-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

A fi sau a nu fi jurnalist?


de LaPlusJolie la: 28/06/2006 16:48:00
modificat la: 28/06/2006 20:44:34
voteaza:
Am inceput studii de jurnalism in Romania acum mai bine de trei ani. Am fost foarte entuziasmata la inceput, pana si tatal meu, sceptic la inceput, incepuse sa creada ca am sanse in meseria asta.
Pe parcurs m-am dezumflat eu...poate din cauza nivelului scolii din Romania, poate din cauza mediului de presa ostil din Romania, nu as stii exact sa va spun.
In Belgia, ca student Erasmus m-am scaldat mai mult in domeniul relatiilor publice. Ceea ce m-a facut sa reconsider serios optinea mea de viitor...Infinit mai bine ca salariu, fara sa mai pun la socoteala satisfactia aceluiasi tata, pentru postul caldut si munca facila pe care va trebui sa o prestez.
Dar tot nu sunt decisa sa renunt la ce vroiam...parca tot am vise de ziarist, ca sa merg pana in panzele albe pentru principiile mele, chiar si pe bani putini, chiar si asumandu-mi nenumarate riscuri.
Ce inseamna sa fii jurnalist in Romania? Ce inseamna sa fii in Occident?
Asta depine clar si de tara unde te afli...In Belgia, cei din bransa au misterul agentilor secreti, in tarile nordice, se bucura de mult respect, in Italia, trebuie sa aiba masuri perfecte ca sa dea bine pe sticla, in Anglia sunt ceea ce trebuie sa fie.
Convingeti-ma deci, daca e cazul, sa vreau inca sa ma fac jurnalist cand o sa fiu mare.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (14):


mami, esti deja "mare". iar d - de zaraza la: 28/06/2006 22:18:53
mami, esti deja "mare". iar daca astepti sa-ti raspunda niste anonimi de pe forum la "a fi sau a nu fi...", atunci iti zic eu, sa nu te mai ostenesti: a nu fi.

zaraza
#130596 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daca dragoste nu e nimic nu e - de For ever la: 29/06/2006 07:25:14
Daca dragoste nu e nimic nu e....Cel mai iubit dintre pamanteni
Nu cred ca ar trebui ca dupa trei ani de studii sa te mai intrebi:a fi sau a nu fi:)Bine,se mai poate intampla si asta,dar daca e sa judeci dupa viitorul oferit de Romania,aici nu ar mai ramane prea multe lucruri de facut.In primul rand cred ca ti-ai ales o meserie foarte frumoasa si nu ar trebui sa fii descurajata si sa compari cu alte tari,traiesti in Romania,tara de romani si ar mai trebui sa stii ca daca intradevar vrei sa realizezi ceva,o cariera,o situatie materiala buna POTI.Succes
#130607 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
A fi sau a nu fi jurnalist - de niculae la: 29/06/2006 03:35:05

- Un tanar cadet (timisorean,parca) la o rigida si renumita scoala militara, atras mai degraba de literatura decat de arta armelor,trimite un caiet cu poeziile scrise de el si o scrisoare,marelui poet Rainer Maria Rilke ( fost si el elev al aceleiasi scoli militare ) ,intrebandu-l ce parere are despre aceste poezii si daca merita sa continue anevoioasa alegere a scrisului,ce nu se potrivea deloc mediului cazon in care traia,sau, maestrul,gaseste incercarile nereusite si tanarul poate renunta fara parere de rau,la acest obicei.
Marele poet,citeste poeziile,si-i raspunde tanarului cu un sir de 10 (parca ) scrisori,adunate mai tarziu intr-o carte numita: "Scrisori catre un tanar poet". Se gaseste tradusa si in romana.E poate ce-a mai frumoasa si mai plastica "sfatuire" pe care am gasit-o eu pana in ziua de astazi.Cauta cartea.Merita.
- Daca te hotarasti ca meseria asta,e chiar cea ce vrei sa faci trimite-mi si mie un raspuns.
#130656 (raspuns la: #130596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Tu , cea mai frumoasa! - de DINU IONESCU la: 30/06/2006 19:40:52
Cand vad "dilemele in care te zbati",nu ma pot abtine sa ma intreb,ce-ti sunt parintii ,dar bunicii?Iarta-ma ,caci , desigur , ce vina poti avea tu ? Tu esti doar copilasul Rasfatat(la superlativ).Cand ai atatea optiuni,este foarte greu sa alegi si foarte usor sa gresesti. Te-ai gandit , vreodata , sa-L intrebi pe bunul Dumnezeu? Incearca!
SAM.
#130875 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
! - de ilona2 la: 30/06/2006 19:40:52
nimic nu se pierde, totul se regaseste...
_________________________________

un lucru e cert: mai intai trebuie sa stii tu ce iti doresti,nu sa venim noi, sau altii, sa te convingem ca e cazul sau nu.
#130881 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sfaturi - de LaPlusJolie la: 03/07/2006 19:37:10
Nu astept sfaturi, incercam un topic de discutie




I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#131394 (raspuns la: #130596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Topic de discutie" - de DINU IONESCU la: 04/07/2006 20:23:59
Discutia de dragul discutiei ,ca si fondul fara forma , nu-si au niciun rost.Uita-te si la sfaturi, poate ca nu sunt chiar de lepadat...Iti este familiar , presupun , paradoxul cunoasterii umane..?Daca nu, iti stau la dispozitie.
SAM.
#131513 (raspuns la: #131394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dinu Ionescu - de LaPlusJolie la: 04/07/2006 20:26:09
Ce-mi sunt bunici, ce-mi sunt parintii?
Suficient de bunici si de parinti ca sa ma sustina in tot ceea ce fac. Bunica, singura care mai traieste, e la tara. Parintii sunt ambii muncitori.
Si am satisfactia ca pe cont propriu am reusit la olimpiade, la bac, la facultate, ca sunt printre primii trei chiar, ca sunt bursiera in Belgia, ca am muncit pe branci o vara intreaga in State ca sa nu fac foamea ulterior la Bruxelles in timpul studiilor. Vroiai sa stii, uite ti-am spus.
Nu vreau sa ma laud, Dumnezeu de care pomeneai stie mai bine decat mine ca am primit totul pe merit.
Si "copilasul rasfatat(la superlativ)" inca se incapataneaza sa mearga mai departe, indiferent de piedicile puse de sistemul administrativ belgian, indiferent de sacrificii. Nu am cerut in viata mea de pomana si nici nu astept ajutor de somaj...pentru moment doar ma lupt cu birocratia bruxelleza ca sa am permis de lucru.
Ciudat ca Dumnezeu pe care il intrebi probabil tu de atatea ori, nu ti-a dat putina intuitie, nici tie, nici celorlalti comentatori, ca sa sesizati ca vroiam sa isc o polemica, nici intr-un caz sa mi se rezolve dileme. Doar un singur comentariu aduce intrucatva cu ceea ce vroiam sa "aud".
Si nu te ingrijora, o sa am grija sa aleg drumul cel bun, chiar daca e vai!, atat de usor sa aleg si sa gresesc.

Mai are cineva chef sa vorbeasca despre ce mai inseamna a fi jurnalist in astazi, indiferent de ce colt al lumii sau vrea toata lumea sa ma coboare de pe presupusul piedestal pe care rezidez?


P.S. LaPlusJolie=Cea mai Draguta(!), e de fapt un joc de cuvinte care aduce omagiu idolului meu, Angelina



I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#131576 (raspuns la: #130875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Retractez! - de DINU IONESCU la: 05/07/2006 08:37:03
Multumesc pentru confesiune.Scuze pentru aprecierea gresita.Retractez totul si-mi scot palaria in fata ta,desi cred ca esti mai tanara decat fata mea , care traieste de 10 ani in Germania,unde a obtinut si cetatenia si cu care , cine stie , poate ai putea comunica,desi ea este inginera!
Pari a fi o persoana destul de puternica ,pentru a mai primi sfaturi de la altii.Oricum , vezi ca acum , la aceasta varsta se iau deciziile importante , care-ti vor marca ireversibil,tot restul vietii.Acum ,dar numai acum,ai intr-adevar toate optiunile posibile.
Cat despre jurnalism,cauta sa intri in discutie cu cei din bransa,parerile mele fiind pur personale, ale unui nespecialist si , probabil , neinteresante.
Oricum , mass-media , pentru a fi cu-adevarat o putere in Stat, trebuie sa fie complet independenta,lucru care , cel putin in Romania,pare a fi greu realizabil...Asa cred eu.
SAM.
#131700 (raspuns la: #131576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ok. Nu credeam ca o sa am oca - de argint viu la: 13/07/2006 19:19:15
Ok. Nu credeam ca o sa am ocazia sa fac imediat un comentariu atat de personal, povestind atatea despre mine, cate o sa povestesc in urmatoarele minute.

Sunt romanca, si am plecat in 1991 in Franta unde am facut facultatea de jurnalism de la Bordeaux. Desi plecasem doar ca sa-mi fac studiile, si eram convinsa ca ma voi intoarce imediat dupa, pe parcursul studiilor am inceput sa nu mai gandesc asa. Si nu de alta, dar veneam des in Romania, si vedeam ca ceea ce invat eu la scoala nu se poate aplica in presa romana, ca sunt doua lucruri prea diferite. Ceea ce faceam si invatam, imi placea, devenise pasiune, nu meserie. Si realizam ca nu se putea aplica in Romania, si ca nici in viitorul apropiat nu s-ar putea aplica. Mai ales ca scoala de jurnalism asa cum am facut-o eu la Bordeaux, mi-a dat ocazia sa petrec mult timp in redactii, si nu la o "practica" din aceea cu numele, nu in stagiu de observatie, ci muncind cu adevarat, cot la cot cu ziaristii confirmati. Ceea ce-mi dadea ocazia sa vad adevarul profesiei, nu era o iluzie sau o imagine facuta din povesti.
Veneam in Romania foarte des (in primii sapte ani de 42 de ori), dar Romania devenea din ce in ce mai mult o tara in care veneam sa imi vad familia si prietenii, care-mi era draga, dar in care nu se potrivea meseria pe care incepusem s-o iubesc.
Dupa facultate, am lucrat 6 ani in presa franceza.
In toamna lui 2000, un accident petrecut in Romania in familie, m-a determinat sa vin. Naiva cum eram, credeam ca vin pentru cateva luni, rezolv problema, si plec. N-a fost sa fie asa. Problema s-a prelungit, pe scurt, a trebuit sa incep sa ma gandesc ca trebuie sa muncesc (chestie care nici nu-mi trecuse prin cap revenind). Cum singurul lucru pe care credeam ca stiu sa-l fac este jurnalismul, spre asta m-am indreptat. Prima experienta a fost dureroasa.... atat de diferita fata de ce iubeam eu, incat sincer, parca era alta meserie, de-a dreptul. Si atentie! n-am avut niciodata pretentia sa compar, n-am avut niciodata pretentia sa-i invat pe ceilalti cum trebuie sa faca, sunt de acord cu diferentele de cultura, de tara, de nivel, nu incerc sa impun altceva, nu mi se pare ca am mereu dreptate, sau ca sunt mai desteapta decat toata lumea. Sunt foarte flexibila si maleabila, si totusi era ceva aiurea rau.
Si nu vorbesc numai de chestiile pur materiale, de diferenta financiara enorma... Ci de chestii de esenta si de deontologie, de miezul profesiei.

ma rog... dupa acea prima experienta stranie, am persistat. Am cunoscut locuri si bune si rele, si mai bune, si mai apropiate de presa occidentala. Acum sunt departe de a face presa ca cea pe care o faceam in sudul Frantei, dar nu sunt nici foarte rau. Pentru mine profesia este importanta, esentiala, iar echilibrul meu ca individ tine mult de cariera. Deci n-as putea trai intr-un dezacord teribil cu ceea ce fac in viata profesionala, va spun astea ca sa intelegeti ca era vital sa ajung la un sentiment de implinire profesionala.

De fapt acum pot spune ca abia de cateva luni pot cu adevarat sa influentez ceva: sunt redactor sef al unei reviste. Incerc sa-mi fac meseria cel mai bine posibil, cel mai cinstit si mai apropiat de standardul pe care l-am vazut, incercand totusi sa adaptez ce stiu la particularitatile romanesti (nu e nici un sistem perfect, dar unele sunt bune si merg).
Cam asta e in cateva cuvinte, putem dezvolta, Jolie, daca vrei.

Morala: cred ca poti sa fii ziarist, daca in esenta esti ziarist. Tine de persoana. Daca nu, degeaba.
Si ca sa-l citez pe unul din indrumatorii mei spirituali: "aceasta profesie nu are orare. Daca esti jurnalist, esti jurnalist zi si noapte, nu esti de la 9 la 18."
As adauga: sa fii ziarist e o stare de spirit, nu o meserie.

p.s. si totusi, sa va mai impartasesc un secret: nu vreau sa ies la pensie din Romania.

"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran
#132922 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
o stare de spirit, nu o meserie - de argint viu la: 13/07/2006 19:19:15
Ok. Nu credeam ca o sa am ocazia sa fac imediat un comentariu atat de personal, povestind atatea despre mine, cate o sa povestesc in urmatoarele minute.

Sunt romanca, si am plecat in 1991 in Franta unde am facut facultatea de jurnalism de la Bordeaux. Desi plecasem doar ca sa-mi fac studiile, si eram convinsa ca ma voi intoarce imediat dupa, pe parcursul studiilor am inceput sa nu mai gandesc asa. Si nu de alta, dar veneam des in Romania, si vedeam ca ceea ce invat eu la scoala nu se poate aplica in presa romana, ca sunt doua lucruri prea diferite. Ceea ce faceam si invatam, imi placea, devenise pasiune, nu meserie. Si realizam ca nu se putea aplica in Romania, si ca nici in viitorul apropiat nu s-ar putea aplica. Mai ales ca scoala de jurnalism asa cum am facut-o eu la Bordeaux, mi-a dat ocazia sa petrec mult timp in redactii, si nu la o "practica" din aceea cu numele, nu in stagiu de observatie, ci muncind cu adevarat, cot la cot cu ziaristii confirmati. Ceea ce-mi dadea ocazia sa vad adevarul profesiei, nu era o iluzie sau o imagine facuta din povesti.
Veneam in Romania foarte des (in primii sapte ani de 42 de ori), dar Romania devenea din ce in ce mai mult o tara in care veneam sa imi vad familia si prietenii, care-mi era draga, dar in care nu se potrivea meseria pe care incepusem s-o iubesc.
Dupa facultate, am lucrat 6 ani in presa franceza.
In toamna lui 2000, un accident petrecut in Romania in familie, m-a determinat sa vin. Naiva cum eram, credeam ca vin pentru cateva luni, rezolv problema, si plec. N-a fost sa fie asa. Problema s-a prelungit, pe scurt, a trebuit sa incep sa ma gandesc ca trebuie sa muncesc (chestie care nici nu-mi trecuse prin cap revenind). Cum singurul lucru pe care credeam ca stiu sa-l fac este jurnalismul, spre asta m-am indreptat. Prima experienta a fost dureroasa.... atat de diferita fata de ce iubeam eu, incat sincer, parca era alta meserie, de-a dreptul. Si atentie! n-am avut niciodata pretentia sa compar, n-am avut niciodata pretentia sa-i invat pe ceilalti cum trebuie sa faca, sunt de acord cu diferentele de cultura, de tara, de nivel, nu incerc sa impun altceva, nu mi se pare ca am mereu dreptate, sau ca sunt mai desteapta decat toata lumea. Sunt foarte flexibila si maleabila, si totusi era ceva aiurea rau.
Si nu vorbesc numai de chestiile pur materiale, de diferenta financiara enorma... Ci de chestii de esenta si de deontologie, de miezul profesiei.

ma rog... dupa acea prima experienta stranie, am persistat. Am cunoscut locuri si bune si rele, si mai bune, si mai apropiate de presa occidentala. Acum sunt departe de a face presa ca cea pe care o faceam in sudul Frantei, dar nu sunt nici foarte rau. Pentru mine profesia este importanta, esentiala, iar echilibrul meu ca individ tine mult de cariera. Deci n-as putea trai intr-un dezacord teribil cu ceea ce fac in viata profesionala, va spun astea ca sa intelegeti ca era vital sa ajung la un sentiment de implinire profesionala.

De fapt acum pot spune ca abia de cateva luni pot cu adevarat sa influentez ceva: sunt redactor sef al unei reviste. Incerc sa-mi fac meseria cel mai bine posibil, cel mai cinstit si mai apropiat de standardul pe care l-am vazut, incercand totusi sa adaptez ce stiu la particularitatile romanesti (nu e nici un sistem perfect, dar unele sunt bune si merg).
Cam asta e in cateva cuvinte, putem dezvolta, Jolie, daca vrei.

Morala: cred ca poti sa fii ziarist, daca in esenta esti ziarist. Tine de persoana. Daca nu, degeaba.
Si ca sa-l citez pe unul din indrumatorii mei spirituali: "aceasta profesie nu are orare. Daca esti jurnalist, esti jurnalist zi si noapte, nu esti de la 9 la 18."
As adauga: sa fii ziarist e o stare de spirit, nu o meserie.

p.s. si totusi, sa va mai impartasesc un secret: nu vreau sa ies la pensie din Romania.

"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran
#132923 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
argint viu - de LaPlusJolie la: 17/07/2006 18:12:53

Ma avertizasesi ca ai postat un comentariu pe conferinta mea si îl citisem deja de sambata. A trebuit însa sa reflectez putin asupra subiectului ca sa pot sa vin si cu un raspuns pertinenr.
Cand am provocat aceasta tema de discutie, în ciuda a ceea ce se poate întelege din textul conferintei ca atare, doream cu precadere sa aflu ce statut mai are meseria asta în Romania si aiurea, ce anume cred romanii de aceasta profesie, daca se poate numi asa. In ceea ce ma priveste, directiile viitoarei mele cariere începeau deja sa se trasez. Nu stiu daca, nu vor începe sa se retraseze de acum. Zic asta pentru ca unele raspunsuri imi reînvie ambitii de adolescent.
Cand am dat la facultate, am întampinat dezaprobarea parintilor si a profilor care ziceau ca o atare meserie nu e de mine si m-am bucurat de aprobarea prietenilor si colegilor care spuneau ca sunt „tout à fait” facuta pentru asta. Cine oare ma cunostea mai bine nu as putea sa spun, cand sunt facuta sa scap atat de usor intelegerii banale, gratiei dualitatii specifice Gemenilor.
Cert e ca pana la urma, am avut ceea ce am avut chef. Asa am ajuns la facultate in Timisoara. Imi aduc aminte cu cat entuziasm imi pregateam toate articolele pentru scoala si cu cata mandrie replicam ca eram studenta in jurnalism. Eu, si de altfel, toti ceilalti 80 de colegi ai mei impartaseam aceeasi daruire (in anul urmator, au intrat 120; iar dintre colegii mei, se mai tin de scoala vreo 30-restul fiind imprastiati prin lume, atrasi de preocupari mai mundane).
Sa ne intelegem. Nu critic nici o clipa profesorii de la facultate. Sunt toti, fara exceptie, personalitati de valoare ale vietii media si culturale romanesti. Nu stiu insa cati dintre dansii sunt si (buni) pedagogi.
Ai dreptate, jurnalismul nu se invata o scoala. Sunt gata sa-mi argumenteze asta atatia ingineri sau mai stiu eu ce reprofilati din presa romaneasca. Dar nu cred ca mai suntem in epoca in care jurnalismul se prinde dupa ureche, ca si alternativa la o alta pregatire care nu mai e actuala.
Notiuni de baza de tehnici de scriere de presa, o minima diferentiere intre principalele specii si genuri jurnalistice, dexteritate in manuirea unui aparat foto si a unei camere de filmat sau pricepere in ale on-line-ului, ca inserare de text, audio sau video sunt insa ESENTIALE!
Nu, nimeni nu ma poate invata sa fiu jurnalist, daca nu am skill-urile si determinarea si constructia sufleteasca necesare, dar in conditiile unei economii de piata in continua dezvoltare, a unei perpetue evolutii ale pietei media in Romania si in lume, un viitor jurnalist profesionist nu se va mai forma dupa ureche.
Exista scoli de gen in Romania. La Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj si Sibiu, incercand astfel si o ierarhie. Si stiu cate ceva despre sistemul din fiecare. Poate ca la Bucuresti sau Iasi si nu numai se face o insertie a studentului in miezul problemei inca „de mic”, ca sa vada din timp ce il va astepta daca se incapataneza sa vrea sa stea de paza democratiei cand va fi mare. Nu a fost cazul acolo unde am studiat eu.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa fac ca sa am ocazia sa experimentez toate aceste lucruri. Sa merg la facultate in alte orase, in alte tara, asa ca tine? Poate ca da, dar nu am avut acest fler de la inceput.
As fi vrut sa mi se dea ocazia sa public cate un articol mai des decat in perioada practicii, sa pun mana pe o camera video, sa vad un studio de radio pe dinauntru, sa transpir intr-o agentie de presa sau sa inghet transmitand stirile din fundul Moldovei.
Si as mai fi vrut sa fac asta intr-un cadru organizat, de preferinta, educational, ca doar, de aia e facultate. De ce sa ma multumesc cu sfaturi binevoitoare de genul
„daca vrei ceva cu adevarat, poti sa o faci si pe cont propriu”? Sa se inteleaga: nu vreau nici sa traga cineva de mine sa fac ceva pentru de care nu sunt apta..Vreau doar ca daca eu imi doresc si cred ca vreau sa fiu jurnalist, sa imi demonstreze ca pot sa fiu asta sau nu
Nu stiu a cui e vina, daca e a mea, daca e a scolii, daca e sistemului, daca e a Romaniei.
Dar, pentru ca ai amintit si de asta, a fi ziarist in Romania nu coincide deloc cu ceea ce inseamna sa fii ziarist in Vest, nu vreau nicidecât sa devin unul dintre multele specimene care bantuie peisajul audio-vizual românesc. Nu vreau sa renunt la principii sanatoase doar pentru ca foamea e mare, nici sa devin o paranoica care nu vede in ceilalti decât niste concurenti si niste dusmani. Înca cred ca o profesie, indiferent care ar fi ea, e facuta sa te dezvolte ca individ, tocmai prin contactul uman si activitatea pe care o presupune.
Si mai stii ce, as fi vrut, si imi dau seama ca inca vreau, sa aleg eu pentru mine ceea ce vreau sa fac mai tarziu, nu sa aleaga hazardul. Ca poate sunt într-adevar facuta sa fiu jurnalist, sa lupt pâna în pânzele albe pentru principiile în care cred, sa fiu îndaratnica si naiva si obiectiva. Sa ma folosesc de cuvinte, imagini si sunete îmbinate cu dibacie ca sa transmit publicului toate credintele mele despre viata.
Iata, deci, cateva dintre gândurile mele vizavi de subiect. Mi-ar face o deosebita placere sa mai schimbam idei pe aceasta tema.

============================
I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#133734 (raspuns la: #132923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de alys la: 12/01/2008 17:39:14
in sistemul educational din romania exista oameni carora le plac schimbarile. si le mai place sa faca experimente pe noi. intamplare sau nu, in anul in care am dat eu la facultate, admiterea s-a facut pe baza de dosar (un fel de ce-o da dumnezeu). si astfel am ajuns eu sudenta la jurnalism.
as vrea sa va povestesc o intamplare memorabila. referitor la diferentele de cultura si la "practica" ce se face in facultatile din romania. dupa incheierea perioadei de sesiune din vara urmau 2 saptamani de practica. s-au pus afise in toata universitatea ("dunarea de jos" galati, ca despre ea este vb)"vineri la ora 10 intalnire cu studentii de la jurnalism" pt a se stabili ce aveam de facut in perioada de practica. ne-am adunat cu totii la ora 10, domnul profesor fiind un om foarte ocupat (lucreaza la una din televiziunile locale), a avut bunavointa sa vina pe la 11 si ceva. cand a ajuns intr-un sfarsit ne-a zis scurt: am nevoie de cate 5 studenti pe saptamana pana in septembrie. am facut un calcul rapid. asta insemna ca are nevoie de 40 de studenti si a urmat intrebarea inevitabila: si restul ce facem? (pt ca eram vreo 90 de toti). si a urmat si raspunsul care imi rasuna viu in minte si in momentul asta: "restul... puteti sa va aruncati in dunare. ca nu-i treaba mea." raspunsul venea, desigur, din partea domnului profesor.
cat despre raspunsul la intrebarea "a fi sau a nu fi jurnalist?", eu l-am gasit de mult. mai bine... a nu fi.
#274227 (raspuns la: #133734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cum am ales sa nu fiu ziarist - de 1brasovean la: 12/01/2008 19:00:35
A fi sau nu ziarist tine doar de alegerile personale, tot cum ai alege sa fii sofer de taxi, frizer, IT-ist si alte cele. Plus scoalele necesare (instrumentele meseriei, dobandire) si eventual ceva …chemare (se poate si fara, avem exemple in viata).

Restul, poezia profesiei, legendarea acesteia, idealizarea rolului si rostului ziaristului (ne intoarcem aici) tine, intr-o oarecare masura, de o anume forma de romantism.
As zice ca ziaristii sunt azi ceea ce erau gladiatorii in Roma antica: luptatori in arena, in adulatia publicului, implineau un rol social (e drept, asigurau mai mult circul) dar ei erau eroii clipei, cum si ziaristii azi.
Cat despre informatie… (cea pe care ziaristul o vinde si noi o cumparam, infometati de dorul dansei) aici e o alta discutie. Mizez pe faptul ca o majoritate a ziaristilor sunt onesti si echilibrati, redau cu fidelitate sau/si interpreteza informatia din piata. Cu o mica notificare: azi, din ce imi dau seama, manipularea majora nu se mai face in redactie ci in agentiile de presa. Sau in alte agentii.
Mult mai incoace am aflat de la un amic ca un mare sef, nazist de-a dreptul, seful propagandei Reich-ului german, zicea cam asa: “Orice om care a pastrat o urma de demnitate va alege sa nu fie ziarist” (am reprodus dupa ureche citatul, marturisesc).

E doar un job, nimic mai mult. Am tot respectul pentru ziaristii buni, cum la fel pentru soferii de taxi buni, pentru un frizer bun etc.


- Am avut – sa fie 10 ani in urma? – invitatie sa merg sa lucrez la un radio “ca ai voce buna, place la oameni”. Nu m-am dus, am zambit doar si mi-am pastrat vocea in forma de atunci pana azi - am fumat zilnic. A fost tot o alegere. Aceea de a nu fi ziarist.
#274243 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...