comentarii

"sfarsit de mileniu"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
mao - de Knulp_2 la: 21/01/2010 17:16:16
(la: Ateu convins!)
nu intelegi.
da, "puscariasii" functioneaza si ei dupa o morala si dupa un cod de valori, la fel ca oricine altcineva. Doar ca e altul decat al tau sau al meu. Si asta nu din pricina ca ei sunt "dusi la biserica" si tu nu. Ei de aceea sunt la puscarie (printre altele) pentru ca sistemul lor etic contrazice sistemul etic al societatii in care traiesc. Si nu doar atat. Nu toate actunile noastre sunt au ca punct de pornire morala. Si pe deasupra, cand vorbesc de etica (sau morala) vorbesc in general, nu de cea crestin-ortodoxa de sfarsit de mileniu.
#518500 (raspuns la: #518493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in sfarsit, mai dau si de oam - de daisy la: 12/09/2003 06:47:38
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
in sfarsit, mai dau si de oameni care inteleg ca nu trebuie sa privim capatul tunelului ci fiecare bucatica, asa cum vine. Sorry ca impose dar sunt uimita de faptul ca site-ul e plin de tristete. Inteleg ca unul din scopurile acestui site este sa vedem ce mai fac si altii, cu tristetile si bucuriile lor dar perhaps este durerea ce ne inconjoara si nu ne lasa sa visam...

Anyway, nu sunt optimista din fire dar vad ca daca iau lucrurile asa cum sunt si nu le mai disec atata totul merge bine. Ma rog, am avut si ani foarte prosti dar am luat-o din loc fara sa ma mai gandesc la toate cele. Cred ca ce ne preocupa pe toti este "what if..." sau mai bine zis "drobul de sare"....

De aceea moto-ul meu este "Bucurati-va de tot ce va inconjoara" caci altfel ne ducem pe pustii...

PS sper ca makes sense.....
#238 (raspuns la: #60) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In sfarsit, o veste buna. Do - de papadie67 la: 03/10/2003 15:50:06
(la: Tehnologie ADSL: Se da liber la bucla locala!)
In sfarsit, o veste buna.
Doamne-ajuta!
in sfarsit ti-ai dat arama pe - de kati la: 19/02/2004 07:23:03
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
in sfarsit ti-ai dat arama pe fata. Eu am vorbit cu dvs iar TU m-ai luat la madam si "asa-ti trebe ca esti parinte".
Intrebare: mamicile noastre cand ne-au pus pe oala??? Si cine si-a dat cu caramida in cap??? la mine in familie - nimeni. Dar poate la altii, ca se vad si efectele:)))
in sfarsit... - de crinuf la: 02/03/2004 02:46:39
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
adica in sfarsit dau peste cineva care...Dorian Gray
sa va spun eu ce inseamna "marcat"(a propos de reprosurile lansatorului de conferinta):
am citit "Portretul..." la 13 ani. Dupa ce am terminat ultima fraza, desi cartea am digerat-o, nu am citit-o pe nerasuflate, am ramas incremenita, cu cartea in aceeasi pozitie de final de poveste vreo ...mi s-a parut un veac... tin minte exact, la nivel,de senzatii momentele acelea, nu stiu de ce, poate datorita revelatiei. Apoi am mai citit finalul-cateva pagini- inca o data, si-nca o data. Si cartea inca o data.
Si de/atunci am inceput sa citesc. Pentru ca, am uitat sa spun. Pana atunci nici nu stiu daca si cat citisem cu adevarat... In cei mai realisti termeni cu putinta Atitudinea mea fata de CITIT s/a schimbat, de fapt, nu, a INCEPUT.
Nu ma intrebati de ce . Acum nu o consider cea mai buna carte, asa cum poate va asteptati ca, intr/un soi de subiectivism prelungit peste ani, sa o declar. Nu, dar a fost prima carte. Cu tot ce ar putea insemna asta.
Ca o prima iubire.
#11088 (raspuns la: #6676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu cred in generatii: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 00:54:00
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Impartirea in generatii? Asta trebuie sa fie ratacire. Colectiva fictionalaaaaaaaa! Sunt scriitori mari, nu va faceti probleme. Eu cred in luptatori si in razboinici adevarati. Nu cred in fantose si marionete fictionale. Poezia de azi? Dar palpita peste tot poezia! Intrati pe forumuri! Am intalnit tineri extraordinari! Cred ca ar trebui sa vedem altfel lucrurile. Am trait si inainte de 1989 liber! Sa nu confundam lucrurile. Scriitorul poate fi bagat si intr-un borcan dar daca e scriitor adevarat atunci va fi liber si va raspandi luminaaaaa! Am mai intalnit opinii de genul asta! Nu sunt de acord cu ele! Victimizarea si culpabilizarea colectiva este o forma de manipulare! Alta e kestiunea! Nu a fost proiect si nicidecum incremenire in proiect. Am trait intr-o lume grotescka, hilara, tragika, oribila. Bun. Dar NU AM MURIT. Si nu AM SUPRAVIETUIT! Am scris multi dintre noi cu fervoare. Am sprijinit alti tineri asemenea noua. Am continuat sa speram. Nu ne-am comportat ca si cum am fi fost turnati in beton! Astea sunt de acum metafore de arestuireeeeee! A mai zis un scriitor, de exemplu, ca SF-ul a murit in 1989. Astea sunt niste opinii simpatice ca si ideea ca poezia de azi e corecta! NU E ADEVARAT! Sunt tineri scriitori si tineri poeti care NU CITESC OPTZECISTII PENTRU CA NICI NU AU HABAR DE EI! Optzecistii nu sunt modele! E rau? E tragic? E un act de istorie literara incheiat? Nu cred. Valorile mari ale celor care se revendica optzecisti nu erau intr-un raport de referinta cu Ceausescu! Daca cineva crede ca asa a fost atunci e intr-o eroare. Am intalnit evazionisti inainte de 1989! Da, EVAZIONISTII sunt scriitori ratati! Ei confunda Istoriile! Unul dintre cei care s-a dat "golan" a lins mana celui impotriva caruia a vorbit ca "golan". E vorba de un EVAZIONIST care s-a crezut in afara ISTORIEI. Nu esti in afara ISTORIEI ca scriitor. Eu, de exemplu, nu-mi doresc sa fiu model pentru cineva. Aici in www.cafeneau.com sunt tineri scriitori care sunt pe deplin surprinzatori si talentati. EI ISI VOR GASI DRUMUL SINGURI! Nu au nevoie de proptele. Nimeni nu-i impiedica sa-i citeasca pe optzecisti! Nimeni nu-i impiedica sa-i considere modele! NUMAI CA LUMEA S-A SCHIMBAT! S-a sfarsit cu prostioara despre timpul liniar, despre timpul circular. IMAGINARUL E LIBER! In toate directiile! Eu nu sunt ingrijorat de nimic! FORTELE DE CRESTERE isi gasesc drumul! Important e ca, daca un optzecist e convins de valoarea operei sale atunci el va naviga alaturi de Fortele de Crestere descoperind impreuna Ultimul Sens. Aceasta este frumoasa si marea aventura literara a Noului Mileniu. Optzecistii care cred in arta lor trebuie sa porneasca mai departe in profunzimea lucrurilor. Nu sunt nici morti, nu sunt nici niste guru literari. Multi dintre optzecisti au descoperit lucruri extraordinare. Altii au deraiat sau s-au ratat. Nu e un lucru nou. Conosc optzecisti care au depus armele. E treaba lor. Istoria Merge Inainte. In toate directiile. Nu avem timp sa bocim nici moartea iluzorie a SF-ului romanesc nici iluzoria gramatica optzecista.
Viviana / Sturzul - de (anonim) la: 22/03/2004 03:03:12
(la: Sturzul)
Exceptional!

In sfarsit! Prima poezie tumultoasa a inceputului de mileniu.
M-a emotionat profund. Bravo!
Pacat de sfarsit.. mi-ar fi p - de alexbrie la: 27/03/2004 09:45:33
(la: Uriasa)
Pacat de sfarsit.. mi-ar fi placut sa fie pur si simplu o poveste; fara poanta finala gen "m-am trezit", fara morala; pur si simplu o poveste. Cu toate astea, a fost frumoasa; m-a captivat.

Alex
In sfarsit si ceva pozitiv. D - de (anonim) la: 20/04/2004 08:05:55
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
In sfarsit si ceva pozitiv. Daniel, asa ca nu te asteptai?
#14175 (raspuns la: #14167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo Ozzy, la sfarsitul tut - de Daniel Racovitan la: 23/06/2004 10:53:45
(la: Sunteti de religie)
apropo Ozzy, la sfarsitul tuturor mesajelor tale apar sistematic o multime de newline-uri... Care e explicatia?
#16608 (raspuns la: #16598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfarsitul fasolei - de desdemona la: 14/09/2004 12:49:40
(la: Videoclipul "Respire", de Mickey 3D)
In Franceza este o expresie care se traduce mot-a-mot ca 'sfarsitul fasolei' dar de fapt e echivalenta cu 'sfarsitul lumii' (sau in engleza 'the end of the world'). Exemplu : hai, ca nu-i sfarsitul lumii ! (ceva grav, ultima sansa). Franceza are cateodata niste ciudatenii !

Desdemonovici
#22212 (raspuns la: #22112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In sfarsit dau de oameni norm - de gabriel.serbescu la: 13/11/2004 00:07:15
(la: Ce melodie iubiti acum?)
In sfarsit dau de oameni normali care asculta si Jeff Buckley! haleluya!
O vara intreaga m-am chinuit sa conving prietenii care m-au vizitat si mi se raspundea invariabil: fain, da´n-am chef acu. Incepeam sa-mi pierd increderea in mine:)

"Inceputul sfarsitului..." - de (anonim) la: 18/12/2004 21:41:13
(la: Iliescu il gratiaza pe Cozma!)
Bine punctat:"Inceputul sfarsitului..."si eu sper si cred ca se va prabusi PSDsi va dispare din scena politicului.


#31935 (raspuns la: #31897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inceputul sfarsitului... - de DESTIN la: 19/12/2004 01:28:04
(la: "...decretul de revocarea a gratierii lui Miron Cozma")

"...decretul de revocarea a gratierii lui Miron Cozma"
#31897, de DESTIN la Sat, 18/12/2004 - 04:06


Inceputul sfarsitului...



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Dar totusi eu sunt sfarsitul - de Cristall la: 20/02/2005 15:14:23
(la: ipugih)
Dar totusi eu sunt sfarsitul definitiv al lumii mele.
Sfarsitul lumii este ceva nec - de yrch la: 15/04/2005 13:16:40
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Sfarsitul lumii este ceva necesar. Daca lumea asta ar exista vesnic (includ in aceasta si teoriile potrivit carora Pamantul va mai exista "doar" 15 miliarde de ani), ar fi groaznic. Ar fi raul perpetuat la nesfarsit. Ceea ce nu se poate. Daca Dumnezeu a hotarat ca omul sa moara, pentru ca raul sa nu fie vesnic, cum ar putea El sa lase lumea asta putreda sa traiasca vesnic?
in sfarsit! - de maimuta la: 14/06/2005 18:52:15
(la: Comentariile lungi)
am crezut ca sunt singura care nu citeste mesajele prea lungi.
pot sa citesc fara sa-mi obosesc ochisorii si micutul meu creier doar daca gasesc ca primele fraze imi capteaza atentia.
fratilor, nu pot sa citesc 10 mii de fraze, ca la sfarsit sa-mi dau seama ca nu inteleg "nimic". si eu care credeam ca nu ma duce mintea! ce bine imi pare ca Ovidiu a deschis acest subiect.
in sfarsit, n-o sa trebuie sa - de RSI la: 05/07/2005 00:30:39
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
in sfarsit, n-o sa trebuie sa fac "kilometri" ca sa gasesc ce caut. Long live trancaneala aristocratica 4(th of July)!!!
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#57963 (raspuns la: #57959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...