comentarii

În vremea necazului se cunosc prietenii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. Sanjuro - de Little Eagle la: 22/06/2004 21:54:00
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Dear brother,

Eu aveam un Pick up(cum se numeau atunci)"Bell Canto"stereo si am fost un renumit colectionar si vanzator de discuri,aveam in colectia mea personala in jur de 300 discuri si multi veneau sa inregistreze pe magnetofoane si ma plateau cu bani f, buni,luam 300 lei de disc...la vremea aia salariul de director eracam de 5000 lei,faceam bani cu gramada.
Cand am plecat din Ro. am vandut toate discurile sa-mi pot cumpara bilet de avion.

Tu ai avut viata ta,eu pe a mea si soarta ca atare,dar poate ai inteles gresit din cele scrise de mine,insa Nu am platit bani sa am sex niciodata!!!
Am dat bani fetelor(prostituate)pt. ca am simtit asta sa fac si nu am cerut in schimb sex de la ele,ca ele s-au oferit mereu,o faceau si NU vroiau sa le platesc,dar eu tot le dadeam bani pt. ca pe undeva le plangeam soarta si viata nasoala prin care treceau.Asta nu inseamna ca le plateam ca sa am pussy de la ele!
O vreme buna am cunoscut(aici in NY)bikers from Hell's Angels si destui erau bouncers(namile de oameni)in strip joints sau topless bars(clubs).Am avut destul sex cu acele fete pe gratis,fiind amic cu acesti bikers.
Am creat si desenat pt. ei o vreme multe modele de tatuaje,ma indrageau tare mult.
Imi aduc aminte de cel mai faimos caracter din Alphabet City care avea si un Tattoo Parlor pt. care am creat tatuaje,pe nume Huggybear.
Nu mai stiu soarta lui,dar la acele timpuri(1984-1986) Huggy avea pe tot corpul 250 de fluturi diversi ca specii tatuati din cap in picioare.
El a luptat in Vietnam si a fost comandant de pluton,a cunoscut si avut multi prieteni in acel razboi inutil....250 au murit si fiecare din fluturii tatuati reprezinta
pt. el sufletul unuia din prietenii lui morti.

Deci te asigur ca nu-i vorba de pierderea increderii,ai inteles gresit ce am scris ori eu nu m-am facut inteles?
Eu am fost toata viata mea f. curios si am vrut sa cunosc cat mai multe.La fel si in cele sexuale.Am observat ca ai scris cu majuscule cuvantul"IUBEAM".
Sa stii ca si eu iubesc f. f.f mult pe sotia mea de 14 ani si repet din nou ca de cand sunt cu ea am lasat in urma tot trecutul si sunt un alt om de atunci!!!!
Ce am scris la cafenea-cerc,este legat de trecutul trait de mine pana acum 14 ani.
Nu mai consum droguri de nici un fel,beau doar la ocazii si m-am lasat si de fumat complet!Eu care fara 3 pachete pe zi nu puteam trai....si o marijuana sau hash...
sau cocaine.

De 14 ani nu am nevoie de o alta femeie in viata mea,nu pot sa neg faptul ca flirtez ici si colo dar in suflet si in gand nu-mi creez fantezii si NU as insela sotia niciodata!!!!
Sper sa citesti mai atent ce scriu.

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)















































#16586 (raspuns la: #16128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia - de (anonim) la: 02/01/2005 22:51:16
(la: Despre prietenie)
ai dreptate cind spui ca prietenia e un lucru important, vital chiar
resimt asta din ce in ce mai acut, intr-un mediu ostil, la serviciu
si chiar in familie
prietenii ar reusi sa ma scoata din pesimismul in care am intrat
de la o vreme
dar de unde prieteni?
de la 20 de ani cred ca nu mai am prieteni
i-am lasat in urma intr-o localitate indepartata de cea in care traiesc
n-am mai reusit sa-mi fac altii
de ce?
oameni rai? interesati? am pierdut calitatile pe care le aveam si nu
mai sint in stare sa-mi fac prieteni? nu mai merit?
care sa fie raspunsurile?
#32596 (raspuns la: #24841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu riscul de a fi pus la zid indraznesc sa spun ca obiceiul asta,de a face cadouri,ni se trage de pe vremea turcilor....Am cunoscut romani care nu
s-au mai dus in tara pt.ca nu-si mai permiteau sa cheltuiasca asa de mult.....
Vecinul meu,de dincolo de gard,are 70 de ani,este francez si se duce anual in Franta s-o viziteze pe mama lui.In ziua sosirii iau toti masa la restaurant.Se povesteste,se ride si se simt bine...
Aici,un mic grup de prieteni ( romani,francezi,nemti si elvetieni)ne adunam de citeva ori pe an..onomastici,sarbatori,etc.Se specifica de fiecare data
"fara cadouri va rog".O sticla de vin bun si flori participa la buna atmosfera....
La noi ,in Romania,oare chiar nu se poate asa?
"Moartea" aceasta mi-a facut - de my angel la: 31/05/2005 01:02:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Moartea" aceasta mi-a facut bine… A fost primul meu prieten, primul meu iubit, cel mai bun prieten al meu si cel in care aveam cea mai mare incredere. L-am cunoscut dupa ce am invatat ca oamenii mor. M-a facut sa sper din nou, sa vad lumina, sa cred iar in Dumnezeu. Intr-un fel, cu si alaturi de el am parcurs trecerea de la copilarie la adolescenta si apoi la maturitate… M-a invatat sa iubesc, sa plang, sa rad, sa ma bucur de viata, sa sufar, m-a invatat ce e fericirea si ce e nefericirea. La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna. Fireste, i-am cunoscut prietenii. Erau doua cupluri nelipsite de la noi din casa, si in special una din perechi, care se "formase" de mult. Dupa sase ani ne-am casatorit, iar dupa un an se nastea copilul nostru. O saptamana mai tarziu, el era cu totul schimbat, fara sa stiu de ce. Credeam ca se teme de noua viata si ca isi va reveni. Imediat dupa botez, am aflat ca el se cuplase ( de ceva vreme ) cu una dintre "prietenele" nelipsite de la noi din casa. Toata lumea stia, desigur, mai putin eu. Trec peste orice alte detalii. Imediat a urmat si despartirea. Unde m-a dus si unde poate duce o despartire de genul asta ? Prieteni, prietenii ? Nu exista… Incredere in tine sau in ceilalti ?! E distrusa… Totul iti devine strain. O noua viata si totusi nu poti fi sincer fericit, nu poti zambi, ceva e rupt in tine, sufletul tau e in mii de bucatele. Faci totul din gesturi reflexe, stii ca trebuie sa mergi mai departe, sa lupti, sa traiesti macar "fizic". Nu mai vezi nimic in jur. Nu observi ca rasare soarele, iar cel mai scump zambet abia te face sa schitezi si tu un zambet. Cat de mult te poate schimba o despartire ? Te poate schimba radical si foarte usor te poate schimba in rau. Timpul, vointa, eforturile sustinute de a vedea viata din jurul tau te fac sa observi din nou ca e soare sau ca ploua. Incredere nu am nici acum in nimeni. Nici acum nu cred nimic si pe nimeni. Prieteni... probabil ca nu, nu mai pot sa spun nici unuia totul. Dar acum am zile cand pot sa rad din tot sufletul. Purtarea lui ulteriora despartirii m-au facut sa-i spun ca nu vreau sa-l mai vad niciodata, ca a murit pentru mine. Si l-am "ingropat". Acum ma simt usurata. A fost o "moarte" de care aveam nevoie, ca sa pot simti ca am iar viata.
Prieteni? - de doctors la: 15/04/2006 13:00:10
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
Nu cred ca prietenii adevarati te parasesc la necaz sau nevoie.Prietenii adevarati raman alaturi de tine,orice s-ar intampla.
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prostul anului - de SB_one la: 01/08/2004 10:55:14
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)





Miruna Ispas
Duminica, 01 August 2004


Presedintele american George W. Bush a devenit saptamina trecuta marele cistigator al Premiilor Internationale ale Prostiei, decernate in cadrul celebrului festival de umor “Just for Laughs” din Montreal. Liderului Casei Albe i s-a decernat titlul de “Cel mai prost om al anului”, invingindu-le de departe pe cintaretele Jessica Simpson si Britney Spears. Voturile au putut fi exprimate prin Internet, pe site-ul “Principalei Organizatii de Dezvaluire a Capetelor Patrate”, in timp ce nominalizarile au fost facute de experti in domeniu si supervizate de Academia mondiala de Recunoastere a Prostiei. “Cel mai interesant este faptul ca decizia a fost luata de majoritatea covirsitoare a americanilor care au votat pe site”, a declarat unul dintre organizatorii festivalului.
Premiul pentru “Cea mai stupida declaratie” a fost luat tot de Bush, pentru afirmatia potrivit careia “operatiunile de lupta au incetat in Irak”. Britney Spears fusese nominalizata pentru “Da”-ul pronuntat la Las Vegas, cind s-a casatorit pentru foarte scurta vreme cu un fost prieten din copilarie.



Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#18739 (raspuns la: #18705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jules Renard? - de Little Eagle la: 15/08/2004 23:15:32
(la: Ce parere aveti despre o cariera sportiva?)
Mai Morcoveata,

Am un sfat pt. tine.Chiar azi vorbeam cu nevasta-mea despre trecut urmarind olimpiada din Grecia.
Demult de tot,aveam 14 ani am intrat la clubul Rapid...daca cineva mai stie ?Pe vremea lui Raducanu.....un prieten f. bun,fost fotbalist faimos la club ca si frate-sau,Ene Daniel si Gica,mi-au zis ca am talent ,la fel si sotul nasei mele,Utiu Iuliu(Dusi)ce a fost portar la F.C.Constanta si la Dinamo Buc si La grupuri din Belgia si Franta.

Si am ajuns sa fiu antrenat la clubul Rapid...am jucat si in meciuri mai tarziu si am fost chiar pe punctul de a fi ales sa fiu in echipa de juniori olimpica .....dar a trebuit sa fac o alegere MARE:ori sa fiu artist plastic,ori sportiv....

Tocmai intrasem la Tonitza si NU puteam sa le fac pe amandoua simultan...cu toate ca Daniel(Ene)si Raducanu si altii,precum Boc(cine e mai la varsta mea stie de ei)sau Neagu...ziceau ca-i bine pt. ca vad...lumea....si totusi am ales arta!!!!

E o chemare ce-ti vine in tine,in suflet si asa cum crede el,asa faci alegerea si NU gandi la nimc material ci doar sa fii tu fericita in alegerea ta,atatatot,restul,vine de la sine,mai devreme ori tarziu.

Nu dai nici cu banul....sa alegi!!Ce vrei tu sa fii si sa faci este decizia finala si NU te lua dupa altii si parinti si sfaturi etc. ci dupa tine!Okay?Intr-o zi te vei gandi la mine si-mi vei da dreptate.


LOVE&PEACE,
OZZY
















wwjd - de jo la: 29/04/2005 12:10:34
(la: wwjd)
nu zice nimeni sa faci exact cum a facut Isus, nici nu vei putea, El e Dumnezeu

ideia (despre wwjd) a fost cu totul alta, adica de fiecare data cind vrei sa faci ceva sa te intrebi daca Isus ar fi de fata, stiind cine este si cutremurindu-te, ai mai facea-o?

de exemplu te hotarasti sa-i zici sotului/sotiei ca te duci la birou dar tu de fapt te duci sa la o intilnire extraconjugala, daca Isus (Dumnezeu) te-ar vedea, ar fi acolo, te-ai mai duce?

acelasi lucru daca minti, furi, injuri, omori, urasti, invidiezi etc

e intr-adevar un subiect interesant nu vad de ce se ofenseaza unii sau il gasesc neinteresant ptr ca fie constient fie inconstient, toata viata avem modele dupa care ne luam mai mult sau mai putin incepind cu parintii, chiar daca nu vrem sa recunoastem

influentele prietenilor cu care am venit sau venim in contact sunt de fapt tot modele pe care le urmam

in ceeace priveste subiectul, raspunsul meu a fost dat deja de teodora, thank you zaraza
maan - de ooanna la: 14/11/2005 22:36:10
(la: Decat sa planga mama, mai bine ma-sa!)
scuze....rotitele mele se invart mai incet....scartaie....mi-am dat seama de ce te enerveaza oamenii care au "adevaruri diferite"...cauti prieteni........ma refer la prieteni de orice vreme.......am si eu prieteni cu care ma sfatuiesc in luarea deciziilor importante.....unul dintre ei este fiul meu cel mare...altul este sora mea......si cam atat din familie....restul sunt persoane cu care am ajuns sa gandesc oarecum la fel, pe aceleasi valori...........este f bine cand te poti baza pe cineva in orice situatie
#87523 (raspuns la: #87508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac - de Guinevere la: 17/06/2006 20:08:17
(la: Anunţul tău.. AICI!)
La conferinta "Mi-e dor de un om", acum putin timp:

"maan
#114804, de Yuki la Sat, 01/04/2006 - 10:41

si de rac , si de Nea Grigore !!!!!! ". Asadar sunt si oameni carora le-a fost dor.

Recunosc, n-am prea fost pe aici in ultima vreme si nu cunosc detaliile, dar cred ca un pufnet bine tintit intr-un nas subtire te-ar aduce inapoi cu toate onorurile! :o)

Dau ieftin pufnet de ras contra pufait de pipa.
#128454 (raspuns la: #128448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raul necesar - de proletaru la: 15/07/2006 20:25:10
(la: Un loc comun: prăpastia dintre generaţii)
premisa:"Cred ca in buna masura raporturile dintre generatii sunt o problema de comunicare." este falsa in masura in care exista un intreg complex de elemente care determina conflictul intre generatii. comunicarea e mijlocul, dar conflictul e creat de altceva. varietatea de roluri, valori si comportamente, trendurile, moda, instantele de socializare, media si presiunea de adopta ce e nou, bun, drept, misto, trendi. ultimele le-as pune cu ghilimele pentru ca acesti termeni nu au valorile pe care le denumesc.
despre conflictul intre generatii se stie de cand e lumea si s-au scris munti de carti. nu voi reinventa roata.
pe de alta parte e foarte adevarat ca acest conflict se resimte acut azi, mai acerb decat in trecut. diferenta e data de viteza cu care traim, muncim, ne raportam, inghitim informatia pe nemestecate.
uitandu-ma la postarile anterioare si comparandu-mi viata din familia in care m-am nascut, tind sa cred ca am trait sub bolul de sticla. prea a fost bine.
chiar si asa, a existat un conflict de generatie cu parintii mei, insa forma pe care a luat-o acest conflict mi-a fost intru-totul benefica.
tatal meu este si a fost un om foarte sociabil iar mama cel mai bun om pe care eu il cunosc. prietenii din liceu, cu mult mai mari decat mine (am avut o gashca grozava si am trait printre studenti), il invitau adesea pe tata la chefurile noastre, lucru care incepuse la un moment dat sa ma deranjeze destul de tare. prietenii imi spuneau adesea ca tata are dreptate in ce spune, chiar daca eu credeam altceva.
si acum ma intalnesc cu multi dintre ei si ma intreaba ce mai fac parintii inainte sa ma intrebe cati ani are fiu-meu.
evident ca a existat prapastia, dar a existat si puntea. avem lumi separate, dar nu atat de diferite incat sa se respinga. vad asta la alti cunoscuti si simt ca intre ei si copii lor e un mare hau si o punte total nesigura.
nu din comunicare vine asta ci din flexibilitatea despre care vorbeste alex. aici are perfecta dreptate.
adopt, adapt, improve.
prapastia are si ea rostul ei. la un moment dat trebuie sa te nasti, sa iti asumi viata si sa te rupi de familia care te-a creat. daca relatiile sunt foarte ok, nu e bine deloc... risti sa ramai agatzat in "cordonul ombidical".
am un prieten bun care a pierdut tot din cauza ca relatia cu mama lui e super ok. sub nuc nu mai creste nimic.
am mai spus acest lucru si pe alta conferintza. cand am intrat la facultate, in acea seara minunata in care imi vazusem visul implinit, tatal meu m-a luat in bratze, ma felicitat si mi-a spus ca e timpul sa ma nasc. adica, a doua zi a trebuit sa plec de acasa, la casa mea. e drept, nu m-a aruncat in strada pentru ca aveam casa mea si jobul meu (m-am angajat imediat dupa liceu). m-a ajutat mult in tot acest timp, dar eram deja "nascut". sper sa fac la fel si cu fiul meu, la momentul potrivit.
maine ma duc la ai mei, mi-e dor de ei si simt ca nu peste multi ani, am sa le simt lipsa. atunci nu vor mai exista prapastii pentru ca vor fi doar in sufletul meu.
Jazz romanesc - de tatiku la: 11/10/2006 20:37:25
(la: False valori)
IN anii 70-80, estrada Radio ( pomposi cum ne stim, acum se numeste "Orchestra de muzica usoara a Societatii de Radiodifuziune din Romania"-bleah) a angajat cam tot ceea ce era mai bun in domeniu. IN primul rand, Sile Dinicu, demn urmas al unei familii celebre de muzicieni. El a fost dupa parerea mea, si nu numai, cel mai mare om dejazz din Romania. Orchestra pe vremea sa a cunoscut imense, enorme succese. A angajat instrumentisti excelenti, a facut multe imprimari, a acompaniat pe toti marii interpreti solo de jazz, carora le-a facut multe cantece sau aranjamente pe partituri. Multi dintre cei care inca mai functioneaza acolo sunt in continuare cei mai buni pe treaba lor (Meraru, Tudy Zaharescu, Mandrila...)
DEasemenea, imi place mult pe jazz Aura Urziceanu, cea mai buna voce si cel mai mare talent din epoca de aur a muzicii usoare romanesti. Apoi un real talent e Ion Baciu jr. (seniorul era un dirijor de la Iasi). DEasemenea, Harry Tavitian, doar atunci cand nu e PREA abstract.
#150831 (raspuns la: #150826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu ii inteleg pe cei care sun - de mya la: 30/11/2006 20:06:58
(la: DACA NU AR EXISTA CAFENEAUA.COM)
Eu ii inteleg pe cei care sunt plecati din tara de ani buni si simt nevoia sa comunice pe forumuri (gen Cafeneaua) cu alti romani, din tara sau strainatate. Sa schimbe impresii, sa discute despre politica, moda, retete culinare, ma rog...despre vrute si nevrute. Sa tina legatura, sa mai afle chestii noi, sa-si faca eventual amici de discutii etc. Prieteni e cam mult spus, dupa parerea mea. Dar asta e doar parerea mea.

Dar nu prea inteleg de ce un roman care sta in Romania simte nevoia sa-si faca prieteni (preteni, nu amici!) pe net scriind pe forumuri. Ma intreb...persoana respectiva nu a avut colegi de scoala primara sau liceu dintre care sa-si faca prieteni? Nu a avut vecini de cartier, de bloc sau mai stiu eu ce? Nu a avut colegi de facultate? Nu a cunoscut prieteni de-ai fratilor sau surorilor? Nu si-a facut prieteni printre colegii de serviciu? Chiar nimeni? Ceva nu e in regula.

Nu va suparati ca scriu asa...dar inteleg dorinta asta de comunicare intre oameni, e foarte fireasca in fond. Insa pe net, cum poti sa-ti faci prieteni in adevaratul sens al cuvantului? E foarte greu. Prietenii se fac cunoscand omul ani la rand, stand cu el efectiv, la bine si la greu, cunoscandu-i familia, mediul etc.

Nu?

Eu una, am retineri sa scriu aici chestiuni intime, de suflet, personale. Cei care citesc sunt in fond niste straini. Si nu de putine ori am citit cu mare tristete destainuiri mai mult sau mai putin nefericite si apoi reactii mai mult sau mai putin ca nuca in perete, unele chiar cinice.

De ce nu iesiti din casa sa va faceti prieteni reali si nu de pe net? Ma adresez celor care se simt singuri si care nu au prieteni. Sunt atatea modalitati sa-ti faci un prieten: iti iei un caine si cand iesi la plimbare cu el cunosti pe altcineva care-si plimba cainele si din una in alta, de la o zi la alta...te poti imprieteni cu adevarat (stiu caz concret). Sau te duci la o sala (gym) si cu timpul iti faci un prieten bun (daca se intampla). Din nou stiu un caz concret. Mai stiu pe cineva care cumpara ceaiuri dintr-un anumit plafar fiindca ii placea vanzatoarea (care era biolog si care sfatuia cumparatorii ce sa cumpere pentru anumite boli cu mare grija si atentie) si uite asa s-au imprietenit la catarama. Cu ani buni in urma cand am facut o excursie organizata printr-o agentie de voiaj cu colegii de birou in Turcia, unii si-au facut prieteni buni de tot printre cei din autocar si au ramas in relatii extrem de apropiate pana azi (revelioane impreuna, alte concedii impreuna etc.). Sunt atatea modalitati, nu?

Imi cer scuze daca am suparat pe cineva dar nu asta a fost intentia mea. Zile placute!

P.S. Unii se casatoresc dupa ce s-au cunoscut pe net, stiu. Dar dupa ce corespondeaza, se vad, stau impreuna, etc. E alta situatie cu prietenii de pe net (cam greu sa nimeresti pe cineva chiar din orasul tau, chiar pe gustul tau si care sa fie si dispus sa se intalneasca de mai multe ori si apoi sa se imprieteneasca tocmai cu tine).

#160661 (raspuns la: #160614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mya - de Bitterdream la: 30/11/2006 20:48:41
(la: DACA NU AR EXISTA CAFENEAUA.COM)
Dar nu prea inteleg de ce un roman care sta in Romania simte nevoia sa-si faca prieteni (preteni, nu amici!) pe net scriind pe forumuri. Ma intreb...persoana respectiva nu a avut colegi de scoala primara sau liceu dintre care sa-si faca prieteni? Nu a avut vecini de cartier, de bloc sau mai stiu eu ce? Nu a avut colegi de facultate? Nu a cunoscut prieteni de-ai fratilor sau surorilor? Nu si-a facut prieteni printre colegii de serviciu? Chiar nimeni? Ceva nu e in regula.

Este cu adevarat, mai greu sa-ti faci chiar prieteni. Amici, desigur.Nu inteleg insa, de ce este in neregula cineva, care are nevoie, ca pe langa prietenii/cunostintele din scoala primara/liceu/facultate/servici/bloc/casa etc., sa cunoasca si alti oameni, sa relationeze cu ei si eventual, sa-si gaseasca noi prieteni.
Uneori, apare un moment in care cercul de relatii cunoscute devine "prea cunoscut" si poti simti nevoia sa diversifici. Sa cunosti oameni noi.
Iar "cunoasterea" aceasta este printre cele mai incitante. Pentru ca, ii cunosti, cel putin initial, doar prin expresia lor virtuala. Si asta te poate invita la exercitii, uneori complicate, de deslusire a mesajelor si implicit a adevarului despre oamenii cu care interactionezi virtual.
E o chestiune de optiune.
Iti respect parerea.
Dar este doar una dintre variante.
Si e la fel de in regula ca oricare alta, inclusiv a mea.

In ceea ce priveste "destainuirea" in public, in spatiul virtual...
E o poveste desigur complicata. Uneori poate fi expresia unei "aruncari cu capul inainte", fara plasa de siguranta. Alteori, expresia unei lipse de experienta si a necunoasterii regulilor acestui tip de comunicare. Iar alteori poate fi doar o "momeala", nu? Care sa invite eventual la reciprocitate. Si aici sunt nenumarate variante. Potrivite fiecare, tot atator tipuri de caractere.

Imi cer scuze daca am suparat pe cineva dar nu asta a fost intentia mea. Zile placute!
Asta chiar nu avea rost. Cum sa superi? Doar, ca oricare de aici, ai expus o parere :)
Si zile placute sa fie pentru toti :)

_________________________________________________
"All battles are first won or lost, in the mind" (Joan of Arch)
#160672 (raspuns la: #160661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
piliutza - de zaraza la: 07/03/2008 01:43:44
(la: Extremism crestin, “Tabăra lui Isus”)
Nu se poate fi tolerant cu intolerantii.

in acest caz, prin ce anume te deosebesti de ei?

pana la un punct sunt de acord cu tine, pentru ca nu-mi place ca religia sa castige prea mult teren, si in nici un caz nu mi se pare ok ca religia sa aibe un cuvant de zis in institutiile statului.

in acelasi timp mi se pare ok ca religia si biserica sa existe, atat vreme cat isi cunosc lungul nasului si nu incearca sa controleze mai mult decat pot duce.

cred ca tre' sa fii atent(a) ce si cum propagi, caci desi la inceput mi se parea ca ai ceva a spune, acuma mi se pare ca doar repeti in gol niste slogane fara acoperire (si eu eram dintre aia de partea ta).

zaraza
#291161 (raspuns la: #291158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ana :)))) - de motanelul la: 19/08/2008 16:40:22 Modificat la: 19/08/2008 16:44:18
(la: Reductionism)
placerea fu a mea :D
pisicii ei de carte, e noua si nu o gasesc pe dc sa o downloadez. gasesc numai "plansul lui nietzsche"
tre sa o cumpar =))
bem berea inainte :P

app: am citit scurta prezentare a cartii facuta de autor si/mi suna cunoscut, chiar foarte cunoscut. prietenii stiu de ce :P
#334946 (raspuns la: #334942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cei mai frumosi copii - de Areal la: 23/09/2008 16:19:39
(la: BASME si POVESTI)
Se spune ca intr-o zi o cioara s-a intalnit cu o bufnita. Cum ele se cunosteau de multa vreme si erau chiar prietene si cum se stie ca bufnitele obisnuiesc sa mai manance puii altor pasari, cioara, care tocmai devenisese mama dupa multe asteptari, o roaga pe bufnita sa aiba grija sa nu ii manance puii, pe care ii iubea ca pe ochii din cap. Atunci bufnita o intreaba pe cioara care sunt puii ei, cum arata , ca sa nu cumva sa ii manance fara sa stie. Atunci cioara, cu mare dragoste pentru copiii ei, ii spuse ca cei mai frumosi pui din padure sunt puii ei, ca nu va putea sa ii confunde, deci unde va vedea cei mai frumosi pui sa ocoleasca acel cuib, caci e cuibul ei...
Zis si facut! Intr-o dimineata, venind acasa, cioara isi gasi puii lipsa, semn ca pe acolo trecuse bufnita. Disperata, aceasta pleca la bufnita si, plangand cu foc o intreba de ce i-a omorat puii, caci o rugase sa nu o faca. Atunci bufnita, mirata, ii spuse ca puii din acel cuib erau cei mai urati pui pe care i-a vazut in viata ei si nu si-a imaginat ca ar putea fi ai prietenei sale, caci doar aceasta ii spusese ca sunt cei mai frumosi pui din toata padurea...

Morala e ca toti parintii au impresia ca puii lor sunt cei mai frumosi pui din lume... Si sa indrazneasca cineva sa sustina contrariul!!!!







raco - de proletaru la: 11/03/2009 13:15:43
(la: Gelu, Glad, Menumorut, sau pseudo-istoria nationalista)
stiam ca istoria pe care trebuia sa o invat la scoala era din definitie o poveste idioata in care adevarul era precum aroma de migdale din inghetata pe bat. am avut marea sansa ca in vremea facultatii sa cunosc un om care chiar stia istoria locala si am aflat cu surprindere ca Biserica Neagra din Brasov nu a fost incendiata de turci ci de Vlad Tepes, marele erou national.
avand acces la arhiva Bisericii Negre, am putut sa vad si documentele care atesta acest lucru.
istoria mai are de asteptat pana sa fie tiparita asa cum a fost de fapt.
( 5/7 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 08:52:34
(la: Pensia de moarte ( 5 ))
De unde atâta energie pentru atâtea distracţii ? Se adunară unsprezece preoţi din oraş şi din satele învecinate care să sfinţească pseudo-coliva făcută dintr-o compoziţie aiurită, ce nu avea nimic cu tradiţia şi canoanele ortodoxe. Venise şi un trimis din partea Episcopiei. Când începu slujba, staţia amuţi, lucru ce avea să fie pomenit în predicile de a doua zi.
Întâlni un preot din împrejurimi:
- Săru mâna părinte. Doamne-ajută daco-mania!
Un zâmbet dulce-amar se ivi pe chipul preotului. Umilinţă, revoltă, neputinţă...
- Într-adevăr, daco-manie este...
Vechile personaje reveneau în alte ipostaze. Într-una din zile şeful o trimise să facă o anchetă într-un scandal. Apăruse deja o notă în ziar şi Mona avea să afle că este o dezinformare dată probabil cu girul poliţiei. După o documentare de jumătate de zi descoperi aceeaşi reţea de crimă organizată care o scotea din presă în urmă cu mai mulţi ani. Apăruse un protagonist nou. Fiul capului de reţea şi nepotul lui Moţoc, despre care ştia că duce o viaţă destrăbălată, de mafiot. Nu avea nici mijloace tehnice, nici de protecţie să poată face o asemenea anchetă, fiind împotriva celor ce o comandaseră. Regizaseră un scenariu în care au bătut trei patroni şi tot ei erau acuzatorii. Un concurs de împrejurări le dădea acum scenariu la iveală.
Se afla în faţa capului reţelei. Un fost ofiţer de securitate, acum la pensie. Avea ochii albaştri. Părea un bărbat încă frumos. Crimele lui din vremea partidului erau cunoscute în zonă. Era acum patronul unor baruri şi restaurante.
- Îmi pare rău, dar nu mă pot ocupa de cazul dumneavoastră...
Tăcea şi după un schimb de câteva cuvinte Mona dădea să plece.
- Dumneavoastră sunteţi Mona Tristan? Întreba gânditor.
Mona îl privi drept în ochi. O cunoştea...De fapt ştia că o cunoaşte:
- Da, eu sunt.
Nu ştia ce ar fi vrut să spună privirea aceea albastră ca cerul în trupul unui criminal odios, după cum ştia că este. O lăsă în jos ca un gest de resemnare. Poate că era momentul unui bilanţ... Mâna lui dreaptă, cumnatul pe care îl făcuse din strungar colonel, Moţoc, putrezea de câţiva ani în mormânt. Iar altul îşi îngropase fiul la 30 de ani. Cumnata văduvă şi primăriţă, pierdea totul la jocuri de noapte. Şi doi nepoţi cu leucemie....

Îşi amintea adesea şi îi dădea dreptate unei unguroaice bătrâne pe care o cunoscuse la angajarea ei în fabrică, când abia devenise majoră:
- Nu doreşte schimbare! Cure schimbe, scaune nu schimbe!

#530526 (raspuns la: #530525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...