nici urmă de uşoara epidemie de cruzime

dintr-o dată îţi faci o idee despre
o relaţie matematică a culorilor
debordezi de curcubee şi de comori

nici urmă de eurile murind pe capete
înghiţite de monologul orgoliului
nici urmă de frica de patru pereţi
nici urmă de prăpastia de var în care
totul părea definitiv pierdut

în înserarea care coboară contează
prea puţin cu ce ochi te priveşti
şi-apoi dragostea provoacă mai puţin rău
decât mândria ce poartă pe ascuns golurile
dintre două vârste cârcotaşe

-------------

în camera sa telurică
textul mult aşteptat
orgolios cum îl ştim
se posedă în întregime
reproducându-se.