-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

dadaca


de mikiduta la: 22/06/2006 15:51:00
modificat la: 23/06/2006 19:45:54
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Într-o seară, pe când avea grijă de copilul unei prietene, plictisită de televizor la care nu avea ce să vadă ...numai filme de groază şi ştiri despre nu ştiu ce guvernatori care au prădat statul, Cindy, domnişoara in cauză mai verifică o dată copilul care dormea liniştit in patuţul lui căptuşit de jucării şi apoi se hotărăşte să comande o pizza căci prietena ei părea că avea să mai întârzie ceva timp...Se duce lângă telefon ca să comande însă se opreşte brusc...ochii i se aruncă asupra unei cărţi prăfuite şi înghesuite printre hârtiuţe şi reviste.Lasă receptorul jos şi apucă carte nu prea groasă însă destul de consistentă...se aşează pe fotoliul bunicii Maddie, pe care o cunoscuse şi ea...era o bătrânică drăguţă cu toată lume şi tare glumeaţă, pusă mereu pe şotii...a murit însă acum doi ani într-un teribil accident; a lăsat multă durere în urmă...Nici până în ziua de azi poliţiştii nu au reuşit să descifreze misterul morţii ei...stătea pe acelaşi fotoliu pe care era Cindy aşezată acum...lumina era stinsă; doar o lampă de pe vremea de când era ea tânără mai lumina uşor locul acela în care se afla.Nepoata ei, Laura îngrijea copilul într-o altă cameră...din câte a povestit celor care au investigat cazul, bunica Maddie citea o carte, însă nu a spus care doar că era una destul de groscioară...şi nu peste mult timp a auzit un fel de ţipăt...credea că bunicuţa a fost prinsă de acţiunea cărţii şi a început să gesticuleze evenimentele de pe acolo, aşa cum făcea mai întotdeauna şi a lăsat-o în pace...
Deschide cartea misterioasă şi vede că drept semn bunicuţa utiliza o coadă împletită din firele ei de păr...foarte ciudat, dar a trecut cu vederea acest „mic detaliu” nesemnificativ poate în acel moment.Cartea pe care o avea în mână era într-adevăr interesantă, captând-o încă din primele fraze...era vorba de o mamă care, pentru a-şi apăra copiii din mâna tatălui care nu i-a recunoscut trebuie să îndure multe din cauza lui căci acum că s-a trezit peste noapte cel mai bogat om din întreg oraşul vrea ca cai trei fii ai săi să-i calce pe urmă şi să devină oameni integri ca el, să ştie să se descurce în viaţă chiar prin intermediul diferitelor şiretlicuri.
Femeia îndură umilinţe în public, este lovită, arsă chiar în piaţa cea mare a oraşului precum în vechile timpuri...parcă erau înapoi cu câteva sute de ani...Dar, pentru a nu-şi vedea copiii convertiţi în nişte monştrii ca şi tatăl lor, aceasta îndura orice fără să se opună, rugându-se de fiecare dată ca Dumnezeu să o ţină în viaţă ca să-i protejeze...
La un moment dat Cindy aude un ţipăt.Era copilul care s-a trezit din cauza unui coşmar.Fata aruncă cartea pe fotoliu şi fuge spre copil pentru a-l asigura că totul este în ordine şi că nu are de ce să se teamă.Uită să pună semn şi cartea cade deschisă la o fază în care bunica celor trei copilaşi stătea pe un fotoliu ros de timp şi citea ceva când şi-a auzit fiica ţipând de durere când soţul ei a venit acasă şi a luat cei doi băieţi şi fata cu forţa considerând că acum este momentul să-i înveţe ce este necesar, mama lor fiind doar cea care-i îngrijeşte peste măsură şi căreia nu-i pasă că ei vor avea o viaţă amărâtă, plină de umilinţe...în fine...a venit şi i-a luat cu forţa cu încă două „gorile” de-ale sale.Bunicuţa, cu inima sfâşiată de durere la auzul fiicei sale ţipând, la un pas de nebunie, ia coada din păr împletit pe care o ţinea drept semn de carte şi i-o aruncă ginerelui în ochi.Acela cade secerat...era vorba de magie acolo, sau poate că nu...poate că acea bătrânică voia cu ardoare ca acel om,dacă i se potriveşte „om”, să fie pedepsit în cel mai cumplit mod: să-şi piardă vederea şi minţile ca să nu realizeze ce se va întâmpla cu familia lui, în special cu cei trei copii.
A reuşit! Monstrul acela nu mai vedea...stătea întins pe jos zvârcolindu-se ca un şarpe pus pe jăratec.Oamenii lui şi-au făcut semnul crucii şi au fugit de au mâncat pământul...Soţiei nu-i venea să creadă aşa ceva...mama ei pretindea că poate face ceva ca să o scape de soţ, însă ea era sceptică în această privinţă.Şi-a întors privirea spre bătrână care avea un aer mulţumit şi un mic surâs în colţul gurii ca şi cum ar fi spus „Nu m-ai crezut că am oareşce puteri.Le-am folosit ca să te ajut, ca să nu mai stai cu frică că-ţi vor dispărea puişorii...”.
Nu trecură nici cinci minute că bătrâna se şi prăbuşi lângă fotoliu pe care stătea în fiecare zi să citească...îi plăcea să spună că acela este locul ei de veci...mda...acolo şi-a găsit sfârşitul.Fiica aleargă înnebunită spre ea să o întrebe ce are.
-Asta era ultima dată când puteam face vrăji...
-Cum?!până acum tu ai făcut vrăji?
-Da...am fost foarte discretă, nu? Ha ha...ajutam muribunzii...acum, Dumnezeu a făcut ca pentru ultima oară să pedepsesc pe cineva, dar nu mă simt vinovată...tu ai grijă de nepoţii mei...David nu o să mai vadă niciodată şi mai mult ca sigur o să poţi să-l internezi într-un sanatoriu că nu prea îl mai duce capul...însă ai grijă cu împletitura aia din păr... nu trebuie să o fololeşti decât dacă ai ceva foarte important de rezolvat...o să-ţi dai viaţa în schimbul acelui „ceva”.Mie nu-mi mai trebuie nimic de la această viaţă mai ales acum că ştiu că te vei descurca bine fără „piedica” aia numită soţ.
-Dar mamă...trebuie să rămâi lângă mine!Mai ales în momentele astea.Puteam să mai îndur multe umilinţe din cauza lui David...te aveam pe tine în spatele meu care mă sprijineai întotdeauna şi asta îmi dădea puterea să continui.Ce o să mă fac dacă David îşi revine şi o să vrea să mă ucidă nu să mă umilească...şi o să-mi ia comorile(cei trei copii)...
-Nu fata mea;nu o să-şi mai revină niciodată...coada aia împletită nu o să permită asta cât timp tu o să ai grijă de ea şi nimeni altcineva ai auzit? Să o păstrezi ca pe cea mai de preţ comoară...dacă pică în mâna altcuiva...cu părere de rău îţi spun că David nu numai că o să-şi revină dar tu o să fii alături de mine în Ceruri.
După ce linişteşte copilul, Cindy vine să citească în continuare însă nu mai găseşte semnul...acea împletitură...îi pare rău, dar după câteva căuări nereuşite se dă bătută şi se apucă să vadă ce se întâmplă în continuare...citeşte că acea femeie nu trebuia să piardă împletitura căci avea să o coste viaţa...îi părea rău pentru ea pentru că o astfel de „sforicică” poate fi pierdută extrem de uşor chiar dacă o pui într-un loc sigur la prima vedere...poţi uita unde este...mare lucru este şi cu magia aceasta...ai avantaje destule dar trebuie să înduri destule ca să obţii ce vrei.
Îi veni în minte împletitura care era pusă pe post de semn la cartea pe care tocmai o citea...începe să o caute din nou dar fără succes.
-Săraca femeie!Ce i s-ar fi întâmplat dacă ar fi pierdut-o? Săracii ei copii...vor rămâne şi fără mamă...bine că asta de aici nu are „puteri magice” să mă facă să mor pe aici...că mai am de trăit ceva.Nici întreţinerea nu mi-am plătit-o şi nu mi-ar plăcea ca donna Isabell să spună că am făcut asta intenţionat că i s-a mai întâmplat...
S-a aşezat mai bine în fotoliu şi şi-a continuat lectura.
Femeia a acceptat cu greu moartea mamei sale, însă imediat după ce aceasta şi-a dat duhul a luat împletitura de păr şi a îngropat-o lângă nucul sădit de mama ei...era uşor de ţinut minte căci îl vedea în fiecare zi când mânca, el asigurând priveliştea bucătăriei...
Anii au trecut.Cu greu, dar s-au scurs.Amintirea acelui eveniment părea să dispară precum ceaţa ce se aşterne dimineaţa.Într-o zi însă, Bobby, fiul cel mare al Mariei vine acasă cu un căţel uriaş, pe cât de mare pe atât de drăgălaş.Îi spune mamei că o să-i facă o cuşcă chiar sub nucul bunicii.Maria nu a avut nimic împotrivă ştiind că mama ei tare mult a iubit căţeii.
-Bobby! Vezi să nu scape pe la vecini cum a făcut şopârla fratelui tău care a băgat în sperieţi tot cartierul.
-Nu mamă stai liniştită că nu sunt atât de inconştient...o să-l leg foarte bine, chiar dacă voi fi nevoit să scobesc nucul.
Maria a uita un „mic amănunt”:coada împletită...cu trecerea anilor se cam duce şi puterea de a memora...cum s-a dus durerea pierderii mamei, aşa s-au dus şi faptul că ea ar trebui săşină lângă lea împletitura...un câine poate face multe stricăciuni...multe.
-Ahh! Să vezi că matahala aia de câine o să descopere împletitura! Spune Cindy prinsă de acţiune...avea acum lângă ea şi copilul care de la un timp nu mai avea somn aşa că-i mai citea din poveste ce se pare că-l liniştea cât de cât.Dar împletitura prietenei mele unde o fi căzut?Sper să nu mă certe că am îndrăznit să-i iau cartea asta fără permisiune şi mai ales că i-am pierdut ceva...ehhh, dar este tot în casă că n-o fi zburat!
Ia să vedem bebeule ce a făcut cuţul ăla rău Mariei...
Mda...câinele a făcut-o...a dat pământul la o parte până când a dat de un smoc alb de păr.Se juca cu el într-o seară când Bobby îl observă.
-Mamă, cred că Uriaşul a jupuit păpuşa Nadiei...uite că acum se joacă cu părul ei! Şi râde su poftă...
-Păi vezi cât de poznaş este! Ia că mă duc eu să-i iau ghemotocul ca să nu se înece cumva...îl mai avem pe conştiinţă...
La câţiva paşi de Uriaş, Maria se opreşte de parcă cineva ar fi legat-o cu o frânghie şi nu ar fi lăsat-o să ajungă în locul dorit.Câinele parcă a vorbit cu eaşi i-a spus:”Fata mea, trebuia să ai grijă de frânghie!Mare grijă...eu o să te aştept la mine acum...”
-Bobby!
Băiatul vru să alerge către mama sa, însă uşile şi ferestrele s-au închis brusc, neputând să le mai deschidă.
Maria şi-a dat seama că ar fi trebuit să aibă mult mai multă grijă...cu magia nu ai cum să te joci fără să păţeşti ceva.S-a rugat cu înflăcărare în acele câteva momente ca totul să-şi fi pierdut din importanţă, ca mama ei să se fi înşelat...să nu moară...nu acum...ce se va întâmpla cu Bobby şi Nadia? Nebunul ei de soţ va face tot ce-i va sta în puteri ca să-i ia de lângă ea...doar are bani şi poate mitui pe oricine..chiar dacă nu gândeşte raţional...
-Doamne! Spune Cindy speriată când aude ţârâitul enervant al telefonului...Cine naiba sună la ora asta?
Alo?
-Bună seara bună domniţă! Văd că sunteţi prinsă în lectură..he he...e bine asta,dar aveţi grijă să nu vă stricaţi ochişorii că ar fi păcat...
-Cine sunteţi?? Chiar nu am chef de glume la ora asta şi în plus...
-Staţi liniştită că bebeluşul doarme dus.Nu ar auzi telefonul dacă aş suna iar...şi chiar dacă l-ar auzi nu mă deranjează să vadă ce ţi se va întâmpla...ha ha
Cindy închide brusc telefonul şi fuge la ferestre şi trage perdelele; uşa o închide de două ori şi trage copilul mai aproape de ea...telefonul îl ţine în poală.Se aşază din nou pe fotoliu şi încearcă să vorbească cu poliţia...cine ştie ce drogat nu are ce face şi o înnebuneşte pe ea noaptea...fără succes această încercare...sună ocupat.După vreo 15 minute se linişteşte văzând că nu mai sună.Ia cartea aruncată de frică lângă bibliotecă şi începe să citească în continuare.
-Pfff...cred că aş muri dacă tot ce scrie în cartea asta ar fi adevărat...dar cine a scris-o? Se uită pe spatele cărţii dar nu vede nici un nume şi nici un rezumat al întâmplărilor...Ciudat! o fi luat-o de prin alte ţări...
Maria a rămas în continuare nemişcată în faţa câinelui...blestematului ăluia de câine...cum a ştiut el să umble tocmai acolo? Cu ce drept vorbea cu ea...cum putea un câine sa vorbească?? Bine,oricum aici era vorba de vrăjitorie,aşa că...mda se cam înţelege...dar cum este posibil? Nici ea nu mai ţinea minte unde este îngropată împletitura; de fapt, uitase cu totul de ea chiar dacă îi promise mamei că o va păzi ca pe ochii din cap...de ea depindea viitorul copiilor...Cum a putut să fie atît de inconştientă?
Câinele şi-a schimbat dintr-o dată înfăţişarea...devenise un fel de monstru blănos...o fiară cu dinţii asscuţiţi ce abia aştepta să servească cina.Ştia că urma a fi devorată...ce mod îngrojitor de a muri...
-Mami! Mami! De ce nu intri în casă? De ce s-au blocat toate uşile şi ferestrele? Mami mi-e frică...totul este aşa de întunecat...ai grijă mami să nu-ţi facă ceva cuţu; a început şi Nadia să plângă...vino mami înapoi!
Abia dacă a desluşit câteva cuvinte din spusele fiului său,dar îşi putea da seama că era îngrozit şi nu voia să-l facă să sufere şi mai mult,văzându-şi mama ucisă de căţelul mult dorit...Respiră adânc şi se aruncă asupra împletiturii ce se afla în apropierea fiarei...
-Mamiiii!!!
Dragostea de mamă o face să încerce până şi imposibilul...Uriaşul sare pe ea şi o muşcă zdravăn de mâna dreaptă molfăind cu plăcere bucata de os smulsă practic din corpul femeii...
-Doamne! Brrr! Mă iau fiorii...cât de nebun tebuie să fii să te arunci în braţele bestiei? Bine, eu nu prea înţeleg care este treaba cu mama şi copiii...sau...ba da...cred că aş fi făcut la fel; nu ştiu ce mi-aş face dacă copilaşul astă ar păţi ceva cât timp am eu grijă de el...
Telefonul sună din nou.De această dată mai insistent.
-Vai de capul meu! Iar sună maniacul ăla?!Alo?? ce mai vrei de data asta?
-Păpuşă tot ce vreau să-ţi spun e că io nu-ţi fac nimica rău...adică e noapte şi nici mie nu prea mi-e somn şi cum te-am văzut şi pe tine că nu dormi,m-am gândit că poate vrei să vorbeşti cu cineva...Eu sunt alături; poţi să te uiţi pe fereastră...sau poate vrei să vii la mine să nu ne plictisim...
-Aaaaa....tu eşti boşorog ameţit de atâtea medicamente?! Ia închide telefonul şi bagă-ţi-l undeva! Nu mă mai deranja! Sau vrei să sun la poliţie?huh? asta vrei?
-Gata gata păpuşă...citeşte în continuare.Dar vezi să nu-ţi strici ochişorii ăia frumoşi.
-Ce oameni obsedaţi Doamne!Şi când o mai veni fata asta acasă? Te pomeneşti că stă la serviciu până mâine...iar eu trebuie să mai suport încă nu ştiu câte ceasuri telefoanele idiotului ăluia!mda...şi nici măcar nu pot să dorm...noroc că am găsit carte asta...sigur nu o să mai dorm zile bune de acum înainte.Asta cred că este cartea pe care o citea bunica Maddie...ouch!
Maria, desfigurată acum, reuşeşte să apuce împletitura şi se târăşte undeva mai departe de fiară căreia îi va lua ceva timp până va scăpa din lanţ...în mod miraculos poate intra în casă, prin uşa specială pentru câine...este conştientă că va fi urmată de Uriaş care se ca lua după dâra de sânge lăsată în urmă.
-Mama a zis că împletitura protejează pe cel care o are...-Bobby!! Unde eşti Bobby?! Nu!! Se apropie...trebuie să...îmi pare rău fiul meu...
Deschide cu trupul greoi uşa de la camera Nadiei şi pune „obiectul” în pătuţul fetiţei.
-Aşa...măcar tu să scapi...După ce termină de rostit aceste ultime cuvinte,în cameră năvăleşte monstrul care-şi linge botul dezgustător.
-Nuuuu!!!! Ce i-ai facut lui Bobby nenorocitule?? Se aruncă asupra lui,dar ghiarele bestiei o face să cadă la pământ ,ca secerată.
Când vru să termine şi cu fetiţa, bestia observă împletitura şi se dădu înpoi ca arsă.Ochii nu i se puteau lua de pe ea...La un moment dat, Nadia a început să plângă.Atunci, părul îmletit se transformă într-un şarpe veninos care se năpusteşte asupra Uriaşului şi îl ucide; în acel moment toate uşile şi ferestrele casei,închise până atunci, se deschid brusc şi casa este pătrunsă de o lumină orbitoare,lumina binefăcătoare.
-Mamăăăă!!! Ce Dumnezeu se întâmplă aicea?!
Fotoliul pe care stătea Cindy începe să se rotească cu o viteză uimitoare, făcând-o să-şi piardă cunoştinţa.Uşile şi ferestrele se dechid precum era descris în carte şi totul este inundat de lumina orbitoare.După ce se dezmeticeşte un pic, Cindy se uită imediat în pătuţul copilului.Era la locul lui.Âşi pune mâna la ochi pentru a se apăra de lumină şi-şi face cruce.În acel moment,totul încetează:uşile, ferestrele se închid, camera în care se afla îşi recapătă culoarea iniţială.
Cindy se uită pe furiş la cartea azvârlită lângă telefon.Nu îndrăzneşte să o ia de jos şi nici să se aşeze pe fotoliul „ rotitor”.
-Toate prostiile din carte sunt adevărate?! Dacă da,atunci am încurcat-o rău de tot, iar dacă totul se petrece doar în mintea mea, trebuie să mă duc urgent la psihiatru...
O forţă nebănuită o aruncă în fotoliu şi cartea i se pune pe genunchi,deschisă la pagina unde a rămas.Încearcă din răsputeri să se ridice sau măcar să arunce cartea din braţele ei,dar nu poate; parcă este prinsă cu o mie de funii ce nu-i permit să se depărteze de acel loc.Neavând ce face începe să-şi continuie lectura.
Nadia se afla tot în pătuţul ei,luminat acum puternic şi înconjurat de şarpele ce i-a salvat viaţa.Deodată animalul de năpusteşte asupra ei, pregătit parcă să o atace.
În acel moment cartea se închide imediat.Cindy tremura din toate încheieturile şi abia dacă mai putea sta trează...În cinci secunde, cartea âşi întoarce faţa şi se deschide la o nouă pagină.Scrisul era unul de mână, destul de îngrijit.
Nadia este înfăţişată peste ani ca fiind o domnişoară bine făcută, extrem de frumoasă.Cindy observă că numele fetiţei fusese schimbat...se numea...Maddie!!
-O nu! O Doamne,asta nu mi se întâmplă mie! Nu...sigur m-am lovit la cap şi nu mai pot gândi normal...în plus este şi ora târzie...Adică bunica Maddie este Nadia?!
Nadia fuse crescută de acel şarpe „izvorât” din împletitură, ce era acum purtată la brâu de fată.În momentul în care s-a aruncat asupra ei, i-a devenit „îngerul protector”, reuşind să o facă să înţeleagă tot ce s-a întâmplat cu familia ei...a devenit o persoană sigură pe ea, gata să înfrunte orice primejdie va apărea în calea fericirii ei şi a noii familii pe care o va întemeia.

-Crede-mă Boskovici, nu voi face aceeaşi greşeală ca mama...nu voi fi atât de idioată încât să uit de ceva cu o asemenea importanţă!
-Dar ea doar încerca să vă protejeze de tatăl vostru; a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să nu fiţi crescuţi de el.
-Pentru Dumnezeu! Pun pariu că tata ar fi fost mai bun ca ea de o mie de ori!
-Nu vorbi despre ce nu ştii! Nu aveai cum să vezi cum o trata...erai prea mică,aşa că...
-Bine,bine, chiar nu vreau să mai vorbesc despre asta acum. Sper doar ca odată cu trecerea timpuluisă nu-mi pun viaţa copiilor mei în pericol...istoria nu trebuie să se repete la nesfârşit...
-Nu promite ceea ce nu poţi realiza! De câte ori tebuie să-ţi mai spun asta? Înţelege că nu totul depinde de tine...dacă cineva citeşte cartea secretă,gata! Poţi să spui bye bye lume!
-Mda...

-Na fugi de aici! Adică...vai de capul meu! Deci ăsta era tot misterul...Maddie la bătrâneţe a început să se îmbolnăvească...nu-şi mai aducea aminte anumite aspecte din viaţa ei; până şi pe fiică-sa o întreba uneori cine este...şi în plus îi plăcea la nebunie să citească, mai ales cărţi de groază...da...până când a găsit cartea secretă aruncată prin cine ştie ce colţ al casei şi a citit-o...
Continuând lectura, Cindy descoperă , din nefericire pentru ea, că este implicată în povestea asta până peste cap...din acest moment a devenit „oficial” duşmanul prietenei sale; este asemenea bestiei care a ucis-o pe Maria şi pe fiul acesteia.
Sub ultima replică a Nadiei, din care-ţi dădeai seama că era hotărâtă să-şi întemeieze o familie, scrisul era altul...parcă scrijelit...erau şi nişte pete de cernealp printre rânduri, dar dacă te uitai cu atenţie puteai descifra destul de uşor frazele:
„Nadiei i-a fost interzis să citească cele spune aici...nu trebuie să-şi revadă trecutul, astfel istoria s-ar repeta la nesfârşit...trebuie să păzească manuscrisul; oricine îl citeşte, nefiind rudă cu cei din această familie, va deveni cel mai aprig duşman al lor...va fi bestia care nu se va opri până nu-i va nimici pe toţi...în special pe copii...
Singura scăpare a inconştientului ce savurează poate rândurile de faţă ar fi o persoană mult mai în vârstă ca el care să-i arate o mare dragoste...o dragoste sinceră...trebuie să ţină împletitura în palma dreaptă, palma care în religia noastră simbolizează adevărul şi.......................................”
Totul se opreşte.Cindy dă paginile înapoi, caută prin copertă să vadă ce ar mai fi scris, dar nu găseşte...cum nu ştie nici unde este împletitura...
-Fără ea sunt moartă!
Se apucă să cotrobăie prin casă, pe sub scaune, pe sub bibliotecă...o vede într-un sfârşit, dar când vrea să o apuce este aruncată la un metru distanţă...pur şi simplu...de parcă o butelie i-ar fi explodat în faţă şi datorită presiunii a facut-o să „zboare”.Lumina orbitoare apare iar, însă ferestrele şi uşile nu se mai deschid ca data trecută...sursa luminii nu vine din exteriorul casei; cartea este sursa...este arsă...flăcări uriaşe pun stăpânire pe micul manuscris deja tocit din cauza tecerii timpului.În zadar a încercat să estompeze focul...a tebuit să-şi acopere ochii...simţea că va rămâne oarbă.
Ţrrrr!!! Se aude telefonul...lumina dispare brusc...la fel şi cartea...Cindy profită de moment şi înşfacă împletitura pe care o strânge în palma dreaptă.
-Da! Cine este?
-Eu sunt, vecinul de alături...bine că ţi-ai protejat ochişorii...
-Iar tu...doar ţi-am zis că...
-Dacă închizi se va întâmpla ca în carte...îţi vei ucide prietena cât ai clipi.
-Nu ai cum să mă...de unde ştii toate astea? De carte, de lumina de care tebuia să-mi protejez ochii...nu e mare brânză...adică de câte ori nu am stat la soare cu ochii deschişi fără...
-Una este lumina soarelui şi alta este lumina asta...semeni foarte mult cu Maria...nici nu-ţi imaginezi cât...până şi vocea...
-Stai tataie! Ia-o mai uşor...ce legătură ai tu cu Maria, sau mai bine zis, ce legătură ai avut?
-Am fost celălalt...adică...
-Ahhaaa! Amantul! Tu ai fost amantul...
-Da.Copiii erau ai mei...amândoi.Soţul Mariei a aflat şi de-aia o umilea în public, o trata ca pe un animal...pe copii voia să-i transforme în sclavii lui, ca răzbunarea să fi completă...
-Dar moşule, de ce nu ai ajutat-o dacă tot zici că ai iubit-o atât?
-Nu am putut...am fost închis de el; m-a bătut; m-a pus să stau până şi în cuşca leilor...de acolo am rămas fără picioare...
-Eşti norocos...acum serios...zi mersi că mai trăieşti...deşi nu ştiu cum ai reuşit...
-Datorită împletiturii...avea puteri magice...puterea dragostei mele cu Maria...a fost pur şi simplu un miracol...mama ei a venit într-o zi la mine pe furiş, fără să fie văzută.I-am zis de împletitură şi nu a ezitat nici o secundă să nu o folosească...îţi iubea enorm fata...la fel ca mine...
-Dar mama ei făcea dinainte vrăji...nu înţeleg de ce a trebuit să folosească tocmai atunci împletitura...
-Da, aşa e, era puternică...îi trebuia însă ceva şi mai şi, adică forţele de care dispunea nu au fost de ajuns.Soţul ei nu a fost om cumsecade, soţul Mariei la fel...avea nevoie de o iubire curată...iar noi doi o deţineam...coada împletită e făcută din părul nostru...ne-am tăit şuviţe pentru a lega un jurământ...niciodată nu aveam să ne despărţim...şi dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat, împletitura ar fi avut grijă de unul dintre noi, i-ar fi dat puterea să continue, să răzbată...am ales-o pe ea...
-Dar mama ei a murit...
-Păpuşă, văd că acum nu-ţi mai par un moş libidinos care vrea cine ştie ce de la tine.Ha haha!
-Tataie! Chiar trebuie să ştiu poveste...sau ai uitat că eu sunt fata rea acum? Poate omor pe cineva pe aici şi mă duc direct la pârnaie...şi nu prea am chef de o excursie în cuşca cu gratii...şi apropo, de ce nu am mai găsit continuarea? Era sfâşiată bucata aia...
-Bestia a fost de vină.Ştia că manuscrisul va fi citit iar şi iar...şi era însetată de haos, dezastru şi minciună, cred că poţi să-ţi dai seama şi singură...
-Bine că nu mai există!
-Hahaha! Tu mai ai puţin şi o să devii o asemenea creatură! Văd că ţii împletitura în..aşa..în mâna dreaptă...foarte bine! Mai ai nevoie de cineva care te iubeşte sincer.Ai?
-Nu m-am ocupat cu aşa ceva.Pfff...sunt preocupată cu alte chestii şi...dar tu o iubeşti şi acum pe Maria, iar eu...
-Nu merit dragostea ei...în loc să o ajut, am fugit ca un laş...am fost obligat...mi-a spus că o va ucide în faţa mea dacă nu dispar...nu am avut ce face...şi în plus tu nu eşti Maria chiar dacă semeni.Îmi pare rău...
-Tataie! Acum ai ocazia să o răzbuni!Urmaşii ei sunt pe cale să fie ucişi de...de...bestia aia îngrozitoare în care sper că nu mă voi transforma...totuşi...şi aşa eram urâtă...
-Trebuie să ne amestecăm sângele şi să-l bem.
-Ce??!!
-Asta trebuie făcut inainte ca totul să se ducă de râpă.Jurământul ...este nevoie de reînoirea lui...dar cu sânge...
-Dar lucrul ăsta îl fac doar cei care...adică...tu nu eşti prea arătos şi...nici măcar nu te-am văzut prea bine...
-Vino la mine imediat!incuie copilul în camera lui, ia un cuţit ascuţit si vino! Totul trebuie săvârşit inainte ca prietena ta...iubita mea Laura...să se întoarcă...dacă o vezi, crede-mă că nu vei rezista, şi o vei ataca.
Fără să mai gândească ceva, aruncă receptorul din mână, încuie copilul în camera lui şi fuge spre bucătărie de unde ia un cuţit mai măricel.
-Sper să taie...Doamne de ce m-ai adus până aici? Aveam şi aşa problemele mele...care erau destul de multe...offf
Ca un vârtej se aventurează către casa bătrânelului pe care îl vede pentru prima oară atât de aproape...arată ca o fosilă...uscăţel şi mititel într-un cărucior imens cu rotile.
-Uau...nu ai fost prea frumuşel în tinereţe, nu? Adică Laura e frumuşică...
-...mersi de compliment...ai adus împletitura?
-Da.O ţin în mâna dreaptă.Am şi cuţitul...
-Cartea...unde e cartea? Trebuie să citim ceva din ea.
-Moşule! Te-a bătut lumina lunii în cap?! A ars!!! Singură! Şi în plus era să rămân şi oarbă din cauza ei! Jur că nu mai citesc nimic în viaţa mea...
-Vezi că în sertarul ăla de colea e o hârtie veche.Ai grijă cum umbli cu ea...e prima mea scrisoare către Maria...după ce a citit-o ne-am făcut jurământul...mai cu spor domnişoară! Şi eu mă mişc mai repede ca tine!
-Poftim...şi acum ce? Mă tai?
-Deschide palma dreaptă şi...ce...
-Jacksonn!! Deschide! Ştii pe unde mai umblă Laura?am bătut la ea la uşă, dar a început copilul să urle...tâmpita! pleacă de acasă şi-l lasă singur...noaptea...Jacksonnn!! bătrâne eşti acolo?
-E derbedeul ăla de Riley, soţul ei...vrea să-i ia copilul să-l transforme în traficant de droguri ca şi el...ce oameni...nu te opri...el este obstacolul peste care trebuie să trecem orice ar fi.Deschide palma dreaptă şi taie-te în formă de inimă...la fel voi face şi eu...te voi vedea ca pe Maria, ca pe iubita mea...
Cindy se supune ascultătoare.În timpul acesta se aude o spărtură de geam în casa prietenei sale.Tresare nervoasă, însă este calmată de bătrân.
-Gata! Dă-mi şi mie...tebuie să terminăm înainte ca Riley să pună mâna pe copil...asta vrea!
Peste două secunde cei doi şi-au împreunat mâinile sângerânde.Lumina înnebunitoare apare din nou, acum fără vreo intenţie de orbire asupra lui Cindy.O putea privi! Nu simţea nevoia să-şi protejeze ochii.
Riley scoate un ţipăt teribil între timp.Se aude de asemenea şi frâna puternică a unei maşini de teren.Bărbatul este azvârlit direct în uşa casei bătrânului, dărâmând-o...
Cindy sare, voind să se desprindă din strânsătura lui Jackson, dar nu poate.
-Mai aşteaptă puţin...o să-ţi dai seama când se va sfârşi.
Şi-a dat seama puţin mai târziu...prin miracol, Riley s-a transformat într-o schimonosenie de om...dacă mai putea fi numit om...ţipând ascuţit ca o bestie ce-şi dă sufletul...Jackson scoate şi el un ţipăt...şi-a dat duhul asemenea mamei Mariei...totul sau nimic...a reuşit se pare să o răzbune, să-şi salveze urmaşii...
-O nu! Moşule, ce ai? Nu-mi spune că te-ai speriat de ţipetele ăstuia? Hei nu auzi??Acum or crede că eu l-am omorât...nuu...
În scurt tmp ajunge poliţia.Şoferul maşinii de teren îi explică unui ofiţer că nu l-a putut evita...alerga ca un bezmetic pe şosea cu un scaun în mână voind parcă să spargă o anumită casă...Medicii îi ridică cadavrul, strâmbându-se de mirosul oribil pe care-l emana.
-Domnişoară...bătrânul ce a păţit?Ştiţi dacă el urma să fie atacat?
-Ăa..ăaaăă....nu.El a vrut să mă ajute doar.A auzit cum omul acela voia cu orice preţ să intre în casa mea...care de fapt nu e chiar a mea dar...în fine...i-am zis să se întoarcă la el şi să încuie uşa...apoi acela a fost lovit de maşină şi aruncat până aici...s-o fi speriat...şi cum era bătrân...
-Da da da...o echipă de medici se va ocupa imediat şi de el.Dumneavoastră sunteţi ok? Văd că aveţi o tăietură destul de serioasă la mână...
Cindy aruncă o privire speriată către Jackson.Ciudat! nu mai avea tăietura şi nici...împletitura.Însemna că totul se sfârşise...nu mai existau vrăjitoare, jurăminte sau cărţi ce ar fi pus în pericol viaţa altora.
-Cindy!Cindy! eşti bine? Copilul este în regulă? Vai ce nenorocire...cred că te-ai speriat îngrozitor...eşti curajoasă.Sunt mândră de tine!
-Ştii ceva? Nu cred că mă descurc prea bine la copii...aş vrea să nu mă mai chemi să am grijă de vreun pici...şi mai ales aici...în casa ta.E cam înfricoşătoare...ar trebui să te muţi într-un cartier mai drăguţ.
-Bietul Riley...ce moarte a avut...dar nu mă afectează...bine că a fost pedepsit...nu se lăsa până nu mă vedea fără copil! Asta este...
-Laura...bunica Maddie avea puteri magice?
-Ha! Te simţi bine? Nu ştiu pe nimeni cu puteri magice...mai ales bunica Maddie sau străbunica Maria...provin dintr-o familie de oameni cât se poate de normali.Hai la culcare acum şi mâine o să vedem ce putem face pentru bătrânelul Jackson; sărăcuţul...îmi pare rău de el...e ca şi cum aş fi pierdut pe cineva drag mie...o rudă...
-Aşa şi este...
-Ce ai spus?
-Nimic...doar mi-e foooarte somn...dar o să dorm la mine acasă...nu te opune că nu mă convingi să rămân la tine!



comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...