victorios şi încep să mă delectez cu bălţile olandeze.
După o oră şi ceva Mircea bate la uşă: Dom’ locotenent, nu veniţi la masă? Ies la capătul pontonului, soldaţii se învîrt prin curte încă amorţiţi, Ţofel iese şi el în pijamale, întreabă dacă l-a căutat Costa sau maiorul Sîrbu de la Jurilovca, iar Americanul îi explică lui Mutulică, la malul apei, cum poţi să-ţi dai seama de vîrsta unui peşte după cercurile solzilor.
Dimineaţa se preschimbă în zi, încetul cu încetul, şi mă întind fericit, ca un motan revenit la viaţă. Mă apropii de American, îl întreb cum e cu vîrsta peştilor şi se avîntă într-o explicaţie aproape ştiinţifică, învăţată probabil de pe vremea cînd era vaporean. Mutulică se opreşte şi el din curăţatul unui crap zdravăn, prinde între degete un solz uriaş, îl mai şterge cu mîneca vestonului, şi se uită prin el spre soare: E ca o lupă! şi mi-l întinde. O să iau şi pentru-acasă. Bineînţeles, la liberare valiza lui Mutulică o să miroasă crunt a peşte.
E aproape şapte dimineaţa şi răsăritul pare să se fi oprit în loc, în solzul din degetele lui Pecheş.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


~~~ - de Cri Cri la: 21/06/2006 02:22:35
DA, alta lume.. presupun ca vrand-nevrand ai invatzat si care ce peste e, cel putin asta am patit eu pe-acolo. Fiecare masa, cu lectia aferenta de ichtyologie.
De data asta, te-am recunoscut.
I`ve been watching you. (la la la la la lo) :)).
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#129089 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...