versiune originala:

Diateza învinsului

de batranutragator la: 26/07/2010 17:45:36
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.

Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.

Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămîi aici fără să fi claustrat în propria piele

dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat

dar cel mai important lucru e felul în care s-au schimbat lucrurile
apoi. Așa e după fiecare pierdere
lumea se schimbă iremediabil și nopțile sînt mii
de aparate de tatuat

care scriu pe tine toate lucrurile care te chinuie dar nu poți să le citești
se amestecă pînă ajungi o pată. Și dimineața cînd te trezești și vezi soarele
deschizi ochii gura porii ca-ntr-o felație
și aproape că-ți place.

2.
Timpul e ca o pisică gri care-a fugit de-acasă și nu se mai întoarce.
Dumnule Timp și Domnule Motan nu mai privesc înapoi și
nu există păreri de rău.

Despre rău numai de bine. Și despre bine numai de rău. Cu asta se aleg oamenii
și nu trebuie să-ți faci griji. Mergi și spune-le prietenilor tăi că le faci cadou
o zi din viața ta și vor rîde de tine. Dar cineva se va bucura de lucrul acesta și
vor bate clopotele anunțînd omul exact. Dar nu te vei bucura de asta

pentru că viața îți vine ca un costum primit de poamană. Din punct de vedere funciar
ai fost făcut din milioane de celule pe care le oferi
ca pe niște bomboane la cutie la fiecare aniversare. Vrei să renunți

ștergîndu-ți amintirile ca pe-o casetă Agfa crom
pe care cu ani în urmă aveai Nirvana și pe care acum a tras
Shpongle. Ești gol și nefolositor ca un joint fără vise. E nasol

amintirile își răspîndesc otrava de fiecare dată cînd îmbraci un drum o carte un prieten
la fiecare bere. Cel mai bine e în înghesuiala din autobuz atunci cînd frînele
te izbesc de oameni și realizezi că toți împrejurul tău sînt străini
că ești singur ca o boală într-un pavilion și degeaba îți ceri scuze. Ești pierdut

dar asta aduce o anume liniște, ca atunci cînd primești niște bani. Viața te-a plătit înainte
ca pe-o curvă să stai așa cum vrea și degeaba
degeaba încerci să te răzvrătești. Oricine îți poate spune pentru cine bat clopotele
și tu trebuie să înghiți. Pentru că viața seamănă cu un muzeu de artă

în care intri și toate tablourile sunt așezate cu fața la perete. Te întrebi ce fel de pedeapsă
e asta și răspunsul te va chinui pînă la sfîrșit. Cînd nu te mai interesează pentru cine
bat clopotele și nici cum o mai duce Domnule Motan.

3.
A trecut un an de cînd sînt mort fără acte și-i bănuiesc pe oameni de necrofilie.
Am avut în sînge o moștenire catastrofală și într-un an am cheltuit-o
integral. Sunt un cerșetor scăpătat fiindcă toate zilele pe care le-am primit
au fost fără valoare ca niște monede făcute din capace de bere.

Stau și-mi vegez trupul așezat în zile ca-ntr-un coșciug și în fiecare zi îmi doresc
să merg la crematoriu. Să mai ard cîte-o haină o pagină o fotografie
o casetă Agfa crom
de pe care am șters primele mele nefericiri și am înregistrat altele.

Despre rău numai de bine. Și despre bine numai de rău. Așa mi-a fost dat să spun
după un an în care am lichidat tot ce mai puteam spera.
Nopțile mă învîrteam în somn ca și cum m-aș fi înfășurat în bandă scotch
în așteptarea zilei cînd voi fi livrat cuiva care va știi să mă folosească.

Dar n-a venit momentul. Se spune că nimeni nu moare neîmplinit
însă libertatea e un ucigaș plătit care așteaptă ieșirea din casă.
Și mi-aș dori să mă împlinesc în aerul răcoros al serii cu Domnule Motan
torcînd visele amîndurora

însă pisoiul a fugit de acasă și poate a murit. Și el a dat semnalul și rîndurile
au început să crească și țara nu e suficient de încăpătoare.
Și împlinirea mea aduce cu o mare clădire din sticlă pe care o spală sute
de muncitori

dar din afară nu pot privi înăuntru. Și atunci îmi doresc să fug din lume
să ies ca fumul din propria mea țigară
și în urma mea milioane de feline să-mi sfîrtece trupul.
Înnebunite

obsedate
ca un bărbat la jumătatea vîrstei părăsit de viață dar hotărît
să treacă peste asta. Un bărbat care are încă puterea să ejaculeze

pe toate picturile defuncte sau în viață. Cu precădere
pe cele care atunci cînd le întorci cu fața
zîmbesc într-un fel ciudat.
afiseaza versiunea actuala

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: