comentarii

"vara timpul petrecut"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Timp petrecut cu copiii - de (anonim) la: 07/09/2004 18:07:35
(la: Subiect pentru parinti)
E drept ca pentru o mama care lucreaza afara de casa timpul petrecut in casa cu copiii e masurat, dar daca momentele petrecute cu ei sint pline compenseaza in parte. Sfirsitul de saptamina e un bun moment pentru familie, in casa, cimp, gradina e mult de facut impreuna.
E important ca copilul sa simta ca e iubit, tinut in seama; reuniunile de parinti, micile petreceri ale lor la gradinita, la scoala daca sint parintii prezenti, compenseaza orele lungi de munca cind sint absenti.
Ce e curios e ca in general mamele se simt vinovate de a petrece putin timp cu copiii, inca pare natural. In general femeile avem tendinta de a combina multe activitati in acelasi timp, e pare o tendinta naturala instinctiva de a demostra ca sintem bune. Nu e usor, nu exista o scoala in care sa ne invete sa fim mame sau sotii, se invata cite putin in fiecare zi, nu exista un model standard, fiecare persoana e speciala in felul ei dar e esential sa te simti acompaniat.
S ne bucuram de toate momentele petrecute cu copiii, cresc atit de repede si etapele in viata lor au fiecare ceva special, nu putem pierde nimic ei sint centrul vietii noastre de cind nasc.
Pe momente m-am simtit si eu vinovata dar am incercat sa compensez compartind cu ei multe activitati, i-mi amintesc de nerabdarea mea cind eram soferul oficial, intre clasa si clasa, dar cite amintiri gracioase au ramas din acele momente.
Pe curind. M
#21228 (raspuns la: #20789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
no, bene... - de Alice la: 30/06/2004 12:35:11
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
"De la primele atestari ale romilor în România, ei erau servitori, si apartineau mosierilor, mânastirilor, si curtilor domnesti. Multi erau tinuti din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Pâna la abolirea sclaviei în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Viorel Achim ofera o perspectiva asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în functie de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau sa îl plateasca stapânilor lor, si în functie de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii traiau în sferturi fixe de iarna, iar vara calatoreau pe aceleasi drumuri, vizitând aceleasi locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar si protectie: a le face lor rau îi facea rau puternicului lor proprietar. Fara asemenea documente ei ar fi fost priviti ca sclavi fugiti, iar aceasta era privita ca o crima. Acesta era un sistem bine controlat, si în zile determinate ale anului ei trebuiau sa plateasca tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greseli si deprecieri interveneau în relatia dintre nomazi si sedentari.
Pentru sedentari, pamântul si cladirile sunt bunurile cele mai importante în care investesc si pe care vor sa le lase generatiei viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poti lua cu tine". Ei prefera sa investeasca în lucruri cum ar fi: carute, aur, cirezi mari de vite, care în mentalitatea sedentarilor nu au o valoare stabila. Toate considerate de autor ca fiind "bani risipiti".
În acele vremuri nimeni nu era egal fata de altcineva. Aceasta egalitate este un principiu destul de recent al dreptatii. Fiecare grup, în concordanta cu clasa, religia, limba, descendenta, chiar si din acelasi imperiu sau provincie, avea statutul sau, era guvernat de un set de legi diferit si cadea sub jurisdictia unor judecatori diferiti. Din cauza acestor statute diferite, casatoriile între grupuri erau foarte limitate, astfel diferitele culturi cu seturile lor de norme si valori, activitatile economice tipice, limbile, s-au mentinut pentru secole.
Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligati sa se casatoreasca între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost legea proclamata în 1783 de Joseph al II-lea, împaratul Imperiului Austriac, care organiza viata romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligati la asimilare totala cu cei din jur: nu aveau voie sa vorbeasca în propria limba, sau sa îmbrace portul traditional, li se interzicea casatoria în cadrul etniei, nu erau lasati sa dreseze cai, iar numarul lautarilor a trebuit redus cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiti sa mearga la scoala, fiind sub responsabilitatea preotului local. Mosierul trebuia sa le acorde terenuri mici de pamânt astfel încât acestia sa fie implicati în agricultura. Oricine îsi abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond si era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de conditiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.


Abolirea sclaviei


Sub influenta miscarii internationale de abolire a sclaviei, si în ciuda rezistentei dârze opuse de nobilime, la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia si în Moldova. Aceste masuri au avut ca obiectiv obligatia ca romii sa fie legati de satele în care urmau sa lucreze în agricultura pe aceleasi baze ca si alti tarani: o parte din recolta trebuia data proprietarului de pamânt. Multi romi au refuzat loturile de pamânt ce li se acordasera în aceste conditii neavantajoase, si au ales sa îsi mentina profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatarii lor. Multi dintre ei s-au mutat la marginea oraselor sau satelor, si ca rezultat în fiecare sat s-au asezat cei care prelucreaza metale precum si alti mestesugari, unde populatia din agricultura avea nevoie de deprinderile lor. Bineînteles ca o parte din populatie au devenit tarani, în primul rând cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pamânt. În jurul unui numar de mânastiri, satele erau formate în principal sau chiar în totalitate din romi.
Unele grupuri nomade si-au continuat stilul de viata itinerant. Primavara, veneau din calatoriile lor de iarna în satele de care apartineau în mod oficial, îsi plateau taxele, si apoi calatoreau în toata tara pâna iarna urmatoare. În timpul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte parti ale Europei si spre America.



Perioada interbelica si al doilea razboi mondial


Perioada dintre cele doua razboaie mondiale se caracterizeaza pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor si pe de alta parte aparitia unei miscari proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizatii cum ar fi Uniunea Generala a Romilor din România. Din nefericire, ele nu au avut timpul necesar pentru a se consolida. Dupa instalarea dictaturii regale si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, aceste organizatii au fost dizolvate. În aceasta perioada, progresul industrial a facut ca multe din bunurile lor manufacturiere sa devina demodate si non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au disparut pur si simplu.
Rasismul care a aparut în perioada interbelica nu a fost inventat de catre germani. Istoria lumii este, din pacate, plina de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetatenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnica si genocid total. În aceasta perioada, asa-numitii "oameni de stiinta" au scos la iveala justificari "stiintifice" ale inferioritatii unor grupuri etnice, usurând în acest fel drumul politicilor promovate de guvernul condus de Antonescu, împotriva romilor. În 1942 cam 25000 de romi au fost deportati în Transnistria unde au fost lasati pe bancurile râului Bug, fara a avea unde sa munceasca si fara suficiente mijloace de subzistenta. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut în închisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo.


Regimul comunist

Sub regimul comunist toti erau egali în fata legii. Bineînteles, ca în."Ferma Animalelor" de George Orwell, unde unii erau "mai egali" decât altii. Desi o lege nu facea distinctia între grupuri, unele grupuri erau mai afectate de o lege decât altele. O "hârtie" putea discrimina foarte mult. Regimul comunist nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnica, si ca o consecinta, nu li s-a acordat o educatie în limba lor natala, si nu s-a tinut cont de specificul lor cultural.
În acele timpuri, datorita politicii angajarii totale, fiecare avea un loc de munca si un câstig, care îi asigura persoanei îngrijire medicala gratuita, un numar de zile de concediu si dreptul la pensie. Multi romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari, sau în "cooperativele agricole de productie" (fermele de stat).
O data cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea fortei de munca la un nivel mai competitiv, si cu retrocedarea terenurilor cooperativelor catre proprietarii originari, majoritatea romilor si-au pierdut slujbele. Multi dintre ei si-au reluat modul de viata traditional, incluzând reîntoarcerea la nomadism.
Diferitele grupuri de romi s-au adaptat în diferite feluri la noua situatie. Unii dintre ei si-au gasit relatiile profesionale, prietenii, în timp ce altii sunt victime ale saraciei si discriminarii si nu au nici un mijloc de supravietuire.



Bibliografie:

Achim, Viorel:
1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica
Fonseca, Isabel
1995 Bury Me Standin. London: Chatto and Windus
Fraser, Angus
1994 The Gypsies. Oxford: Blackwell Publishers
Stewart, Michael
1996 The Time of gypsies. Boulder: Westview Press.
Yoors, Jan
1967 The Gypsies. New York: Simon and Schuster "

[www.edu.ro/download/istoria_rromilor_v4.pdf] - situl e al Ministerului Educatiei, sper ca nu-i o frauda ...:(

ps. regasesc stilul lui 'enigmescu' la un vechi (de-acum antic) forumist care-si spunea 'dogmatic' si cu care am discutat candva despre atitudinea lejer didactica a mesajelor pe care le redacteaza.
Dogmatic isi construia argumentele practicand o forma interesanta de maieutica.

Mi-a placut sa studiez asta...

timpul ca dar ! - de dinisor la: 15/09/2004 21:13:41
(la: Timpul asasin)
oricine poate citi motto-ul meu. si intelege astfel ca vad timpul ca un dar ce ne-a fost daruit. timpul insa, este si cel mai pretios dar ce il putem oferi! primindu-l si daruindu-l ii asiguram eternitatea.
timpul petrecut alaturi de cei dragi creeaza amintiri. ele se sendimenteaza adanc in memoria si sufletul nostru. le povestim mai tarziu generatiilor urmatoare si astfel acel timp devine un dar. un altfel de dar. si iar am contribuit la eternitatea lui.
sa fii acolo unde esti chemat, sa ajuti atunci cand este nevoie, sa iubesti atunci cand simti, sa alini atunci cand doare... toate aceste actiuni cer timp. si ele sunt un altfel de dar pentru celalalt.
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Pai mai Jimmy si mai Sesilia , Carpe diem , faci ce simti… - de (anonim) la: 08/11/2004 15:58:56
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Dar atentie cu chimia, jocurile de carti si comunicatia….


Io cred, ca pornesti din start , gresit, cu intrebarea, pe ce criteriu pornesti….

In iubire(cind ti se pune pata….) ajungi la o relatie de pat/masa/prezentat parinti-bunici(in cazul in care se ajunge la levelu ala) cam stii deja daca vrei sa pornesti la drum cu cineva. Orice ar fi , totul e sa se puna de la inceput cartile pe masa((defecte,vicii,calitati(astea se simt, din timp)ce si cum, stam,etc)) comunicatia ((foarte importanta zic io, ca daca unul tace si celalalt vorbeste cu piciorul scaunului, in final se va ajunge numai la o aventura de vara)si eprubetele din laboratorul de chimie…..Chimia(mirosul,etc) celor doi(reciproc,normal), are o mare importanta….in momentul cind iei barbatul de mina si te duci la parinti sa le zici: Astai mama , ce zici de el ? (normal ca mai sunt si alte cazuri , cind faptul este implinit si parintii cad pe spate(unii de placere altii de altceva) dar asta e…..

Momentele bune(casnicie) , pot tine o viata , citeva luni sau citiva ani…Totul e sa savurezi din plin, timpul petrecut impreuna. Cind n-o mai tzine(diferite motive, sunt destule pe lumea asta) te desparti in prietenie(daca se poate…) si-ti vezi de drum ….Pe drum vor apare alte ocazii bune….pina la cea finala…

Iar totul e sa nu-ti para rau.De ce sa-ti para rau ? Ai cistigat o experienta , in fond….

Daca e sa-ti zici: imi pare rau ca m-am casatorit cu X sau Y, inseamna ca nu ai invatat nimic…..


Normal ca mai sunt cazuri extreme in care familia(de obicei mama) hotaraste intii daca partenerul ales e bun sau nu(de obicei raman neinsurati , respectivii) sau respectivul compara aleasa inimii(suna aiurea,dar asta e) cu mama…..dar sunt cazuri rare…

Lucretia
intoarcerea acasa - de coeus la: 06/02/2006 19:43:23
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
tu ai stat mult timp departe de casa?...numai daca ai avut experiente foarte neplacute legate de timpul petrecut acasa ar putea sa te faca sa iti uiti total tara...eu unul din experienta mea departe de casa va pot asigura ca am vazut romani care dupa ce petrecusera o perioada considerabila de timp departe de casa imi spuneau ca se simt f bine acolo( mai bine chiar decat in tzara),dar realitatea era mult mai neplacuta, se obisnuisera doar cu viata de acolo si le era teama sa se mai intoarca...nu stiu daca ati auzit despre cazuri in care multi romani plecati peste hotare au ramas cu probleme psihice datorita faptului ca, desi poate s-au adaptat la noua viatza nu au reusit sa se integreze psihic...eu din pacate am vazut in realitate astfel de cazuri situatii care nu pot sa fie descrise in cuvinte...unul din prietenii mei au trecut prin asa ceva, ajungand sa traiasca chiar mai rau decat in tzara, prizonier al viciilor diverse si al muncii fara de care nu ai avea cum sa supravietuiesti...eu unul am avut norocul sa am aproape persoana iubita si sa pastrez mereu contactul cu cei care nu imi erau aproape, dar chiar si asa am deja peste un an de cand nu am mai fost si probabil ca pana in vara cand o sa imi fac ceva timp nu voi putea pleca...dar cu sigurantza ca voi savura fiecare minut de vacanta pe care o sa mi-l petrec in tzara fara a ma gandi la intoarcerea "acasa"...pt ca in definitiv sunt si o sa fiu in continuare roman :-D...
Din pura curiozitate... - de misescu la: 03/03/2006 21:41:03
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Nu e vorba de "atata timp" cum spui tu. La mine e vorba doar din mai 2004 si la el din '93 intr-adevar, dar daca iei in considerare faptul ca suntem ambii profesori, fa socoteala si vezi cam cat timp petrecem efectiv aici luand in considerare toate vacantele. Eu una din 21 de luni am stat efectiv aici doar vreo 10 si NU consecutiv. Din iunie pana pe la jumatea lui sept e vacanta de vara, apoi cam la fiecare 6 saptamani cate o vacanta de 2 saptamani, vacanta intre semestre e intre 4-6 saptamani. Depinde de la an la an pt e calculat in funtie de calendarul lor. Apropo stiati ca ei sunt in anul 1427 ai au 13 luni??? :)
Si crede-ma ca in fiecare vacanta cat de scurta ar fi calatorim in cate un coltisor de lume pe care ne dorim sa il vedem. (daca vrea cineva sa vada poze, spuneti-mi si va trimit link cu pozele facute de pe unde am fost). Asa ca nu e o viata asa de rea. Iar apoi nimeni nu ma poate opri sa ma rog seara inainte de culcare sau de cate ori vreau eu in casa mea, etc. Sau poate crezi ca am nevoie de o biserica pt asta? S-a rezolvat...sunt mai multe in Bahrain si e la 45 min de noi cu masina dar oricum prefer templele budiste din Thailanda! Caci nu imi amintesc sa fi mentionat preferintele in care aleg sa imi manifest spiritualitatea/crestinismul. Nu cred ca tine neaparat de dusul la biserica (desi cele pe care le vizitam cel mai des sunt cele din Cipru si sunt fantastice,ortodoxe si foarte vechi) ci de ceea ce ai in suflet si minte si codul moral dupa care iti conduci viata si valorile in care crezi.
Si n-am plecat din Romania pentru ca viata e grea, ca sa nu mai spun ca sotul meu n-a plecat din Romania deloc pt ca nu e roman. Si nu, nu e nici arab dupa cum a presupus Om si nici musulman. E american. Totul e sub control. Stim ce facem! :) Pe 10 iunie anul asta (adk mai putin de 4 luni) plecam de aici de tot si cu banutii economisiti in doar 2 ani impreuna (am mentionat in celalalt mesaj ca asta e motivul pt care toti expatii vin aici, si crede-ma ca toate joburile pt care studii superioare sunt required sunt ale americanilor si englezilor deci comunitatea americana si britanica aici e destul de mare) ne ducem direct intr-o minunata vilutza pe coasta Caraibelor in Costa Rica (pe care va recomand sa o vizitati pt ca e minunanata si e "safe" spre deosebire de majoritatea celorlalte tari central-americane in care sunt tot felul de razboaie civile).
Orice a ramas neclar te rog din suflet sa intrebi.
#109447 (raspuns la: #109247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de latu la: 08/09/2006 13:19:15
(la: Intrebari:)
1. De ce "prescurtare" este un cuvant asa lung ?
- Pentru ca "p" ar avea mai multe intelesuri iar "postscurtare" n-ar avea nici unul.

2. De ce soldatii Kamikaze purtau o casca ?
- Pentru a muri ca eroi, din cauza exploziei si nu pentru ca in momentul impactului s-au lovit cu capul de bord. Ultima situatie ar fi adus probleme in discutia onorurilor militare la inmormantare.

3. De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnatilor la moarte ?
- Pentru ca executia s-ar amana prea mult daca ar trebui sa survina prin infectii datorate unui ac nesterilizat.

4. Care este sinonimul cuvantului " sinonim" ?
- "omonim invers"

5. De ce nu exista mancare de pisici cu gust de soarece ?
- Pentru a nu ingradi dreptul pisicilor la cosmopolitism.

6. Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie?
- Pai de teflon nici nu se lipeste nimic. De tigaie da, iar teflonul e lipit de tigaie.

7. De ce balerinele merg mereu pe varfuri ? Nu ar fi mai simplu sa angajeze balerine mai inalte ?
- Pentru ca alea ar tropai si mai tare, cand doarme regizorul sau publicul.

8. Vreau sa imi cumpar un bumerang nou. Cum pot sa scap de cel vechi ?
- Fa-l cadou copilului vecinului, in semn de impacare dupa ce l-ai prins la furat de cirese din gradina ta.

9. De ce localurile deschise non stop au incuietori ?
- Pentru ca localurile nu stiu ce-i aia non stop. Incuietorile le-a pus blegu' de proprietar.

10.Adam avea buric ?
- Nu stiu. Nici ce avea indaratul frunzei de artar nu e documentat stiintific.

11.Cum poate avea Donald nepoti daca nu are frati sau surori ?
- Bunicii n-au nevoie de frati si surori ca sa aibe nepoti.

12.Daca Superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni ?
- Ca sa nu-l confunde fanii cu Batman.
Si cine zice ca cineva care se catara pe ziduri si e puternic ca un bou, e destept?

13.Cand faci fotografii cu Mickey la Disneyland, omul din interiorul lui Mickey zambeste ?
- Nu. Zice "Cheese".

14.Cand o masina merge, aerul din interiorul pneului se invarte ?
- Nu. Aerul se invarte doar daca rotile se invart. Dar atunci masina ruleaza.

15.De ce nu castiga ghicitoarele la 6 din 49?
- Pentru ca ghicitul se refera la viitor, nu la prezent.

16.Cum se traduce "Ziua Pacii" in engleza fara sa sune vulgar in romaneste?
- PeaceOff

17.Daca despre o femeie se spune atunci cand nu este moarta ca este vie, de ce nu face struguri?
- Pentru ca nu s-ar gasi nimeni sa bea vinul.

18.Daca uleiul de porumb se face din proumb, cum este cu uleiul de corp?
- Ala se face din femeia de la punctul 17.

19.Daca lipiciul superglue lipeste intr-adevar orice, de ce nu si interiorul tubului?
- Pentru ca exceptiile confirma regula. Asa a fost si la Bill Gates, cand a prezentat noul Windows si a capatat "Bluescreen".

20.De ce iti trebuie programare la clarvazator?
- Din acelasi motiv pentru care iti trebuie clarviziune la programare.

21.De ce oamenii te cred pe cuvint cind le spui ca exista 400 milioane de stele pe cer, dar cind le spui ca aceasta banca a fost proaspat vopsita, cred ca glumesti?
- Pentru ca oamenii se intereseaza de problemele universale mai degraba decat de fleacurile cotidiene.

22.De ce sucul de lamiie este in mare parte din ingrediente sintetice, pe cind in solutia de spalat vase este zeama de lamiie adevarata?
- Ar fi mai bine ca in sucul de lamaie sa fie solutie adevarata de spalat vase?

23.De ce Tarzan nu are barba?
- Pentru ca pe atunci nu se inventasera inca lamele de barbierit.

24.Oamenii casatoriti traiesc mai mult, sau doar li se pare?
- Timpul petrecut cu un partener, pare uneori cu mult mai lung decat cel petrecut singur.

25.Cu ce viteza se deplaseaza intunericul?
- Cu viteza luminii, ca-i acelasi motor si aceeasi lege.
O diferenta ar putea totusi fi, ca unii care se dau luminati, se dovedesc uneori a fi prosti ca noaptea.

26.Cum ar arata scaunele, daca am avea genunchii la spate?
- Ar avea spatarul in fata.

27.Un termos vara pastreaza bautura rece, iarna calda. De unde stie termosul cind e vara si cind e iarna?
- Pentru ca are un termostat. Tat-ul este generatorul senzatiei de caldura sau frig.

28.De ce in avioane se impart veste de inot, in loc de parasute?
- Pentru ca in panica aia, oricum nimeni nu observa diferenta. Ar ajunge practic si cate un prosop. (Foen-uri nu se impart ca sa nu se electrocuteze nimeni in apa).

29.Un sofer care lucreaza pe masini de dezapezire, cum ajunge dimineata la servici ?
- Prin canalizarea orasului.
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
grea intrebare - de athos la: 22/10/2003 07:37:42
(la: Cariera versus familie)
pe de o parte copiii au nevoie de parinti langa ei,mai ales cand sunt mici,dar si cand cresc.pe de alta parte si parintii trebuie sa lucreze ca sa asigure venit corespunzator,si asta se intampla in detrimentul timpului petrecut cu copii
pe de alta parte,nici nu poti sa-i impui femeii sau mai nou barbatului sa stea cu copiii toata ziua buna ziua
pana la urma cred ca trebuie un compromis,in sensul ca parintii sa poata lucra atat cat este nevoie,si sa fie cat mai mult cu copiii in vacante,in weeek-enduri,etc,macar sa incerce sa fie...
statul german despagubeste romii - de Catalina Bader la: 21/01/2004 10:00:16
(la: A existat holocaust in Romania?)
supravietuitori ai holocaustului
extras din expres.ro

Deportarea la Bug

In ianuarie 1942, circa 25.000 de tigani din Romania au fost deportati in Transnistria, pe malurile riului Bug. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut in inchisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. La 11 august 1942, operatiunea fusese aproape terminata. Majoritatea celor trimisi in lagar erau etnicii care nu aveau bunuri, nu detineau terenuri in proprietate sau case proprii. Conform istoricului roman Viorel Achim, au fost deportati in Transnistria, din Regat, cel putin 24.686 de tigani, dintre care 11.441 erau nomazi, iar 13.176 sedentari. Maximum 10.000 dintre acestia au supravietuit. A fost o tragedie de proportii, impotriva careia a protestat Constantin I.C. Bratianu intr-o scrisoare adresata lui Ion Antonescu, la 16 septembrie 1942. In Transnistria tiganii au trait in conditii inumane, fiind siliti sa doarma in gropi construite in pamint sau in grajduri, pusi la munca fortata pina la epuizare, fara hrana, drept pentru care multi nu au supravietuit.

In 12 august 2000, pe baza unei legi votate de Parlamentul German s-a infiintat “German Foundation Act”, care urma sa se ocupe de acordarea de despagubiri celor aproximativ 300.000 de victime care au supravietuit Holocaustului pina in februarie 1999. Pentru acest program s-au alocat peste 200 de milioane de euro. Ca partener de dezvoltare a programului a fost aleasa Organizatia Internationala pentru Migratii. Diseminarea informatiilor in rindul comunitatilor de rromi s-a facut de catre AB Data Research, orice imixtiune din partea unor “binevoitori” fiind ilegala.
Interesant si pueril - de (anonim) la: 22/03/2004 10:09:46
(la: Cine esti tu, America?)
Ada...
Nu ma pot abine sa nu iti raspun tie si celorlalte persoane care ti-au comentat articolul scris.

In ceea ce priveste articolul tau, tin sa iti spun ca ceea ce simti acum nu o sa iti treaca niciodata. Si asta din cauza ca vezi tara cu ochii tai artistici. Tu suferi aici pt ca raspunsul acestei natiuni la tot ce a dat istoria vestica este doar banul, pe cind tu vrei cu totul altceva. Unele persoane ti-au raspuns ca iti va trece, dar nu este adevarat. In nici un caz tie. Tu nu ai cum sa vezi America altfel pt ca nu ai fost pregatita sa o vezi altfel. Nici profesional si nici sufleteste.

In ceea ce ii priveste pe comentatorii articolului tau, cei care ti-au spus ca ar trebui sa "placi, dar sa nu plingi cind nu ti-o fi bine", eu zic ca trebuie sa ii ierti ca nu stiu ce vorbesc. Puterea banului orbeste, si probabil ca nici eu nu au avut pregatirea necesara sa vada lucruri pe care tu le vezi. Tocmai de aceea i-am numit puerili...

Faptul ca vedem lucrurile diferit nu e tragic. Faptul ca nu intelegem ca putem vedea lucrurile diferit e tragic...

Ada, daca iti dai sperante ca lucrurile se vor schimba vre-odata pt tine in tara aceasta vreau sa iti spun ca gresesti. Eu am incercat sa ma pacalesc citiva ani buni pina cind am decis sa imi schimb viata in functie de ceea ce doresc sa obtin ca rezultat al timpului petrecut pe lumea asta. Iar america nu e locul potrivit...

Totul depinde de ceea ce vrei sa obti de la viata...

Mi-ar face mare placere sa schimbam citeva mesaje in particular... poti sa imi scri pe oficial2k@yahoo.com
Automobilitate - de Radu63 la: 08/04/2004 02:47:36
(la: Automobile si soferi)
>> Cred ca viata multora din cei 'plecati' se petrece (macar o ora/zi) si la volanul masinii personale. Ce aveti de spus ? Cum e pe la voi ?

Desdemona, in Elvetia de multa vreme orasele si-au pierdut atractivitatea locativa. S-au umplut de birouri. Lumea cauta sa se mute in afara lor, unde aerul este mai curat, este mai verde si mai linistit. Bineintzeles ca nu se poate cere de la retzeaua de transport sa deserveasca in mod optimal toate adunaturile de case si satucurile din periferie; unde locuiesc eu trece un autobuz din ora in ora, care m-ar duce in centrul orasului, dar risc sa-l pierd si costul biletului este mai mare decit cel al benzinei... de asemenea si relieful joaca un rol - as putea sa merg pe jos pina la servici (vreo 40 minute) dat fiind ca este vorba de a cobori de pe o colina, dar la intoarcere mi-ar fi ceva mai greu. Folosind automobilul, in 15 minute sunt la birou. Pe de alta parte, profesiunea sotiei o obliga sa aiba masina separata, deci asa se ajunge la 2 automobile.
Un alt aspect de tinut in consideratie este faptul ca aici ti se cere totul, imediat, cu maxima viteza: a te putea deplasa cit mai repede unde e nevoie de tine este esentzial si din nou masina devine singura solutie. Aceasta traire cu ochii pe ceas, acest "time is money" poate fi una din explicatiile agresivitatzii la volan: timpul petrecut in masina este neproductiv, o faza de tranzitie intre 2 activitatzi, care pe unii ii exaspereaza.
Din ziarul "Viata noastra" - de anita47 la: 25/04/2004 10:12:04
(la: Turism in Israel)
׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!

Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)















׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!
Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)

























#14496 (raspuns la: #14458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'a cere iertare' - de desdemona la: 10/05/2004 07:44:21
(la: Daca in fata dumneavoastra ar aparea Dumnezeu, cum ati reactiona)
Cred ca impulsul de 'a cere iertare' cand te vezi 'in fata lui Dumnezeu' inseamna ceva cam asa : 'iarta-ma Doamne, ca am fost prost'. Cate indoieli nu ne framanta in legatura cu divinul, si cate compromisuri nu vin odata cu viata de toate zilele, si ne duc departe de divin si ceea ce ar dori el sa fim. A cere iertare nu inseamna neaparat a se simti vinovat, ci a realiza ca nu ai reusit sa fii ceea ce ai dorit sa fii. De multe ori legatura cu Dumnezeu intr-un individ este nazuinta catre un 'eu' mai bun, mai apropiat de propriul ideal. Si cand ne confruntam cu noi insine nu putem sa nu ne recunoastem slabiciunea, si sa ne dorim a o uita. Eu pentru asta as cere iertare, pentru ca, ocupata cu grijile mele marunte si ridicole am uitat sa ma bucur de viata, de tot ce e frumos, de dragostea ce mi s-a dat si de timpul petrecut in aceasta lume, si mi-am risipit atentia pe lucruri inutile, cand as fi putut sa creez si eu mai multa iubire, armonie, frumusete. In fine, cei ce simt in interiorul lor o legatura cu Dumnezeu, il simt adesea pe Dumnezeu ca pe un parinte, normal sa isi doreasca sa fie iubiti de el, si cerand iertare stii ca vei obtine apropierea, acceptarea fiindca dragostea divina e la fel cu cea parinteasca: neconditionata.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#15203 (raspuns la: #14918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjen - de Hypatia la: 25/05/2004 10:35:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Scuze de intarziere!
Cred ca e adevarat ce-ai spus, dar trebuie sa clarificam lucrurile:
1. Cei care iubesc timpul petrecut cu ei, nu numesc pe acesta- singuratate, nu se plang de acest lucru, ci il percep ca pe starea lor de a fi.
2. Cand doi oameni decid sa fie impreuna, ei isi proiecteaza viitorul impreuna. Ei pot decide daca vor avea sau nu copii. Si acest lucru e normal, atata vreme cat ceea ce decid amandoi, sa ramana perfect valabil. Dar daca unul din cei doi se razgandeste, celalalt se va simti singur.
3. Dupa cum singur/neglijat/parasit se simte sotul, dupa ce sotia lehuza se ocupa aproape exclusiv doar de noul nascut. Cred ca e o chestie de maturitate feminina sa reuseasca o femeie tanara sa rezolve din prima aceasta problema, dar mai ales tine de calitatea relatiilor cu sotul ei.
4.Doi soti, care au decis impreuna sa nu aiba copii, pot fi foarte fericiti.Sunt foarte de acord. Dar, ca femeie ce am trecut de jumatatea vietii, stiu prin ce incercari , prin ce trairi personale trece o femeie. Caci, mai devreme sau mai tarziu, maternitatea bate la usa sufletului fiecarei femei si atunci trebuie sa stii sa-i faci fata chiar si cand esti singura sau calugarita sau cu sotul tau, caruia i-ai promis ca nu vei avea copii.... Si acest lucru e foarte greu, presupune o multime de lucruri. Daca ai nenorocul sa fii singura sau sa te simti singura, intram pe terenul patologicului si-i dam dreptate lui Daniel:"singuratatea e o boala".
5. Dar, in amurgul vietii, omul isi consuma drama proprie. De ce nu ne spun batranii daca singuratatea e boala sau nu?
De ce nu-i intrebam pe cei parasiti?
De ce nu-i intrebam pe cei care au pierdut pe cei dragi?
Caci singuratatea e cea mai cumplita suferinta si DOAR necazul te aduce in pat cu singuratatea....
Parerea mea...
Hypatia
#15836 (raspuns la: #15402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radu - de Florin si atat la: 25/05/2004 15:55:53
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
"Eu cred ca am dat oameni deosebiti... mai multi chiar in raport cu tari mai importante decat Belgia. Problema (ca si in cazul celor cateva premii Nobel furate romanilor pentru ca descoperirile lor au ajuns in occident la cateva luni dupa publicarea altor materiale) e de universalitatea lor. "

Oameni inteligenti si talentati se gasesc peste tot. Faptul ca societatea poate educa aceste valori este un semn foarte pozitiv. Si Romania a dat si da dovada de aceasta capacitate…insa se pare ca multi obosesc in ultima suta de metri. Lipseste cultura invingatorului. Altcineva, de altundeva te depaseste. Si da, este fustrant cind de fapt realizezi ca ai fii putut invinge. Dar viata este un joc. Si romanii trebuie sa invete sa treaca peste esecuri.
Furtul de idei se intimpla peste tot in lume. Jucul asa zis murdar a fost de cind lumea.
Ce nu pot sa accept este ca Romania a dat lumii valori. Nu cred. As spune ca acele valori s-au nascut in Romania, ca invatamintul este la inaltime, competent.
Dar insa acei indivizi au muncit pentru ei. Spunind ca Romania a dat oameni deosebiti este ca si cum, cred eu, le-ai lua din implinire, realizare.

In Londra a fost pina Duminica o exhibitie a lui Brincusi. Sculpturi din toate muzeele lumii. Ceva deosebit. Mi-am facut timp si m-am dus- in tara i-am vazut casa de la Hobita si operele lui. Am crescut in Tg-Jiu.
Nu poti sa-ti spun cita bucurie mi-a facut timpul petrecut la galerie. Am citit/ recitit despre fiecare creatie inainte de a ma duce.
Si imi imaginam cum era el in Paris si se intilnea cu Henri Coanda. Oare despre ce vorbeau?…J. Am mare respect si admiratie pentru amindoi. M-am simtit foarte fericit si norocos ca am avut sansa sa vad operele.
Nu m-am simtit mindru ca sint roman. Parca le-as lua din stralucirea geniului daca as incerca sa spun ca Romania i-a dat omenirii.

"Aici stam putin mai prost nu din cauza oamneilor respectivi ci a conjucturii istorice si geografice. "

Sint de acord cu tine. Din ’89 insa Romania a avut sansa sa se afirme, sa-si croiasca un viitor propriu. Oare Romania stie ce vrea? Tare ma tem ca pina oamenii se dezmetecesc va fii prea tirziu. In momemtul de fata Rusia este slabita. Dar pentru cit timp. Si apoi extremismul Islamic. Balcanii sint inca o prada usoara pentru oricine. Mai este EU (noua ideea de Statele nite ale Europei), mai curind un : hai sa ne unim sa facem fata Americii si Chinei (in viitor). O sa vedem.

"Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii ! Cine-l stie ? Asa cum, de exemplu, Sadoveanu poatre rivaliza cu suces cu Dumas!
Dar unul a scris despre curtea Frantei si altul despre obscurele tarisoare de la capatul Europei."

Cred ca mai important este ceea ce intelegi din ceea ce citesti. Un prost poate sa citeasca mari clasici. A invata din citit, asta este altceva. Si da, sint multi scriitori buni, chiar foarte buni.
Din pacate educatia comunista a avut ca scop dresarea pentru a admira cam tot ce te invatau. Nu iti dadeau voie sa analizezi, sa dezbati, sa schimbi idei. Iti canalizau parerea, opinia. Foarte daunator, mai ales cind intr-o societate concurenta esti de unul singur.


"Tradare... inseamna sa fii mai putin decat poti fi. E o tradare in primul rand fata de tine si apoi fata de toate lucrurile pe care ar trebui sa le iubesti si ocrotesti."

Esti putin dur. Oricine are dreptul sa fie mediocru, prost, lenes. Si nu este responsabil catre nimeni sa-si justifice personalitatea. Societatea insa ar trebui sa sanctioneze sau rasplateasca individul dupa niste valori bine stabilite.
Cred ca incerci sa ai o societate plina de oameni responsabili- idealista.
Poti construi ceva numai cu oamenii care ii ai. Cu intelepciune si mestesug poti sa aduci fiecaruia o motivatie, un ideal etc.

"Faptul ca au aceleasi drepturi ca si mine nu inseamna ca e si normal. Sau bun. "

Sper ca fustrarea ta sa nu se schimbe in extremism. Este periculos ceea ce spui.

"Bunul simt nu vine la pachet cu copilul.
Cineva trebuie sa-l invete. Dumnezeu e un pic cam prea ocupat in ultimii 2000 de ani. "

Multe din caracteristicile/apucaturile romanilor sint in contradictie cu valorile promovate de religie. Se pare ca omul s-a dumirit ca poti fura, mintii…fi necinstit prea usor.
Pe mine mama m-a invatat frica de dumnezeu…si se impleteste cu bunul simt. Poate ca saraca avea un dar mare pe care l-am trecut prea usor cu vederea cind era in viata.
Citeodata ma gindesc daca este oare neputinta bisericii ortodoxe de a se moderniza, de a accepta secolul 20-21 si de a accepta ca datorie sa raspindeasca credinta permanent-valorile crestine. Am impresia ca sta deoparte si asteapta ca tu sa vii spre ea admitind ca ai pacatuit. Te face sa te simti vinovat.

"Asa ca ne ramane noua, oamenilor marunti, care credem in bun simt, sa-l transmitem celor tineri. Si eu cred ca si eu, si Plesu si tu avem ce face in acest sens. Ideea e daca vrem."

Ideea nu este daca vrem, ci cind obosesti, cind iti dai seama ca..bai imi irosesc viata si energia pentru nimic. De ce vorbesc asa? Din experienta…dar asta este alt subiect….:)

"Eu nu vreau in vest ! eu vreau in Romania mea, dar civilizata si cu oameni plin de bun simt. Asta n-are legatura cu punctele cardinale."

Imi pare bine ca esti confident de ceea ce vrei. Te felicit. Daca gasesti taria sa investesti timpul si energia interioara pentru o cauza, jos palaria.

Imi amintesc ca acum 14 ani, pe 22 mai am parasit Piata Universitatii. Dupa 27 zile de demonstrat. Plin de energie si speranta…Dar asta este alta poveste…:)

Numai bine
#15844 (raspuns la: #15607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O Discutie - de Petre Buzoianu la: 10/07/2004 17:59:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dinu
Thread ul asta este foarte interesant, dar din nefericire needificator. Mai mult decit atit se ocupa de un portiune extrem de ingusta a costurilor de productie in fotografia care se face azi iar anumite zone extrem de importante nu au fost atinse nici macar in treacat.
Adevarat, thread ul se ocupa de fotografia de stock in principal, dar costurile sunt costuri iar tehnologia folosita este aceiasi indiferent de genul de fotografie.
Preturile la hotel, transport, hrana, cresc continuu.
Ceea ce a schimbat fundamental datele jocului si a facut sa creasca enorm costurile de productie a fost aparitia fotografiei digitale.
In general exista legenda cum ca fotografia digitala ar fi mai ieftina. Nimc mai putin adevarat.
Hai sa analizam pe rind, punct cu punct.
Natura genului de fotografie pe care il fac este mare consumatoare de imagini.
Pe vremea cind tragem film numarul acestora se numara cu miile de role pe an.
Un rol de film ( diapozitiv Tungsten ) costa la pret de catalog in jur de $10.00 . la pret vinzare la dealer in jur de $8.50 cumparat in mari cantitati la lada direct de la Kodak in jur de $7.00.
La bulk insa, costa in jur $60.00 un roll de 100feet din care ieseau in jur de 19-20 de role de 36 de expuneri . O caseta de film refolosibila costa $0.35 Deci in final un roll de film putea sa imi iasa la in jur de $3.35. -$3.60. Angajai pe cineva sa ruleze filmele pentru tine, pe care il plateai cu $100 pe zi, sau cumparai filmele gata rulate. Magazine ca Adorama de exemplu ti le vindeau pentru $4.50 gata rulate.
Developatul unui rol de film costa undeva intre $8.00 -$10.00 rolul.
Din cauza cantitatii insa aveam o reducere substantiala, asa incit costul unui rol de film si developatul lui ajungeau la in jur de $10.00 - $11.00 Insa, costul de film si procesare erau pasate clientului la pret intreg i. Deci ceea ce pe un fotograf il costa in mod real $10.00 –11.00 pe rol era billed ca $20.00 pe rol la care se aduga un asa numit mark up de 20% car e reprezenta timpul petrecut la laborator intructiuni etc. .
Se investeau deci $11.00 si se recuperau $24.00.
Aceasta diferenta, nu intra direct in buzunarele noastre , ci era folosita ca sa acopere alte costuri, care nu puteau fi pasate clientilor.
Echipament, reparatii de echipament , etc.
Azi cu fotografia digitala, evident ca nu mai poti pasa nici unul din aceste costuri clientului. Adevarat insa ca nici nu mai cumperi cantitatile enorme de film de care vorbeam si nici lab ul nu mai costa
Numai ca… Azi din cauza tehnologiei care se schimba atit de rapid, aproximativ o data la un an sau un an jumate trebuie sa imi inlocuiesc echipamentul digital ( care este cam de 3 ori mai scump decit echipametul analog ) Inainte cumparam un aparat cind unul devenea de nefolosit, acum insa trebuie sa cumpar cite 3 odata . Deci nu le mai pot rula intre ele. Beleau insa nu se opreste aici. De fiecare data cind schimbi echipamentul digital, rebuie sa inlocuiesti si computerele folosite.
Bine inteles ca in ziua de azi nici unul din aceste costuri nu pot fi pasate clientilor. Si asta este doar inceputul.
Acum, pentru ca se poate , editorii au trecut fotografilor o parte din atributiile pe care traditional editorii le faceau. Astfel incit azi, produsul finit al unui fotograf trebuiesa includa si :caption ing“ Adica toate datele relevante despre imaginea respective . persoane care apar in imagine, locatie, eveniment, data, etc.
Inainte. Terminam ultimul show la 11 seara, trimeteam filmele la lab si mergeam si eu ca oamenii sa maninc. Dimineata un asistent se ocupa de editat ul filmelor, impachtat ul si trimis ul la client .
Well ! azi dupa ce termini ultimul show fugi la hotel sau acasa si te ocupi de editatul captioning ul si transmisul imaginilor. Bine inteles ca cineva trebuie sa te ajute.
Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru.
Bine inteles, ca te apuca dimineata editind.
Credeti ca sa terminat ?! Mai este .
Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx.
Fiecare imagine are in general 17 mega deschisa si cam 2.3mega inchisa si ai de transmis 700-800.
Pentru asta iti trebuiesc linii de internet de mare viteza. Acasa nu mai poti folosi conectia prin cablu pe care o aveai, si care costa $40.00 pe luna, ci trebuie sa instalezi una dedicata care te costa $300.
Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte.
Si mai ai si asistenti carora trebuie sa le platesti camera.
De nenumarate maruntisuri si accesorii nu mai vorbesc .
Concluzia: Muncesti mult mai mult, cheltuiesti mai mult, pe mult mai putini bani.
Am uitat sa adaug ca de cind cu fotografia digitala, au scazut si preturile platite pe imagini.
#17608 (raspuns la: #17581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Conteaza? - de homeless la: 30/08/2004 18:55:48
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Am 44 de ani, pe cartea mea de munca scrie incheiat stagiatura inainte de 1989 iar carnetul de conducere mi l-a dat Militia, nu Politia. Pot sa spun ca am avut suficiente experiente Inainte si Dupa...

Nu regret ca mi-am schimbat cu totul meseria - ea, saraca, are nevoie de prea multi bani de la buget ca sa supravietuiasca -, regret, insa, nu stiu de ce, timpul petrecut in trenurile pentru navetisti (50 km dus, 50 km intors era norma mea!), zecile de carti pe care le citeam in lumina chioara, discutiile purtate pe teme ce azi par snoabe (prea ne interesau chestiile alea general umane...), dar atunci erau firesti si puteau fi continuate la un pahar de vodca...

Si mai regret ca nu mai pot sa bantui noaptea prin oras. Si pe atunci erau o problema cainii, dar infractorii puteau fi multumiti cu o tigara sau inselati cu o falsa suferinta care, daca o jucai ca lumea, era un pasaport si in cele mai periculoase zone.

E mult? E putin?
Un orasel Mare - de LMC la: 28/10/2004 19:34:29
(la: Trancaneala Aristocrata)
Acuma fefelino, ori este "orasel" ori este "mare" :) Hai ca mi-a placut combinatia de cuvinte.

Cica pe unde stau eu, oraselul nu este nici mare, dar nici mic, si pe zi ce trece creste tot mai mare. Linga "oraselul" meu este un alt "orasel" care de fapt este "orasel" universitar. Deci imagineazati demografia si selectia de oameni care ar vrea sa bea o cafea sau un ceiuc bun si sa manince o "prajiturica cu mere si cu nuci", o savarina, sau o felie doua de Chec. Marimea orasului nu are nimic de-a face cu puterea comertului, ci mai degraba "the demand" sau mai bine zis "the people" care vor sa cumpere ce ai tu de vinzare. Hai sa luam doua orasele ca exemplu. Carmel, un orasel pe coasta Pacificului, este un orasel care are mai putin de 5,000 de locuitori, dar unde or-si-ce fel de business merge trasnet. Turismul fiind foarte foarte mare prin zona aia. Deci numarul de persoane care poate sa-ti cumpere tie o prajitura si o cafea este mult mai mare decit intr-un orasel care poate e numai la 50 de mile distanta dar pe unde nu merge nici un turist. Deci, toata ideia se bazeaza pe 'demand-ul' care exista intr-un oras unde-ti deschizi un business. La o rascruce de drumuri, binenteles ca merge un restaurant unde sa poti servi toate cele trei mese. Intr-un oras unde lumea este mult mai orientata pe familie si pe timpul petrecut acasa, acolo merge o pizzerie care sa ieie comenzi pentru dus acasa. Intr-un oras studentesc, cafenele unde studentii sa vina sa-si faca aprovizionarea de cafeina sau un loc unde sa poata sa se intilneasca cu prietenii. Deci c-am astea sint regulile. Eu zic ca clubul fefelinelor tre sa se stabileasca in California. :)
#26644 (raspuns la: #26637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


...propunere... - de andr la: 13/11/2004 15:17:52
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
E greu sa faci o lista cu titluri ordonate conform unui singur criteriu.

Dat fiind si titlul conferintei, o sa incerc sa ma leg de diferite momente ale vietii. Evident, experienta mea nu poate justifica decat doua categorii serioase conform acestor criterii, si anume cartile copilariei (sau mai bine spus ale adolescentei), si cartile care mi-au marcat perioada imediat urmatoare (~20 de ani).

Din prima categorie nu voi aminti prea multe - oricum mi-a facut placere sa vad aici in mesajele voastre titluri care imi produc o placuta senzatie nostalgica - 'Elevul Dima dintr-a saptea' ar fi doar unul dintre ele. 'Toate panzele sus', 'La Medeleni' si multe altele se adauga acestei liste asupra careia insa nu vreau sa insist - nu pot insa sa nu intreb daca nu mai exista si altii ca mine care mai citesc cateodata, si acum, dupa multi ani, Ciresarii...

In a doua categorie s-ar inscrie carti pe care le-am citit si recitit de-a lungul timpului, si care intr-adevar, intr-un fel sau altul, mi-au marcat exsitenta... Poate e o expresie cam 'mare', dar in cele mai multe cazuri, adevarata. Cum aici insa lista ar fi mai mare, ma vad obligat sa ma opresc asupra unor titluri - si alegerea nu e usoara.
Cateva trebuie insa mentionate:

Michel Houellebecq
- Les Particules élémentaires
(Particule Elementare)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/search-handle-url/index=books-fr&field-author=Houellebecq%2C%20Michel/171-6634951-4490633)


Malcolm Lowry
- Under The Volcano
(Sub Vulcan)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0060955228/qid=1100347907/sr=1-3/ref=sr_1_8_3/171-6634951-4490633)


Irvin D. Yalom
- When Nietzsche Wept
(Plansul Lui Nietzsche)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0060748125/qid=1100348018/sr=1-2/ref=sr_1_8_2/171-6634951-4490633)


Amos Oz
- Cutia Neagra


Friedrich Wilhelm Nietzsche
- Asa grait-a Zarathustra
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0140047484/qid=1100348088/sr=1-4/ref=sr_1_8_4/171-6634951-4490633)

Am dat doar cateva titluri, insa exista si altele cel putin la fel de semnificative. Ideea care m-a impins sa intru si eu in discutie a fost ca poate voi gasi pe aici oameni care sa-mi impartaseasca modul de a gandi, felul in care privesc eu lucrurile, poate trecuti prin mai multe ca mine si cu care as putea schimba impresii - fie ele intr-o conversatie de cafenea virtuala - care daca nu ne vor invatza pe nici uniui nimic macar ne vor da senzatia de timp petrecut in mod mai placut.

As putea da si alte titluri - sunt carti din domenii diferite, scrise insa de oameni deosebiti, si din care se pot invata multe lucruri.
Un exemplu ar fi o carte pe care nu reusesc sa o mai gasesc in Romania si care din pacate este indisponibila si pe Amazon - deocamdata.

Lionel Terray
- Les Conquérants de l'inutile
(Cuceritorii Inutilului)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/2911755197/qid=1100347747/sr=1-3/ref=sr_1_10_3/171-6634951-4490633)


Daca tot am intrat si pe alte teritorii, ar fi de mentionat si o a treia categorie, diferita de primele doua pe care le-am mentionat mai sus.

E vorba de literatura SF - au spus-o si altii ca seria Fundatiei lui Asimov nu are pereche... Si mie mi-a placut foarte mult. Pe Arthur C. Clarke il gasesc si mai interesant, desi cu un stil complet diferit de cel al lui Asimov. Sunt inca departe de a putea spune ca am citit tot ce a scris Clarke. Langa aceste doua nume (Clarke si Asimov) as mai aduga inca unele: cel al lui Stanislaw Lem si ale fratilor Strugatki. Am ales acesti autori dintre atatia altii deoarece au avut o influenta mai puternica asupra mea - m-au impresionat mai mult decat altii, poate mai 'recunoscuti'. Din categoria acestora, poate mai titrati in domeniul SF, nu vreau sa vorbesc nici de A.E. Van Vogt, nici de Frank Herbert, (desi multe din cartile din seria Dune se apropie din punctul meu de vedere de cele din seria Fundatiei), nici de Robert Heinlein sau Norman Spinrad. Desi sunt autori ale caror carti le-am devorat cu mare placere la o anumita varsta, acum nu mai am energia de a reveni la cartile lor, pe care, desi le apreciez, nu mai simt un imbold de a le 'revizita'.

Mai curand as mai aminti nume ca Ursula LeGuin...

[Deocamdata] ma opresc aici cu categoria SF...

As mai putea vorbi si de carti carora nu le atribui o atat de mare 'greutate' – desi ar putea fi considerat in afara topicului propus.
O sa amintesc unele dintre ultimele carti citite - Frédéric Beigbeder: "L'Amour dure trois ans" (Dragostea dureaza trei ani); Amélie Nothomb: "Hygiène de l'assassin" (Igiena Asasinului); Philip Roth: "The Human Stain" (Pata umana).

Descopar in continuare autori noi pentru mine, precum Andrei Makine, sau Gabriel Garcia Marquez - am apucat sa citesc cateva titluri, dar nu ma simt inca pregatit sa discut despre acesti oameni si cartile lor. I-am amintit in ideea ca poate cineva simte ca doreste sa impartaseasca cateva impresii produse in urma unor asemenea lecturi, impresii din care ar putea fi interesante pentru multi dintre noi – sau nu.

Ma opresc aici – constient fiind ca imediat dupa ce voi lansa aceste randuri imi voi aminti imediat si de alti autori si de alte titluri (de exemplu n-am amintit de literatura rusa…) despre care n-am scris nimic.



Andrei






Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: