-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

treptele rugaciunii


de petale.albe la: 27/06/2006 23:13:00
modificat la: 28/06/2006 20:41:03
voteaza:
TREPTELE RUGĂCIUNII





Rugăciunea este calea profundă de comunicare cu Dumnezeu, în funcţie de profunzimea şi puritatea trăirii, sufletul se uneşte cu Creatorul într-o lume subtilă hrănitoare şi înălţătoare. Protecţia şi împlinirea spirituală este maximă atunci când omul devine copilul blând smerit în faţa Tatălui care-l protejează şi-l ia sub “sânul”său.

Omul în primul rând prin rugăciune aduce mulţumire pentru tot ceea ce primeşte bun şi rău în viaţă, aducând slavă Tatălui Ceresc şi Trinităţii Creatoare, dar ades înaltă cereri din durerea sufletului ,trupului sau din bucurie, spre ascultare şi împlinire. Omul smerit şi cu intenţie bună în sufletul său, este ascultat de Cer , prin mijlocitorii cereşti : Sfinţii Părinţi , Cuvioşi şi Mucenici, Îngeri, Serafimi,Heruvimi,Arhangheli Pazitori şi Protectori.

Cea mai înclinată spre suferinţele pământenilor este Preasfânta Fecioară Maria, care devenind Mama Mânturorului nostru, Domnul Iisus Hristos devine mama noastră a tuturor şi Regina lumii, dar şi taăal pământean dar netrupesc al Domnului , Sfântul Iosif care mijloceste ca tată spiritual pentru întregirea şi protejarea familiilor .

Este o taină să simţi nevoia să te rogi la însăşi Trinitatea Cerească, Puterea Supremă Divină în Ceruri : Tatăl , Fiul şi Duhul Sfânt şi să fii ascultat pe deplin. Când te rogi Puterii Supreme din Ceruri , Sfintei Treimi, trebuie să pui tot sufletul, smerit şi toată dragostea ta dumnezeiască, pentru a fi placută şi ascultată , mândria şi aroganţa este foarte neplăcută Domnului şi o comdamnă, o pedepseşte. De aceea bine ar fi să cerem mijlocitorilor cereşti harul şi înţelepciunea de-a ne ruga cuvincios, ca nu cumva cererile noastre îndreptate spre Cer să ne condamne în loc să ne apropie de Dumnezeu.

Rugăciunea este foarte puternică când este spusă în grup sau are blagoslovenia părinţilor preoţi sau monahi , poate înalţa sufletele din chinurile iadului şi salva sufletele viilor de atacuri diverse daunătoare.

Părintele Ilie Cleopa , este un mare duhovnic , rugător şi scriitor bisericesc a cărui experienţă îndelungată de călugăr ascultător, preot, stareţ, sihastru şi profund cunoscător al Sfintelor Scripturi al scrierilor filocalice, dogmatice, morale şi canonice ale Sfinţilor Părinţi, l-au făcut un adevărat părinte şi povăţuitor sufletesc al călugărilor şi al multor credincioşi din toate categoriile sociale. Părintele are peste 20 de volume scrise cu învătături creştine ortodoxe explicând şi redând diverse teme spirituale de mare profunzime cum sunt şi treptele rugăciunii şi evoluţia omului prin rugăciune în faţa lui Dumnezeu.

In harul divin primit de-a lungul anilor de la Dumnezeu a adus lămuriri şi deschideri largi a viziunilor despre viaţă şi spiritualitatea creştinului român ortodox şi în general al creştinismului ortodox .

În învătăturile sale spunea, citez :

“ Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune. ”

“ Atenţia este puterea rugăciunii din faţa Mântuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugăciune. Cel ce se roagă des, însăşi rugăciunea i se face lui cel mai mare dascăl al rugăciunii.Cel ce pe dulceaţa rugăciunii o a aflat, pururea voieşte să fie singur.”

“Când vei vedea pe cineva că te urăşte sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune.”

Părintele atribuia harului rugăciunii şapte trepte în funcţie de nivelul la care credinciosul sau monahul ajunge prin credinţă, post , jertfă şi smerenie în faţa lui Dumnezeu, şi anume citez :

rugăciunea gurii: “este graniţa cea mai departată a rugăciunii, însă creşterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneşte cu Dumnezeu.”

rugăciunii inimii : “ când noi zicem o rugăciune cu limba şi o înţelegem cu mintea şi o simţim cu inima, ea devine sferică, rotundă în mişcarea sufletului nostru. Este mai desăvârşită, iar la ia ajunge unul din zece mii.”

rugăciunea minţii: ” e rugăciunea în care inima se uneşte cu mintea scăpând de imaginaţie şi cufundându-se în iubire şi înţelegere.”

rugăciunea de sine mişcătoare : “omul oriunde s-ar afla , inima lui se roagă permanent, dacă-i în avion, la masă, pe stradă , dacă doarme, inima lui se roagă neîncetat. Dacă această rugăciune ajunge să fie de sine mişcătoare toată viaţa omului este o rugăciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roagă neâncetat.”

rugăciunea cea văzătoare : “ înseamnă că oameni înainte văzători sau cu minte inainte văzătoare de Dumnezeu…se suie cu mintea aşa de tare ca el vede aici unde suntem noi caţi demoni sunt şi câţi îngeri sunt. Vede pe cel ce şi-a curaţit inima , vede şi gândurile ce le gândeşte fiecare.”

rugăciunea în extaz sau în uimire: “ prin aceasta în vremea rugăciunii , omul se răpeşte cu mintea la cer , faţa lui se face ca focul şi mâinile şi degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este pe pământ cu mintea, ci numai în cer.”

rugăciunea cea duhovnicească, se cheamă vedere duhovnicească şi Impărăţie a cerului: “ este mai presus de hotarele rugăciunii, omul este răpit în ceruri , mintea omului nu mai lucrează după a sa putere , ci este luată de puterea Duhului Sfânt şi-i dusă în slăvile cereşti şi nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusă la descoperiri mari în iad, în cer, unde vrea să-l ducă Duhul Sfânt. Şi omul acesta este în mari descoperiri şi când vine iar în aşezarea lui, nu ştie dacă a fost în trup sau afară de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai înaltă rugăciune de abia unul din neam în neam se învredniceşte de o descoperire ca aceasta”.



Omul credincios , indiferent de apartenenţa sa socială, etnică, rasială, indiferent de valoarea sa social-morală în lume, în faţa Cerului Divin, numai fapta bună, credinţa, speranţa şi dragostea de Dumnezeu îi dă o identitate , recunoaştere şi înălţare .

Faptele bune fără credinţă şi credinţa fără fapte bune este în van. Suferinţele, nedreptăţiile de orice fel oferite ca jerfte sunt plăcute Domnului , căci izvorăsc din durerea şi dragostea de fata de El şi încrederea smerită a milosteniei Acestuia .

Părintele Ilie Cleopa spunea că rugăciunea împodobeşte milostenia şi salvează suflete , iar nedreptăţile suferite de oameni şi oferite ca jertfe Domnului sunt asemeni unor cununi Despre faptele milei sufleteşti părintele spunea , ca fiind: ” a învăţa pe cei neânvăţaţi, a sfătui pe cei îndoielnici, a mângâia pe cei întristaţi, a îndrepta pe păcătoşi, a ierta toată vătămările ce ni se fac, a răbda scăderile altora, a te ruga pentru cei vii şi cei morţi ”, iar “ faptele milei trupeşti sunt : a hrăni pe cei flămânzi, a adăpa pe cei setoşi, a îmbrăca pe cei goi, a primi pe cei străini, a cerceta pe cei bolnavi, a răscumpăra pe cei robiţi, a îngropa pe cei morţi”.

În rugăciune Dumnezeu şi omul se întâlneşte la nivelul cel mai subtil şi cuprinzător , prin rugăciunea în credinţa şi cu dragoste puternică “ se mută munţii” şi se fac “minuni vindecătoare”. Să ne de-a Dumnezeu fiecăruia după dorinţă din harul rugăciunii pentru a gusta din dulcele luminii spirituale care uneşte Cerul cu pământul ce îmblânzeşte sufletele dându-le bucuria şi dragostea de viaţa .
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


adaug de pe http://www.sfat - de petale.albe la: 04/07/2006 20:26:09

adaug de pe http://www.sfaturiortodoxe.ro

Cuvântul al treilea

Cum poate cineva să ajungă la calea (metoda) cea mai desăvarsită a rugăciunii mintii si cum poate să alunge din cugetul lui demonii temerii, care îl înfricosează foarte tare in timpul noptii, când vrea să se roage sau când doreste să meargă singur în vreo pesteră sau în vreun loc pustiu pentru a se ruga în liniste.

Binecuvintează, părinte!

Adevăratule lucrător al rugăciunii mintii, dacă doresti să ajungi la măsura cea adevărată si înaltă a rugăciunii acesteia, ascultă cu atentie ceea ce vreau să-ti spun în continuare. Uneori, în timpul noptii, mergi singur în locuri neumblate, în locuri sălbatice, înfricosătoare, în astfel de locuri în care ai crede că este cuibul si locuinta demonilor. Dar înainte de a merge în astfel de locuri să te pregătesti pentru un astfel de drum si pentru un astfel de plan al tău.

Constiinta ta să fie linistită si împăcată, să nu te chi nuiască pentru vreun păcat ascuns al tău. Să fii spovedit. Să te fi împărtâsit cu Trupul si Sângele Stăpânului si să te fi înarmat cu armele Duhului Sfânt. Astfel fiind pregătit, atunci când pornesti la drum, mergând singur în noaptea întunecată, cât mai des însemnează-te cu semnul cinstitei si atotputernicei cruci, având în mintea ta că mergi (acesta este de fapt adevărul) la un război mare, un astfel de război în urma căruia nu vei mai apuca Să vezi lumina soarelui, gândind că în noaptea aceea urmează să mori o dată pentru totdeauna, luptând cu demonii cei sălbatici si nemilosi ai fricii, pe care fie îi vei birui cu puterea nebi ruită a numelui Domnului si îi vei alunga din locumta lor, si în felul acesta te vei întoarce biruitor, fie, mai degrabă,' vei cădea pe câmpul de luptă al acestui război nevăzut, decât să te întorci învins.

Asadar, frate, după ce te pregătesti asa cum am spus, mergi la acest râzboi nevăzut cu gândul de mai sus. Căci demonii, întelegând că vrei să mergi împotriva lor, pentru a-i lupta cu numele Domnului, se vor grăbi să ti-o ia înainte în chip nevăzut, cu viclenia lor cunoscută. Mai întâi, vor să te înfricoseze, să trezească în tine o astfel de frică încât să începi să transpiri cu o transpiratie rece din cauza fricii exagerate si să tremuri de o astfel de groază, pe care ti-o vor insufla în toate mădularele tale, încât să te pună pe fugă înapoi. Dacă tu vei lupta însă în asa fel încât nu te lasi biruit de războiul lor, atunci viclenii demoni vor schimba sălbăticia si felul lor înfricosător în laudă si într-un fel de îndemn, doar-doar vor reusi în acest fel să te întoarcă înapoi. îti vor trimite astfel de gânduri în cugetul tău, ca si când te-ar sfătui, amăgitorii, spunându-ti: "O, omule al lui Dumnezeu, te vedem că ai mare simplitate si de aceea nu cunosti ceea ce este mai bine pentru tine, că nu este bine să vii într-un astfel de loc în miezul noptii. Nu-ti este milă de viata ta si nu te temi ca nu cumva, din cauza nepregătirii tale, să mergi în iad dacă mori în clipa aceasta? Sau poate că nu stii cine suntem noi, de aceea pornesti împotriva noastră. Ascultă-ne pe noi, o, omule, si întoarce-te înapoi cât poti de repede, înainte de a ne mânia împotriva ta si înainte de a vedea în realitate puterea noastră cea mare. Stai linistit în chilia ta, străduieste-te acolo să placi lui Dumnezeu, săvârsind tot felul de virtuti, pentru că, să mai stii si asta, dacă mori acum în războiul cu noi, te vor mânca fiarele pădurii, fără să te învrednicesti de înmormântare si fără să ti se cânte slujba de înmormântare.

Acestea si multe asemenea lor îti vor pune în fată după ce te vor înfricosa, ca si când ei ar dori să te determine la un lucru mai bun si la o petrecere mai folositoare si mai sigură. Tu, însă, iubite rob al Domnului, să nu dai în nici un fel ascultare sfatului lor, nici bunătătii lor, deoarece scris este: "Mila păcătosului să nu fie peste capul meu". De aceea, auzind toate acestea, fă-ti des semnul crucii si, spunând neîncetat în taină "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", mergi împotriva lor, ca si când ai fi surd si mut, având gura pecetluită. Căci dacă cumva le asculti "sfatul" si te întorci pe fugă, să stii că vei fi în mare pericol. De îndată ce vei vrea să te întorci si să fugi înapoi, ti se vor arăta demonii, în cuget, ca si când te-ar fugări nenumărati tâlhari cu săbii sau ca si când ar sări asupra ta fiare sălbatice ca să te înghită de viu. Asa încât pericolul va fi dublu, punându-te în pericol si trupeste si sufleteste. Trupeste vei fi în pericol deoarece, fugind prea tare de frică sau din lucrarea demonilor care aleargă în urma ta, sau din cauza întunericului noptii si din cauza neatentiei mintii si a inimii tale tulburate, poti să cazi si să-ti rupi vreunul din mădularele tale. Sufleteste vei fi în mare pericol deoarece din fuga ta vor prinde curaj demonii asupra ta, tu arătându-le astfel că nu poti să le stai împotrivă; si stiind că de acum înainte ai să te temi si de umbra ta, vor veni asupra ta ca nebunii. De aceea, o, soldatule al lui Hristos, iesind la un astfel de război nevăzut, fii treaz si atent, cât poti de mult, pentru ca să nu te prindă în capcanele lor amăgitorii demoni cu nici un fel de momeală.

Mergând împotriva lor, când îti vor iesi în cale astfel de atacuri, sprijină-ti întăi inima ta în amintirea lui Dumnezeu, crezând cu tot sufletul că Dumnezeu vrea să fie prezent în chip nevăzut în acest râzboi ca să vadă lupta ta. Din această aducere aminte de Dumnezeu vei simti imediat o oarecare mângâiere si bucurie în inima ta. Deoarece zice: "Mi-am adus aminte de Dumnezeu si m-am bucurat". Apoi vino în ajutorul trupului tău înfricosat cu nemiscarea si, aplecându-te putin spre pământ, sileste-ti inima cu rugăciunea, spunând-o din adâncul inimii tale de cinci-zece ori. Si după aceea, ridică-te si iarăsi îndreaptă-te linistit direct spre locul acela dinspre care socotesti că vin spre tine săgetile de foc ale demonilor, adică ispitele fricii, ca niste valuri învolburate nesfârsite.

Mergând într-acolo, împotriva lor, însemnează-te iarăsi des cu semnul cinstitei si de viată făcătoarei cruci si ia aminte ca nu cumva să deschizi gura si să scoti vreun strigăt de frică, precum copiii, cerând ajutor cu glas tare. Ci, tinând gura închisă si spunând în taină si neîntrerupt, cu multă atentie "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", o dată ia fiecare respiratie a ta, mergi cu curaj si fără frică împotriva vrăjmasilor tăi, care, vâzând că te îndrepti astfel spre ei, vor încerca să-ti tulbure din nou cugetul cu nesfârsitele ispite ale gândurilor de tot felul. Si atât de tare te vor lupta, încât vei simti aievea, pe fată, războiul înfricosător. Pentru că acesti de moni ai fricii se năpustesc asupra ta ca niste tauri sălbatici si ca niste bivoli înfricosători, ca si când te-ar împunge cu coarnele din toate părtile si te-ar călca în picioare.

Tu, însă, iubite frate, în clipele acelea, vino în sprijinul inimii tale cu frica lui Dumnezeu, spunându-ti: "Acum viata mea se sfârseste, pentru că ori demonii mă vor omorî, ori că mă voi sili cu rugăciunea până voi muri.

Dacă mă vor birui demonii si mă vor omorî, Dumnezeu va avea grijă de sufletul meu. Iar dacă voi muri din silinta la rugăciune, Dumnezeu cu atât mai mult va odihni su fletul meu acolo unde străluceste lumina fetei Lui, deoa rece va socoti această moarte a mea ca pe o moarte mar tirică.

Astfel venindu-ti singur în ajutor, iubite frate, începe să spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi luieste-mă", din adâncul sufletului tău. Spunând această rugăciune din adâncul inimii tale, vei coborî din adâncul acesta al rugăciunii inimii într-un si mai mare adânc al rugăciunii inimii. Si cu cât vezi mai aproape de tine peri colul demonilor, cu atât te silesti mai mult în rugăciune. Silindu-te, silindu-ti inima în rugăciune, înaintezi din adânc în adânc în rugăciunea inimii, până când vei ajunge la cea mai înaltă si mai desăvârsită formă a rugăciunii neîncetate si, într-adevăr, adevărat este cuvântul pe care l-a spus odată un părinte, când a fost întrebat cum a de prins rugăciunea. Acela a răspuns că a învătat-o de la de moni, si un altul, iarăsi, a fost întrebat despre aceasta si a spus că a învâtat-o de la copiii necuviinciosi, care par că spun cuvinte fără înteles, dar care nu sunt fără înteles.

Primul, silindu-si inima la rugăciune pentru a-i alunga pe demonii care îl atacau neîncetat, asa cum spuneam mai sus, atât de mult a înaintat în rugăciune încât a ajuns la măsura ei desăvârsită. Si, demonii au fost cei care l-au condus la aceasta, de aceea a spus că a învătat-o de la demoni. Iar celălalt, văzând copiii necuviinciosi, s-a temut ca nu cumva să se murdărească inima lui de la vreo vorbă rea sau de la vreun necuviincios cuget al inimii, de aceea si-a silit inima la rugăciune atât de tare, încât a descoperit si acesta metoda desăvârsită a rugăciunii inimii. De aceea spun că amândoi au răspuns corect. Noi însă să ne întoarcem la cuvântul nostru.

Asadar, iubite frate, aflând desăvârsirea rugăciunii mintii si a inimii în acest fel, sileste-ti din nou inima la această rugăciune, până când se va întipări adânc în inima ta rugăciunea ca pe o placă de bronz sau de piatră si până când va fi alungată toată lucrarea demonilor fricii care te luptau atât de tare. Atunci vei vedea pe fată puterea rugăciunii, deoarece nu numai că vor dispărea acele arătări sălbatice si înfricosătoare si chipurile lor, care nu există de fapt, dar va si străluci în sufletul tău raza si lumina Domnului nostru Iisus Hristos, încât după aceea vei fi plin de bucurie, plin de mângâiere, plin de desfătare duhovnicească, lipsit de orice temere, ca si când ai fi înconjurat de prieteni dragi nenumărati si de păzitori credinciosi. Intr-adevăr, asa stau lucrurile. Deoarece vor veni acolo în chip nevăzut spre mângâierea ta îngeri dum nezeiesti, să te păzească si să te încununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori să cânti împreună cu profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vietii mele, de cine mă voi înfricosa? Când se vor apropia de mine cei ce-mi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc si vrăjmasii mei, aceia au slăbit si au căzut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se va înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc" si celelalte ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemăsurată bucurie a inimii tale.

Deoarece cei care se ridicaseră de jur împrejurul tău si voiau să te înghită sau să te omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au slăbit si au căzut, nea jungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de lumi narea rugăciunii inimii, precum piere întunericul noptii o dată cu lumina zilei si a soarelui.

De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrăjmasii tăi cu numele cel puternic al Domnului, vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai înainte, incat de acum înainte, când vei voi să-ti aduci aminte de el sau să-l cercetezi, va tresări înlăuntru inima ta de bucurie si sufletul tău va dori să mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot asa lui Dumnezeu.

Despre aceasta a spus unul dintre părinti următoarele : Un frate oarecare se lupta mereu cu rugăciunea mintii pentru a ajunge la înăltimea cea mai de sus si la desăvârsirea ei. Dar nu putea, deoarece înăltimea cea de sus a rugăciunii mintii este cu neputintă de aflat fără luptă mare si fără ispită înfricosătoare. De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite lupte si strădanii în rugăciunea mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti frati dormeau. Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo ,plecându-si capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu.

Făcând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au mâniat odată demonii împotriva lui si au vrut să-l sperie, ca să nu se mai roage în acel fel deoarece nu le plăcea deloc ceea ce făcea fratele si l-au speriat dintr-o dată, atât de tare încât fratele era să-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu atât frica crestea si punea stăpânire pe el, pentru ca demonii fricii îi apăreau fratelui în imaginatie ca si cand se năpusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca să-l curete de pe fata pământului. Aflându-se in această mare încercare si neavând nici un fel de ajutor omenesc la îndemână, si-a adunat mai cu tărie mintea în inima sa, lucrând rugăciunea. Plecându-si capul său pe piept, a început să spună: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă" atât de tare, atât de silit, atât de adânc, atât de atent, încât niciodată în toată viata sa nu reusise să-si silească astfel inima cu rugăciunea. Deoarece atunci când facerile sălbatice si înfricosătoare ale demonilor fricii îl copleseau cu frica în cugetul său, cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot asurzitor în închipuire, atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugăciunea, cu o trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese până atunci. Si într-adevăr, era de admirat acest frate în războiul său nevăzut si în lupta sa pe fată, deoarece îsi silea inima la rugăciune până la moarte. Atunci, deodată, puterea lui s-a pierdut în întregime si a venit în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si numeroasele închipuiri ale lor si apoi, la sfârsit, i s-a arătat în chip minunat mângâindu-l si bucurându-l nespus. Deoarece, mai întâi, cu silirea inimii la rugăciune, fratele a aflat desăvârsirea si capătul de sus al rugăciunii, iar în al doilea rând, atâta bucurie a primit, atâta mângâiere si atâta curaj si nădejde, ca si când ar fi fost înconjurat de cete de îngeri dumnezeiesti. Si cu adevărat asa este, pentru că spune: "Ingerul Domnului îl va înconjura pe cel ce se teme de el...."

Iar Dumnezeului nostru slava, puterea, lauda si închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

#131590 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...