comentarii

"portretul"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pt muma padurii - de cico la: 14/05/2005 21:14:58
(la: ...)
Ti-ai creat cumva o obsesie pe seama mea? Toate cele trei mesaje ale tale de pina acum la adresa mea (redate mai jos) aduc clar a "harassment", si-am ezitat sa raspund. Cum in ultimul te adresezi "partenerilor mei de discutie" (carora le multumesc pentru decenta raspunsurilor), incepe sa devina putin abuziv. Daca doresti, discut (si) cu tine cu cea mai mare placere, cauta insa sa faci o introducere mai abordabila, fara atac la persoana. Gluma-i gluma, dar nici chiar asa :)

mai cico
Inclin sa cred ca esti sub media de virsta a vizitatorilor, asa ca te scuz, De fapt unde sa pui intrebari, daca nu la cei cu mai multa experienta?-P
Eu personal n/am considerat ca daruiesc nimic cuiva, m/am scapat de ea ca de o tinichea atirnata de coada.


teo, esti sigura ca cico e barbat?:)
Se pare ca suferim un pic de imaturitate daca mai combatem mult cu virginitatea lui cico ;)


pt partenii de discutie a lu' cico
chiar incep sa/mi pun serios intrebarea: cico nu e cumva femeie?.. apropos de nick/uri.. "cico" e destul de impersonal, nu? sau cine stie.. poate ca onul nu e inca hotarit..:)


ps vezi ca unul din colegii tai veterani pe forum din macho-macho nu m-a scos. Interesant ce portret-robot va grabiti sa-mi faceti : cico, "femeia cu mustata" :))) Si toate astea pe un forum despre maturitate! :))

pps si mie-mi place Pink Floyd
#48945 (raspuns la: #48581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce ascult acum ?Chestii foart - de Honey in the Sunshine la: 21/05/2005 22:53:22
(la: Ce ascultati?)
Ce ascult acum ?Chestii foarte variate.. numitorul lor comun e ca sunt spre partea soft, muzica ambientala, muzica de chill-out. That is : acid jazz (Jazzanova, Quantic, Tobin), trip-hop (Portishead, Poe, Mono, Aphex twin), goa (Deedrah, Hallucinogen, Future Sound of London)... in general muzica electronica cu influente clasice.
Mai ascult muzica clasica, opera, jazz curat si chansons.In perioade active mi se intampla sa ma trezesc si pe partea hardcore si sa ma bag la niste "electroshocuri" de rave (Prodigy, Dune), electro-punk (Ravers on Dope) si chiar Soulfly.

Si daca tot vrei sa-mi faci portretul robot iti dau si o lista de songs poate le asculti si iti dai cu parerea:

Portishead- Glory Box, Nobody Loves Me
Mono-Silicone, Life in Mono
Jazzanova-Bohemian Sunset
Quantic- Time is the Enemy
Nikkfurie-The a la menthe
Aphex Twin-Iz Us, Autumn Acid
Poe-Haunted, Wild
Prodigy-Spitfire
Amon Tobin-Nightlife, Switch

si...ooh :) nu vreau sa te coplesesc.. o sa ceri tu lamuriri daca vrei :)

P.S.: daca tot ti-am explicat ce-mi place... astept si sugestii din partea ta ca de mult nu m-a mai surprins nimic ..

Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
vladutz - de Horia D la: 23/05/2005 15:39:18
(la: Unul nou)
fa-mi te rog portretul unui "roman adevarat"! Sunt tare curios sa stiu cum arata; nu de alta, dar vreau sa-l recunosc imediat cand il vad pe strada.
Si nu de putine ori mi-a fost dat sa aud prin aeropoarte "f#t#-tzi mama ta de c#rva, ca acu' iti trag una in gura":))
Daca asta este standardul tau pentru un "roman adevarat", atunci eu renunt la a fi roman:))))))
Chiar nu poti intelege ca unii dintre noi am plecat cu decenii in urma, nu prea avem cu cine vorbi romaneste, si face tare bine la suflet cand mai schimbi o vorba in limba natala. Nu stiu cum e cu altii, dar cand am intrat in cafenea, romana mea era putin deficitara, dar acum, dupa aproape doi ani de "trancanit", mi-am adus aminte de o gramada de cuvinte. Stiu ca nu poti intelege, doar vorba aia, esti roman adevarat!:))
Doru Davidovici - poetul - de Fata Morgana la: 27/05/2005 14:18:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dezminţire la mit

Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit pretutindeni
Întoarcerea mea,
uciderea peţitorilor,

Simplu mit
Din care Homer şi editorii trag profit.
Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit printre pietrele arse
Sirenele
Circe
Penelopa
Sunt farse
Născocite de un orb zdrenţăros
Pentru un happy-end fermecător şi duios.
Nu-mi voi revedea niciodată patria
soţia
fiul
câinele
Arcul, patul din trunchi de măslin, ogoarele, turmele
Itaca stâncoasă şi marea albastră - căci asta mi-e voia,
Risipit
- adunat între ziduri surpate,
Ulise rămâne la Troia!
Aţi vrut să îmi luaţi spada şi coiful
Şi scutul zgâriat şi lovit
În cărţile voastre Ulise-i un biet rătăcit
Mă reneg pentru un plug
Simbol de taur castrat care trage la jug
Nici acum nu-nţelegeţi -
E atâta de greu?!
Că Ulise e Troia, şi că Troia sunt eu...

......................................................................

De patru milenii amestec cu spada mortarul pe plajă
Cioplesc lespezi
ridic ziduri
Înălţându-mi în marmură voia.
De patru milenii
Ulise ridică
O nouă cetate la Troia...


DE CE?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă: "sa mă credeţi pe cuvânt?"

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frică?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile în ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mamă?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plini de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează
Şi arde, ce se întâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?



Pe o piatră încălzită de soare

Mai bine aşează-te strâmb pe o piatră încălzită de soare
Şi judecă-mă drept.
Nu încerca să fii prea înţelept
Mai bine decât binele, binelui strică
Şi orice lucru judecat în pripă
Se-ntoarce împotrivă-ţi.

Eşti încă prea crud să ştii ce e de ştiut,
Ce se întâmplă, şi cum se întâmplă,
Apa din alţii cât e de adâncă
Vârtejul nebun cât e de nebun
Cum vine pârjolul, cum lasă doar scrum,
Cum trebuie din scrum să renaşti, pocăit
Şi iar te întorci de unde ai pornit
Când trebuie să uiţi, sau să-ţi aminteşti
Când trebuie să ierţi, sau să pedepseşti
Trecând peste tine.
Când singur râmâi, până unde să ajungi
Când spui ce ai de spus, sau când praf să arunci
În ochi de prieten, de părinţi, de soţie -
Ce ţii pentru tine, ce alţii să ştie
Ce-i bun şi ce-i rău, eterna problemă.
Să poţi rezolva savanta dilemă
În care,
Prin legile firii, atât de încurcate,
Pe rând şi deodată, cu toţii au dreptate.

Cu omul din tine, pustiit, fărâmat
Să poţi să te scoli de nimic rezemat,
Doar de omul din tine - care încă rezistă.
Să poţi să prefaci în surâs ziua tristă
Să treci marea-not, chiar de nu ştii să-noţi
Când pleci, să nu laşi doar urme de roţi.

...Şi eu aş vrea să fiu turnat
În bronzul tare şi durabil
Ce corespunde admirabil
Solidului portret de tată
Din mintea ta întortocheată...

......................................................................

Hai, dă-te jos de pe piatră...
"Asa ca in loc sa se nasca o...... - de Dinu Lazar la: 31/05/2005 23:54:39
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
o discutie asemanatoare aveti si aici diferenta facand-o subiectul si actorii dar are legatura tot cu prostitutia din fotografia romaneasca"

Asta e natia, stimate domnule Narcis.
Acum e greu de gasit vinovatii fundamentali, dar... akolo sha in Ro pe unde se mai invatza fotografie, la facultatili de arte, la iateceuri si unateceuri, la unde o mai fi... la jurnalisme, ma rog... dallesuri, case de cultura... ii invata cineva pe studenti cum sa faca o factura, cum sa faca o oferta de pret, ce e aia cost of doing business, cu ce se maninca meseria de fotograf, sau o notiune cit de mica, cit un quark, o juma de atom de informatie contabila sau economica?
Asa ca ce sa mai zicem. Asta este.

Dar ce parere ati avea daca ati afla ca noaptea unii fura masini si fac taximetrie cu ele pe gratis, ca le place sa conduca si nu le pasa de bani?

Si totusi asta se intimpla in fotografia romaneasca constant...

Vina cred eu, cea fundamentala, este a fotografilor, cum am mai spus.

Socul vietii mele l-am avut saptamina trecuta... am facut niste fotografii, ceea ce s-ar numi corporate, portret de director de firma multinationala... omul, aproape miliardar in dolari... si ma duc eu cu doua sute de chile de blituri, umbrele, girafe, softboxuri, fundal gonflabil, trepied si aparat, obiectiv de portret, ce mai; o uzina de facut portrete... si din vorba in vorba - lucrarea o comandase un mare trust de presa american, nu el - vine vorba cit l-ar costa si pe el o poza... si-i zic o suma si el sa cada pe spate, da de ce e asa de mult, ca a vazut ca o poza costa la minilab zece mii de lei... asa ca cu cine sa discuti...

In ochii multora, diferenta intre un instalator care desfunda closete si un fotograf e minora, ba, instalatorul e mult mai pretios.

Asa ca daca nu apare rapid o clasa dimbovitzeana de profesionisti in ale imaginii care sa se zbata pentru o pozitie sociala, care sa explice, sa se coaguleze, sa se razboiasca pentru formarea unei bresle viabile, fotograful o sa fie il grande futadore cu cercel cu care ne obisnuiesc tembeliziunile sau paparatzu` cu blitzul in dinti, ori amatoru fraier mindru ca il baga cineva in seama; si nu un profesionist al unei bresle; si astfel unii isi vor lua mertzane si viloaie cu zecile din munca cu fraieritul fotografilor pe la agentii, firme, realizatori de jocuri video si trusturi de presa si tipografii, si alte locuri unde se mai folosesc imagini.

Cum mai ziceam, daca cei care cistiga un banut din fotografie, fie ei amatori ori pro, ar plati darile normale, impozitele, ceaseul, teveaul, ar lucra cu scule amortizabile si cu computere cu softuri cu licenta, alta ar fi, probabil, situatia; dar deocamdata suntem la faza de jmanglit noaptea masini si de neplatit benzina si darile si de plimbat de placere si de facut taximetrie pentru o berica.

Care va sa zica, fotografia e o hotie si o ciubuceala.

Oare le pasa celor care predau fotografie in Ro de ce se intimpla?

Sau ii pasa cuiva?
#52555 (raspuns la: #52550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lostone - de zaraza la: 02/06/2005 00:29:21
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
daca tot dam toti sfaturi, hai sa zic si eu unul: gaseste-ti un scop in viata! nimic nu inlocuieste depresia mai bine ca lupta pentru trofeul ravnit. inteleg ca nu prea stii ce e cu tine, ce vrei si incotro te indrepti. ia o saptamana de gandire, si intreaba-te foarte sincer ce ti-ar placea sa faci, cine ti-ar placea sa fii. stabileste-ti portretul in care te-ai placea tu insati. si odata ce l-ai stabilit, incepe sa-l realizezi. pas cu pas.

salutari,

zaraza
Jurnalul National - 12 ani; & Bumbutz, sau invers - de Dinu Lazar la: 21/06/2005 08:31:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ieri a fost vernisajul expozitiei de fotografii realizate de Bumbutz; imagini foarte bine facute si printate excelent, o organizare grozava, fotografi cit cuprinde, si mai asa si mai asa, dintre care unul chiar foarte, care poate pune fara nici o jena amprente apasate cu furie cu deshtu mare pe lentilele frontale ale aparatelor foto ale celor pe care ii uraste.
S-au facut poze si lumea s-a simtit bine; citiva care s-au retras apoi de la vernisaj la o cafea au primit prin intermediul domnului editor foto de la Jurnalul National, domnul Molovata, caruia ii multumim, o invitatie in grup la agapa ziarului JN organizata la Clubul Diplomatic din Bucuresti; cum plantatorul de amprente avea treaba si o tulise, am mers cu placere citiva amatori de fotografie la serbarea cu pricina.
Pe drum pina la si acolo ne-am injurat desigur de zor fiecare in gind ca nu aveam sculele care trebuiau sau nu aveam cu ce sa facem ceva mai acatarii, pentru ca cu o asa ocazie te intilnesti mai rar.
La serbare, foarte interesanta atmosfera; se vedea cit de colo ca domnii Voiculescu & Tuca organizasera totul profesional si milimetric; si am vazut de la cinshpe centimetri vedetele zilei, si a venit o parte a florii politichiei si clasei barosanilor cu metzane cu paishpe cilindri si hummeruri si sarantocii, cu banale gipane.
La serbare, fotografi cu miile; azi m-am uitat in presa, nu am vazut aproape nici o imagine; de ce se mai fac poze, nu pot pricepe, ca arhiva e alta mincare de peste, si aceste imagini evident spun mai multe acum decit miine.
Am facut si eu citeva imagini pe care le vedeti la www.fotografu.ro/200605; la aceste imagini ar trebui desigur un sir de explicatii mondene, cine cu cine da si cine cu cine nu, cum a venit spasit scafandrul la comandant care i-a zis ca nu are timp, cum statea jurnalista rapita linga seful celulei de criza care nu i-a aruncat nici o privire, cum cutare personaj se crede asa de sus ca nu mai da buna ziua uitind saptaminile petrecute in tinerete pe acelasi cearceaf la BTT Costinesti, cum fotografii faceau de zor portrete dar nu fotoreportaje, ca tot nu are nimeni ce sa faca cu asa ceva, cum stateau falsii amici de vorba sa vada cine intra la plecaciuni in dreapta si cine in stinga, cum se nimeresc alti amici si se aseaza spate in spate ca sa nu existe probleme, cum politica te face sa te uiti cine cu cine maninca o maslina sau o sarma, si tot asa, ca doar suntem un neam vesel, petrecaret, si la astfel de chestii de fapt se pune tzara la cale.
Deci, avem o cale. Adica unii au o cale si noi avem niste poze sa ne amintim ca ne-am simtit bine, pentru care ii multumim din nou domnului Molovata, pe care il rugam sa nu se supere cind ne mai luam de fotografii JN, ca zice si la catastif, critica e rupta din rai.
Ma rog, raiul fotografilor nu exista inca pe aici, da-l facem, incet incet.
#55771 (raspuns la: #55742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Proiect de investigare a fotografiei. Experiment" - de Dinu Lazar la: 23/06/2005 07:45:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Experimentul consta in expunerea unui numar de 20 de filme alb-negru cu
aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu
sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului
necunoscute pe toata durata... ... ..."

O tema foarte interesanta si o exelenta idee pentru licentza in fotografie.

Dupa examen artistul respectiv va dori sa se numeasca fotograf cu acte si studii superioare, absolvent al unei prestigioase academii de arta, si, dorind sa cistige si el o piine, va merge pe la agentii sa ceara de lucru; sa zicem ca va prinde o comanda pentru Bloomberg sa faca poze intr-o otzelarie; si acolo va pune obiectivul invers pe aparat, ca e mai interesant, si va face portrete cu stenopa sau va face instantaneee cu trei secunde timp de expunere, ca e mai hartistic; sau va lua din blitz doua sirme sa le tina subiectul in dintzi si cind va declansa, subiectul va fi iluminat pe interior de scurta electrocutare si va beli ochii cit cepele; asta da, arta profunda a momentului si portretul definitiv.

Numai ca aia de la Bloomberg o sa creada ca pe aici in afara de chefereu intrara in greva si sanatoriile si scapara ceva artisti in halatzel albastru pe afara.

Am luat exemplul cu marele trust englez, pentru ca am vazut de curind un reportaj foarte acceptabil facut de cineva cu chemare evidenta catre imagine, dar acum vad, ca nea George e, raportat la artistul cu reglajele necunoscute, un om fara imaginatie; trebuia ca la otzelarie acolo in loc sa faca imagini cit mai bune tehnic, folosibile prin presa mondiala, sa fie si el mai artist si sa, care va sa zica: "expuna un numar de 20 de filme alb-negru cu aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului necunoscute pe toata durata..."
Ar fi intrat in istorie... asa din pacate nu poate decit sa mai incerce.

Pe urma trebuie dat si doctoratul; iata citeva teme posibile pentru doctoratul in fotografie la Academia de Arta:

- se jmanglesc niste negative de la fostul loc de munca, adica fosta redactie a revistei Arta, si se maresc integral pozele, fara nici un decupaj, inclusiv zimtii filmului sau marginea exterioara cu numere a filmului; se pune pe o aceeasi suprafata imaginea folosita in revista, bine compusa si etalonata, si imaginea negativului in intregime, fara compozitie si cu toate zoaiele de pe margine; adica, uite cum securitatea ceausista controla arta si ce conotatii se pot extrage din asta, ce timpiti erau fotografii inainte si ce destepti sunt acu.
Sigur, a fost un curent artistic cu chestia asta in Ro, dar doctorat nu am vazut, sau nu stiu eu; ar fi interesant de dezvoltat tema.

- alta tema de doctorat in imagine care mi-ar place foarte mult: se ia palma unei miini si se tine vertical; cu cealalta mina se face o gaurica mica stringind degetul mare si cel aratator; si se proiecteaza imaginea stenopei cu adevarat digitale, fiind creata de degetele care este, pe palma; prin varierea distantei fecale, asta, focale voiam sa zic, se obtin imagini digitale pure, si se constituie un manifest al adevaratei arte digitale care invinge minciuna creata de lentila si de orice alt captor digital, palma fiind mai buna, exercitiul palmar fiind verificat de istorie inca de pe vremea dacilor cu bune rezultate, uneori chiar erotice. Eroice, am vrut sa spun.

Invit cafegii sa dea si ei aici alte teme de licenta si doctorat, ca sa aiba studentii idei sa creeze care este.
#56203 (raspuns la: #56169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maan, Gigi, Don - de RSI la: 23/06/2005 10:30:45
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Ma luati si pe mine partener la afacere? Localurile care ofera peste obisnuitele mancaruri/bauturi si o anumita atmosfera au succes. Cunosc la Nicosia un pub irlandez de genul acesta. Puburi irlandeze sunt pe toate drumurile. Ce il face pe acesta deosebit ? In afara de calitatea ireprosabila a produselor-conceptia. Proprietarul a studiat arhitectura, cu specialitatea decoratiunii interioare. A achizitionat mobila veche, obiecte de la inceputul sec XX -carti, masina de scris, viori, cimpoi etc Pe pereti sunt portretele marilor scriitori irlandezi: Oscar Wilde, Jonathan Swift, Sean O'Casey, George Bernard Shaw etc. Deasemeni, postere cu citate din operele lor, sau expresii populare irlandeze. Preturile nu sunt de loc "populare" dar asta permite o filtrare a clientelei.

RSI-visand la un Guiness ;))
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

#56223 (raspuns la: #56216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alt raspuns la ....Fumu' teverist - de Dinu Lazar la: 05/07/2005 20:18:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred ca da, acesta este domnul cu pricina.
Si eu am dat un search acum cu numele domniei sale si nu a iesit nimic, nu are nici o fotografie nicaieri pe web, nu are sit, nu are nici o referinta, nimic, nici o prezentza.
La urma urmei, de ce nu?
Nu e Internetul alfa si omega, la urma urmei.
Da, numele Bogdan Petru era, acum imi aduc aminte; dar nu spunea nimeni acolo ca e fotograful, aparea numele lui sub un portret filmat si atit.
#58107 (raspuns la: #58093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
Mario - de cico la: 15/07/2005 09:10:11
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Te amuzi bine :))), dar cine ride la urma...

Mario: Traim intr-o lume traumatizata de comunism.

A ramas prostia, comunismul s-a dus de-acum 15 ani :)

Mario: Vezi bine ca si altii leaga evolutionismul de "secretarul de partid" :))).

La http://www.cafeneaua.com/title/Portretul+unui+troll ai "Portretul unui troll". Citez : "Ca orice dependent, pentru a-si obtine doza de care e lipsit, isi scoate armele. Injuriile. Balacareala. Stereotipurile stupide ca: "securistilor!", "legionarilor!", "jidanilor!', "comunistilor!""

Mario: Stim noi ca in realitate legatura nu este chiar asa de intima, dar vezi...oamenii percep in acest fel teoria si o leaga numaidecat cu comunismul.

Nu toti, doar imbecilii :). Cind evolutionismul e predat de zeci de ani in mai toate tarile (bun, poate cu exceptia Iran-ului ;)). Aceiasi imbecili isi inchipuie ca, daca religia era interzisa in comunism si se preda evolutionismul, acum ar trebui musai sa se inverseze lucrurile. Ba mai sint unii (desigur imbecili ai imbecililor) care sustin ca preotii ar trebui de-acum sa conduca societatea (ca inainte au fost "asupriti"). Eu pun problema mai simplu : de ce nu cer astia o viza de imigrare in Iran?

La #55412 scriam : Si matematica, fizica, filozofia etc contin puzderie de elemente de "rea credinta". Si ele erau predate (si) pe vremea comunistilor. Cu ce se continua epurarea? Ii scoatem si pe-Aristotel, Platon si alti "pagini" din manuale? Scoatem materiile cu totul? Luam la rind toti scriitori, si care-a fost ateu, jos cu el?!

Ce zici, Mario?

Mario: Poate mai degraba cei cam de varsta mea care au prins mai mult din rahatul societatii socialiste mmmuuulltilllateral-ddezvvoltate de gangavul Cizmar.

Vad. Se prinde rahatul asta de unii mama-mama. Face si coaja ;))

Mario: Deci, cum ii cu "secretarul de partid" :))))?

La http://www.cafeneaua.com/node/view/456 gasesti raspunsul in "Nu hraniti troll-ii" :))

Mario: Toate cele bune

Buna sa-ti fie inima :)
#59696 (raspuns la: #59522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca si cum ar avea vreo import - de aleena la: 21/07/2005 08:20:39
(la: Sindromul emigratiei si romanul.)
Ca si cum ar avea vreo importanta de ce nu vor romanii ( generalizari peste generalizari) sa emigreze... Chiar conteaza pentru cineva care nu i-a mai suportat in lasitatea, mediocritatea si meschinaria lor jalnica? Personal, nu ma simt frustrata decat prin prisma portretelor pe care nu si le-au comandat. In rest, mult succes - o spun cu toata sinceritatea - celor care (chiar) au gasit in alta parte ceea ce realmente nu prea mai este usor de gasit aici - si nu ma refer (doar) la satisfactiile profesionale (implicit, materiale). Ca sa inchei pe un ton optimist, cand nu ai ce manca, sunt buni si strugurii acri! :)

Numai bine, Nasi!

nunta... - de Florin Constantinescu la: 30/07/2005 10:24:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Da domnule Lazar, dar vedeti dumneavoastra, in partea ailanta, pin Ioropa sau pe la amaratii aia de americani, australopiteci sau canadieni, fotografia de nunta - ca domeniu fotografic - este tratata la fel ca oricare alt domeniu artistic in care activeaza fotografia. Nu e nici o deosebire intre calitatea artistica a fotografiei de peisaj, abstract, portret, glamour, nud etc si fotografia de nunta. Singura chestie este ca numarul celor specializati in acest domeniu este, probabil, ceva mai mic decat a celorlalti. Sau pur si simplu noi fotografii romani, sarim peste site-urile care prezinta asa ceva.
Cred ca e o chestie psihologica. Probabil scarbiti de macelul vulgar care este practicat de fotografii de nunta din Romania, sarim automat peste aceasta categorie cand vedem pe net ceva in domeniul asta.
Pretenul asta australian al dvs. face pur si simplu arta fotografica. Acolo probabil iti ia clientul glanda daca te duci cu 350 de fotografii facute ca la noi.
Iar legat de chestia cu fotografii din Ioropa...nu stiu daca o sa-i mature pe localnici.
Este o problema de cultura...cultura privitorului, a clientului.
Va dau un exemplu. Am vreo 2 prieteni care se ocupa cu asa ceva. Si incerca din rasputeri sa vanda arta foto, chiar daca e vorba de un subiect ca acesta, nunta. Le este imposibil. Au facut fotografii care m-au uimit. Superbe. Ceva de vis. Nu au avut nici un succes.
Ba din contra, s-au izbit de comentarii de genul: "ba da' asta de ce e alb-negru" sau daca au folosit un softfocus pentru a da acel superflu..."ba da astea este neclare, ce dracu de poze e a estea? sau "iote ce intunecata e mireasa" sau "da pe mire de ce l-ai facut uitandu-se asa si nu l-ai facut sa sa vada si pantofii ca am dat pe ei o groaza de bani" etc. etc.
Si aici ne izbim de aceeasi problema, care e de fapt problema generala a fotografiei romanesti. Lipsa de cultura, de instruire intr-un domeniu artistic. Un ciumete nu va asculta niciodata Mozart. Pentru ca toata viata a ascultat manele. Si nu va cumpara niciodata un album de arta fotografica. Pentru ca toata viata a citit revista "Infractoarea mov". s.a.m.d.
#62455 (raspuns la: #62441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raportu' - de Vlad Mereuta la: 02/08/2005 08:55:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"de ce ziceti ca este o poveste?"



Defapt cand am folosit cuvantul "poveste" ma gandeam mai mult la text decat la imagini. Sunt si eu de aceeasi parere, si anume ca imaginile respective nu pot forma o poveste. Defapt o o serie de portrete, mai bune sau mai rele.


Faptul ca am precizat ca ele sunt realizate pe film e defapt un fel de a spune ca nu ai nevoie, in unele subiecte, de camere foto scumpe pentru a realiza ceva placut ochiului. Sunt tot mai des intalnite discutiile in care cei care nu isi permit un dSLR afirma ca e normal ca pozele celor cu un asemenea aparat sa iasa superioare fata de cele facute cu un aparat compact. E ca si cum daca la scoala de soferi conduci pe un Audi A6 o sa fii un sofer mai bun decat daca ai invatat pe Dacie. Exemple in care oameni cu aparate modeste au facut lucruri extraordinare sunt si vor exista intotdeauna.



Fisierul digital este rezultatul unei scanari mediocre realizate la singurul laborator foto acceptabil din orasul meu. Pozele alb negru au fost desaturate, in rest mare prelucrare nu e. Si nu zic ca nu e pentru ca nu imi face placere o prelucrare ci doar ca nu simteam nevoia sa modific ceva in acele imagini.


Lumina suplimentara ? Locatia a fost aleasa tocmai pentru lumina care o ofera. Un fel de studio natural. Blitzurile de studio si accesoriile sunt scumpe pentru un amator, asa ca trebuie sa ma adaptez la ce gasesc. Si locatia a oferit, in acel moment al zilei, o luma foarte buna pentru portrete cu multe zone aruncate in intuneric. Poate un reflector mi-ar fi fost de folos, in rest nu am simtit nevoia de altceva.
Reportaju' - de Dinu Lazar la: 03/08/2005 18:38:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"pana cand o sa exprim prin fotografii atata suferinta mai e drum lung"

Ei, stimate domn, aici ar fi un subiect de discutie.

Imaginile la care faceti referintza sunt fotografii - sper ca nu gresesc prea mult - profesionale. Si destinate unui scop; pentru a fi publicate.
Nimeni nu face imagini in conditii dramatice ca sa se stearga la fund cu ele.
Si aici apare problema; la ei, adica in lumea normala, exista o intreaga masinarie care face ca sa functioneze un fotograf profesional de stiri sau de razboi; la noi, luma asta nu e.
Adica acolo exista redactii serioase si in redactii ai cu cine sa vorbesti si cu cine sa te sfatuiesti si de cine sa fii injurat pe drept; unde nu e cazul - ca sunt multi fotografi liber profesionisti - exista agenti si agentii, care sunt pentru un fotograf ce e turnul de control pentru un avion de linie; ai grija ce faci, baga repede ca pentru trei pagini pe inalt, scoate un portret bun poate infigem o coperta, etc.
Exista si multi fotografi liber profesionisti chiar si fara agent sau agentie; dar in spatele lor de multe ori sunt paturi invizibile de cunoscatori, de oameni care apreciaza si decid.
Ce vreau eu sa spun... la noi nu exista decit, de regula, niste martzafoi pe post de editori de imagine sau de oameni de decizie, si de aceea editorialele mai ilustrate, pictorialele, fotografiile de presa, arata cum arata, adica foarte slab, raportat la ce se intimpla cu fotografia pe afara.
Deci ar fi niste chestii de discutat...
Cred ca pentru ca cineva sa exprime atita suferinta, cum ziceti Dvs, va trebuie un context; ei bine, acest context, factorul de rezonantza, elementul catalitic, nu prea exista la noi, sau eu nu il vad.
Din aceasta cauza, cred ca singura sansa pentru a mai salva ceva este crearea de mici grupuri de creatie, cum facurati cu Prime - dar unde e situl, unde e declaratia de intentie, programul estetic si unde sunt deja primele lucrari?
Pe urma, ar trebui abordate pietele si agentiile si agentii foto de afara; aici sunt slabe sanse sa se poata misca ceva si ratza e moarta in coteatza.
Dar, putem spera ca o sa fie bine; ce tare ma distrez cind ma gindeam prin anii `90 ca or sa vina trusturile de presa de afara, care or sa aiba nevoie de imagine de calitate, pe care or s-o plateasca, si agentiile se vor inghesui la fotografii romani, si tot asa.
Si uite unde suntem... ei venira, dar in consecintza, noi plecaram la capshunele.
Ca sa fiu scurt, revin cu un rezumat: ca sa exprimati mult sau tot prin fotografii, Dvs, eu, oricine, nu sunteti sau nu suntem suficienti.
Mai trebuie ceva, dar acest ceva, momenan, la noi, nu e, si daca e, nu stiu unde ar fi.
#63158 (raspuns la: #63101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre chat - de cico la: 06/08/2005 21:48:43
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Pacat ca unii ce se declara impotriva bisericutelor si-a divizarii inchid preferential ochii tocmai la episoadele concrete (unele jalnice) care-au dus spre acestea (sa nu intram in detalii, se stiu). Mi-a placut (sic!) si remarca eu sint prieten si cu unii, si cu altii, so nu mai trec pe aici ;))) Sau chestia cu "acasa" (Intruder, ai comentat tu bine, dar nu cred ca vei mai primi raspuns :( ).

Sa nu denaturam lucrurile : chat-ul acesta alternativ nu s-a nascut nicidecum din "orgoliile" celor ce l-au deschis. E tocmai contrariul, c-au evitat sa raspunda (cum ar fi fost poate cazul) unor excese in genul sedintelor de partid de altadata. Unicitatea era buna pe vremea partidului unic, conducatorului unic, gindirii unice... In orice democratie reala nu-i poti pune pe toti in aceeasi oala. Bine-ar fi ca oamenii sa poata ajunge sa-si tolereze simplu diferentele dintre ei si sa se accepte ca atare (nu sa se improaste cu noroi, prin pretentii de puneri la punct, "portrete" si vorbe de ocara), chiar daca nu toti (logic!) nu pot deveni si buni prieteni unii cu altii.

Ar fi fost chiar mai bine ca un asemenea chat sa fie deschis neutru de admin, sau chiar de-un membru inca neconfirmat. Ar fi fost si-un semnal clar spre a nu se face bisericute, ca n-ar fi fost conferinta nimanui. Pe-un sit oamenii se schimba, veteranii de-acum 2-3 ani pot sa-si simta (deseori nejustificat) amenintata prezenta de unii mai noi, ce au doar personalitati mai puternice. Depolarizarea pe-un forum poate fi chiar benefica, si-un simplu exemplu in acest sens l-as da prin propria decizie de-a nu interfera cu discutiile "grupului de prieteni" de dincolo (in repetate rinduri au fost mesaje ca unii nu mai scriu prin alte locuri, ca doar pe Trancaneala lor se mai simt bine). Deci ii poti respecta simplu pe altii, lasindu-i in lumea lor.

Mi se pare iar fals a spune ca "pendulezi" intre unii si altii. In fond, situl e organizat pe conferinte si texte, si fiecare "pendulam" inevitabil intre comentariile lasate sub diferite topici. Poate mai sint destui ca mine, a caror prezenta aici s-a datorat primordial subiectelor discutate, si-abia apoi a celor ce le discuta. Bizar, si mie-mi place de toti, chiar de cei cu care-am discutat uneori in contradictoriu (ba tocmai unele discutii in contradictoriu ne-au facut sa ne cunoastem mai bine si sa ne apreciem). Nu pot sa-i "iubesc" pe toti, insa cafeneaua n-ar mai fi aceeasi fara aceasta diversitate de oameni si idei.

Sa-nchei cu o superba fraza a lui Rodica, ce ma reprezinta si pe mine 100%:

Eu voi spune intotdeauna lucrurilor pe nume iar daca nu am dreptate voi astepta sa fiu combatuta cu argumente.
presa .ro - de Dinu Lazar la: 07/08/2005 21:03:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai istorii comice daca de fapt nu ar fi dramatice va pot povesti pina miine.
Structura este cam asa; la computere, la detepeu, sunt niste oameni care sunt intr-o casta superioara cu mii de clase fotografilor; sunt niste domni sau doamne care se vad cu directia in fiecare clipa bot in bot si pentru toti fotograful e un dobitoc, o gloaba care tre` sa dea totusi ceva sa ilustreze publicatia; pentru ca fotograful e, cum stie orice detepist, un mare dobitoc care trebuie shuntat si care nu merita decit sa i se taie capul, vedem ce se intimpla.
Imi aduc aminte cu placere de momentele cind mai colaboram si eu la un mare trust de presa din Ro pentru femei; trec peste faptul ca investitiile in domeniu in redactie erau ca si nule, monitoarele luate de la gunoi de prin Germania aici erau excelente pentru calibrat poze, plus ca de programe cu licentza nici nu putea fi vorba, si mausurile inotau intr-o galushca de pisla si gem ( erau cu bila) - si scanarile erau facute de niste unii carora daca le ziceai "histograma" se uitau in jur sa vada ce gram de historie vede prostu` de fotograf... trec de astea si imi amintesc o zi de fotografiat cind modelul a stat trei ore jumate sa i se faca o inalta lucratura la par, si mai aveam 5 minute si ne dadea afara din locatie; am facut fotografiile asa cum s-a putut, in speranta ca o infima portiune de par se va putea retusa; aiurea, eram poet.
Omul de la detepeu a spus ca firma mama de la Paris ii interzisese expres sa retuseze ceva pe imagine, fie si un fir de iarga sau o mesa de par miscata cu un milimetru, cum era in cazul asta; si a umplut redactia cu shtangi si sopirle ca ce poze proaste fac eu, de era sa ma cocoseze aia cu costul intregii sedinte rebutate din cauza mea, care sedinta a trebuit repetata pentru ca onor detepeului i-a fost lene sa puna trei fire de par in plus, chestie de zece secunde de lucru in Photoshop.
Cum ziceam, as putea vorbi pina miine de atmosfera orweliana, antilucrativa, si de luptele care m-au scirbit; pe de o parte conducerea care o avea cu fotografia ca baba cu mitraliera, si de nesiguranta nu intreba fotograful ce sa puna pe coperta, ci facea sedinte de zeci de ore ca ce coperta sa aleaga cu niste de fapt terchea berchea de detepisti care erau buni numai pentru ca le cintau in struna... si pe de alta parte parca toti se coalizau si din zece propuneri o alegeau absolut intotdeauna pe aia care dadea cel mai prost.
Dar ce conteaza?
Viata merge inainte; se fac astfel niste cariere colosale, se aduna averi incredibile, si daca fotografii e prosti nu au decit sa muste din malul cu mil inca cincisnsprezece ani de acum incolo.
Pentru ca cine face git e dat afara si in locul lui vine un altul in doi timpi si trei miscari; fotografii la Romanica sunt niste lefegii nenorociti, nu niste liber profesionisti care sa aiba un cuvint de zis in treburile meseriei si in cultura romana.
Pe de alta parte, sigur, numai niste maxim 3-4 anormali vorbesc pe tema asta si au ceva de macanit; de fapt totul e in regula si ce e e foarte bine si oricine zice altceva are ceva stricat la bibilica.
Ma uitam la pozele alea cu fumul anuntate azi aici... ma gindeam dom`le, ce chestii grozave pentru o copertzica de carte de poezii, pentru o ilustratie de ceva, pentru un afis interesant... dar ce, credeti ca bintuie pe internetul romanesc directori artistici de la edituri si grupuri de presa, sa freamate daca vad ceva barosan si sa propuna contracte de colaborare? Credeti ca imaginea are vreo valoare? In primul rind, cel mai la indemina e sa ciordeasca imaginea asa cum e si sa zica bravo fraiere in gind; daca nu, fac un print si dau poza la fotograful platit cu centul pe ora, si-i spun: mai , fa o poza ca asta.
A fost in Ro pe vremea odiosului si sinistrei o editura... nu are importanta care... copertile se dadeau la niste graficieni; sigur, pe pile, pe matol, pe relatii, dar o suta doua de graficieni aveau niste bani foarte buni in fiecare an de la editura respectiva, cu care puteau sa isi finanteze lucrarile personale sau lucrarile de sertar care nu au aparut nici azi.
Acum in acel loc e tot o editura, dar are angajat pe un singur cineva care face coperti, citeva sute de coperti pe an, pentru un salariu minimal...editura fiind un important far al democratiei, capitalismului, libertatii si dreptatii.
Atunci ce pretentii sa mai avem... asa merge treaba si cu fotografia.
Apropo, fotograf, nu are editura aia... nu mai e important sa ai asa ceva azi.
Asta e chestia cu pozele cu fumuri... grozave poze...astept sa zbirniie telefonul la artist... va salut, suntem revista cutare, am vrea o serie de portrete de scriitori cu un fundal ca acela... si niste imagini de moda... neaparat.
Da` s-ar putea sa astept cam mult... si omul cu fumurile, si mai mult... asta e.
Nu mai folositi titlul asta ca o sa se ia astia de la www.presa.ro ca ce avem cu ei. Nu avem nimic, veni vorba la discutie, atit.
#63940 (raspuns la: #63928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reportaj - de Dinu Lazar la: 12/08/2005 19:03:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Muzica nu merge acolo; e din alt film; ar mege ceva gen Bregovici; in rest, sunt interesante multe imagini de acolo.
Citeva sunt usor in subexpunere.
Poate fi un stil si asta.
Ar lipsi inca ceva imagini cu case, interioare, portrete. Altfel e OK. O desfasurare i diason, nu? - facuta cu suflet. Cu ce program ati facut materialul?
#65097 (raspuns la: #65019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...