comentarii

"opusul lui s-au veselit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Raspunsuri pt toti - de gabi la: 23/10/2003 17:26:11
(la: Viata gay...romaneasca!)
Mi se pare mie, sau Sorin ofera mai jos o analiza de bun simt?

Atat credinciosul cat si ateul, atat omul de stiinta cat si gospodina care incearca sa-si creasca copilul in sensul si nu impotriva naturii, cred ca pot gasi argumente valide in pledoaria lui Sorin pentru marginalizarea acestui fenomen, pe cat posibil, asa cum a fost cazul in (aproape) toate societatile umane dintotdeauna, pana foarte recent.

Atentie, am zis marginalizare, nu ignorare sau pedepsire. Zic: cercetare stiintifica in vederea intelegerii fenomenului (bolii) spre a-l putea candva eradica prin vindecare, nu prin persecutie.

Dar zic de-asemenea ca exagerarea in extrema opusa ("mandria de-a fi gay") este periculoasa prin consecinte si prin ceea ce ascunde - si anume "denial" (complacere in refuzul acceptarii si infruntarii realitatii), compromitand astfel orice incercare de revenire la "normal". Asemenea "mandriei de-a fi obez", de exemplu...Sunt convins ca atat homosexualii cat si obezii se vor lipsi bucurosi de "mandria" lor, atunci cand va exista un remediu pentru problema lor. Caci este o problema, si nu o "alta fatzeta a normalitatii".

Incheind pe o nota mai vesela, era un banc care zicea: "stiind ca homosexualii nu se pot reproduce, neputand deci avea copii, atunci cum se face ca sunt din ce in ce mai multi?". (Coluche)
"Putain, on nous dit qu'i's' reproduissent pas, et pourtant y'en a de plus en plus, merde!"
Repet, era un banc...n-are rost sa-l analizam stiintific..e doar un banc! (:
#2007 (raspuns la: #1803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
socova vesela - de Drina la: 06/01/2004 18:35:24
(la: Urare de an nou... mai speciala!)
Sorcova, vesela, sa traiti sa-n batriniti.
Ca un mar, ca un par, cda un fir de trandafir,
tare ca piatra, tare ca sageata, tare ca fierul,
tare ca otelul, la anul si la multi ani, dati-ne si noua
baniiiiiiiiiiiiiii
Intrebare despre filmul "Ce lume vesela..." - de Dragos Bora la: 13/03/2004 00:48:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Avind in vedere antecedentele dumneavoastra cinematografice, care, in ritmul actual vor deveni si penale, si faptul ca ati umblat (macar putin)
in "culisele" filmului "Ce lume vesela...", ne-ati putea spune de ce este considerat (de unii) ca fiind "fascist" si "catastrofa"?
Multumiri!
Dragos Bora
#11943 (raspuns la: #11929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebare despre filmul "Ce lume vesela..." - de Dinu Lazar la: 14/03/2004 16:52:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am vazut si eu filmul asta acum, s-a dat la Romania International in seara aceasta.
Nici macar nu m-au trecut pe generic, ceea ce e o alta magarie a regizoarei.
Ma rog, ar fi al treizecilea film la care am facut cite ceva.
Filmul asta as putea sa-l compar cu un avion.
Ai o elice aparent buna, ai motoru` care pacane, ai tren de aterizare, tren de decolare, aripi, fuselaj, dar nu zboara nici daca se prabuseste.
Mi s-a parut un film extrem de slab, incredibil de slab, raportat la ceea ce am vazut eu la filmare, aproape de neinteles de slab. Catastrofa.
Dialoguri artificiale, stari aiurea, sunet de teatru la microfon, ce mai, incredibil.
Dar, eu am niste poze bunicele facute la filmare.
Ca sa vezi cit poate sa minta fotografia si sa falsifice realitatea.
Dar titlul e foarte bun; pe bune, ce lume vesela.
Filmul e din banii publici... nu stiu cite miliarde.
E o lume vesela...
#12035 (raspuns la: #12025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Normal ca fara poze..la ce ne - de (anonim) la: 15/09/2004 18:10:31
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Normal ca fara poze..la ce ne-ar trebui poze? Ne recunoatem noi acolo..unde o fi intilnirea aia.. Si apoi Dini darling, asta e toata smecheria, nu? Sa o vad pe Dini roshcatzica, miniona etc, etc..si sa fie total opusul imaginei din mintea mea...nu acolo va fi veselia?

Pisicutza, sigur ca intinirea e si pentru cei din Romania, ca poate intilnirea va fi in Romania..who knows. Eu propun Europa - Romania sau Franta, sau..nu stiu. Si mai propun luna Iulie. Dar in acelasi timp cred ca as putea sa aranjez programul in functie de ce decide marea majoritate.

So, asteptam episoadele urmatoare..:-)

Ivy ..in asteptare :-)
#22379 (raspuns la: #22363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai Romane, fi vesel dar nu mincinos! - de Anon Imus la: 09/01/2005 21:42:36
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Se spune ca minciuna are picioare scurte. Sa vedeti cum cum l-am prins pe Romanul Vesel cu mnciuna:

El afirma cu mare aplomb ca
>>>Donald Rumsfeld este unul dintre cei mai mari magnati ai industriei de armament din USA.<<<

Si pe urma se apuca sa spuna ca Rumsfeld are interesul sa starneasca razboaie. Apoi il lauda si pe Jimmy Carter care a fost cel mai ineficient presedinte din toata istoria Statelor Unite. Se leaga apoi si de Paul Wolfowitz, de Geoge Bush, de Collin Power si de Condoleeza Rice.
Se cuvin cateva precizari:

1. Donald Rumsfeld a fost pilot de jet si instructor de zbor cu grad de Capitan
2. A fost ambasador al USA la ONU
3. A fost Congressman
4. A fost CEO la doua companii Fortune 500
5. Este absolvent al Princeton University (1954)
6. In 1957 vine la Washington si lucreaza ca administrative assistant al unui anumit Congressman
7. Cand a implinit 30 ani a fost ales el insusi Congressman din partea Statului Illinois. A fost reales de 3 ori.
8. Din 1977 pana in 1985 il gasim ca CEO, President si Chairman la G.D. Searle & Co., o companie de produse farmaceutice. A avut mare succes in acest business
9. In 1990 pana in 1993 (deci foarte recent!) il gasim la General Instruments Corporation ca sef al Departamentului de Broadband Transmission.
10. Chiar inainte de a fi chemat ca actual Secretary of Defense, Mr. Rumsfeld a fost CEO la o alta companie mare de medicamente Gilead Scienses
11. In sectorul particular, Donald Rumsfeld a fost membru al Academiei Nationale de Administratie Publica si membru al Boardului de Trustees la Gerald Ford Foundation, Hoover Institute de la Stanford University, National Parks Foundation si CEO la Eisenhower Exchange Fellowships, Inc.
12. In 1977 i s-a acodat cea mai inalta medalie civila Americana, Presidential Medal of Freedom. CULMEA ESTE CA ACEASTA DECORATIE I-A FOST DATA DE ....CARTER!

Nu, Rumsfeld nu este un magnat al industriei de armament. Nu stiu ce anume il face pe Romanul nostru Vesel sa spuna asta. Poate ca ura fata de Bush. El insa nu face dovada celor exprimate de el.

Si la urma urmei, chiar daca Mr. Rumsfeld ar avea (sa zicem) niste actiuni la o firma de arme, ce e rau in asta? Si eu am lucrat intr-o companie care executa niste produse pentru armata Americana si aveam si eu niste bani investiti acolo. E ceva rau in asta? Asta inseamna ca sunt un "magnat" al razboiului?

Sa ne spuna Romanul Vesel, unde a citit el ca Donald Rumsfeld este un mare magnat al industriei de armament? Ca eu nu stiu de asta nimic.
Altfel isi va pierde credibilitatea.

Anon

#33047 (raspuns la: #32964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
beti, mancati si va veseliti - de RSI la: 24/07/2005 00:08:05
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
beti, mancati si va veseliti ! bravo ! si la alti care sufera nu va ganditi ! ;))
Athos,pe unde i fost ca nu te-am zarit de multa vreme ? si ce bereca ai? eu tocmai "ling" o "budvar" de la mama ei din cehia ;)) nu "pishwasser" american super-publicitar !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#60905 (raspuns la: #60893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt vesel? - de doctors la: 05/09/2005 18:28:34
(la: Cunoasteti "eticheta" online?)
sunt vesel?
ce trebuie sa te-ntrebi inainte sa te-nsori :)) - de cico la: 13/09/2005 02:14:46
(la: "Academia Cafeavencu")
...
Înainte de a te căsătorii ar trebuie să îţi pui o groază de întrebări:

În primul rând: Vreau să mă căsătoresc?
De unde ştiu că EU vreau asta?
Dacă nu vreau de ce nu vreau?
Dacă însă vreau, ce mă face atât de hotărât?
Vreau? Atunci când ar fi momentul potrivit?
Ştiu când, atunci cu cine?
De ce cu ea şi nu cu alta?
Ce are ea atât de special?
De ce poartă şosete gri în dimineţile de vineri şi de ce i-a ruginit cercelul? Etc.

...
---------------------------------------------
din textul "Omul nu face ce vrea... (Despre căsătorie)", de la http://www.cafeneaua.com/node/view/5821

Alte citeva bijuterii (din pacate ...premeditate) din acelasi text:

...în Paradis omul Adam era singur şi ... a început la un moment dat să se plictisească şi pentru a se destinde a început... să boteze din nou animalele, astfel după ce că leului i-a spus leu, mai târziu i-a zis şi lion, apoi şi lione, şi apoi se chinuia să ţină minte toate denumirile pe care le debitase.

Lui Dumnezeu a început să-i fie milă de Adam şi de plictiseala lui, şi de asemenea de bietele animale care nu mai ştiau cum le cheamă şi într-un final a făcut femeia şi a numito Eva. (Ca pe vecină-mea.)

Şi s-au veselit amândoi în Paradis, până când Eva a încălcat embargo-ul pe care Dumnezeu îl fixase, acela de a nu mânca nici Adam nici ea din pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Aici am o altă remarcă de făcut: pomul ăla nu creşte decât în Paradis, prin urmare nici unul din oamenii care trăiesc acum pe pământ nu au muşcat măcar, d-apăi mâncat, unul din fructele sale, prin urmare nici unul din oamenii de pe pământ nu cunosc diferenţa dintre bine şi rău.

Totuşi sunt câţiva care au mirosit aceste fructe, asta s-a întâmplat într-unul din somnurile lor fără vise, când s-au trezit erau deja sfinţi.

După ce au ciofloit bucăţica de cunoaştere Adam şi Eva au fost pedepsiţi cu izolarea diplomatică din partea lui Dumnezeu şi au fost izgoniţi din Paradis. Să ne mai amintim că a fost vina femeii?

Oamenii gândesc că TREBUIE să se căsătorească, de cele mai multe ori nu pornesc în meditaţia lor cu o alternativă ci cu o certitudine, ei ştiu încă de la primul „-Mama” pe care îl spun, că vor rosti acest cuvânt mai târziu în viaţă şi altcuiva decât mamei lor, şi nu întotdeuna vor fi veseli când îl vor spune...

Cea mai frecventă cale aleasă este cununia cu o persoană de sex opus asta pentru că foarte multor oameni le plac copiii...

În încheiere vă spun că vreau
să mă căsătoresc şi eu cândva...
dar... omul nu face ce vrea.
eu stiam "o zi vesel, zece tr - de Honey in the Sunshine la: 25/10/2005 22:55:15
(la: Sunteti optimisti sau pesimisti?)
eu stiam "o zi vesel, zece trist":)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#81444 (raspuns la: #81440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru toti "baietii veseli d - de RSI la: 30/10/2005 01:40:17
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Pentru toti "baietii veseli din Rio Frio"!
Cand Darwin a elaborat teoria evolutionista nu s-a bazat nici o secunda pe datarea cu C14 radioactiv !
Nici nu avea de unde sa stie ce-i aia ! Si teoria lui este singura care explica satisfacator pana acum evolutia vietii!
Va veni o teorie mai buna peste ceva vreme ? So be it ! Pana acum asta este cea mai potrivita si nu creationismul!
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#82854 (raspuns la: #82843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sexul opus ce altceva? :) - de rembrandt la: 09/11/2005 21:24:24
(la: ce cautati la o persoana de sex opus ?)

sexul opus
ce altceva?
:)

________
keep it simple
Stalactita este partea opusa - de Maria Palaria la: 16/11/2005 10:57:10
(la: joc)
Stalactita este partea opusa stalagmitei. Probabil o formatiune calcaroasa, incerc sa-mi reimprospatez amintirile, dar las pe altul care stie mai multe.

Ce este un rau necesar?
#87903 (raspuns la: #87742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o ultima incercare - de Cassandra la: 09/12/2005 23:47:41
(la: sa facem un film!)
Mai fac o incercare de a salva scenariul :)
Continuare la:
barmanul...#92663, de zaraza la Sat, 03/12/2005 - 22:11

e cea mai calma persoana din lume. in timp ce restul lumii traia flamenco-ul, el stergea pahare imperturbabil. poate mai vazuse scena de nenumarate ori, poate ii lipsea o gena. n-avem de unde sti.

e imbracat in pantaloni negri si camasa alba cu manecile suflecate. un barbat frumos, spre 40 de ani. n-are nici barba, nici mustata a la clark gable, ceea ce ii da un aer sportiv. nu se stie nimic despre el, decat ca-l cheama vasile tunaru (lumea ii spune dom' basil) si ca-si face treaba bine. multe femei il sorb din ochi, dar el nu le intoarce niciodata ocheadele.

domnul basil e un mister!



Intr-adevar, lui dom’ Basil ii lipsea o gena. Nu pentru ca ar fi anormal sa nu reactionezi la un spectacol adevarat de flamenco care intre noi fie vorba e adrenalina pura, dar pentru ca in realitate dom’ Basil nu apartinea acestei lumi...
Aterizase fara dificultati cu citeva luni in urma in locul indentificat prin 543αζ45678 a carui nume local era Padurea Mogosoaia. Nu facea decit sa indeplineasca ordinele superiorilor sai. Obiectivul vizitei sale era sa ia contact cu formele de viata din zona si fara sa atraga deloc atentia sa se puna la punct in timp record in privinta modului in care functioneaza si se gestioneaza o cafenea paminteana.

Consultind Catalogul de Corpuri Asimilabile, a decis sa se incorporeze in trupul defunctului Vasile Tunaru, individ complet incult dar plin de atractiv, decedat bietul in timpul actului sexual cu o reprezentanta a sexului opus, la frageda virsta de 40 de ani.
In scurt timp intrusul reusise sa se infiltreze intr-o cafenea importanta din Bucuresti, unde ajunsese sa domine arta servitului la bar si a spalarii paharelor. Inca nu domina insa arta intoarcerii ocheadelor pentru ca era complet absorbit in asimilarea secretelor mestesugului de barman, ceea ce-i dadea un aspect usor absent pe care cei lipsiti de notiuni bazice de psihologie umana il confundau cu starea de tristete.

In secret tinea un jurnal in care nota tot ceea ce invata, plus orice i se parea remarcabil in privinta vietii terestre si de barman. Pe furis, tocmai notase urmatoarele:

“Dintre toate fiintele care frecventeaza cafeneaua, cei numiti tigani par sa fie cei mai bine dotati fizic, sint mai agili, se misca si rotesc pe loc aparent fara efort, desi sint la fel de inteligenti ca restul. Ceilalti insa nu-i stimeaza prea tare desi se folosesc de acestia pentru a obtine starea de veselie, probabil dintr-o teama de a nu ajunge sa fie dominati numeric de acestia pentru ca potenta lor sexuala este net superioara.”

Femeile il placeau nespus, cu atit mai mult cu cit el nu prea le dadea atentie. Nu ii trezeau cel mai mic interes, cu exceptia celor care reuseau sa dea gata cite o sticla – doua de bautura intr-o singura seara, si a caror comportament devenea brusc demn de a fi consemnat in jurnal :

«Doamna Silica imi face cu ochiul sting apoi scoate pe gura un zgomot prelung similar celui pe care il produc animalele terestre din care se face sunca pe care o servesc la bar. Imi cere sa-i mai torn un pahar de C2H6O pe care pamintenii il denumesc vodka, petitie pe care o indeplinesc pe loc. Ea il bea dindu-si capul pe spate, ocazie cu care isi pierde putin echilibrul dar revine la pozitia erecta pentru a-mi cere indata sa-i mai torn unul. Cum nu reactionez imediat, isi scoate din sin un manunchi de bancnote pe care mi le arunca pe tejghea, in timp ce-mi zimbeste larg. Facind o analiza rapida a peliculei de pe dintii sai ajung la concluzia ca este formata din populatii de bacterii in care predomina specia 78θδ67 formatoare de colonii pufoase. Dupa ce-i torn inca unu’ incepe sa emita pe gura modulatii acustice din registrul 5134φ5889 (Du-ma acasa mai tramvai)“

Dom’ Basil spala de zor pahare cind remarca noua clienta asezata la bar, in pozitie stinghera. Analizeaza rapid situatia si trage concluzia: ranita din dragoste. O specie interesanta. Se decide sa o studieze indeaproape...



____________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Isaac Asimov
parisul vesel - de zaraza la: 18/01/2006 22:07:46
(la: Voi intrebati, voi raspundeti)
poate va mai amintiti desenul animat/musical cu pisicuta musette. romanii l-au tradus "parisul vesel", se dadea la tv acum vreo 20 de ani. as vrea foarte mult sa-l revad, insa nu stiu titlul in original, deci nu-l pot cauta. nici macar nu-mi mai amintesc in ce limba era (cred totusi ca engleza).

stie cineva cum se numea de fapt "parisul vesel"?

vesnic recunoscatoare daca imi spuneti,

zaraza

ps: nu, nu e vorba de "pisicile aristocrate" de disney!
DEX VESEL - de Yuki la: 07/07/2006 12:39:00
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
arhitect
> cineva care n-a fost destul de barbat ca sa devina inginer, dar nici destul de gay ca sa se faca designer vestimentar;
>
bancher
cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si apoi ti-o cere cand incepe sa ploua;
>
belladonna
in limba italiana - femeie frumoasa; in engleza, matraguna - un foarte bun exemplu de sinonime;
>
boy scout
un copil imbracat ca un tampit sub comanda unui tampit imbracat ca un copil;
>
consultant
cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta;
>
dans
frustrarea verticala a unei dorinte orizontale(asta e cea mai faina!!!)
>
diplomat
cineva care-ti spune sa te duci dracului intr-un fel care te face sa-ti incepi ziua cu dreptul;
>
dragoste
cuvant din 8 litere, 3 vocale, 5 consoane si 2 idioti;
>
durere de cap
metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei;
>
economist
un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri nu s-a intamplat azi;
>
fidelitate
o puternica mancarime cu interdictia de a te scarpina;
>
indiferenta
atitudine adoptata de o femeie catre un barbat care n-o intereseaza; interpretata de barbat ca 'se lasa greu';
>
intelectual
cineva capabil sa se gandeasca mai mult de 2 ore si la altceva decat la sex;
>
munca in echipa
posibilitatea de a da vina pe altii;
>
nevasta
femeia care te incanta o luna si te descanta toata viata;
>
nimfomana
termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei careia ii place mai mult sexul decat lui;
>
prieten
definitia unei persoane de sex opus care are acel 'Nu stiu-ce' care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea;
>
preot
cineva caruia toti ii spun 'parinte', in afara de copiii lui, care ii spun 'domnule';
>
programator
cineva care rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un fel pe care nu-l intelegi;
>
psiholog
cineva care se uita la oricine altcineva cand o femeie frumoasa intra in incapere;
>
statistician
cineva care e bun la cifre dar nu are pic de personalitate ca sa fie inginer;
>
usoara
termen aplicat oricarei femei care are aceeasi morala sexuala ca a unui barbat;
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pamela chicoti vesel şi îm - de zaraza la: 26/11/2006 01:58:43
(la: Mesaj de dincolo (fantasy))
Pamela chicoti vesel şi împinse uşor piatra deasupra cavoului. Scoase cheile din buzunarul sacoului de culoare închisă şi demară în viteză pe autostrada udă.

si-mi vine logic intrebarea: cavoul era fix langa iesirea de autorstrada? daca martin venise pe jos pana la cimitir, cu ce demarase pamela?

in rest, cam respingatoate imaginea cu schimbatul hainelor, mai ales ca n-am inteles de ce. de fapt, in general n-am inteles.

zaraza
"Balamucu vesel" inainte de editari... - de ducu13 la: 10/12/2006 02:22:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiam de textul din fotomagazin, insa e cu adevarat trist cat venin are acea fiinta care l-a scris...
In legatura cu faptul ca este permisa o astfel de exprimare trebuie sa remarc ca:
"Nota: Opiniile prezentate in aceste pagini apartin exclusiv autorilor.
'Fotomagazin.ro' si 'Revista Foto SRL' nu isi asuma nici o responsabilitate referitor la continutul acestora."
, fapt cu care sincer nu prea sunt de acord, asta neinsemnand ca aprob cenuzura,
pentru ca nu e vorba nicidecum de asa ceva, ci doar de bun simt... Cat priveste
"responsabilitatea", hai sa ne absolvim cu totii de orice responsabilitate si ajungem intradevar
la vorba domnului Dinu Lazar: "balamucul vesel".
#162418 (raspuns la: #162390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cuminte la: 04/07/2009 13:24:22
(la: extreme makeover - heart edition)
Da, ai dreptate, numai că mă refeream la tendinţa INCONŞTIENTĂ de a proiecta problemele nerezolvate din trecut în relaţiile actuale şi de a transforma în realitate toate "credinţele"-bagaj pe care le purtăm de-a lungul anilor.

De pildă, o doamnă care provine dintr-o familie în care tatăl său o lovea constant pe mamă, o să aibă credinţa subconştientă că toţi bărbaţii sunt agresivi, iresponsabili, duri, neimplicaţi, certăreţi etc.
Ea va încerca să-şi găsească un partener care să fie taman opusul modelului parental, dar pt că are aceste idei subconştiente va face totul pt ca gândurile sale în legătură cu violenţa bărbaţilor să devină o profeţie împlinită.
Chiar dacă omul de lângă ea nu are tendinţe belicoase, ea îl va împinge inconştient spre ceartă, irascibilitate, violenţă tocmai pt a-şi motiva credinţa.

Lucrurile acestea nu sunt făcute în planul conştient, nu-şi dă seama că de fapt ea e cea care imprimă un anumit traiect relaţiei sale deoarece nu şi-a rezolvat anumite probleme din trecut. Un model inconştient de frică va fi proiectat asupra relaţiei.

Chiar şi rutina de care pomeneai mai sus îşi poate avea rădăcini inconştiente în ceva din trecut. Teama de plictis, de banal, de repetitiv, de tărăganare poate fi oricând reactivată şi pusă pe seama partenerului de viaţă chiar dacă acesta este zglobiu, vesel, mereu suprinzător, nemonoton.

Dar lucrurile astea necesită o introspecţie şi o conştientizare, căci noi, de cele mai multe ori, reacţionăm prin robotisme învăţate din familie sau relaţiile anterioare, dar fără să ne dăm seama de acest fapt.
#458062 (raspuns la: #458052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...