|
te provoaca sa gandesti
Pe ape linistite, murmurande de placere,
Luna aburinda te vegeaza de departe. Greii stejari te strajesc in mandra noapte, Dormind in al tau palat.Eu plang de durere. Te stiu de mica o preafrumoasa zana; Acum pe lacul argintat, o mie palate Cu petreceri, voie buna, in noapte luminate. Eu de pe mal vreau sa urlu cu lupii la luna. Toti ma vad nebun cand le spun ceva, Numai eu stiu o mie nebune stele, Dintre care una-i mai iubita intre ele. Cand mandra doamna imi apare aievea. Cu trup de ape, ca un rece izvor de munte Transparenta, te asezi in fata lunii rosii Doua stele ti-au cazut pe ochii frumosi Restul, saracele, ti-au picat in undele sirete. In fiecare seara privesc in inima Aceasi privire trimisa cu sageata in sange cald, otravit, e inmuiata, Sufletu-mi pe loc ingheata; nu mai e lumina....
comentarii (3):
intrusule
- de
anisia
la: 11/02/2007 00:52:19
inseamna ca sunt si femei care judeca...:))
vaaaaaaai ce-mi sta pe limba sa-ti raspund... dar ma abtin, ca te stiu de mic :))
*
- de
picky
la: 12/02/2007 12:38:53
Adrian Fuchs :
Demult, mi-am zis uneori ca mai rau nu se poate. Uite ca se poate. Pestritza compozitie si mai ales golasha de emotie precum deshertul Gobi.
|
 loading... |
ce face si dragostea din om...ii ia mintile!
ma rog, zana asta cred ca s-a maritat cu tine, la pariu!
daca n-a facut-o, inseamna ca sunt si femei care judeca...:))
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.