"Puterea magica a gandului" a lui David Schwartz

"Supa de pui pentru SUFLET",Jack Canfield,Mark Victor Hansen
"Eficienta in 7 trepte sau Un abecedar al intelepciunii",Stephen Covey
"Barbatii sunt de pe Marte,Femeile sunt de pe Venus",Dr. John Gray
"Secretele succesului",Dale Carnegie
"Puterea magica a gandului",David J.Schwartz

Interesant tot ce ai scris in comentariul tau,se intelege mesajul transmis.

Voi comenta numai sintetic acuma.

Pentru inceput precizez ca este un aspect, destul de usor, de sesizat, de catre oricine.

Cand vorbim despre sentimente...cine oare nu are,nu traieste, nu se "lupta" cu ele...dintre noi ca semeni?.

Sentimentele sunt si ele ca si celelalte aspecte ale manifestarii sunt de fapt campuri energetice interactive, structurate dupa anumite tipare informationale.

Acum sa intelegem...

In general oamenii in valtoarea vietii, se lasa si purtati si folositi de sentimente.

Ei,oamenii nu mai au control total,asupra a ceea ce fac, fiind dirijati de influxurile emotionale standardizate.

Ce vreau sa spun este ca omul obisnuit este ca un "automat programat",robotizat sa reactioneze la evenimente conform cu sentimentele stas pe care ele le induc,deja implimentate ...

Fiinta "sentimentala"puternic ancorata in CREDINTA si IUBIRE care aplica in folos propriu stie ca pentru a fi liber e necesar sa ACTIONEZE nu sa REACTIONEZE(ca doar pentru SUFLET traim).

In primul rand stabilim un set de emotii benefice si folositoare pentru noi.

Apoi de fiecare data cand acestea apar le folosim lucid.

Daca apar sentimente perturbatoare avem puterea "magica" eu zic credinta,sa racordam(EU-l) la energia de fond care ne sustine.

In continuare printr-un efort de vointa (EU-l)dirijeaza cu ajutorul intentiei acea energie intr-un tipar informational corespondent unui sentiment de care are nevoie.

Acest proces,acest ansamblu de transformare a sentimentelor negative in cele pozitive e la indemana oricui care-si face timp sa priveasca-n interiorul sau si sa sesizeze cum se nasc si cum se hranesc sentimentele, si care sun caracteristicile lor!

Gandirea pozitiva,speranta,dragostea si credinta ne ajuta sa receptionam acele energii eliberate de sentimente,energii nebanuite.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

iar, cu precizarea ca eu nu am facut ritualuri din acestea. Dar ca orice scorpion care se respecta, ma fascineaza...
Reiau citatul:

Sporirea puterii magice
Te asezi comod pe scaun, cu spatele in pozitie perfect verticala. Privesti spre nord. Te concentrezi asupra unui punct de pe trupul tau, situat exact sub buric si iti imaginezi acolo o flacara (cat flacara unei lumanari), care devine din ce in ce mai stralucitoare si mai calda. Incearca sa simti acea dogoare si ramai in aceasta pozitie mai multe minute, respirand profund si lent; nu te gandi la nimic altceva! De fapt trebuie sa te eliberezi de orice gand parazit inainte sa incepi exercitiul. Camera este bine sa fie in penumbra, cu geamurile inchise, ca sa nu auzi zgomotele exterioare. Acest exercitiu iti intareste energie aurei, te ajuta sa deprinzi intrarea in starea de meditatie si te face sa constientizezi puterea energetica personala. Se practica zilnic, timp de cel putin 15 minute.

Sarea si apa neinceputa
Iei un litru de apa neinceputa, de la fantana sau dintr-un izvor. Iei apa in primele secunde dupa miezul noptii. Mai ai nevoie de 10 ml de mercur. Le amesteci intr-un vas nemetalic pe care l-ai tinut 10 minute sub apa curgatoare. Pui deoparte o mana de sare de bucatarie simpla (nu iodata, marina), pe care o descanti conform ritualului de mai jos. Astepti prima noapte cu luna plina si, la miezul noptii, faci urmatorul ritual, care este "botezul" tau ca vrajitoare. Ca mijloc de iluminat, folosesti doar o lumanare. Vei practica ritualul initierii prin apa neinceputa si sare. Te relaxezi si intri in starea de liniste totala. Asezi in fatza ta vasul cu apa si mercur. Iei sarea si o presari in vas. Trebuie sa-ti imaginezi o lumina slaba albastruie, care invaluie vasul. Restesti cu toata puterea vointei tale urmatoarea incantatie:
Dracoaicelor, duhuri ale flacarii, vantoaselor, duhuri ale cerului, Zanelor, duhuri ale apelor, Spiridusilor, duhuri ale pamantului, alung din voi toate murdariile si va supun vointei mele. Imi veti sluji numai mie!
Restesti aceasta formula de 3 ori la rand. Ramai apoi linistit cateva clipe si intinzi incet mainile deasupra vasului cu apa, mercurul si sarea. Pastrezi lichidul intr-o sticla inchisa la culoare, bine astupata si ascunsa de privirea si atingerea altcuiva, intr-un loc rece si intunecos. Prezentza sa in casa ta iti va spori energia spirituala si puterile vrajitoresti.

Descantarea sarii
Acest ritual magic se face inaintea initierii apei neincepute. Sarea care va fi aruncata in vas trebuie sa fie neprelucrata, cat mai aproape destarea in care a fost scoasa din mina. Ea va fi descantata rostind urmatoarele:
Ca spiridusii, duhurile harnice de sub munti, care lucreaza aurul, argintul, piatra si sarea, asa sa fi si tu in apa mea neinceputa. Iute ca vantul, tare ca stanca, harnica si folositoare.

(continuare, mai sus)

pai singura tot smulg la petalele alea
si tot iese ca nu :((
ma gandeam ca daca mai smulgi si tu
poate ca se schimba situatia...
stiu io ca tu ai puteri magice, ca esti
INGERAS:))

te las sa te gandesti la propunere.
io lipsesc cateva ore ca vine o amica
la mine, sa mancam.
inconstienta, vrea sa manance mancare
gatita de mine. ea nu a inteles ca eu
gatesc dupa culori?

no, iti zic io daca mai vine si a doua oara :))

In timp ce se punea foc in colturile bibliotecii (din Alexandria, Egipt la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar batran s-a ascuns pe o alee ingusta, uitandu-se cum flacarile se inaltau la cer. Dupa cateva zile, cand cladirea candva mareata ajunsese o ruina fumeganda, bibliotecarul se asternu pe treaba, scormonind printre ramasite cu un bat. Nu ramasese nici un papirus.
Cu inima franta, dadea sa plece, cand lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care iesea capatul unui sul subtire si ingalbenit, singurul document ramas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a inhatat pe data si a scuturat cenusa de pe eticheta scorojita din pricina caldurii. Tilul suna asa: “Secretul pietrei fermecate”. A privit in jur si si-a croit drum dintre ruine, ca sa-si cerceteze descoperirea.
Secretul pietrei fermecate iesea la iveala pe masura ce citea. Piatra fermecata era, de fapt, o pietricica, dar avea puteri magice. Orice material care intra in contact cu ea se prefacea pe loc in aur!
Papirusul preciza ca piatra fermecata arata ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleza inalta si izolata, deasupra unei plaje inguste de care Marea Mediterana isi izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era urmatorul: adevarata piatra fermecata era calda la atingere, in timp ce restul pietricelelor erau reci.
Bibliotecarul grabi pasul spre acea faleza si incepu cautarea. Stia ca trebuie sa aiba o metoda de eliminare a pietricelelor obisnuite, asa ca a conceput un plan: de fiecare data, cand va culege o pietricica rece, o va arunca in mare si, astfel, cautarea va fi mai usoara pana cand va ajunge la piatra calda, cea fermecata.
Prima zi a petrecut-o, de la rasaritul la apusul soarelui, culegand pietricelele reci si aruncandu-le in marea involburata. A lucrat metodic, asigurandu-se ca nu-i scapa nicio piatra. Zilele s-au facut saptamani, timp in care a impartit faleza in parcele si, in cele din urma, si-a limitat cautarea pana la o parcela mica de pamant pietros.
“Acum nu se mai poate sa mai dureze mult - si-a zis pe cand urca faleza. Mai am de lucru doua zile, poate trei. In curand, piatra fermecata va fi a mea!”
A zambit gandului si a mai cules o pietricica, aruncand-o cu un gest automat in mare, apoi s-a prabusit ca secerat. Aceasta din urma pietricica era calda!
Morala povestirii:
Ca si batranul bibliotecar, suntem toti rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fara valoare ajunsese atat de bine inradacinat, incat atunci cand a gasit in cele din urma nepretuita piatra fermecata pe care o cauta, a aruncat-o pe negandite in mare.
Asa stau lucrurile si cu ocaziile. Daca nu suntem atenti, ignoram cu usurinta o ocazie, mai ales daca e ceva familiar si aflat chiar sub nasul nostru!

Sursa: Steve W. PRICE – Aurul gospodariei

A fost odata un om sarac care-si purta povara gandurilor pe un drum de la marginea unei paduri… Fiind obosit, s-a sezat sa se odihneasca, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu stia ca acel copac avea puteri magice, ca indeplinea toate dorintele celor care-l atingeau.
Pribeagul se gandi mai intai ce bine i-ar prinde un pahar cu apa. Si… brusc, se trezi ca tine in mana un pahar cu apa limpede. Surprins, a tinut un timp paharul in mana, dar in final a decis sa-l bea.
Apoi, ii trecu prin gand: “Ce mi-as dori acum ceva sa mananc…” Si dintr-o data se trezi cu mancare alaturi.
“Se pare ca dorintele mi se implinesc” gandi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casa minunata!” Si casa minunata aparu langa el. Apoi isi dori si o femeie superba si inteligenta, cu care sa-si imparta norocul. Cand i s-a realizat si aceasta dorinta, omul i-a zis femeii de langa el: “Stai putin, ce se intampla aici? N-am eu asa noroc! Nu mi se pot intampla atatea lucruri minunate tocmai mie!”
In momentul in care a rostit aceste cuvinte… toate au disparut.
“Stiam eu…” zise omul clatinand din cap… apoi s-a ridicat de sub copac si a pornit pe drumul de la marginea padurii, purtandu-si povara gandurilor…

Singura putere care se poate opune puterii unui gand - sau “credintei” - este cea a unui alt gand (poate din subconstient) sau a altei “credinte” interioare. O anumita forma-gand in subconstient se indoieste de posibilitatea de realizare a imaginii-dorinta creata de gandul constient, astfel rezultatul este, de multe ori, impiedicat sa se manifeste in planul fizic.

Din cartea:''Realitatea Finala'' de Balogh Bela

Ora 14.00. Multa lume in casa. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet verde legat de gat, cam ca babetica mea, dar mai ingust. Arata caraghios, am ras de el. Bietul tata, crede ca rad de fapt cu el. Oricum, suspect de multa agitatie. Presimt ca e in legatura cu mine. Ia sa stau treaz. Nu, mama, nu vreau sa dorm si nici sa mananc. Voi imi pregatiti ceva.

Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, rad. Din cand in cand se apleaca si ma gadila. asta-i un obicei tampit - ce, ne cunoastem? Pe voi va gadila necunoscutii in dormitor? Ia sa plang nitel, poate ma ia mama-n brate si scap. Deci trag aer in piept, deschid gura si…

Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adica trebuie sa fi dormit, nu? ca acuma m-au trezit. Ce mitocani… Ba, dormeam, da? Ce ma trambalati atata? Na, ca acum a apucat-o pe mama cheful sa ma schimbe. Femeie, tu pe ce lume esti? Lasa-ma-n pace sa dorm! Ia sa tragem aer in piept…

Ora 16.15. Credeti ca am chef de plimbare? Adica, zau, va imaginati ca asta vrea omu’ sambata dupa-amiaza pe la patru, sa se dea cu masina? si acum ne si intoarcem, ca cica au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie - ce, aveti nevoie de dovezi ca m-am nascut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-saaaa, la mine-n paaaat!

Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! si ce tavan inalt! Miroase cam naspa, n-ar strica o curatenie generala, dar daca n-au ferestre, nici n-ai ce sa speri… Uite-i si pe tipii astia, umbla-n rochii aurii cu maneci negre, doi barbosi… na ca unul a pus mana pe mine - ia gheara, ba naspetule, ce-i cu manierele astea?

Ora 16.40. Canta - sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe langa astia. Aloouu, ma blues brothers, mai incet ca nu ma mai aud gandind! Ma tine-n brate o tanti, habar n-am cine e, aia rag de mama focului, e cam multa lume in spate, e si oala mare in stanga, o masa… Cred ca astia vor sa ma manance. Bai, trebuie sa scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cat mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

Ora 16.50. Urlu in continuare. Pan-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, in loc sa ma scape din beleaua asta ingrozitoare (in care tot ea m-a bagat, daca e sa ma gandesc), a vent sa-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mama, ca am nevoie acum? Ia-ma de-aici, nu-i vezi p-astia ce-mi pregatesc? Ce tradatoare… Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei.

Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot in spatele barbosilor stau. aia fac vrajitorii peste cartea de bucate, lumea ii aproba cu gesturi stranii. in oala aia e apa, m-am prins. Nu vad de-aici daca e vreun morcov si niscaiva pastarnac inauntru, dar n-am nici o-ndoiala. Cred ca ma fac ciorba. Am incurcat-o rau de tot. Cred c-am si ragusit, dar nu ma las - cineva trebuie sa ma salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu ma pacalesti.

Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tacut, fazanul crede ca datorita lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar imi conserv puterile magice. Cand or vrea sa m-arunce-n oala, o sa-mi iau zborul si-o sa le dau cu tifla din turla. Roadeti-va unghiile, na, canibalilor.

cine la are pe astea cu ghicitul si vrajile poate s-o faca si dupa 'ciresarii' sau lucrarile 'congresului al XII-lea'. :)) e chestie de fatzada.
intr-adevar slujitorii domnului se folosesc de rugaciuni, posturi, lumanari si alte mijloace care le 'amplifica' puterile magice. singurul avantaj pe care-l vad eu fatza de vrajitorii de rand, e ca (in mod teoretic) nu se ocupa cu vraji 'negative' sau invocari care daca avantajeaza pe cel care le solicita ar putea dauna altcuiva. unii dintre ei.:)

Principele... bleah :)
Stiu ca in general criticii i-au pus in spate tot felul de merite de revolutionar, inovator etc.
Dar impresia pe care am avut-o eu citind cartea a fost destul de diferita. Dragul de Niccolò fusese exclus din viata politica si lingea (imi scuzati franceza) funduri in toate partile (cu precadere cel al lui Lorenzo il Magnifico).
E interesant de observat ca ia apararea tuturor principilor italieni care au reusit sa-si pastreze puterea (daca ne gandim la Valentino - Cesare Borgia, un criminal cu sange rece) si ii denigreaza pe cei care n-au reusit (mi se pare ca da exemplul lui Sforza).
De ce imi da de gandit asta? Pentru ca daca intr-adevar machiavelicul vroia sa scrie un "manual" al principilor in Peninsula ar fi trebuit sa faca un sumum de modele comportamentale, preluate si de la invinsi si de la invingatori. El in schimb a preferat sa faca elogiul celor puternici si sa arunce cu noroi in cei infranti.

Eu as fi mai curand interesata sa discut despre Monadologia lui Leibniz.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen

suntem proiectia propriilor idei, convingeri si sentimente. Intrebari de acest gen vor exista mereu. Consider foarte justa afirmatia ca din teama de necunoscut ne cream anumite lumi sau anumiti piloni care sa ne ajute sa iesim din necunoscut, sa intram intr-un spatiu si un timp sacru in care lucrurile ne sunt familiare. Acesta este motivul pentru care, inca de la inceputurile umanitatii, oamenii au inventat zeii si mai tarziu dumnezeii( fiecare religie are dumnezeul ei). Pentru ca acestia detineau puterea magica de a ii ajuta acolo unde oamenii nu puteau detine controlul. Biserica sau templul sunt simboluri ale spatiului sacru unde omul se simte in siguranta, pentru ca acestea reprezinta acel axis mundi care este, in esenta, cunoscutul, familiarul.
Din deznadejdea de care oamenii sunt cuprinsi atunci cand sentimentele lor sunt contradictorii si nu stiu ce nu pot patrunde, neavand raspunsuri la anumite intrebari, ei si-au creat o lume alternativa, o lume a spiritelor care stie tot ce este si ce va fi, care va exista mereu, intru spirit. Aceasta lume alternativa le va furniza raspunsurile la intrebarile lor, le va raspunde rugaciunilor sau le va aduce alinare, pentru ca exista ca o panza de paianjen, fara limite in spatiu si timp. Drept urmare, fiecare alege ce drum urmeaza in viata, fie ca este constient sau nu de acest lucru. Neavand dovada fizica a faptului ca cineva ne dicteaza destinul, voi continua sa cred ca destinul imi apartine in ceea ce priveste drumul pe care il urmez in viata. Consider ca exista anumite coincidente care ne pot determina viata, dar aceste coincidente nu sunt de natura divina, ci doar o interventie a cuiva, o intersectie de drumuri, daca vreti.

Hmm... vas`zica nu te-ai enervat. Ntztz... mi-am pierdut puterile magice! ;)))
Da` e bine :)
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

Intai, ca n-as asimila curiozitatea setei de cunoastere. Pentru ca aceasta din urma e mult mai complexa: "ce este? de ce functioneaza? ce rost are? cum sa fac sa functioneze mai bine?"
Nu cred ca nu cautam cauza; mai degraba ne e timpul insuficient, iar daca "memoria genetica" ne poate ajuta cu putere de patrundere, putere de cuprindere, nu ne ofera si informatie, asa ca o buna parte din timp ne ocupam cu asimilare, compilare, intelegere, combinare, pentru elaborare-ce mai ramane. Te face sa te intrebi daca exista un capat al cunoasterii, la modul absolut. Fiindca, relativ, orice inventie noua e un capat de cunoastere intr-un domeniu. Capat care tenteaza catre "pasul dincolo". Poate pe acelasi principiu "functioneaza" si evolutia.

Adam este creatia lui Dumnezeu, insa legatura ar fi doar acea "suflare de viata"; tot atat de "fiul lui Dumnezeu", cat ne e fiu ursuletul de plush pe care l-am facut cu mainile noastre, deci poarta ceva din noi, o amprenta. Ideea "Vechii Legi", a "robului" apare mai logica, sau, mai degaba "creat unui scop". Conflictul meu se situeaza cam pe la acest nivel: Dumnezeu stia ce-o sa iasa? Ori s-a trezit insusi surprins? Fiindca apare neverosimil SA CERI iubire si incredere oarba unei fiinte inzestrate cu puterea de a gandi, in plus fara constiinta. Si-atunci nu s-ar face insusi Dumnezeu autorul moral al pacatului originar? S-ar zice ca nu poate doar in ideea ca El e numai suflet, fara ratiune. Va rog, sa ma contrazica cineva! :(((
Oricum as pune problema, de "anonimatul" sufletului universal imi pare ca poate suferi doar partea aceea, apartinatoare lui Dumnezeu, nicidecum Adam in intregul sau, indiferent daca ar fi muscat din mar sau ar fi stat cumintel la umbra lui.
In ceea ce priveste exemplul tau, cu "nasul lipit de zid", e vorba de nivele de cunoastere: peisaj-obiect-alcatuire. Largirea orizontului e tot o aprofundare, iar pierderea amanuntelor e doar o aparentza, sau mai bine zis depinde mult de unde pornesti "aprofundarea" de care zic. Largind, ai tendinta de a da mai putina importantza, nu de a ignora. Si ne intoarcem la curiozitate si interes de cunoastere... din curiozitate pot privi imaginea Pamantului luata din satelit, din interes pot merge pana la a-i modifica (in extremis) orbita. Cunoscand tot ce exista pe Pamant, de ce si cum, care va fi influenta actiunii mele asupra fiecarei celule, por de roca, migratie continentala sau curent marin. In afara acestui lucru, ma lepad de ratiune, de ceea ce ma identifica de fapt.

HS (02/09/2007 19:53:48),
-*distinctia intre individ si persoana am facut-o pentru ca am impresia ca intelegi cei doi termeni ca fiind sinonimi. = in contextul confei nu mi s-a parut prea importanta diferentierea. Da, ai dreptate, sunt diferite; individul vine cu individualizarea (delimitarea), iar persoana cu personaliatea creeata prin relatii sociale (global), cel putin asa cred eu.

-Cert este insa ca omul nu poate sa treaca dincolo de granitele "omenescului" (indiferent ce inseamna asta). = dpmdv, omul are componenete (implicit limite) omenesti, dar si alte componente (indiferent care ar fi acelea). Acele componente -majoritar, dpmdv- declanseaza apartenenta (dar asta am mai spus).Ca un artificiu mental, unele limite pot disparea prin fuziune...transformare in ceva nou care nu mai are limitele "arhaice". Chiar si fisiunea imi surade ;)

mi-a placut: Cunoasterea este "o functie" fireasca. Aproape la fel ca si respiratia. = sau ca bowl movement (gluma :))

intruder ( 02/09/2007 20:42:46)
-daca nu eram curiosi, ciopleam si-acum pietre cu bucati de fier sau (hai sa nu fiu sever) ramaneam blocati la mastodontii IBM 704. = imi permit sa-ti dau alternative: (i) intamplarea cuplata cu observatia, cam asa s-a intamplat si cu sugativa, sau un tribal mai cascat a luat din greseala o piata in loc de o bucata de os si...a observat ca se cioplea mai bine bucata de lemn (ii) motivatia economico-materiala = inovatii (nu inventii)!

-n-ai cum sa atingi TOT-ul ca intreg daca nu ai terminat cu "totul" din ograda ta. "cunoaste-te pe tine insuti", apoi cunoaste ce-i dincolo de tine, = este o secventa logica, numai ca viata este dinamica...nu poti sa te focalizezi pe ceva (spre sine) si sa pierzi din vedere contextul general. Eu cam asta vroiam sa spun in textul initial. O singura celula se comporta diferit decat in tesut!

cattallin 2002(02/09/2007 21:08:30 )
Unii pot spune ca stiu multe, altii ca oricit ar aduna cunostinte, tot ar fi prea putin. = imi aduc aminte de un prf care spunea: cu cat intelegi mai multe, realizezi ca stii mai putin.
Dpmdv, setea de cunoastere este la fel, numai ca...unii si-o inhiba din X cauze :((

cri cri (02/09/2007 23:42:48)
Conflictul meu se situeaza cam pe la acest nivel: Dumnezeu stia ce-o sa iasa? Ori s-a trezit insusi surprins? Fiindca apare neverosimil SA CERI iubire si incredere oarba unei fiinte inzestrate cu puterea de a gandi, in plus fara constiinta. Si-atunci nu s-ar face insusi Dumnezeu autorul moral al pacatului originar? S-ar zice ca nu poate doar in ideea ca El e numai suflet, fara ratiune. Va rog, sa ma contrazica cineva! :((( = Dzeu stia...dar ce ce "stim" noi ca este surprins? De ce sa-L facem responsabil de ceea ce nu este ? Pacat originar? Hai sa incerc un exemplu pe care il extrapolezi si singura: iti lasi plodul sa se joace intr-o camera in care nu poate sa-si faca rau...iar plodului nu-i ramane decat sa se joace si sa creasca ca sa devina ce este menit sa fie (apartenenta, bat-o pacatul originar :), adica om !

Despre cerut de iubire si incredere oarba..suna cam dictatorial, dar liberul arbiru te contrazice. De ex: cineva iti spune: nu manca ca haplea ca o sa vomezi. Mananci ca haplea vomezi. Nu intelegi..repeti...pana la urma inveti, depinde de tine daca alegi calea rapida sau astepti mai multe reincarnari :))))))))

asa am sa fac!

sincer, nu mi-l pot scoate din minte. ma urmaresc ochii lui... nici macar nu am priceperea sa-i descriu privirea.

as vrea sa am puteri magice, sa-i inlatur boala, sa-l invat sa zburde, sa-l vad bucurandu-se.

i-as da din zilele mele, daca as stii cum, ma crezi?

EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii, Bloc K3, ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu

Imi propun sa consemnez ganduri de bilant si ganduri de viitor. Prozatorul australian de origine romana Octavian Sarbatoare aseaza ca intr-un sirag de pret actiunile acestei perioade care mai este langa noi prin implinirile ce le-a generat.

I: Anul 2007 abia s-a incheiat. Mentorul dumneavoastra spiritual, prin opera sa, v-a deschis dorinta de abordare a cailor cunoasterii Indiei. In ce fel ati inteles sa ii sarbatoriti amintirea?
R: La Sydney, in luna martie 2007, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade, am publicat prima parte a volumului IUBIRE IN INDIA. Momentul, prin data sa de „nastere”, a fost ales cu grijă de mine, deoarece am vrut sa dedic aceasta proza romantica memoriei lui Mircea Eliade, sa fie un volum omagial. Cu acest gest am dorit să reimprospatez amintirea celor care l-au apreciat pe marele erudit, recunoscut si ca o personalitate literară de talie mondială. Tot în martie 2007 am sosit în Romania, propunandu-mi sa-mi inchin timpul, ce mai era pana la sfarsitul anului, evocarii memoriei marelui carturar. Alaturi de Editura Flori Spirituale din Deva am publicat cateva carti beletristice in limba romana: Iubire in India (12 capitole in doua parti separate), India puterilor magice, India nemuritoare, Jivanmukti: Calea eliberarii spirituale in viata, Spirit si iubire in India si Yoghinii Indiei. Ele formeaza acum Colectia omagiala Mircea Eliade 2007.

Sunt cartile ce vi le recomand cu caldura. Sunt deosebite si corespund intocmai sintagmei introdusa de cafeneaua.com: te provoaca sa gandesti.
Ileana Speranta Baciu

. Cuvinte ce odată rostite, devin vorbe. Pentru ea si oamenii locului cuvântul/ vorba, avea putere magica. Spunea adesea sa nu ne jucam in viata cu vorbele. Sa invatam a ne teme de putere lor.

Frumos text,mi-a adus aminte de invatatoarea mea o chema Eliza,era tot asa sfatosa si ne indragea.
Pe una din fetele mele o cheama la fel ,in amintirea ei .

hai sa ne lamurim, fiindca uite, eu am timp de elucubratii.
N-o sa citez nici eu din ce-au zis altii mai inteligenti decat mine ci ma voi multumi doar sa sintetizez, dupa limitata mea putere de intelegere. si, tot dupa puterile mele, sa gandesc, ceea ce te invit si pe tine sa faci, daca nu cer prea mult.
deci, sa o luam sistematic.
1) afirmi raspicat: "iubim cu creierul.
bun, sa admitem. "iubirea nu este produs al starilor mentale ci stare mentala insasi", zici pe alta conferinta. care stari (fenomene) mentale, dupa unii ganditori, nu se pot produce in spatiu, ci numai in timp, spre deosebire de fenomenele corporale, care se situeaza atat in spatiu, cat si in timp. pe axul manifestarii formelor de existenta, aceiasi ganditori situeaza timpul mai aproape de polul superior, calitativ (asa numit "al esentelor") decat spatiul, care, avand mai multe specificatii de natura cantitaviva, este inferior acestuia, insa superior materiei, situala la polul inferior (al formei,cantitativ).numita materie fiind potentialitatea manifestarii, pe cand esenta este actul in sine.

2)in continuarea comentariului tau, vii si afirmi ca fenomenul mental numit iubire se manifesta intr-o zona anumita a creierului, deci intr-un corp, ceea ce inseamna insasi negarea lui ca proces mental, deci apartinand subtilului, deci imposibil de manifestat intr-un spatiu dat. ba mai bagi si niste feromoni in ecuatie, incarligand in chip delicios instinctul, care tine de fenomenele bazale, cu ceea ce tu insuti numesti "proces mental".
acum, as vrea si eu sa ma lamuresti asupra contradictiei acesteia, ca sa ma pot odihni in pace:
-este iubirea un fenomen mental, si atunci nu se poate manifesta intr-un spatiu dat?
-se manifesta iubirea intr-un spatiu dat(anume in acele zone ale creierului care secreta subsatntele pe care le pomeneai), si atunci nu mai este un fenomen subtil, mental?
si, daca iubirea este doar rezultanta unui cumul de secretii, care este posibilitatea ca acele secretii sa fie prezente in cantitate egala in corpul (creierul) a doi indivizi diferiti? si, in aceasta situatie, am avea de a face cu doua iubiri identice, adica cu doua reactii identice in fata unui fenomen similar?

dar sa lasam "speculatiile" la o parte si sa ne intoarcem la comentariul tau:
3)zone ale creierului, pline de substante (dopamina, feniletilamina, norepinefrina) se activeaza atunci cand ne gandim la o persoana care ne place (si ne place o persoana atunci cand regasim la ea trasaturi ce ne amintesc de imaginea unuia dintre parinti ori a unor persoane reprezentative sau trasaturi pe care le avem noi insine, basca trasaturi care, in subconstient, completeaza ceea ce avem senzatia ca am pierdut de-a lungul timpului. La asta se adauga o reusita combinatie de feromoni)

cum explicam, atunci, iubirea aparuta intre persoane ce apartin unor rase diferite, unor culturi diferite, unor generatii diferite? sau subconstientul ne dicteaza ca, de-a lungul timpului, am pierdut ochii oblici asiaticilor, de pilda, sau parul des si crtet al populatiti afro?

- cu trecerea timpului respectivele regiuni din creier devin din ce in ce mai putin receptive, iar in etapele tarzii ale unei relatii, la vederea persoanei iubite, zonele din creier care se activeaza sunt cele unde stocate informatiile si sunt luate deciziile

ce intelegi "prin etapele tarzii ale relatiei"? pentru unii, tarziul asta poate fi dupa o luna; pentru altii, dupa un an; pentru altii, dupa 70 de ani. cum explici variatiile astea de durata, varate de-a valma in vaga notiune de "etapa tarzie"?
si sa intelegem ca, in vreme ce iubim,"zonele unde sunt stocate informatiile si sunt luate deciziile" sunt inactive? ca, pe toata perioada aceea, suntem, din punct de vedere volitiv, cognitiv si creativ, niste legume? te-ar contrazice cam toata istoria, dar mai stii? poate ca si istoria isi va pleca fruntea in fata acestor "evidente" trambitate cu sonoritatea goarnei regimentului...

inca nu mi-ai raspuns la intrebarea de pe conferinta cealalata: cum e cu sumele acelea de idei si sentimente? sunt sau nu sunt divizibile? si, daca sunt divizibile, ce ne facem? ne trezim cu mai multe spirite si cu mai multe suflete?

astept cu nerabdare, ignoranta cum sunt, niste raspunsuri care sa ma scoata din coltul meu obscurantist.
in incheiere, nu pot decat sa-mi exprim regretul ca "povestea asta cu inima" iti face rau. ai grija, raul asta poate declansa cine stie ce secretii...de factura biliara, de data asta.

P.S.Dar cum naiba ar suna sa-i spui iubitei: “Te iubesc din tot creierul meu”? Naspa.
de ce, domnule, sa sune naspa daca asta este REALITATEA? sau preferi, totusi, cealalta exprimare metaforica, care iti intoarce stomacul pe dos, asa...ca o concesie facuta sarmanilor "menestreli ai lumii"...niste ratati si ei, sarmanii?

din surse live, pentru evrei schimbarea numelui de catre rabin are puteri magice. de exemplu, daca treci printr-o perioada mai "ghinionista" nu ai decat sa-ti schimbi numele si esti ca nou.

apoi apropo de sexul copilului sau al viitorilor copii. se mai face o treaba cu verigheta agatata de o ata, adusa deasupra palmei. daca e fata, verigheta se va roti, daca e baiat se va balansa.

Puterea magică a apei sfinţite?
Dar ce are magia cu sfinţenia?

Legat de cimitire; vizitez destul de des şi dacă mă uit la mormintele noi, văd că, mai nou media este între 50-56 ani. Mai ales la bărbaţi. Şi nu cred că toţi se tratează cu apă sfinţită..

Puterea magica a cuvintelor:)