versiune originala:

Noapte

de Sângie la: 03/12/2010 21:51:58
rezumat: ...
Ne hrănim din vise în care plonjăm cu îndârjire înspre un viitor doar al nostru – scena şi arcuşul, clapa şi peniţa – un alt fel de eternitate.

Îţi aminteşti cum îţi ştergeam fruntea de sudoare imediat după ce te trezeai din coşmar? Afară, ploaia ni se agăţa de ferestre. Acasă mirosea a mere coapte şi scorţişoară, a vin împrăştiat şi a cărţi vechi, răscitite. Tăieturi din poze făcute cu mâna noastră, ce nu rezistau niciodată o zi întreagă pe uşa camerei – o izbea vântul de perete atunci când mă trânteai în aşternuturi cu parfum de crini şi ţigări nestinse şi mă iubeai. Eram doi străini cu sufletele laolaltă, iar valsul trupurile noastre era povestea de iubire a scriitorului răpus de frizie pe banca din parcul solitar. Era aşa... veşnicia tâmplelor, a buzelor neatinse şi a tăcerii, ca sfetnic şi amant. Eu te uitam atunci când îmi sărutai pântecul şi tu mă iertai, ca să mă uiţi la rându-ţi.

Mă trezeai apoi, cu buzele uscate. Mă aplecam să-mi aprind o ţigară ca tu să nu îţi dai seama că şi eu mă întorceam din lumea ta şi te lăsam să povesteşti.
Se făcea că erai buimac într-o dimineaţă prea timpurie, în care eu nu mă aflam la căpătâiul patului şi nu mă găseai nici în mirosul de cafea proaspăt măcinată. File de scenarii înecate în picături de ploaie îţi prevesteau uşa dată de perete, cu fotografiile împraştiate sub pat şi vioara lipsă. Ştiam să pun mâna pe arcuş, să te adorm iar în simfonii. Tu credeai că mă alătur ţie în somn, eu te vegheam, să nu îţi întinez visul.

- Cât de artificială e lumina dimineţii printre pleoape! Dacă nu mergi să faci cafea, mă întorc la somn! întind mâna la căpătâiul patului. Iubite?

Nimic. Doar vioara uitată în noaptea trecută. Peniţa sfărâmată şi o bucată de hârtie, fără cuvinte.

Tăcere.
afiseaza versiunea actuala

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...