Unchiul Avram

Unchiul Avram
Avreimic s-a născut în 1902. De mic a dovedit aptitudini deosebite. La 8 ani a construit un receptor radio care în loc de galenă avea un cartof. Prea multa osteneală cu învăţatul nu şi-a dat. Fugea de la scoala să pescuiasca în iaz. La 17 ani a trecut examenul de bacalaureat cu o nota medie a carei diferenţă faţă de nota minimă tindea spre zero cu mare vioiciune. Şi vine Avreimic la tat-su, bunicul meu, şi-i spune: “
"Tataie, vreau să învăţ la Conservatorul de Muzică”
"Muzăcant, scripcar, să cănţi la nunţi şi bălciuri cu ţiganii. Nu, tu ai să fi advocat." Şi se pune Avreimic pe tocit avocatura şi termină cu un an mai devreme. Primeşte o diploma "Cum Laudae", o înramează frumos şi o prinde cu un cui deasaupra patului tătăne-su. "Acum pot să fiu muzăcant, tataie". "Fi ce vrai". Şi iar se pune omul pe studiat. Acum nu mai e Avreimic ci Avraham (se pronunţă Avraam). Nu trece un an şi Avraham, în vîrstă de doar 21 de ani, este numit Sef de Orchestra a Clubului Macabi-Iaşi. Am o fotografie îngălbenită de vreme în care il vezi pe Avraham megînd ţanţoş în mijlocul strazii Stefan cel Mare, Iasi, în fruntea unui grup mare cu tromboane şi alte cele. Se ocupa şi de sport. E înalt, 1,80m şi muşchiulos şi e nebun dupa schi în Poiana Braşov. Vine criza anului '29 şi bunicul dă faliment. Îşi vinde căsoiul în care a crescut 12 copii şi trece în gazdă. Avraham începe să dea lecţii de pian şi vioară şi aduce toţi banii acasă. E incă burlac. Şi vine rĂzboiul şi Pogromul din Iaşi şi prin ţ47 Avraham decide: Palestina. Cu o bocceluţă pe cap trece înnot Dunărea în Iugoslavia. Se mai plimbareşte el prin Europa vreo 5 ani. În Spania iŞi căştigă pîinea căntînd la ghitara. Voce nu are, dar un ţigan spaniol, andaluzean, cîntă pt. el zarzuele şi alte cele. În '52 ajunge în Israel. După un an se însoară şi-l are pe Moshe, un afon total, ca şi maică-sa. Traieşte Avraham pînă la vîrsta de 96 de ani compunînd muzică şi învăţînd elevi.
A avut o viaţă plină, Avraham asta. A lucrat fericit în profesia pe care a vrut-o.
Se pare că Andersen era medic.
"Marea taină a existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti!..." – Dostoievski.
.
.

Ben-Gal