comentarii

Îmi era teamă să mă ridic chiar să deschid ochii să nu pierd acel vis frumos… Mi-am afundat capul în pernă ce încă pastra mirosul visului parfumat al tău în acordurile suave ale dansului am adormit la loc …Fericită …


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O fi, n-o fi? cine-i medic s-o gaseasca - de cosmacpan la: 17/01/2007 01:06:06
(la: Boala dragoste)
Doi soti faceau dragoste. La un moment dat, se aude un ciocanit in usa.
- Repede, fugi pe balcon! A venit barbatul meu!
El se duce pe balcon repede si dupa un timp vine inapoi si zice:
- Nevasta, cred ca suntem stresati amandoi...

Sa trecem si la lucruri serioase, daca dragostea poate fi serioasa………caci parca spuneai ceva de cronicitate……..

“Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui.”
Deci avem un edificiu si avem si piatra de temelie. Intrebare: Ana unde este?

“Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubire pura. Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire.” Osho
Deci: ori nu mai cautam si scapam de nefericire ori cautam prin alte parti o iubire impura.

“Dar cum poti explica dragostea in cuvinte ? Ce este ea ? Ce o declansaza ? De ce ni se intampla ? De parca ar stii cineva..E... un drog. Un drog al sufletului.”
Deci: vai de mama noastra de drogati. La dezintoxicare! Marsh!

“Dacă Totul ar avea un nume şi dacă Totul ar putea fi redenumit, probabil că numele acestuia ar fi Dragoste. Totul este relativ şi iminent, iniţial şi final, deschis şi închis, alb şi negru...”
Deci: All you need is love.............

Legenda dragostei
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare^ pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era
totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU

Si-am incalecat pe-o sa si v-am plictisit ceva.
PS: asta-i ce-am gasit acu' data viitoare.....cine stie........
ultima noapte - de anitzasmile la: 17/02/2008 12:01:05
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
nu am povestit nimanui cu lux de amanunte cum a fost ultima zi si noapte cu el.daca tot am ajuns aici...poate ar trebui sa spun ce stiu,poate asta si trebuie,sa pot vorbi...voi nu ma cunoasteti,nu ma vedeti...in fine.
il scotea din minti atunci cand ma suna cineva si nu stiu de ce,i se pusese pata pe un bun prieten de-al meu,pe care nici nu a vrut sa-l invit la oficierea casatoriei.asta m-a durut insa l-am ascultat.
in ziua aceea eram deja foarte trista fiindca mi-am dat seama ca nu-mi va da ragazul de cateva zile.il rugasem sa ma lase sa gandesc putin la ce se intampla si la ce nu merge,cu promisiunea solemna ca dupa cateva zile vom vorbi civilizat unul cu altul.insa s-a razgandit si atunci am simtit nevoia sa plang,m-am simtit neputincioasa si aproape capitulasem.mi-am zis ca am facut cea mai mare greseala si trebuie sa suport consecintele.si a sunat acest prieten drag...nu mai vorbisem demult cu el,nici nu puteam sa-i mai raspund la telefon.si i-am raspuns de aceasta data si as fi vrut sa-i linistesc ingrijorarea.astepta cu nerabdare sa ma vada maritata si apoi nu mai dadeam nici un semn de viata,nu mai raspundeam la telefon!!!!!i-am spus ca sunt ok insa ma cunoaste de zeci de ani,deci stia ca nu sunt ok dupa cum i-am raspuns si nici nu a fost greu sa se prinda ca nu pot vorbi.am inchis.si a inceput cearta si iar am izbucnit nervos si i-am spus ca-l urasc,ca nu ma poate tine departe de toti cei dragi mie si pt.prima data de cand incepuse povestea asta am plans si i-am spus ca nu am nimic cu el,nu-l judec pt.nimic si-mi pare rau ca a trebuit sa faca atata drum pt.nimic,dar ca nu ma poate tine legata de el doar pt.recunostinta sau altceva.a spus ca are bani si-mi poate oferi viata pe care nu am avut-o niciodata.eu i-am spus ca nu ma intereseaza,bani am si eu,nu cat are el,dar am.apoi s-a asezat pe un scaun din camera,abatut si coplesit si el.spunea ca am sa raman singura cu demnitatea mea si eu spuneam ca nu-mi pasa,nu-l mai vreau in viata mea,nu ne potrivim si nu are sens sa insiste.nu-mi era teama de el,inca mai credeam ca ne putem intelege,ca putem ajunge la un numitor comun.apoi am vazut ca se intampla ceva,mormaia ceva ce nu intelegeam si fata i se schimonosea intr-un fel hidos...l-am intrebat ce face si mi-a spus ca nimic...m-am speriat si i-am strigat sa inceteze ca ma sperie.a spus ca nu face nimic si zambea...l-am strigat pe nume si i-am spus inca odata sa inceteze...si asta a fost...a zambit si a spus ca va face cum vreau eu fiindca nu vrea sa-mi faca rau.seara a decurs destul de linistita,se parea ca intelege ce-i cer si ca e de acord.si-a strans lucrurile.am facut cate o cana de ceai de tei,mai concentrat,speram sa ne linisteasca pe amandoi.la culcare l-am convins sa doarma in alta camera si,din nu stiu ce motiv,mi-am incuiat camera peste noapte.am adormit bustean...m-am trezit intr-un tarziu fiindca tragea de usa,incerca sa o deschida in timp ce-mi striga numele si-mi spunea sa nu-l gonesc de langa mine,ca are nevoie de mine...la inceput nu realizam,am crezut ca visez.m-am ridicat in sezut si am ascultat atenta.nu era vis,el chiar tragea de usa ,incerca sa intre implorandu-ma sa-i deschid.i-am spus sa mearga la culcare si vorbim dimineata.atunci a tras mai tare de usa si a inceput sa spuna insistent sa-i deschid.am tacut.dupa ceva timp,poate un minut doua,a mieunat...am zis in sinea mea 'ok,asta ce mai inseamna,crede ca ma amuza?'...apoi a mieunat pana s-a transformat intr-un miorlait urat,ca de pisica in calduri.un pic m-am speriat,nu intelegeam ce vrea,ce face...apoi au inceput alte zgomote sinistre,urate rau,infricosatoare.instinctiv am dat patura la o parte si m-am ridicat in genunchi incercand sa alung orice urma de somn si sa inteleg ce se aude...nu se intelegea nimic si cat am stat sa ascult asa,in genunchi am avut impresia ca dincolo de usa sunt adunate toate fiarele padurii...aveam impresia ca daca deschid in acel moment usa voi vedea altceva decat un barbat...nu stiu de ce am inceput sa ma rog in nestire,cu disperare...nu ma rugasem niciodata pana atunci asa ca nu spuneam o rugaciune anume,ci exact ce-mi venea in minte atunci.cand a incetat orice zgomot am aprins lumina cu teama si curaj in acelasi timp si am deschis usa.avea o privire ratacita,parea chinuit si dincolo de frica mea aproape ca am simtit mila...l-am intrebat ce se intampla si mi-a spus ca nu poate trai fara mine,ca are nevoie de mine...i-am promis ca vorbim dimineata,l-am condus inapoi in camera.intre timp s-a trezit mama si sora mea,care mi-au povestit a doua zi ca nu au mai adormit toata noaptea.eu am adormit la loc,ceaiul de tei are efect insa el s-a rugat chipurile toata noaptea.lor le-a fost teama sa-l mai lase singur,asa ca au incercat sa vorbeasca cu el.a doua zi a plecat,docil si implorandu-ma pana in ultima clipa sa nu-l gonesc.
mama s-a trezit abia dupa ce am iesit din camera,asa ca nu stia nimic din ce s-a intamplat,ceea ce m-a mirat.
#286237 (raspuns la: #286218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
era sa uit (IV) - de cosmacpan la: 08/01/2010 01:33:03
(la: era să uit...exerciţii de imaginaţie...)
Norocul meu e că îmbrăţişând tehnica budisto-zen sunito-americană şi repetând ca pe-o mantră zicerea: nu sunt frustrat, frustrările nu mă cunosc, sunt fericit, sunt împlinit, sunt, exist, şi dacă vreau pot! Am uitat despre toate frustrările mele şi am pornit în viaţă cu un rictus pictat pe faţa interioară a măştii…
Dar nu despre asta voia să bat câmpii astăzi ci despre iubire; da domnule, despre iubire. Ce te uiţi disperat în jur? Ce, nu-ţi vine să crezi? Despre înălţimea la care te ridică liftul acesta sentimentaloid ce te face să uiţi că nu ai cumpărat pâine feliată şi nici eclerele alea mici şi rotunde pe care să le termini dintr-o înghiţitură…
Da despre iubirea pură pentru o broscuţă WW nouă, lucitoare şi sclipicioasă…şi nu pentru că ai vrea să-ţi schimbi maşina din cauză că nu mai găseşti un loc de parcare ca lumea sau că te poţi strecura mai repede cu fâşneaţa cea mică verde brotac că-ţi vine să o tot lingi ca pe îngheţata de fistic…nu domnule, să o iubeşti pur şi simplu pentru că există…
Sau o groapă în trotuar în care îţi pierzi piciorul vopsindu-l în violetul diafan şi ezoteric…să iubeşti groapa aia pentru că ea, nevinovata îţi redeşteaptă vrejul cel amorţit al spiritului de dreptate şi adevăr ce caracterizează tot cetăţeanul, pentru că fără ea, fără groapa noastră cea de toate zilele uităm că a fi cetăţean înseamnă şi obligaţia de a arăta cartonaşul roşu odată la patru ani pentru toţi cei prinşi în ofsaid…
Să iubeşti un preot care la prima strigare îţi fură minţile şi te face să te uiţi cruciş stuchind de trei ori înainte şi de trei ori în spate nu pentru că ar fi el mai breaz decât muritorii cărora le place maneaua împletită pe grătar şi nici pentru că ar fi el sfântul sfinţilor fără pată şi fără greşeală ci pentru că te ajută să bagi mâna în buzunar răsturnând cu dărnicie sau teamă-nfrigurată dania pentru bobotează, pentru Paşti, pentru biserică, pentru lucrarea Domnului şi pentru câte şi mai câte parastase, colive şi alte molifte şi prilejuri de pomenire şi aduceri aminte…
Să iubeşti un loc chatos pentru că acolo îţi place…acolo te simţi bine când lumea se face sau se preface că te bagă în seamă când de fapt, ea, lumea caută să se oglindească în luciul ochilor tăi pierduţi prin meandrele şi idiosincraziile prezentului… pentru că goagâlul este motorul şi inima prezentului care te pompează printre alte noutăţi şi informaţii ce se trec aşa de repede că nici nu şti dacă ai apucat să răsufli… păi nu era scandalul acela mare cu google ale cărui servere şi unităţi de stocare ar azvârli tot atâtea gaze reşapate ca şi o maşină dintr-o mie sau sute de mii de broscuţe micuţe, verzi-prăzulii care te-ndeamnă să-ţi lipeşti limba într-o pătimaşă şi libidinoasă lingăveală…
Da, iubirea dezinteresată, platonică, iubirea mecenoasă pornită a face binele cu de-a sila…iubirea aproapelui pe care nu mai ai timp să-l compătimeşti, dar pe care îl iubeşti şi pentru care plângi când te apasă bombeul, iubirea pentru câinii comunitari pe care îi urâm în adâncul sufletului pentru că ne latră pe stradă când îndrăznim să ne scoatem şi noi prietenul patruped, maidanezul comunitar care are voie să se răhăţească peste tot fără să-i pese că nu este nimeni în urma lui să strângă, acel câine comunitar care sfâşie sacii de plastic înşiraţi la bordură, plini de toate mizeriile şi scursorile consumiste…fraţilor, în anul crizei am redescoperit iubirea, iubirea care are multe feţe, faţete, laturi şi…mă rog multe…alte…aspecte…
Să iubeşti o carte nu pentru că ai vrea s-o cumperi şi s-o duci acasă să ţi-o faci mireasă, tăvălită pe sub pătura moale şi călduroasă, nu, nici măcar pentru că ai citit o recenzie care te-a făcut curios, nici pentru motivul că îl cunoşti pe autor, nu domnule, să o iubeşti pentru că miroase a tuş şi te umple pe buricele degetelor de tuş plăcut mirositor, să o iubeşti pentru că peste 57 de ani o să o găseşti numai în biblioteci sau prin librăriile abandonate sub lacăte grele…dar câte nu se pot spune despre iubire…cea mai mare realizare emoticonoasă a umanităţii…iubirea! te iubesc, iubire! Şi încă nu-i tot…dar aşa este iubirea, mare, multă şi măreaţă…

PS: astăzi facem o pauză şi nu avem temă: nici de curat, nici de maculator şi nici măcar de gândire...libertate...te iubesc...
Bucuria de a fi neam prost (cap 4) - de cosmacpan la: 10/06/2010 19:43:53
(la: Povestea anodină şi exasperant de plată a sticlopenului Pricodel)


„S-a făcut iar întuneric” aşa era spus pe undeva şi tocmai când mă pregăteam să-mi iau şutul de onoare odată se face măre o luminăţie de jur împrejur de nici nu credeai că eşti în Fundul Moldovei pe vreme de pană de curent ci te şi vedeai la laso-n vega unde s-o vărsat coşul cu piramide calde, calde, de ziceai că acum îs scoase din cuptior…şi cum stăteam io aşa firitisit şi cu ochii lipiţi (de la lumină) numai ce văz (mai bine zis simţăsc) ca la câteva umbre ce se strâng într-o adunătură şugubeaţă pe lângă voce…(cam aşa cum arătau dovlecii de ni-i spărgeam în cap când ne săturam de fâţâit prin deşertăciunea uliţelor de dincolo)…ei şi numai ce mă spală în ureche vocea groasă şi apăsată a lui Moş Ciuclopenas:
- Măi copchile măi, ai fost ales dintre toţi mocofanii să fii neam prost după ce te scobori dincolo…
- Păi măi tataie, s-o strâns ursitoarele şi pă aici de-mi pune steaua în frunte şi ştampila de os domnesc pă fund?
- Măi copchile, tu să nu glumeşti cu Moşu-tu că amu ţi-o iei…se sborşi din colţul ei de Lelea Tricoptelas
- Da nu glumesc…am întrebat şi io aşa (şi luai cea mai figurantă tăietură de linii şi colţuri) că io dacă vreau să fluier fluier…
- Fluieri pă dracu, Doamne iartă-mă, cum să fluieri mă dacă ai gura tivită…se răţoi, vărsându-şi năduful peste toată adunarea Netricoplena…
…(se lăsă o linişte ce coprindea şi să adâncea peste toate furtunile solare ce sfârâiau ca burdihanul cel plin de fasole făcăluită)
- măi copchile, poţi să râzi cât ăi vrea (da să ştii că nu-i de nici o para chioară lichidul prin care faci tu scuba divind amu, nu-i ca pălinca…)
- da, am înţeles…
- măi, tu să ştii că nu oricine este ales să fie neam prost…asta-i aşa ca o descălecare din neamurile proaste de demult…şi nu oricare poate să acceadă ca să fie neam prost cu diplomă
- da ce vrea ca să fie rangul aista aristocratic?
- Aşa, că bine zici…că doar o să ai şi blazon de neam prost,…da Nuţi bate capul că te inocultăm noi jenetic şi nu se prinde nimerica că te-am ridicat în rang aici la porţile trecerii…da ne era că ni se duce neamul şi ne mor toate neamurile proaste…Nu că nu am fi putut aduce din import dar deja sunt cu ochii pe noi că cică perturbăm şi metisăm „neamurilor proaste din toate colţurile, înmulţiţi-vă” şi au pus popreală la metisare că vor să păstreze rasa pură acolo unde se poate…
- Aha…(dădui io din cap chipurile convingător şi plin de înţelesuri)
- Cum ajungi acolo, nu te apuca să faci tumbe ca să tragi toate focusările pă tine că ne-am ard şi ne trezim cu materialul genetic diluat şi scârbavnic…
- Da să trăieşti, Moş…tai…
- Lăsă măi nu te mai chinui că oricum o să mă uiţi acolo…şi nu-ţi bate capul prea mult că faci bătături
- Da, să…
- Deci ne-am înţeles…neam prost cu ştaif…să nu faci să stricăm materialul jenetic ca să trimetem altă arătare ca să-ţi ia locul…
- Şi am voie ca să dezvălui câte ceva dacă o fi să-mi amintesc pă ici pă colo?
- În nici un caz că am mai păţit necazuri din astea, de au încercat să ne copieze patentul şi mai rău ne-o stricat linia şi blazonul…mucles…că doar ţi-am spus că nu oricine se naşte neam prost aşa ca tine…
Iar s-o rupt prapurii luminii şi o năvălit toată întunericeala peste noi…de am zis că şi de mă pipăi şi tot nu mă găsesc…da am tras aer în piept şi mi-am făcut curaj, că doar nu poate să fie mai rău decât…

Mihai - de SB_one la: 24/12/2003 01:11:50
(la: Regele Mihai de PSD)
...eu as zice sa ne fie mila de noi in primul rind.

La o greseala de proiectare unde se rupe un cui, e dat afara un inginer care e facut tzap ispasitor. Greselile de management, unde-si pierd painea mii de oameni sau o tzara, sint datorate -insa-conjuncturilor internatzionale nefavorabile si...nu e nimic de facut.

E hilar sa discutam de revolutzie si de discursurile lui Iliescu. Doar nu ne asteptam sa declare altceva. Un politician si cind spune adevarul minte, spune cineva. el gindeste altfel: mai "profund" si mai intortochiat.(pe scurt, ca o femeie)


Sper ca nu e cineva atit de naiv sa creada ca "ei" se gaseau intiplator la televiziune sau unde mai trebuia.

Una peste alta, nici nu se putea altfel. Stiut este ca au mai fost tot felul de incercari de "scuturare", faptasii fiind prinsi si treaba musamalizata. Totzi(?)speram...dupa care oftam tristi. Si sa stai la locul "potrivit" nu e o chestie la mana oricui. Cine ar fi fost mai indicat? Hai, acum ca sintem totzi cu 14 ani mai desteptzi, sa facem propuneri; nu va ginditzi ca e prea tirziu. Ginditzi-va numai ca "acum e momentul".
Nu am facut politica si nici nu fac( nu ma baga nimeni in seama...desi dupa cite vad ,scriindu-va , as fi avut inclinatzii)

Spune lumea ca "revolutzia" a fost organizata pe de o parte de rusi( era normal, nu?) pe de alta parte de vestici( zicetzi voi citziva); "antrenamente speciale" s-au facut in ungaria( si asta e f. normal, nu-i asa?) Ca doara Toekes-sau cum il cheama pe raspopit- nu a aparut de capul lui pe acolo ca martir!Uitatzi-va ce face acum si punindu-va mintea putzin la lucru...dar nu uitatzi ca vine Craciunul!

Si-n final ptr. noi astia ignorantzi e bine ca s-a miscat roata; noi am ajutat (cred...sau poate intimplarea?) sa se miscte in alta directie decit cea programata.Si uite ca ne putem vedea familiile fara sa ne mai temem de una de alta si sa zicem : aia e tzara noastra!( atentzie insa la accidentele de masina)

Cam asa vad eu.

Si daca tot am ajuns aici hai sa dam mana cu mana si sa facem ceva ptr. ea(RO) Amintitzi-va ce a spus J.F. Kennedy( sper ca l-am scris bine): nu intrebatzi ce face ROmania ptr. voi, intrebatzi-va ce facetzi voi ptr. Romania( acuma, ho: fara sacrificii prostesti. Ginditzi-va intai la viatza voastra. Totul pleaca de la noi incolo)

Am senzatzia ca daca nu ma opresc, balinzesc de tat, asa ca va la aici.

PS(scurt)
Maiestatea sa Regele Mihai, cred ca face ce-i sta in putere sa ridice putzin RO in ochii lumii. Lozina acum e: totul ptr. intrarea in Europa si nu cred ca e rau. E asta un drum gresit?

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7197 (raspuns la: #7189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu a fost cu rea intentie! - de colbrodok la: 20/02/2004 03:01:22
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Domnule Francu,
Totusi nu pot sa cred ca sunteti rupt de realitate, dar ar trebui sa fim naivi daca nu recunoastem ca situatia este scapata de sub control. In cel mai fericit caz cred , despre dvs, ca nu vreti sa recunoasteti situatia si va agatati de 'fata morgana', si nu sunteti singurul care crede ca se va face ceva in tara asta, si eu mai am apucaturi de astea, dar nu prea ma tine mult trebuie sa fie ceva care sa ma aduca cu picioarele pe pamant.
Nu sunt un tip care sa se resemnaze asa usor, dar am ajuns la concluzia ca de ce faci valuri mai mari vin 'baetii' si ti-o da la cap, ma refer la tot felul de taxe si impozite la tot felul de restrictii si indatoriri la tot felul de porcarii care sunt suportate de patura de jos.
Ma uitam la fragmentul din textul tau in care ai redat conversatia dintre tatal tau si tine, in legatura cu perioada de timp care va urma 10-15 ani, .... peste aceasta perioada o sa fie mai rau de atat, si daca va continua asa atunci sigur vom avea un nou 'ceausescu' oamenii vor accepta aceast aforma politica una mult mai cosmetizata si ma maleabila...ai sa vezi daca nu a sa fie asa!
In legatura cu posibilitatea de a avea ' casa ta', simt ca m-ai pus la zid, dar explicami si mie, dezvolta o inginerie financiara, cum poti acoperi rata de care spui de 200$, dar care tin sa te anunt ca se ajunge la 250-300$ /luna/20ani, cand majoritatea au un salar net de 120$.... si ai multe de platit,nu numai rata la banca. Cred ca inca nu ai ajuns in fata unui inspector bancar, in care sa-ti studieze dosarul si sa-ti zica ca nu indeplinesti conditiile.....deci nu-ti doresc sa treci prin asa ceva, si ceea ce am spus stiu ce spun , crede-ma.
Deci (il folosesc cam des, dar asta e), si dupa 10 ani tot polintruci de acestia vom avea, pentru ca-si lasa urmasi sau chiar daca nu vor mai fi ei acolo in 'cladirea cea mare, aia de prost gust dupa cum spuneau in urma cu ceva ani' vor avea putere financiara, nu vezi ei sunt cei care au tot ce mai misca in tara asta, si vor avea acolo sus pe cineva in rol de marioneta.

totusi sper in votul uninominal, doar asa sa se face o triere cat de cat...dar eu stiu!


In legatura cu aderarea, nu trebuie sa ne mai facem probleme, nu cred ca vom mai fi bagati in sema, mai ales dupa dupa redactarea raportului de catre 'baroneasa'....pai e si normal ca cei de la putere sa lase capitole de aderare neincheiate, satfel s-ar supune unor legi europene care le mai taiedin macaroana, dac-mi este permis, stiu ei ce fac...in mod normal asa ar trebui sa se intample cu aderarea, noi ne aliniem la politica si legile care sa fie in consens cu uniunea, si atunci aici fiind o piata de forta de munca propice mediului de productie ar trebui sa creasca si numarul de locuri de munca implicit nivelul de trai.

Dar sa-ti mai zic ceva in legatura cu aderarea, asta daca s-ar face ceva cu coruptia si s-ar da ceva legi propice vietii economice si a libertatii presei , si nici asa nu o sa fim luati in sema, atunci oficialii nostrii, cel putin eu asa as face, ar trebui sa zica cam asa in fata Consiliului:" Domnilor, credeti ca Romania nu este un mediu propice pentru afaceri, afaceri care sa tina de la productia de bunuri si pana la comercializarea lor, nu este o tara care sa aiba o cultura compatibila cu cea a tarilor uniunii nu avem o libertate a presei si libera exprimare a opinie, coruptia este la un nivel ceva-ceva ma ridicata ca a tarilor dumneavoastra? Ei atunci considerati ca pe viitor veti fi vecini cu Japonia,China,Taiwan,Singapore si alte state asiatice care ar face scara la cer sa poata prinde aici un loc unde sa produca mai aproape de europa"
Si in lgatura cu aprinsul luminii, cred ca cu cat trece timpul nu vom mai gasi intrerupatoarele, astia's in stare sa le ia si pe ele, iar sa incepem sa reinventam energia electrica este cam greu....mai bine luat totul de-a gata si ce luam sa luam cei bun!
Pe curand si sper sa mai dialogam!
colbrodok@hotmail.com
#10120 (raspuns la: #10034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ratacit printre cafengii... - de DESTIN la: 29/07/2004 22:41:31
(la: Cum gandim?)
...sorbind din aroma cafelei amare...citesc si tot scriu ...raspund la comentarii.
Dezbatem texte,avem si conferinte le discutam pe toate,cu toti dupa dorinta.
Deschid asa...la intamplare un subiect citesc AlexM ,"Despre limba",incep si tot citesc...
Imi place "tipul" citit baiat..."cacofonia ne-a invatat...citat:"pai bine sorã, ce este "discordant" in "chiar cã"si altceva :"Si eu cred ca e bine cum s-a incetatsenit notsiunea de cacofonie in Româna"
"In limba româna parca se spune cacofonie numai atunci cand ajungem la doua silabe concomitente care au ca rezultat "caca" ;atat de parca ...ca cand, ca care ...nu e cacofonie ...e o intimplare.
Specialistul in "Despre limba" acuma ne-a lasat...e omul ocupat...are de dezbatut si studiat in "doi" un lucru important..."femeia sexy"in duet cu LMC ce subiect!!!
Ce zice LMC: "Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii."
Ce-ntreaba el:"cum se poate descrie in termeni mai rezonabili pentru vizualizare/imaginare individul acela numit "barbat cu clasã"?"
AlexM in cautari, schimband o garderopa...asa din cand in cand incearca sa seduca...mama mia ce soacra are!!!"mi-ai adus aminte de faptul cat imi admir soacra. Este ceea ce se numeste o "lady" prin modul prin care se comporta, prin modul cum se imbraca, cum se coafeaza si , evident cum arata la varsta ei de 64 de ani. Este genul de femeie care apare "nobila" chiar si atunci cand are sortul de bucatarie pus pe ea."
Cum o fi fara...sort?Ehe!!!
Parca zaresc pe LMC calcand usor( ,ea zice:"Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta.")
lasand in urma ei mireasma parfumului cel "scump"...("De fiecare data imi place sa vad ce alte mirosuri noi imi plac, si dintre sutele de parfumuri am gasit unul care mi-a placut foarte mult. Mi-am intrebat sotul daca ii place si el la rindul lui a intrebat-o pe vinzatoare cit costa. Cind am auzit mi-a cazut inima in podea. Era cel mai scump parfum dintre toate care erau acolo. Pe scurt, am plecat din magazin cu doua sacose pline de parfumuri unul dintre ele fiind acel parfum scump.")si la doi pasi pe Gamalie,AlexM si el simtind mirosul de parfum..."barbat cu clasa" si gentlmam va spun,nu poti sa sti de unde sare Gamalie...
Tot respectul pentru LMC artista ,suflet bun, ce nu prea multi cunosc calitatile sale.
Continui sa citesc dau "peste" ozzy ...ce tot pleaca de-o vreme ...ca se tot duce ...de parca vine...dar e cu noi in teme.Ozzy si el artist ,in fata lui ma-n clin are talent cu carul...voi credeti ce a scris?Parca il vad cu "pipa pacii"in cerc cu "indienii' cum refuzand un fum( acum nu mai fumeaza)o trece mai departe.Alcool nici vorba,nu mai bea,are o sticla ...undeva,sub ochelarii de la OZZY (real)ascunsa asa...pentru a mai stropi pe "Genitalele" de veverite devorate...OK! ozzy ...ramai ce esti...real talent.
Ce critica primesc !!! de Biscuiti "lansata"...vezi Doamne cum,de ce?"te cam "agati "de Tutea...mai sta asa un timp si iarasi ma "inteapa"..."tu te-ai nascut a doua oara?
Pai bine maiii!!! ce esti baiat sau chiar esti fata...?acuma stiu este dama...
Da uita ca :domnia sa,pe Tutea il cita...
A disparut asa...de parca s-a tot dus...ca tot gandeam de nu a fost dublura lui...,dublura ei ...atata...tac.
OPS! n-am scapat,atac chiar la persoana...ehe !!!e enigmescu..."organ de-odinioara..."ce spune el enigma:"nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit"...era la racolat?ca pana la sfarsit el a tot criticat...
"...dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin"
Citesti si te crucesti ...organ de stat, organ central...organ local...limba de lemn atat de demodat.A disparut si el se pare ca ia "copt-o" Alice ...faina, bat-o vina...ia zis asa o data ca parca il "cunoaste"...enigma a dezmintit si-a disparut in noapte...
Alice Bucovina,"cetate in cetate" de admirat are talent si gata...,moldoveanca. Alice si-al ei grai:"Bunica-mea, zic, femee cu frica lui Dumnezeu, de cate ori ma videa isterica (sunt, ce mai!) se-ndrepta anevoie de shale si-mi zicea, clatinand din cap: “Lusha, mamii, parc-ai fi Costica a lu’ Luba!”. Mi-era asa rusine-ciuda, si taceam."
Gasesc iar "critici blande" de Desdemona...made.
Plina de spirit,visatoare,intelepciune multa, este un tot si cat se lupta, pe semeni sa ajute..."Diferenta dintre noi toti e ca unii vor fi constienti de spirit, traind in lumina lui intr-o stare de binecuvantare altii nu vor putea niciodata sa realizeze conexiunea, fiind pierduti pe drumul spiritual."Ce ne mai spune Desdemona: "Draga LMC, am citit textul din casuta ta postala, si-mi dau seama ca traiesti intr-un loc foarte frumos, si te inconjoara multa iubire si minunatii, si o clipa m-am imaginat in locul tau. Trebuie ca esti fericita! Asa ca am sa iti spun cum ai putea sa descoperi in tine aceasta energie de care am vorbit."
Nu zic nimic...astept sa vad ce a simtit...LMC din "ajutor"?
Cu ochii impaienjeniti ,citesc Paianjenul ce zice:"Daca Nero si Hitler au fost BOLNAVI MENTAL... au vre-o sansa ca in alte vieti sa devina SANATOSI MENTAL?... CE perspective au sufletele lor "nemuritoare"?"
E totul negru si-n declin ,HELLO! De bine sa auzim de tine Paianjenul.
Citesc, despre barbati ,Belle apare glumeata foc,ca uiti de suparare :
"...de-abia am timp sa ma fatzai prin cafenea ca oamenii..."
ce bancuri cu barbati lipsiti de neuroni...!!!
"oooops... m-ai prins, sunt o idealista incurabila din pacate ... mare defect!!!!
si ca sa raspund pe scurt (abia m-am trezit si inca am creierii intepeniti)"
Sunt replici schimbate cu bancuri "aruncate" SB one si el pe faza ,cu toti la neoroni gramada... Si ce mai zice SB one:"...cred ca omul( rRomica) are dreptate; si eu am recunoscut asta mai de demult , motiv ptr. care am si plecat de acolo."adica din tara...surprinzator zic eu...ca il aproba pe romica.
Dar sa vedeti acum i-acum apare Florin si atat...,nu am terminat stiti voi Florin si atat e printre noi: "Romeo,

Unde esti, mai omule?
Toti vorbim despre sau cu tine si tu taci chitic.

Ti-a pus "Mr. Ken Livingston" taxa pe internet?..:))

P.S. Pentru cei ce nu stiu: Ken Livingston este primarul Londrei si este cunoscut pentru faptul ca a introdus taxa sa intri cu masina in Londra £5/zi."
Florin si atat e suparat £5/zi plateste ca-n Londra a intrat...
Florin nu mai spune la nimeni sa nu auda Basescu...si asa cand merg cu pasaport USA in Otopeni platesc de parca nu sant Roman...
Am scris pentru tine ce mi-ai cerut referitor la ce a publicat Tutea...te asteapta ...ma uit si eu dupa tine cum te uiti tu dupa romica...OK! Florin si atat... despre el.
Si cati mai sunt... respect si ganduri bune, de nu am scris de toti astept de la voi nume...DESTIN,eu tot ce-am scris si voi a intelege: ba zic de suflet nemuritor,ba de canon ...biserici ,Socrate ,Tutea ...mai nou de Herodot...Zalmoxis,am scris si de iubire pura,asa cum eu gandesc ...am scris cu daruire si in credinta mea.
GOD BLESS AMERICA!
GOD BLESS ROMANIA!
din comentarii,pentru ca am fost acuzat de ce am zis numai GOD BLESS AMERICA...( subiectul trata cu totul altceva...)
"Ca semeni,am fost creati liberi,liberi in gandire...Nimeni si nimic nu va-nlocuii vointa personala,dorinta EU-lui pornita din interiorul fiintei umane.Tot respectul pentru domnul Plesu ,dar daca ii apartin asemenea afirmatii,este "dureros"...fara pic de logica...
Ca roman, traind departe de tara,cand am plecat de-a casa, am luat cu mine mandria de a fi roman."

Inchei cu admin "bossul" ...ne are-n buzunare...cum suntem noi aici in forum ca romani si "cafeneaua.com"e de valoare.

admin ,-o propunere-din discutii private cu amici si prieteni americani,s-au exprimat dorinta de a participa in forum la discutii.Cum nu cunosc Limba Romana,singura alternativa ar fi acceptarea si limbi engleze in forum.Este numai o propunere,cu consideratii Destin.

Cu sinceritate ca-ntre romani,
Bibliography:
De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?
Casuta Postala A Lui LMC;
Sufletul este nemuritor;
Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii;
Impotenta nationala;
Despre Limba;
Despre barbati ... fara suparare :);
Viata..., ca destin intr-o iubire pura;
Sechele;
Creatie,evolutie rezultat al...;

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#18559 (raspuns la: #18425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Farmecul Dupamesii - de LMC la: 31/07/2004 01:39:15
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.

Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine.

Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit.

Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere.

Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir.

Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele!

Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec,

http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images

dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael.

http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html

Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei.

De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
Ratacit printre cafengii,(republicat) - de DESTIN la: 02/08/2004 02:50:21
(la: Cum gandim?)
Raspund dorintei mai multor utilizatori ,ce in discutii private, m-au rugat sa public din nou acest comentariu.


Ratacit printre cafengii...
#18559, de DESTIN la Thu, 29/07/2004 - 22:41


...sorbind din aroma cafelei amare...citesc si tot scriu ...raspund la comentarii.
Dezbatem texte,avem si conferinte le discutam pe toate,cu toti dupa dorinta.
Deschid asa...la intamplare un subiect citesc AlexM ,"Despre limba",incep si tot citesc...
Imi place "tipul" citit baiat..."cacofonia ne-a invatat...citat:"pai bine sorã, ce este "discordant" in "chiar cã"si altceva :"Si eu cred ca e bine cum s-a incetatsenit notsiunea de cacofonie in Româna"
"In limba româna parca se spune cacofonie numai atunci cand ajungem la doua silabe concomitente care au ca rezultat "caca" ;atat de parca ...ca cand, ca care ...nu e cacofonie ...e o intimplare.
Specialistul in "Despre limba" acuma ne-a lasat...e omul ocupat...are de dezbatut si studiat in "doi" un lucru important..."femeia sexy"in duet cu LMC ce subiect!!!
Ce zice LMC: "Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii."
Ce-ntreaba el:"cum se poate descrie in termeni mai rezonabili pentru vizualizare/imaginare individul acela numit "barbat cu clasã"?"
AlexM in cautari, schimband o garderopa...asa din cand in cand incearca sa seduca...mama mia ce soacra are!!!"mi-ai adus aminte de faptul cat imi admir soacra. Este ceea ce se numeste o "lady" prin modul prin care se comporta, prin modul cum se imbraca, cum se coafeaza si , evident cum arata la varsta ei de 64 de ani. Este genul de femeie care apare "nobila" chiar si atunci cand are sortul de bucatarie pus pe ea."
Cum o fi fara...sort?Ehe!!!
Parca zaresc pe LMC calcand usor( ,ea zice:"Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta.")
lasand in urma ei mireasma parfumului cel "scump"...("De fiecare data imi place sa vad ce alte mirosuri noi imi plac, si dintre sutele de parfumuri am gasit unul care mi-a placut foarte mult. Mi-am intrebat sotul daca ii place si el la rindul lui a intrebat-o pe vinzatoare cit costa. Cind am auzit mi-a cazut inima in podea. Era cel mai scump parfum dintre toate care erau acolo. Pe scurt, am plecat din magazin cu doua sacose pline de parfumuri unul dintre ele fiind acel parfum scump.")si la doi pasi pe Gamalie,AlexM si el simtind mirosul de parfum..."barbat cu clasa" si gentlmam va spun,nu poti sa sti de unde sare Gamalie...
Tot respectul pentru LMC artista ,suflet bun, ce nu prea multi cunosc calitatile sale.
Continui sa citesc dau "peste" ozzy ...ce tot pleaca de-o vreme ...ca se tot duce ...de parca vine...dar e cu noi in teme.Ozzy si el artist ,in fata lui ma-n clin are talent cu carul...voi credeti ce a scris?Parca il vad cu "pipa pacii"in cerc cu "indienii' cum refuzand un fum( acum nu mai fumeaza)o trece mai departe.Alcool nici vorba,nu mai bea,are o sticla ...undeva,sub ochelarii de la OZZY (real)ascunsa asa...pentru a mai stropi pe "Genitalele" de veverite devorate...OK! ozzy ...ramai ce esti...real talent.
Ce critica primesc !!! de Biscuiti "lansata"...vezi Doamne cum,de ce?"te cam "agati "de Tutea...mai sta asa un timp si iarasi ma "inteapa"..."tu te-ai nascut a doua oara?
Pai bine maiii!!! ce esti baiat sau chiar esti fata...?acuma stiu este dama...
Da uita ca :domnia sa,pe Tutea il cita...
A disparut asa...de parca s-a tot dus...ca tot gandeam de nu a fost dublura lui...,dublura ei ...atata...tac.
OPS! n-am scapat,atac chiar la persoana...ehe !!!e enigmescu..."organ de-odinioara..."ce spune el enigma:"nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit"...era la racolat?ca pana la sfarsit el a tot criticat...
"...dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin"
Citesti si te crucesti ...organ de stat, organ central...organ local...limba de lemn atat de demodat.A disparut si el se pare ca ia "copt-o" Alice ...faina, bat-o vina...ia zis asa o data ca parca il "cunoaste"...enigma a dezmintit si-a disparut in noapte...
Alice Bucovina,"cetate in cetate" de admirat are talent si gata...,moldoveanca. Alice si-al ei grai:"Bunica-mea, zic, femee cu frica lui Dumnezeu, de cate ori ma videa isterica (sunt, ce mai!) se-ndrepta anevoie de shale si-mi zicea, clatinand din cap: “Lusha, mamii, parc-ai fi Costica a lu’ Luba!”. Mi-era asa rusine-ciuda, si taceam."
Gasesc iar "critici blande" de Desdemona...made.
Plina de spirit,visatoare,intelepciune multa, este un tot si cat se lupta, pe semeni sa ajute..."Diferenta dintre noi toti e ca unii vor fi constienti de spirit, traind in lumina lui intr-o stare de binecuvantare altii nu vor putea niciodata sa realizeze conexiunea, fiind pierduti pe drumul spiritual."Ce ne mai spune Desdemona: "Draga LMC, am citit textul din casuta ta postala, si-mi dau seama ca traiesti intr-un loc foarte frumos, si te inconjoara multa iubire si minunatii, si o clipa m-am imaginat in locul tau. Trebuie ca esti fericita! Asa ca am sa iti spun cum ai putea sa descoperi in tine aceasta energie de care am vorbit."
Nu zic nimic...astept sa vad ce a simtit...LMC din "ajutor"?
Cu ochii impaienjeniti ,citesc Paianjenul ce zice:"Daca Nero si Hitler au fost BOLNAVI MENTAL... au vre-o sansa ca in alte vieti sa devina SANATOSI MENTAL?... CE perspective au sufletele lor "nemuritoare"?"
E totul negru si-n declin ,HELLO! De bine sa auzim de tine Paianjenul.
Citesc, despre barbati ,Belle apare glumeata foc,ca uiti de suparare :
"...de-abia am timp sa ma fatzai prin cafenea ca oamenii..."
ce bancuri cu barbati lipsiti de neuroni...!!!
"oooops... m-ai prins, sunt o idealista incurabila din pacate ... mare defect!!!!
si ca sa raspund pe scurt (abia m-am trezit si inca am creierii intepeniti)"
Sunt replici schimbate cu bancuri "aruncate" SB one si el pe faza ,cu toti la neoroni gramada... Si ce mai zice SB one:"...cred ca omul( rRomica) are dreptate; si eu am recunoscut asta mai de demult , motiv ptr. care am si plecat de acolo."adica din tara...surprinzator zic eu...ca il aproba pe romica.
Dar sa vedeti acum i-acum apare Florin si atat...,nu am terminat stiti voi Florin si atat e printre noi: "Romeo,

Unde esti, mai omule?
Toti vorbim despre sau cu tine si tu taci chitic.

Ti-a pus "Mr. Ken Livingston" taxa pe internet?..:))

P.S. Pentru cei ce nu stiu: Ken Livingston este primarul Londrei si este cunoscut pentru faptul ca a introdus taxa sa intri cu masina in Londra £5/zi."
Florin si atat e suparat £5/zi plateste ca-n Londra a intrat...
Florin nu mai spune la nimeni sa nu auda Basescu...si asa cand merg cu pasaport USA in Otopeni platesc de parca nu sant Roman...
Am scris pentru tine ce mi-ai cerut referitor la ce a publicat Tutea...te asteapta ...ma uit si eu dupa tine cum te uiti tu dupa romica...OK! Florin si atat... despre el.
Si cati mai sunt... respect si ganduri bune, de nu am scris de toti astept de la voi nume...DESTIN,eu tot ce-am scris si voi a intelege: ba zic de suflet nemuritor,ba de canon ...biserici ,Socrate ,Tutea ...mai nou de Herodot...Zalmoxis,am scris si de iubire pura,asa cum eu gandesc ...am scris cu daruire si in credinta mea.
GOD BLESS AMERICA!
GOD BLESS ROMANIA!
din comentarii,pentru ca am fost acuzat de ce am zis numai GOD BLESS AMERICA...( subiectul trata cu totul altceva...)
"Ca semeni,am fost creati liberi,liberi in gandire...Nimeni si nimic nu va-nlocuii vointa personala,dorinta EU-lui pornita din interiorul fiintei umane.Tot respectul pentru domnul Plesu ,dar daca ii apartin asemenea afirmatii,este "dureros"...fara pic de logica...
Ca roman, traind departe de tara,cand am plecat de-a casa, am luat cu mine mandria de a fi roman."

Inchei cu admin "bossul" ...ne are-n buzunare...cum suntem noi aici in forum ca romani si "cafeneaua.com"e de valoare.

admin ,-o propunere-din discutii private cu amici si prieteni americani,s-au exprimat dorinta de a participa in forum la discutii.Cum nu cunosc Limba Romana,singura alternativa ar fi : limba engleza acceptata in forum.Este numai o propunere,cu consideratii Destin.

Cu sinceritate ca-ntre romani,

Bibliography:
De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?
Casuta Postala A Lui LMC;
Sufletul este nemuritor;
Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii;
Impotenta nationala;
Despre Limba;
Despre barbati ... fara suparare :);
Viata..., ca destin intr-o iubire pura;
Sechele;
Creatie,evolutie rezultat al...;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

aseara am vazut la telvizor.. - de giocondel la: 13/08/2004 09:03:40
(la: Nedumerire (despre perioada comunista de dinainte de '89))
SALAM:):)
Aveam 9 ani cand a venit revolutia..destui de multi ani ca sa inteleg ca traiesc un moment istoric unic:trecerea de la Intuneric la Lumina.de la ignoranta la cunoastere...acces la informatie=libertate

ca unii nu stiu cum sa foloseasca darul asta,e treaba lor.Dar sa regreti un regim care nu a facut decat sa mentina generatii intregi la un nivel de abrutizare indeajuns de ridicat incat sa il tolereze(regimul) atatia ani,sfideaza legile logici si bunului simt.

vai pardon,stati un pic: ca sa vezi matalutza ca ceau Ceau PCR absolvea toti elevii de liceu si ii punea maica apoi colosha intr-o fabrica,de avea tot rumanu'muncisoara lui.

-ca mai avea o sansa cat de cat o familie tanara sa aibe o casa,ca le dadea cucoana leana
-ca daca voiai iti permiteai un concediu pe an la mare
-ca de bine de rau,nu mureai de frig(da am auzit-o si pe asta de la unii)ca acuma cand trebuie sa te debransezi...
-ca iti uai mobila in casa in cativa ani daca iti poftea inimioara
Mare lista regretelor legate de Epoca de Aur.
cei ce regreta sunt fie ex-comunisti care o duceau bine mersi pe spinarea poporului nenorocit,fie oameni disperati,adusi in pragul nebuniei de,la o adica,propria lor alegere:vezi Iliescu,pe care e normal sa ii intelegem, sau pur si simplu oameni simpli( la minte)La o adica ce e mai rau: sa nu ai ceea ce nu vezi sau sa vezi ceea ce nu poti avea si chiar mai rau sa vezi ca altii au si tu nu( referitor la faza ca atunci aveai bani dar nu era nika prin magazine si acuma e cam invers din pacate pentru ca Romania devine pe zi ce trece o tara a Absurdului in care groapa dintre bogati si saraci se adanceste din ce in ce mai dureros!!!)

dar cum platea romanu nostru pentru acest pseudo confort imaginar creat de regim pentr a tine masele in frau??:

-trebuia sa cumpere 3 carti de-ale doamnei doctor in chimie,blah bla blah Elena.ca s poata avea acces ( pe sub mana si cu interventii) la o comoara din literatura universala

-isi trimitea copilu de la scoala direct la coada la paine ,cu vestita cartela,unde de altfel multi ne0-am facut copilaria
-probabil ca macar o generatie de oameni s-a irosit tot formand cozi la paine sau lapte sau ,Doamne fereste Carne!!
-participa la congrese si aplauda frenetic o marioneta dezaxata si analfabeta
-dar ce e cu toti acei oameni care au fost persecutati ,inchisi,izgoniti,ucisi,fara sens,doar pentr ca asa voia maria sa regimu'??.....
-un inginer impuscat pt ca a ars niste coceni pe camp..yeah,that makes sense!!adica asta da logica,mai fratilor!!!!
-sau toti fii de "chiaburi"fara acces la educatie??
-dar toti tembelii ,membrii de partid ,facuti peste noapte avocati si
doamne fere' doctori??( a nu s e intelege ca toti membrii pcr erau tembeli ca au fost si oameni buni si de treaba cu frica de moarte sicu instinct de conservare pt ei si familiile lor)
-ah,5 minute de desene animate .sambata si duminica...in amintesc ca am vazut Bambi in vreun an...
-stregerea de creiere din scoala..toate titlurile lui ceau invatate pe de-asupra,poeziile elogiatoare,catecele,marsurile
-teama de a nu fi luat la ochi,de a nu spune ceva gresit sau chiar de a nu fi turnat de vreun binevoitor chiar fara sa fi facut nimic
-urasc varza ..de ce oare??pentru ca am mancat timp de 1 an de zile numai varza...si la fel ca mine alte milioane de romani??!!!!!
-ah si temele la lumina lumanarii...
-corespondenta violata ,telefoanele ascultate,scrisori cenzurate..
-ah si bataile in cap pe care le lua tata de la securitate.Pai de la noi din casa au fugit oamenii dincolo...numai el nu a plecat ca sa nu malase sa cresc sub comunism far nici un fel de indrumare.O viata irosita.Si ca a lui,alte 23si de milioane
-ce sa mai zic de filmele artistice: domnu inginer care vine al o fabrica si descopera nu stiu ce tehnologie a chibritului care ajuta fabrica sa dea cea mai mare productie posibila...si bineinteles este intotdeauna o invatatoare sau doctoritza in sat si ei doi au o
aventura..mai exact Dl inginer o conduce acasa intr-o seara ,pe langa bicicleta.Pardon,moderatia in mass media e constructiva dar nici sa faci oamenii sa creada ca bebelusii vin pe biciclete!
-Nimeni nu spera ca ceva sa se schimbe si totusi s-a intamplat..revolutie, lovitura de stat??ce mai conteaza??macar Universul s-a sictirit si a scuipat aberatia asta ca pe o masea stricata.

dec 1989...un nou inceput.NU speram ca am sa simt vreodatace insemna sa fii liber!!Acum ca stiu cum e,prefer libertatea cu toate testele aferente,indobitocirii,intunecatei ignorante si apartenentei la o turma de oi mult prea infricosata sa faca ceva.( nu judec generatiile trecute,pentru ca si eu la randul meu urma poate sa fiu
o astfel de oaie,creata de regim pt regim!!!)


Norocul nostru,al astora tineri.Mare pacat de parintii nostrii .Si mai mare pacat ca cei ce regreta Comunismul,traiesc intr-un astfel de intuneric...

daniela manolescu ?? - de anisia la: 26/10/2004 13:59:53
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
am citit si eu comentariul tau adresat lui gabi.boldis, numerotat #26245 si este o fraza acolo care imi ridica semn de intrebare.
iata fraza: "da nu m-am giondit ca si eu la o adica, in locul altuia nu m-as fi dus sa caut textul si as fi luat citatul ca atare. uite pe motivul asta imi pun eu amu' cenusa-n cap...."
si iata intrebarea: tu esti femeie sau barbat?
eu cred ca tu esti barbat, pentru ca ai scris "in locul altuia", firesc ar fi fost sa fii scris "in locul alteia", pentru ca numele tau este de femeie. poate ca eu gresesc, dar bunul simt asa imi spune, ca tu te ascunzi sub nume de femeie si esti defapt barbat!
pe mine sa ma scuzi daca gresesc, nu vreau sa te ofensez, dar eu spun ce gindesc.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26264 (raspuns la: #26245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul din cosmarele copilariei mele - de cristiscu la: 24/05/2005 21:26:59
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Aveam 6 ani si ne mutaseram la o noua locuinta. Apartament destul de mare, un culoar lung si intortocheat, mese si dulapuri percepute la acea varsta ca veritabile posibile ascunzatori. Erau zile in care stateam singur pana dupa lasatul serii. Pe masura ce se intuneca afara, imi cresteau angoasele. Deveneam tot mai atent la zgomotele marunte din casa. Mi-era teama sa ma ridic si sa aprind lumina.
Aceasta e cauza majora a unui gen de cosmar pe care l-am avut pana spre adolescenta. In vise imi aparea acea senzatie a 'strainului'. Ce se transforma cel mult intr-o umbra neclara la un moment dat. O prezenta ce nu era asteptata in casa la noi. A unei intruziuni cu ganduri rele. Perceptia prezentei fara confirmare statea la baza angoasei. Prezenta se confirma - dar nu mereu - printr-o umbra miscatoare in spatele geamului semitransparent al usii din sufragerie. Sau printr-o umbra fara chip sub un colt al mesei, in spatele unui dulap.
Am citit la Iulius un cosmar pe care-l banuiesc ca avand aceleasi surse. Daca mai tin bine minte, am scapat de cosmar ajungand treptat sa infrunt prezenta strainului. Daca simteam angoasa, imi luam inima in dinti si cautam sub masa sau dupa dulap. Cautam confirmarea. Nu a fost usor, insa odata prezenta confirmata, cautam sa strig, sa o infrunt, si atunci ma trezeam. Treptat, visele au devenit astfel de mai scurta durata. Apoi au disparut cu desavarsire. Poate si Iulian ar trebui sa faca la fel, sa accepte confruntarea si sa limiteze astfel durata cosmarului. Daca viziunea capata si imaginea unui balaur, exerseaza separarea visului de realitate. Spubne-ti ca visezi si confrunta-l cu banuiala ca nu poate fi real. La urma urmei, si daca ar fi real, tot o sa te prinda. De ce sa prelungesti angoasa?
"Intrebarea este, de ce naiba nu sunt multumita si am golul acesta in suflet?
ptr ca sunt om, nu?
vesnic nemultumit....."



- Te bucuri de o sanatate rezonabila pt. virsta ta?...

Ai un loc de munca unde esti platita cu o leafa cit de cit decenta?...

Ai o locuinta in care nu te ploua, nu te bate vintul, nu ingheti de frig/nu mori de cald... si pe care iti poti permite s-o intretii?...

Ai o "bomba" pe care poti conta sa te deplasezi de la punctul "A" la punctul "B", fara sa te lase in mijlocul drumului cu capota ridicata?...

Ai de mincare "pe saturate", apa calda la robinetul din baie si... hirtie igienica la toaleta?...

Daca ai raspuns "DA" la toate intrebarile de mai sus, e cazul sa te declari un om FERICIT... si eventual sa te uiti in jurul tau, la altii care nu au ce ai tu si sa vezi ce-ai putea face pentru ei... Ar fi poate un mod de a umple golul pe care-l simti acum in suflet (?)....
#56783 (raspuns la: #56651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce-mi place de voi - de Belle la: 29/07/2005 14:59:45
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
cred ca-i prima conferinta cu comentarii lungi care le citesc de la cap la coada fara sa sar un cuvant (sau vreun comentariu, chiar daca nu retin chiar totul) ... cel putin ce-a povestit gigi imi da fiori pe spinare ca atunci cand am citit "la tiganci"

si mi-am adus aminte de ceva... se zice ca persoanele cu sprancenele impreunate au putere (chiar involuntara) de deochi. cu ani in urma cand fi-miu era mic vreo 3-4 ani probabil (si o frumusete de copil, acum e ca orice adolescent, nici cal nici magar desi eu tot frumos si puiul mamii il vad) a venit pe la noi cineva care-mi vedea copilul pentru prima data. mai tarziu, s-a facut ora somnului si ne-am dus la culcare. copilu' nici n-a adormit bine ca s-a trezit si l-a apucat un plans cu sughituri de n-am reusit sa-i fac nimic sa-l opresc. atunci mi-am adus aminte de barbatul cu sprancene impreunate ca nu se mai oprea din a-mi lauda copilul cat e de frumos si m-am gandit "mai, sa stii ca l-a deocheat". asa ca brusc mi-am adus aminte c-am "furat" de la cineva descantecul de deochi (se pare ca asa ceva se "fura", nu "se invata") si am facut incercarea (desi mi s-a parut ridicol) sa-i descant. nici n-am terminat bine ca s-a oprit din plans la fel de brusc cum incepuse, s-a intors pe partea cealalta si-a adormit la loc. si eu si maica-mea ne-am crucit iar dl. belle a zis ca-s "periculoasa" ;)))))

gigico... eu te-nteleg cu pasiunea ta ca si sor-mea e scorpioanca si cand are timp imi tot da pe e-mail tot felul de chestii legate de mine si influenta zodiacala. le citesc de fiecare data cu mult interes si fascinatie, dar din pacate eu nu prea am "tzinere de minte" si in scurta vreme am uitat :(
#62156 (raspuns la: #62153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Epilogul - de Lascar Barca la: 21/10/2005 20:06:22
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
Stati sa vi-l spun ca merita...

Degeaba au incercat aia sa-i ofere scoala,bani,cetatenie.Sa-l faca mare campion,etc
Gicu al nostru s-a inhaitat cu gashca lui si functiona pe post
de "somnifer" sau de "anestezic".
Adica il trimiteau sa intrebe cit e ceasul pe cite unul mai bine imbracat si,daca ceasul arata mai de valoare,ii dadea o bastirca de-l adormea pe loc....si-l devalizau.

In final,tot furind a ajuns in puscarie...
pt. ender (#87389) - de Intruder la: 15/11/2005 09:47:24
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
sigur ca suntem palarieri nebuni...si iepuri albi si soricei in lacrimi de Alice, jucam cricket cu palmele, cu vorbele, cu inima in loc de minge, ei si?...un tavonetz, doi tavonetzi, o Alice, doua Alice, un intrus, doi intrusi, o mie de intrusi nebuni, sau nu, intrati intr-o cafenea...intra unu' nou, timid, cu ochii orbiti de lumina realitatii, intra si ochii se obisnuiesc greu cu penumbra si cei vechi, cu mese rezervate, cu scaune rezervate, cu vieti rezervate, cu silabe rezervate, cu mesaje rezervate si private, privesc la primul intrus, la al doilea intrus, la al o miilea intrus, cu ironie mascata, sau bunavointa, sau rautate, sau condescendenta, sau superioritate, diploma de facultate este-n buzunar, masterul e luat, cartile sunt scrise, vorbele sunt spuse, you don't say so, cafeaua este turnata-n cesti, poti fuma, poti iubi, poti dansa pe mese, poti plange pe un umar, sau in pumni, poti striga la cer, poti vorbi singur sau cu toti intrusii, tiens-toi bien!
noul intrus, mai face un pas si inca unu', spune "buna seara", zambeste, mormaie ceva, vrea sa planga, sau sa-si strige bucuria, sau s-arunce cu petarde, sau sa dea un pumn in gura, sau sa-si fluture alte diplome, sau cheile de la masina, sau poza in fundul gol, pe patura, cand avea 1 an...cei vechi nu-l cunosc, cateodata nu se cunosc nici pe ei, isi apara locul rezervat si ceasca de cafea si masa si locul de la bar, unde sta barmanul, calm, unul din putinii oameni normali la cap, de-aici...cafeneaua-i apartine, nu da pe nimeni afara daca nu musca pe la spate, nu invita pe nimeni inauntru, nu striga in intersectii: lume, lume, veniti, intrati, o cafea gratis, din partea casei, poftiti, n-o sa va para rau!...nu, cafeneaua o descoperi singur, treci asa, la-ntamplare pe strada, si ti-e frig si ti-e sete si esti obosit si zaresti prin geamul aburit, oameni la mese, oameni care nu stiu ce fel de intrus esti, care nu stiu daca ai venit sa faci TU bascalie, daca ai petarde-n buzunar sau pistol sub sacou, daca n-ai intrat doar, sa scuipi in ceasca lor de cafea sau pe cuvintele scrise sau daca n-ai de gand, cumva, sa rastorni o masa, doua, sa te joci de-a seriful...in clipa in care intri, nu stii daca-ti trebuie tupeu sau curaj sau politete, deschide ochii si-nvata din mers, cei vechi au toanele lor, s-ar putea sa te treaca prin furcile caudine sau sa te ignore, ei si?!...s-ar putea sa scrii si tu cuvinte, cei vechi te pot lauda sau demola dintr-un condei!...ce bine e sa poti da calificative!...ce bine e sa te crezi rege doua minute!...dar, poate si tie iti place sa dai cu dreptu-n stangul si sa-mprosti cu noroi si sa-ti fluturi stiinta si limba engleza si sa-ti arati muschii si sa zbieri: baaa, va sparg pe toti, cacanarilor!...sau s-arunci un text, o conferinta, ca si cum ai arunca un os unor caini flamanzi si s-admiri navala creata de tine, un mic dumnezeu ce se crede destept si care, face ''sic, sic, sic!''...e bine si cald in cafenea, poti sa intri cu ce haine vrei, chiar si travestit, suntem toleranti, iti poti lua orice nume, poti sa te dai rotund, chiar dac-afara esti un nimic si un ratat, poti striga "Traiasca Regele", chiar daca esti republican, poti invata cate ceva daca ai rabdare, poti gasi pe-aici prieteni sau dusmani, tu sa vrei...welcome to cafeneaua.com!...sau nu!



















#87709 (raspuns la: #87389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt superstitios - de Intruder la: 28/11/2005 02:40:16
(la: ...daca vrei sa ai noroc.)
deci raspund!

1. daca n-as fi nevoit sa muncesc as dormi pana m-as satura...

2. daca as fi fost un om cu picioarele pe pamant azi as fi avut radacini in loc de degete...

3. cel mai important lucru care nu se cumpara este sanatatea...

4. cand sunt indragostit niciodata nu sunt lucid...

5. cand sunt indragostit mereu ma asez in mijlocul uraganului...

6. as vrea sa mor de o mie de ori fara sa-mi fie frica de vesnicie sau de ziua de maine...

7. n-am inteles niciodata ce caut pe bajbaite, cand nu trebuie decat sa deschid ochii si sa vad ce se afla langa mine...

8. as vrea sa visez doar cand dorm...

9. cel mai frumos lucru pe care l-am facut de dragul cuiva a fost sa-mi inving teama de un compromis...

10. nu pot niciodata sa refuz o femeie frumoasa si dezbracata...

11. cea mai gogonata minciuna a mea a fost atunci cand am tipat lumii-ntregi: ''n-am putut sa fac altfel!''

12. cel mai fericit moment din viata mea a fost atunci cand ea mi-a mai dat o sansa...

13. mananc intotdeauna cu maxima placere tot ce nu-i gatit de mine...

14. nu pot sa sufar oamenii care vor sa para maresali, cand ei nu si-au castigat nici o tresa...

15. prima mea iubire e pastrata bine in colivia inimii...

16. iubeste fara sa privesti inapoi sau inainte daca vrei sa ai noroc in dragoste...

17. as bea mai curand apa din izvoarele Cernei decat un pahar de bere in miez de iulie...

18. mi-am dorit mereu o casuta pe malul marii si n-am avut niciodata...

19. nu stiu ce m-as face daca as inceta sa mai fiu putin copil...

20. sa-mi aduca Mosul si mie mere rosii, latu mi-a facut pofta...:)

Hai, cu placere!
sper acum, sa nu (mai) am ghinioane ca am completat tot si m-am lepadat de uciga-l toaca, doamne apara-ma si pazeste-ma!
:)))

___________________________________
semper idem...
Maria.. versiunea doi - de Sibipot la: 05/12/2005 20:42:01
(la: sa facem un film!)
...
Mai intai a vrut sa comande o oranjanda, ca atunci cand cu matusa Elvira si nenea Tache a iesit pentru prima oara la o cafenea. Doamne cum mai trec anii, parca ieri avea saptesprezece ani, impliniti, iar tantisor a vrut s-o scoata in lume, ca doar este si ea acum fata mare. Parca la masa din colt au stat, masa unde acum stau o pereche ce isi vorbesc si rad cu pofta. La masa vecina l-a vazut pe el si privirea ii era atrasa ca un magnet de chipul tanarului cu ochii ca azurul dimineata.
-Serviti ceva? auzi ca prin vis vocea barmanului cu inflexiuni armonioase de tenor. Ridica privirea si intalni ochii barmanului, care se uita la ea de parca s-ar fi uitat printr-o sticla goala. Ochii ii scanteiau altfel decat la un om normal. Avea ceva din raceala si fixul unui ochi de sarpe, ceva care te infiora. Simti un fior de parca ar fi fost himnotizază. Nu mai stia ce-i cu ea si nici ce doreste. Poate ca mai bun ar fi fost un lichior de cacao, cum a baut la tanti Vera, lichior facut de mana ei si i-a placut tare mult. A baut atunci un paharel, ea care nu pune picatura de alcool in gura. Nenea Titel a pacalit-o atunci sustinand ca nu-i alcool, dar mai tarziu a simtit efectul lui. Se molesise de-a binelea si vorbea fara sfarsit.
-Da, un lichior de cacao, se trezi comandand.
Barmanul ii mai arunca o ultima privire, parca ceva mai omenească si pregati comanda. Lucara ca un automat ca puteai sa-i prevezi urmatoarea miscare. Pe Maria acest fel de a fi o atragea si ca aproape nu-si mai deslipea ochii de la el decat cand mai arunca o privire spre masa din colt. Acolo pereche indragostita se apropiase unul de altul intr-o imbratisare tandra si parca se vedea pe ea in bratlele lui Mihai. I se facu dor de el si mai scoase inca odata fotografia, o puse pe masa si privi lung chipul ce-i zambea etern.
Barmanul puse paharul pe masa in fata Mariei si deodata rqamase tintacu pr5ivirea pa fotografie. Automatul din el s-a stricat, ceva l-a blocat. Ramase cu ochii pironiti pe fiotografe. Maria sesiza scena si impinse usor fotografia catre el.
-De unde aveti poza asta? intreba aproape brutal barmanul, ceea ce o infiora si mai tare pe Maria. Acesta o privea tinta de parca vedea o fantoma, dar in privirea lui licarea ceva, o luminita mai vie si deodata Mariei i se paru ca acest licar ii este cunoscut.
-De la chiar cel din poza.
Deveni dintr-o data visatoare si simti nevoia sa se spovedeasca.
-Era, chipes, asa cum vedeti ca arata aici, galant, elegant si curtenitor. Stia sa cante si sa recite dumnezeieste, mai ales din Minulescu, Cosbuc si Eminescu. Cand incepea el sa recite sau sa cante pana si stelele stateau pe loc. Pe el il astept acum... Ne-am inteles ca indiferent de ce se va intampla cu noi sa ne intalnim aici la aceasta data. A fost primul meu iubit... Sper sa vina...
Maria plutea in visul tineretii ei neamplinite, cu o iubire care se lasa finalizata si un iubit asteptat.
-Ea venea de la moara
Si jos in ulicioara
Punandu-si sacu...
Maria intepeni. Nu-i venea sa creada auzului. Un singur om stia cat de mult ii plac aceste versuri si nu era zi sa nu i le recite, asta ca sa fie rasplatit cum se cuvine cu un sarut macar...
Maria ridica privirea spre cel ce recita. Nu-i vennea sa creada. Nu, nu-i adevarat. In fata ei era alt barman, cu o privire caldă, un zambet larg si senin. Doamne cat de oarba a putut fi. A venit la intalnire asa cum stabilise acum, cat de repede au trecut anii, acum douzeci de ani. Ce inseamna trecerea anilor! Ea se astepta sa vina cel din fotografie si numai pe el il vedea. Acum in fata ei era acest barman care recita tot la fel de frumos versurile indragite. Alt om, alta privire.
-Mihai?...
-Da, Maria, eu in carne si oase...
Maria ridica privirea si se vazu in oglinda de deasupra barului. Doamne cat a imbatranit, cat s-a schimbat, ca Mihai nu a recunoscut-o inca de la inceput. A fost nevoie sa vada fotografia... Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Azi doar atat si daca sunt ceva greseli sa imi fie iertate ca nu am timp sa le corectez... Urmeaza povestea lor cat au fost despartiti... apoi maine vine si... ceea ce s-a cerut... daca poveste place

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93031 (raspuns la: #92890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...