Reclamaţie la Poliţie

Reclamaţie la Poliţie

Sosi domnu’ Sergent în bloc la noi,
Sunat de zece ori la disperare,
De-o babã pusã chiar pe tãrãboi,
Cu-o reclamaţie teribilã se pare;

Şedea cu un etaj mai jos, la nouã,
Chiar şi pe mine ea m-a reclamat
“Cã-n baia ei, chiar când nu plouã, plouã”
Pânã când duşul i l-am reparat;

-Domnu’ Sergent, în fiecare zi,
E-un individ ce umblã-n pielea goalã
În blocu’ ce-l vedeţi, de vizavi,
De m-a bãgat la vârsta mea în boalã,

Îl vãd cum umblã prin bucãtãrie,
Iar dupã ce de-acolo-a dispãrut,
Apare iarãşi în sufragerie,
Exact aşa cum mã-sa l-a fãcut,

De-aceea eu, vã rog chiar insistent
Sã rezolvaţi problema într-un fel,
Iar ca sã fie cât mai concludent,
Ca martor ocular, priviţi la el (!)

Privind Majoru’ cãtre obiectiv,
Un individ pãrea cã-i dezbrãcat,
În sus era mai mult ca pozitiv,
Însã mai jos, nimic n-a observat,

-Bunico, sã ţi-o spun, nu cred nimic (!)
Problema-i rezolvatã, fi pe pace !
Fereastra e mai ‘naltã de buric,
Ruşinea nu se vede, orice-ai face !…

-Ia stai puţin (!) ia-ţi de pe cap şepcuţa
Şi urcã-te matale sus pe masã,
Ia şi binoclu’ de la bunicuţa
Şi-atuncea sã te-aud cã-s mincinoasã !

Valeriu Cercel