"primăvară primăvară"pjjvh"p'ke

Si eu sunt tot la primul post aici.
Am plecat de aproape doi ani din Romania dar m-am intors de trei ori (in total aproape patru luni) si in vara voi merge iar acasa. Cum sunt inca studenta imi permit sa plec pentru ca am vacanta. Probabil ca daca as avea un post permanent undeva ar fi mai greu.
Am fost un an in Franta iar acum sunt in Canada. Si eu tot cu studiile in turism. Si tot cu un spirit patriotic si cu dorinta de a face ceva constructiv. Numai ca din motive personale nu ma pot intoarce, pentru ca intre timp m-am casatorit :) Dar ma simt aproape de Romania pentru ca merg des in vacanta. Si cand merg incerc sa nu stau doar la soare ci sa mai si fac cate ceva. Nu doar din lipsa de ocupatie ci mai ales pentru ca asa nu ma rup de realitatea romaneasca.
Mi-as dori ca intr-o zi, prin prisma activitatii mele de aici, sa pot face ceva pentru Romania.
Stiu multi studenti romani care nu se vor intoarce la sfarsitul facultatii. Stiu si cativa care se vor intoarce. Din cei care nu se vor intoarce cred ca exista o buna parte care daca ar gasi in Romania ce au aici s-ar intoarce : oportunitati, perspective...Nu toti sunt angajati la terminarea facultatii (aici) dar sanse exista, si dupa n luni isi vor gasi cu siguranta un post cu un salariu cel putin decent. Si atunci ? De ce sa fie muritori de foame in Romania cand ar putea trai suficient de bine aici incat sa-si permita concedii in Romania ? Depinde de fiecare si de alegerile pe care le face.
Unora nu le e neaparat frica de imposibilitatea gasirii unui job in Romania, ci pur si simplu nu le plac anumite lucruri (mizeria, saracia din jur, alti conationali :) ).
In ceea ce ma priveste n-as putea trai departe de Romania si de tot ce am acolo. Doar ca acum e mai bine pentru mine sa fiu aici :)

Concurs foto cu tema "Vara 2004 ... clipe"!

AiudOnline.ro organizeaza un concurs foto.

Sunt invitati sa participe persoane din intreaga lume, cu imagini din vacanta de vara, concediul 2004.

Vor fi premiatie cele mai interesante fotografii.

Tehnica de realizare: foto.

Dimensiunile lucrarilor:
- minim 800x600 pixels, in format JPG

Fotografiile se pot trimite completand formularul de inscriere de la adresa www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

*. se pot trimite mai multe lucrari, maxim 5 din partea unei persoane. Fiecare fotografie trebuie sa aiba si o scurta descriere.

Ultima data de trimitere a lucrarilor este 20 septembrie 2004.

Fotografiile vor intra in patrimoniul AiudOnline.ro si vor fi postate pe pagina AiudOnline.

Dupa terminarea concursului, in functie de lucrarile adunate se vor alege castigatori care vor primii cate o placheta si o diploma AiudOnline, oferite de

(pentru a putea primii placheta si diploma in cazul in care fotografia ta este castigatoare este important sa completezi in formularul de inscriere o adresa postala corecta. Datele tale de contact sunt confidentiale si nu vor fi publicate de AiudOnline)

detalii si inscrieri la:
http://www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

Până în vara asta, despre proiectul Rosia Montană nu stiam decât din cele prezentate în presă. Am avut însă ocazia să trec pe acolo si să văd lucrurile la fata locului. Mergând de la Alba Iulia pe drumul spre Câmpeni, pe valea Ampoiului, străbati o regiune foarte putin atinsă de lumea modernă, dar cu atât mai frumoasă si mai firească. Treci la un moment dat prin Abrud şi Zlatna, unde poti vedea resturile uzinei de prelucrare a minereurilor aurifere si haldele de steril pe care a început deja să crească vegetatie si, la 5 km de Câmpeni, capitala motilor, se face un drum lateral spre localitatea Rosia Montană.
Chiar la intrarea pe acest drum (asfaltat, poti merge cu masina personală), de-a curmezisul, este agătat un baner pe care scrie (aproximativ): "Multumim pentru grija pe care ne-o purtati, dar noi, rosienii stim să ne clădim singuri viitorul". Mergînd încă câtiva kilometri prin satul ale cărui case apartin deja, în majoritate Regiei de exploatare minieră (numele este aproximativ, nu l-am retinut), ajungi la sediul acestei exploatări. Aici, ai ocazia să vizitezi muzeul mineritului si galeriile romane, vechi de 2000 de ani, de exploatare a aurului (nu pentru mult timp de-acum încolo, dacă proiectul se va realiza, pentru că exploatarea se va extinde si aici). În prezent, societatea încă românescă a renuntat la exploatarea în mină si a trecut la exploatarea în carieră, mai eficientă, se pare, economic. Problema este însă cu finantarea. De aceea ar fi nevoie să vină această firmă australiano-canadiană, care să investească si să rentabilizeze afacerea.
Problema ar fi că exploatrea în carieră (care are loc si acum) implică o decopertare masivă a solului si o dislocare imensă de rocă, ce este apoi prelucrată pentru a se extrage aurul (1 gram, din câteva zeci de tone de rocă). Ceea ce rămâne (de fapt, marea majoritate a materialului excavat) reprezintă sterilul. Tehnologiile moderne fac ecologic posibilă o astfel de activitate, prin refacerea peisajului, reîmpăduriri, etc., dar asta costă.
În orice caz, părerea că din această activitate ar rezulta produse toxice este falsă. În primul rând, cei care cred acest lucru, să meargă acolo si să vadă cum crec copacii pe haldele de steril. Pe de altă parte, nu se lucrează cu cianuri, acest proces final având loc la Baia Mare, unde materialul este transportat pentru prelucrare.
Problema din punct de vedere ecologic este numai aceea a afectării reliefului prin masivele excavări, dar acest lucru se poate corecta.
Compania a cumpărat deja foarte multe case, cei care le-au avut având două optiuni: sa ia banii si să plece unde-or sti, sau să capete o casă nouă, la cheie, într-o altă locatie, pusă la dispozitie de primărie.
Oamenii de acolo au fost în majoritate de acord si si-au vândut casele aflate pe o viitoere eventuală exploatare.
Pe de altă parte, ei sustin că această activitate este benefică din punct de vedere social, pentru că altfel n-ar mai avea din ce trăi.
Eu nu mi-am format încă o opinie definitivă, dar oricum, cred că concluzia negativă pentru proiect, formulată de Academia Română, a fost trasă dintr-un birou si nimeni nu s-a dus la fata locului.
Cred însă cu tărie că este necesar să se asculte si să se analizeze opiniile tuturor celor implicati, dar nu si cele ale băgătorilor de seamă si a celor care nu au nici în clin, nici în mânecă cu problema.
Si asta cât mai repede, că altfel zona va fi afectată de alti factori si în primul rând de sărăcie.
Un ultim aspect: să nu vă asteptati ca venind de la Alba Iulia la Câmpeni, cale de peste 100 km, să găsiti măcar un popas unde să cumpărati o Coca-Cola. Asta o puteti face în schimb de la Câmpeni spre Oradea, zona aceasta fiind într-adevăr destul de bine amenajată turistic, mai ales pentru turismul rural.

Vara asta voi merge neaparat in Romania pentru prima oara dupa mai mult de 24 de ani. Asa am discutat cu nevasta.
De fapt vreau sa fac o tura in Germania la o nepoata a mea, apoi sa inchiriem o masina si sa plecam pe traseul Viena--->Budapesta. Vreau sa stau la Viena o noapte apoi la Budapesta trei nopti si apoi sa intram in Romania pe la Oradea. Vreau sa vad Sibiul, Brasovul si Bucurestiul.

Totusi sa stiti insa ca am inceput sa am emotii...negative. Nu stiu daca o sa-mi placa ce voi vedea si n-as vrea sa ma indispun. Sunt sigur ca rudele vor astepta cadouri si asta e penibil pentru mine pentruca dela ei niciodata n-am primit nimic. Dece sa le dau acum eu? Daca nu le dau ma vor barfi pe la spate. Daca le dau cate un pix o sa zica: "Ie-te domle, American zgarcit!" Asa ca mai bine nimic.

Si mai e ceva care ma va supara mult: vor incepe in mod sigur sa critice America si pe Presedinte. Vor zice ca Saddam e mai bun decat Bush si alte absurditati de felul asta. De asta sunt sigur. Asta ma va indispune categoric. Eu nu vreau sa fiu avocatul Americii in fata unor rude lipsite de eticheta si inteligenta.
Si atunci am hotarat sa schimb traseul: ce-ar fi daca as devia traseul dela Budapesta la Belgrad si apoi la Atena? Nu e mai bine? Nu ma va supara nimeni. Nu voi da cadouri la nimeni. Voi sta la hotele si n-am nici o obligatie fata de nimeni. Apoi vin "acasa" in America unde am casa mea si rostul meu.
Vreau sa vad mai intai cum va fi dupa alegerea lui Basescu ca presedinte. Sa vad daca face ceva bun cu coruptia asa cum se lauda. Poate ca in felul acesta ma voi duce vreodata pe traseul meu original. Dar nu garantez nici asta. Ce-mi trebuie mie dureri de cap?
Asa ca maine ma duc si imi cumpar un pliant turistic Fodor cu Eastern Europe. Ce ziceti, e bun planul meu?

Anon

chiar aveti certitudinea unei PRIME amintiri?
eu am o sumedenie.
iote una, care m-a marcat.

bunica-mea se chinuia de-o viata sa praseasca ratze.
nu stiu cum se facu in vara aia, ca-i iesira fo cateva, galbioare, leganate si cracanate pe care le ingrijea ca pe ochii din cap.
evident c-am prins dragan de ele, prin ... rezonanta.
mie-mi placeau foooarte mult catelushii Florichii, pe care-i leganam pana-mi adormeau in poala si nu ma miscam ore-ntregi de teama sa nu-i trezesc!
purtam un sortz inflorat de mana, la care aveam un buzunar maaare, in care strangeam fructe, pietricele si-orice lucru lucitor intalnit pe drum.
era pe la amiaza, si bunica motzaia pe prispa la racoare.
ratzustele, se scaldau in teica cu apa si se namoleau apoi in praf.
ca sa-i fac deci bunei bucuria, le-am strans in sortulet, le-am imbaiat cum se cuvine, le-am uscat competent si le-am insirat pe prispa la culcare, dupa ce le-am invelit c-un pled.
cand s-a trezit, sarmana femeie a racnit cum niciodata n-o mai auzisem de mi-o-nghetat bucuria-n suflet: "fataaaa maaaamiiii!!!!" ... m-o strans tare-tare-n brate si plangea si ma legana asa, nebuna, si ma mangaia pe par in nestire.
atunci am simtit io ca facusem maare lucru rau ... prima data!
si tot de-atunci, mi se intampla cam acelsi strigat in suflet cand fac ceva prost ori deloc cugetat si regret cu amar.
nu stiu de ce, de cate ori se casca, nu pot umple golul ala cu nimic.
ma-nec in el ca o ratzusca-n teica.

vara asta am trecut printr-o mare cumpana. intr-un minut un demers pe care-l credeam foarte sigur s-a daramat. atunci am cunoscut si eu disperarea. cred ca disperare era pentru ca a doua zi mi-am descoperit cateva fire albe si eu nu avusesem asa ceva.
s-a intamplat sa am deschis tv-ul cand am primit telefonul cu pricina. si cum stateam eu nauca de lovitura, am auzit deodata de la tv o femeie plangand. era o batrana careia apele ii luasera casa. nu avea pe nimeni, era vaduva si copiii nu mai vroiau sa stie de ea. recunosc ca in egoismul meu primul gand a fost: "ee, tanti, fiecare cu ale lui." apoi m-am rusinat si m-am gandit ca eu sunt tanara si capabila de munca, am un sot, parinti, socri, toti dispusi sa ma ajute. ceea ce s-a si intamplat.
nu as vrea sa reiasa ideea: "ce bine ca exista oameni mai amarati ca noi, asa ne dam seama ca se poate si mai rau". dar, vorba bunicii mele: "sa nu ne dea Dumnezeu cat putem duce!"

In primul rand as vrea sa spun ca o legatura, o relatie se intemeiaza sau are la baza sinceritate, incredere, respect si iubire dezinteresata din ambele parti. Ceea ce am inteles eu din spusele tale este ca sinceritate din partea lui nu a existat, incredere sa spunem ca a existat pana la un moment dat, respect pauza, pentru ca respectul se bazeaza pe sinceritate si iubire pauza din partea lui. Si de ce spun ca exista o lipsa de iubire din partea lui? Pentru ca atata vreme cat te-a mintit, te-a inselat iubire nu exista. Gandeste-te si tu logic : cat timp el a umbalt cu tine sa spun asa si mai avea o relatie cu altcineva, nu te gandesti ca intr-o zi ai putea sa fii tu in locul persoanei cu care el avea o relatie de 3 ani?! Eu nici nu trebui sa ma gandesc mult ca sa ma decid ce voi face daca voi trece printr-o situatie similara. Decizia mea, oricat de mult l-as iubi, este una singura, si anume " pa, la revedere si next " . Eu nu permit nimanui sa-si bata joc de mine si sa ma minta ca ma iubeste atata timp cat el are o obligatie de indeplinit fata de o alta persoana, careia pun pariu ca-i spunea ca o iubeste cum imi spunea si mie. Ce naiba! Ne jucam farse unul altuia? Ne jucam cu sentimentele cand avem noi chef sau cand ne plictisim de asteptare? Ce dc o iubea atat de mult nu putea sa astepte sa se intoarca? Si dc te iubea atat de mult si te respecta nu putea sa-ti marturiseasca adevarul?
Realitatea este dura si a fost dura cu multi dintre noi, dar nu trebuie sa ne pierdem increderea ca intr-o zi vom gasi pe cineva care sa ne merite cu adevarat. Ce el nmu putea sa fie sincer ca si tine? Sau cum el era cu motz ca este barbat si are nevoie de harem? Eu am trecut printr-o faza foarte dura din care nu am crtezut ca-mi voi reveni vreodata, desi cred ca nici acum nu m-am vindecat total iar urmarile ei se resimt caci totul mi a lasat cicatrici in suflet si mi e frica sa o iau de la capat insa nicio secunda nu mi a pierdut sperantza si mi-a jurat mie insami ca nu voi lasa pe nimeni sa mai mai calce in picioare.
Draga mea, nu merita si cred ca asta ai mai auzit-o insa greseala care ai putut tu s-o faci a fost ca ai accpetat sa te mai intalnesti cu el dupa cele intamplate. S-a despartit de ea? Ti-a sp ca o s-o faca? Si- a cerut iertare ca a fost un nenorocit? A incercat ceva pentru a remedia situatia?
Sa ti spun eu cum as fi procedat intr-un mod mai concret : i-as fi cerut sa aleaga si i-as mai da o sansa, sansa in momentul in care vad eu prin fapte ca s-a departit de ea. Si doar o singura sansa, caci o incredere nu mai poate fi castigata cu ac minciuna.
Sa-ti spun eu inca ceva, sunt multi oameni care traiesc intr-o minciuna totala aproape toata viata . Iti dau un caz concret intamplat in familia mea. O vara de-a mamei mele s-a casatorit si a avut o casnicie timp de 20 de ani ca sa alfe dupa 20 de ani ca sotul ei avea o amanta de 20 de ani si un copil cu ea care avea exact 20 de ani, de ac varsta cu fiica lor. Ce spui de asta? Ce s-a ales din casnicia lor? Regrete si reprosuri atata tot, nimic frumos, ci poate doar copilul care il aveau impreuna.Tu crezi ca ea nu-l iubea, il iubea, tu crezi ca el nu i spunea ca o iubeste, ii spunea?! Sa fii mintit 20 de ani???? Gandeste-te la asta! Ar trebui sa fim cu bagare de seama in ceea ce priveste alegerea partenerului si sa nu ne lasam impresionate de vorbe pentru ca si mie mi s-a spus ca sunt iubita dar cand a venit momentul demonstratiilor prin fapte s-a intors spatele. Eu nu tolerez asa ceva si consider ca intr-adevar trebui sa-i dam omului o sansa pentru a se indrepta insa nu mai mult de una, ca doar nu mai suntem in regimul totalitar comunist cand femeile indurau orice reactie a barbatului de dragul asa-zisului minunat camin!!!
Refleteaza si fa o alegere optima in primul rand pentru tine si apoi pentru voi!

"romanii au fost primii care au condus europa si au impus limba si scrierile lor."

desigur.
iar eu sunt var primar cu napoleon bonaparte.

(prea multa lectura din autori sulfurosi gen Corutz?)

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

http://www.diaconescuradu.com/prima-intalnire-cu-muntii-si-revenirea-iernii

"Cred ca primavara asta o sa ma mai tot joc cu trecerea intre primavara si vara. Pana acum, cel putin, am facut-o de doua ori si probabil prin muntii prin care voi trece dupa Trabzon, de unde trebuie sa iau viza pentru Iran, o sa mai dau cu nasul de iarna cel putin inca odata. Dar deocamdata, iata ca am mai intalnit-o pe doamna iarna inca odata in momentul in care am plecat din Safranbolu.
[...]
Despre Turcia, in schimb, trebuie spus ca desi are aglomerari urbane cu densitatea foarte mare, cum e Istanbulul spre exemplu, per total tara are cam aceasi densitate ca si Romania, iar in zonele muntoase e destul de multa pustietate. Si traficul scade simtitor in intensitate pe masura ce te departezi de orasele mari, astfel incat si pe drumuri relativ principale se intampla destul de des sa pedalezi singur, fara zumzetul masinilor."

Nu pot decat sa iti spun ca ai dreptate, e irespirabil la PAris (ma rog, acum s-a mai racorit, insa se apre ca nu pt mult timp). Sunt aici de 5 ani si parca niciodata nu a fost asa de sufocant. Tin minte ca in vara lui '98 a fost prima oara cand si la Bucuresti termometrul a depasit 40 de grade.
Salutari de pe malul Senei

uitai sa cer scuze pentru primul comentariu, care era de altfel inutil ca si al doilea si acesta...ooof

Primul lucru pe care il observ in Romania dupa ce ma intorc dupa o perioada mai lunga, e ca romanii nu zambesc.

Precizari:
"Petiu George Ciorau" - Petru...
"muncitor necalificat la o firma din Toronto" - shop assistant la un mare magazin alimentar din lantul "Loblaws"...
"a alunecat si a cazut de pe peron intre sine, chiar in momentul in care o garnitura intra in statie" - de fapt, trenul, aflat inca in tunel, a oprit la citiva metri de cei doi...

Comentarii:

Toata admiratia pentru d-l Ciorau ! Gestul dinsului m-a facut sa ma simt mindru ca roman. Si mi-a umplut sufletul de bucurie pentru ca am simtit, in spatele acestui gest, acea educatie pe care am primit-o cu totii, de a ne intrajutora, de a ne ajuta semenii aflati la nevoie, din tot sufletul, cu tot ce putem...

Presa torontoniana a dat, din pacate, o tenta psihanalitica acestui act de mare noblete, incercind nu a atit sa explice indiferenta sutelor de "spectatori" (lucru de care fusese, pe buna dreptate, profund contrariat salvatorul), cit sa explice prin varii tertipuri gazetaresti "motivatia" gestului romanului - un gest, pe cit de uman, pe atit de simplu d explicat prin acea "cultura a comunitatii", care reglementeaza, oarecum, prin niste reguli nescrise, raporturile sociale ce se stabilesc intre membrii comunitatii: tineri si batrini, parinti si copii, vecini sau prieteni...

E dificil de inteles, pentru cineva crescut si educat intr-o societate bazata pe concurenta, acerba, extrema si eliminatorie, intre indivizi, care se lupta intre ei, cu totii, pentru a reusi in viata, ca mai pot exista si alte tipuri de culturi, care pun pret pe relatiile de colaborare interumane... Colaborarea si concurenta sint disjuncte, oricit ar incerca unii teoreticieni sa le impace. Iar cultura comunitara se bazeaza pe colaborare.

Intr-un final cu iz de mare senzatie, presa torontoniana "pune punctul pe i", afirmind ca romanul, de fapt, isi doreste mult sa devina pompier (pentru a salva vieti) si ca va primi nustiuce diploma de onoare... In acest fel, valoarea educativa a gestului romanului a fost anulata si totul a revenit "la normal"...

Toata admiratia mea - inca o data ! - pentru un om adevarat, care a stiut sa-si arate omenia si sa afirme in public ca gestul sau nu are nimic extraordinar, si ca acei multi altii (care s-au rezumat la calitatea de "privitori"...) ar fi trebuit sa-i fi dat macar o mina de ajutor...

Tot respectul meu si intreaga mea admiratie, d-le Ciorau !

Schimbare inspre mai bine dinauntru nu cred ca se va intampla asa cum niciodata romanii nu s-au schimbat in mai bine singuri fara ajutor din afara. Poate americanii s-or indura si mai construiesc cateva baze militare prin Romania, ori UE mai arunca cateva ciolane inspre Bucuresti, ca altfel lipitorile vor suge tot cei de supt acolo...

Eu cred ca emigrarea are potentialul sa scoata Romania din starea actuala. Adica, cu cat emigreaza mai multi cu atat mai multi scapa din situatia de acolo. In felul asta se imprastie samanta noastra pe tot globul ca pana la urma urmei nu locul conteaza ci omul, nu? Locul este frumos, dar, asa cum zicea un prieten de curand emigrat in SUA, "pacat ca-i locuit". Am fost tentat sa dau ca exemplu pe evrei fiindca 2/3 din ei traiesc in afara Israelului (http://www.us-israel.org/jsource/Judaism/jewpop.html) si o traiesc mai bine ca cei dinauntru, dar romanii nu au coeziunea lor nici pe departe si totusi sunt un model de urmat in aceasta privinta.

Este cel mai probabil ca majoritatea celor ce pleaca isi pierd urmele in cateva generatii. Si totusi e o speranta ca nu toti vor uita de unde au plecat sau chiar vor pastra cultura si obiceiurile, asa cum din cei peste 160 de mii de romani emigrati in SUA in perioada 1890-1990, 160 de mii din ei si urmasii lor s-au declarat get-beget romani la recensamantul din 1990. Si nu-s toti noi veniti pentru ca in perioada 1930-1990 numai vreo 40 de mii de romani au emigrat in SUA (30 de mii dupa 1980), baza fiind din cei peste 120 de mii veniti in SUA dinainte de 1930! Considerand ca alti 50 de mii de romani au sosit in SUA dupa 1990, eu sper ca nu toti isi vor uita radacinile...

Poate credeti ca sunt prea cinic si subiectiv, pentru ca locuiesc in afara si-i normal ca nu vad viitorul Romaniei in roz, dar am motivele mele. Din toate rudele apropiate, numai un var din peste 20 se descurca binisor (are apartament proprietate personala cu doua camere la etajul 2 aproape de centrul Bucurestiului), unul lucreaza cu c^rca prin Italia de cativa ani, trei primesc ajutoare financiare de la mine si ai mei din cand in cand, iar restul se lupta sa supravietuiasca de o luna la alta. Se poate sa se schimbe in mai bine? Se poate, dar nu-i foarte probabil avand in vedere clasa politica romaneasca actuala, emigrarea de amploare, putrezirea infrastructurii deja subrede si inexistenta unei paturi de mijloc serioase. Poate in cateva decenii, patura de mijloc se va forma, dar impresia mea este ca filonul acestei paturi de mijloc isi avant cu putere inspre vestul Europei, SUA, Canada si alte locuri mai primitoare.

Pentru cei curiosi cu privire la statisticile de mai sus, consultati:
1. raportul INS din 2001, in special tabela 2 (paginile 18-19): http://www.immigration.gov/graphics/shared/aboutus/statistics/Yearbook2001.pdf
2. recensamantul din 1990 (tabelul p35): http://venus.census.gov/cdrom/lookup/lookup/CMD=LIST/DB=C90STF3C1/LEV=NATION90

Pai in primul rand lamureste-ne in ce privinta nu sunt informati...

Nu m-as mira...
N-ar fi prima oara cand romanul voteaza "cu turma" si pe promisiuni populiste...

Hmm, prima carte (mai degraba colectie de carti) care imi vine in minte si care mi-a marcat intr-adevar existenta e Biblia. A doua, "The seven habits of highly efective people" a lui Stephen Covey

Sorry, inca nu am intalnit vreo carte de beletristica care sa-mi marcheze viata :)

Da, aveam trei ani cand am fost prima data la mare, si ceee ce imi amintesc este faptul ca era atat de aglomerat trenul, incat a trebuit sa ma coboare pe geam in Eforie.
Mai tarziu, pe la 10-12 ani, ruinele de la Callatis, apoi tabara in care licean fiind am cunoscut fete dragute, serile de la discoteca Black & White din Mamaia, noaptea pe plaja de langa Cazino.
Imi revin in memorie inceputul tineretii, cand petreceam multe seri la restaurantul Bucuresti din Mamaia unde cantau Vali Sterian si Mircea Vintila, rasaritul...apusul pe Siutghiol...imbratisarea iubitei cu care eram...
O iubire de-o vara, cum spune cantecul!
Avea alt farmec TOTUL, atunci.


sanjuro

Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.

Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille