comentarii

Întâi cuvântul opus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anitzasmile - de wp la: 11/04/2008 11:21:04
(la: Iarasi despre Dumnezeu vs ateism)
Am încercat să subliniez faptul că doar cuvântul "credincios" nu spune mare lucru, cât timp nu definim obiectul credinţei şi faptele care să confirme credinţa pe care o declarăm.
Credinţele pot fi şi sunt felurite, la fel şi obiectul credinţei şi norme, dogme, fapte ale credinţei etc.
Nu sunt adeptul "globalizarii" în acest domeniu - şi tu ştii asta - deci nu îmbrăţişez trendul foarte la modă astăzi formulat sub sloganul "toate religiile conţin părţi de adevăr" sau mai rău " nu există adevăr/nu există stare de lucruri absolută". Acestea afirmaţii au ca bază nihilismul, iar acesta nu este compatibil cu creştinismul.

Dorin a formulat o întrebare. Eu, având ca punct de plecare ceea ce a postat el pe cafenea şi convingerile mele de creştin ortodox nu pot să-l definesc ca şi credincios, chiar dacă are frământări. Asta, deoarece, în ortodoxie este destul de clar definit ce înseamnă un om credincios.Şi nu mă refer la formalism.
Din alte perspective nu mă pronunţ. Sunt pe aici semeni de ai noştri, mai competenţi în a formula o părere din alte perspective şi de ce nu şi din perspectivă ortodoxă.

Frământări în legătură cu divinitatea, cine suntem, de unde venim, încotro mergem au foarte mulţi oameni, dar asta nu înseamnă că ai credinţă, iar dacă ai credinţă nu înseamnă că eşti ferit de frământări. Eu cred că abia atunci încep frământările...
#301570 (raspuns la: #301536) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din corespondenta cu Veronica Micle: - de Intruder la: 15/06/2008 11:16:01 Modificat la: 15/06/2008 11:17:08
(la: 15 iunie)
Doamnã,

De mult joc un rol nevrednic de mine însumi ºi nevrednic de simþemintele care le-am avut pentru d-ta, cãci sperez cã nu le mai am. Cât ai fost dusã am avut timp sã reflectez asupra stãrii mele ºi s-o gãsesc nesuferitã. Doi ani de zile, doamnã, n-am mai putut lucra nimic ºi am urmãrit ca un idiot o speranþã, nu numai deºartã, nedemnã. Cãci, într-adevãr, ce am putut spera ? Acum pentr-ntâia datã ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezicând nici un cuvânt, nescriindu-mi nici o literã, cãci se vede cã la mãnãstire nu-þi mai trebuia o manta, cum îþi trebuie la Iaºi, nu-þi mai trebuia un om despre care unii-alþii sã presupuie cã-l iubeºti, pe când în realitate iubeºti pe cine ºtie cine. ªtiu multe de d-ta, eu care pân-a veni în aceastã þarã afurisitã aveam inimã curatã ºi minte deºteaptã. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiinþã acestor þãri în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor ºi frumuseþa e inscripþia unui ... otel.

Zgârcitã în orice zâmbet ºi orice privire cu mine, care mi-aº fi dat viaþa bucuros pentru atâta numai, n-ai fost aºa cu oricine, o ºtiu bine aceasta.

Dar cred cã trebuie sã sfârºim odatã. Nu poþi zice, doamnã, cã eu aº fi dat cauzã la aceastã ciudatã relaþie. În orice caz, pân-a te cunoaºte puþin numai, simþemântul meu nu. era cu mult deosebit de acela dintre Amor ºi Psyche, d-ta erai o idee în capul meu ºi te iubeam cum iubeºte cineva un tablou. Dupã ce singurã ai voit altfel ºi-ai fãcut din visul meu un capriþ al d-tale, nu mai putea rãmânea astfel, pentru [cã] nu mai sunt nici de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce-ai binevoit d-ta a face din mine ? Mi-ai omorât orice idee mai bunã în cap; am stat aicea, în acest oraº pe care nu-l pot suferi, pentru a te vedea en société o datã pe sãptãmânã ºi pentru a fi ridicol în ochii lumii ºi, ceea ce-i mai mult, // în ochii d-tale. Credeam în d-ta, nu mai cred. Cine mã cunoaºte cum m-ai cunoscut d-ta, cine ºtie, cum ºtii d-ta, cã n-am putut iubi nici pe mumã-mea mai mult decum te-am iubit; cã cel mai mic sacrificiu ce binevoiai a mi-l face mai adãogea încã acea iubire, acela va ºti cum au trebuit sã fiu când am cãpãtat siguranþa cã era destul sã ieºi pân-la Varatic (adicã la Piatra) pentru ca sã nu mai gândeºti un moment mãcar la mine.

Ce sã mai continuãm, doamnã, o comedie, pe care d-ta ai ºtiut s-o joci bine, nu-i vorba, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine!

De-mi voi aduce vrodatã aminte de d-ta, fii sigurã cã va fi fãrã urã ºi fãrã amor. Fãrã ura, cãci urându-te þi-aº da o valoare pe care o femeie de uºurinþa d-tale n-o meritã, fãrã amor, // pentru cã aº batjocori simþirea pe care cânii chiar între sine o simt mai mult decât ai simþit-o d-ta pentru mine.

Vei înþelege, doamnã, cã nu voi, n-am vrut, n-oi voi sã-mpart cu nimene nimic. Ce-i al meu e al meu ºi sau erai a mea pe deplin ºi mã urmai oriunde-n lume, lãsând ºi pe Menelaos ºi acea progeniturã fãrã frumuseþe ºi fãrã generozitate, sau îmi spuneai cã voieºti sã guºti viaþa ca femeie tânãrã ºi atuncea mã-nchinam, pentru cã rolul de Cicisbeo nu-mi convine. Pentru asta o secãturã ca Ghika Cogãlniceanu a sau o alta ca ... sunt destui de buni. Eu voi inimã curatã ºi amor vecinic, cãci, d-aº voi sã-mi risipesc viaþa pe curteniri trecãtoare, v-asigur, doamnã, // cã aº putea-o face ºi eu.

Doar nu vei spune cã mi-ai scris ºi din Piatra, cum ai spus cã mi-ai scris din Iaºi ºi n-am primit eu scrisoarea. Nu mi-ai scris, doamnã., nu ºi iar nu. Aceea a fost o vorbã pentru a curma cu mine, numai ar fi fost bine sã fii mai clarã, sã fii aºa de clarã precum ai fost acum.

Nu crede cã-þi fac imputãri. Ce imputãri se pot face unei femei uºoare? Daca am a imputa cuiva ceva este numai mie, mie care am [fost] atât de dobitoc ca sã cred o clipã în vorba d-tale.


sursa: vezi mai sus
#318070 (raspuns la: #318069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vorbitor cu zeii - de cosmacpan la: 06/07/2008 21:59:16
(la: de unul singur........)


De ce să te mai temi de moarte
Cand pasu-ţi trece dincolo de prag ?
Costumul de o viata îl dezbraci
Laşi carnea ce-ai purtat-o şi te-nalţi
Simt trecerea-ţi prin foc, prin aer şi pământ
Alături sunt. Eternul legământ.

Te lupţi să treci povara vieţii, altuia
Şi celor ce te-aseamănă le spui secrete
Cu ochii mari, înspăimântaţi, rămâi în prag
Ecou de grotă naşti prin suflet drag,
Ai fost, vor fi şi moartea ne va măsura
Dar datoria ta-i să urmezi Calea.

Din peşte, carte şi secrete am clădit o viaţă,
Cuvântul mă va răzbuna, o ştii mărite zeu
De dragul libertăţii mi-aş eviscera credinţa
Căci Tu îmi ceri ca să renunţ la ce-i al meu:
Să nu mai văd, să nu aud, să nu mai simt
Şi-astfel să uit că am trăit pe-acest pământ.
Căutător de..... - de cosmacpan la: 07/07/2008 21:38:35
(la: de unul singur........)

Cuvântul frate nu-i o vorbă-n vânt.
El viaţă şi iubire înseamnă pe Pământ,
Vorbă ce sparge sacru legământ
Pedeapsa de-a căra al tău mormânt.

Am îndurat destul. Dispreţul tău,
Mi-aruncă sufletul în negru hău
Îndură-te şi iartă-mă de vrei
Sfărâmă zidul greu din ochii mei.

Eu nu dispreţuiesc pentru păcat
Căci nu e loc să nu îl fi călcat
Mai mult decât oricine am greşit
Iubirii-i cer iertare-acum spăşit.

Prin ani, povara omenirii port
Cain, nume înscris pe trupu-mi mort,
Şi moartea ca ofrandă eu mi-aş da
Chiar dacă ţie-ţi pare altceva.

În fructul pomului di-ntâi zidit
L-am încolţit şi viaţ-am zămislit,
Trecându-l pragul dincolo de moarte
Rămas-am cu durerea ce desparte.

Vedeam recunoştinţă-n ochi lui,
Căci el gusta durerea trupului,
-Să-mi rezemi trunchiul şi la umbra mea
Să cauţi soarele cernându-ţi trecerea.

În mine regăsesc trupu-i pierdut
Suflarea-i caldă dintr-u-început,
Mi-e sufletul uşor, spre El plutesc
Lăsând în urmă ce e pământesc.



Povestea lui Oricum - de Areal la: 09/07/2008 19:20:43
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Oamenii sînt de multe ori nerezonabili, ilogici şi egoişti.
Oricum iartă-i.

Dacă eşti bun, oamenii s-ar putea să te acuze că ceea ce faci o faci din motive egoiste.
Oricum fii bun.

Dacă reuşeşti în viaţă, ai să-ţi cîştigi cîţiva prieteni falşi şi cîţiva duşmani adevăraţi.
Oricum reuşeşte.

Dacă eşti cinstit şi deschis oamenii s-ar putea să te înşele.
Oricum fii cinstit şi deschis.

Ceea ce te-ai străduit ani de zile să construieşti, cineva ar putea să distrugă într-o singură noapte.
Oricum construieşte.

Dacă găseşti pacea sufletească şi fericirea s-ar putea ca alţii să fie invidioşi.
Oricum fii fericit.

Binele pe care îl faci astăzi de multe ori oamenii îl vor uita mîine.
Oricum, fă binele.

Oferă acestei lumi tot ce ai mai bun şi s-ar putea să nu fie de ajuns.
Oricum, oferă tot ce ai mai bun.

Pentru că la o analiză finală este vorba de legătura dintre tine şi El. Oricum... nu era vorba despre relaţia dintre tine şi ceilalţi.

Col 3:17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
Col 3:23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
de-a rasu-plansu - de cosmacpan la: 14/07/2008 11:48:03
(la: Gramatica de la cap se-mpute )
Imi cer scuze daca voi trolla dar poate ca puntea dintre se va naste...

Cultura triş
de Cristian Tudor POPESCU
Câţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, mai ştiu ce e aceea o integrală, dacă au ştiut vreodată? Dar o derivată? Legile lui Kepler? Legăturile prin punţi de hidrogen? Concordanţa timpurilor verbale în franceză? Capitala Malaysiei? Câţi sunt ferm convinşi că în expresia lui Agamiţă Dandanache „şi să rămân fără coledzi” cuvântul „coledzi” înseamnă colegiu (electoral), şi nu colegi? Că „emul” înseamnă „concurent”, şi nu „discipol”? Că un corp mai greu nu cade mai repede?
În orice caz, mai mulţi decât adolescenţii de azi când vor ajunge la vârsta dumneavoastră. La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată. Elevii copiază pe rupte, profesorii se fac că plouă după ce şi-au primit cheta de „protocol” de la părinţii elevilor. Uniunea Naţională a Studenţilor propune chiar legalizarea acestei şpăgi. Trioul elevi-profesori-părinţi are un duşman comun – programa şcolară. Sancţiunile aplicate de minister şi inspectorate le par tuturor nişte „răutăcisme”, nedreptăţi strigătoare la cer ale unor birocraţi care-şi scot banii chinuind copiii cu tot felul de cunoştinţe folositoare la nimic..Ca şi pedepsele, care nu pot înlătura cauza fundamentală a examenelor pe furate: falia tot mai adâncă dintre şcoală şi viaţă.
Idolii, modelele de viaţă ale tinerilor de azi scoase în faţă de mass-media, n-au greţuri nici cu matematica, nici cu româna. Ca să-ţi numeri banii, trebuie să ştii doar adunarea şi scăderea. Credeţi că „succesurile” Elenei Băsescu i-au diminuat cota de succes printre puştoaice? Gramatica nu face doi bani în faţa poşetelor de mii de euro şi a superjeepului negru.
Faptul că d. Sorin Oprescu este un doctor Mengele al limbii române îl face mai puţin simpatic? D. Vanghelie a fost sancţionat la vot pentru „almanahe”? D. Gigi Becali „Sugi p..a” a realizat un adevărat hit pe internet cu această expresie şi acum conduce Capitala împreună cu partidul lui Băsescu. Majoritatea covârşitoare a personajelor publice ale zilei de azi au un vocabular de câteva sute de cuvinte şi nu sunt capabile să parlească despre altceva decât politicăreală, fotbal, „sentimente” şi buletinul meteo. Ce şansă are un pârlit de belfer, care nu poate să apară la televizor decât pierdut în mulţimea greviştilor pentru un salariu decent, să înlocuiască în ochii elevilor un star al zilei vorbindu-le despre poetica lui Ion Barbu? Sistemul de valori pe care îl impune viaţa noastră postrevoluţionară e paralel cu cel predicat în şcolile României. Nu spun predat, pentru că nici profesorii care cred în el nu mai sunt mulţi. Cultura mijloacelor este înlocuită de cultura scopului. Civilizaţia tehnologică multiplică şi rafinează mijloacele pentru atingerea unor scopuri tot mai bicisnice. Elevul care ţine acum la ureche nelipsitul telefon mobil, o adevărată corolă de mijloace, nu crede decât în cultura triş, ca mijloc direct şi firesc de a obţine hârtia fără acoperire numită diplomă de bac. Nu se va gândi vreodată că bijuteria de la urechea lui, pe care sub formă de handsfree „invizibil” o foloseşte la copiat, nu putea fi realizată prin triş.
Problema e, deci, convingerea elevului că majoritatea cunoştinţelor care i se livrează la şcoală nu-i folosesc la nimic.. Ce se întâmplă însă când întrebări de cultură generală sunt puse în cadrul jocului pe computer numit Conquiztador, cu punctaje şi topuri naţionale şi mondiale? Se întâmplă că jocul are un succes nebun.
În ultimă instanţă, ca să putem stopa cultura triş, în ţara în care şi concursul pentru copii Pampers e acuzat de fraudă, trebuie să ne asumăm faptul că vine peste noi lumea pe care ne-am dorit-o, dacă nu ne-a plăcut comunismul.
Căci comunismul a fost şi o epocă a culturii generale. Capitalismul înseamnă pragmatism şi specializare extremă. Vom avea şi noi „analfabeţii” noştri performanţi, aşa cum americani foarte eficienţi şi respectabili nu ştiu care dintre oceanele de la vestul şi estul Americii se numeşte Atlantic şi care Pacific. Ei spun simplu şi cinstit: to the sea.
Erată:
În fraza: „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată.” s-a pierdut o virgulă. Corect este „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult, ca niciodată.” Mulţumesc celor care au sesizat eroarea.

(http://www.gandul.info/puterea-gandului/cultura-tris.html?4237;2753864)
giordano bruno - de wp la: 27/08/2008 10:26:49
(la: Despre suflet)
Cred că, pleci în demersul tău de la o premisă greşită şi anume că, animalele, conform Bibliei,
nu au suflet. De ce spun asta?
Sf. Scriptură nu pomeneşte, la Întâia carte a lui Moise – Facerea, în mod explicit cuvântul
“suflet” . În schimb găsim „suflare de viaţă”, care este specifică atât animalelor cât şi omului,
mai puţin plantelor.
Fac.1:30 „Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se
mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost
aşa.”
iar la
Fac.2:7 „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa
lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. “
În Psalmii lui David la psalmul 130 se spune că; "puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de
la Dumnezeu hrana lor", iar în Psalmul 35 se afirmă de către proorocul David "oameni si
dobitoace vei izbavi Doamne", ori ştim că, numai sufletul se izbăveşte.
Animalele se roaga, traiesc o relatie tainica cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poarta de grija,
deoarece ele sunt destinate omului - faptura iubita a lui Dumnezeu.

Sfinţi Părinţi ai bisericii afirmă şi ei că animalele au suflet;

Fericitul Augustin;
"Dacă spun că există alte făpturi ale lui Dumnezeu, unele sunt mai puţin minunate decât sufletul, iar altele la fel ca sufletul. Sufletul unui animal, spre exemplu, este mai puţin minunat decât al omului, iar acela al unui înger este la fel de minunat; dar nimic nu este mai bun decât sufletul. Şi dacă într-un anumit moment, nici unul dintre acestea nu este mai bun, acest lucru este urmarea păcatului săvârşit de suflet şi nu ţine de natura sa. Totuşi păcatul nu-l scade pe om atât de mult încât sufletul unui animal să fie preferat acestuia sau chiar asemuit cu acesta"

Sf. Antonie cel Mare;
“Fiindcă anumiţi oameni lipsiţi de cucernicie îndrăznesc să spună că plantele şi legumele au suflet, voi scrie pe scurt despre aceasta pentru călăuzirea celui simplu. Plantele au o viaţă naturală, dar nu au suflet. Omul este numit animal raţional pentru că are raţiune şi poate să dobândească cunoştinţe. Celelalte animale şi păsări pot produce sunete fiindcă au răsuflare şi suflet. Toate lucrurile care sunt supuse creşterii şi descreşterii sunt vii; dar faptul că trăiesc şi cresc nu înseamnă neapărat că toate au suflete" (Filocalia Vol. I) ”

În Hexaimeron, Marele Vasile al Cezareei nota că pământul nu a scos la iveală sufletele dobitoacelor ascunse în el, ci acestea au fost chemate la existenţă în momentul în care a poruncit Dumnezeu, Cel care "ţine în mâna Lui viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri" (Iov 12, 10).
Însă Sf. Maxim Mărturisitorul în Filocalia II face o diferenţiere a puterilor de care se împărtăşesc plantele, animalele şi fiinţele umane astfel; Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei"

Dar dacă, atât omul cât şi animalul au suflet, se ridică întrebarea ce îl diferenţiază totuşi pe om de animal?
O scrisoare de la Muselim-Selo - de monte_oro la: 08/09/2008 13:21:47
(la: Cosbuc...de azi...)
O scrisoare de la Muselim-Selo

Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece luna
Şi-oi fi scăpat de-aici de tot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ţi-ai văzut
Acasă iar băiatul!

Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
Cu creştetul cât masa -
O fi acum ştrengar voinic
Şi vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-aţi şi lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vândut-o?

Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soartea,
Că şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plânsul,
Că noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntrarăm după dânsul.

Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
L-am scos detot din ţară,
Măcar stătea pe sub pământ
Şi nu ieşea pe-afară.
Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Că-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

Păi, ne ţinea pesemne proşti,
Să-şi joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot -
El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasă,
Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu ştiu cât
O lună chinuită,
Şi-o să te strâng de după gât,
Măicuţa mea iubită...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie -
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.
*** - de maan la: 27/09/2008 19:30:24
(la: Ultimul Interviu)
Din când în când, Ştefan Iordache zâmbea ca un prinţ sau făcea un giumbuşluc. Ca un bufon. Şi tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toţi şi la toate, era ca un cocoş ţanţoş şi îmi spunea "va fi un spectacol mare!”. Ilie Gheorghe avea ochii dilataţi ca să absoarbă, sănătos, şansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă şi Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe îşi răsucea, mucalit, mustăţile. Le-am rămas în preajmă. Şi mă uluiam de dezlănţuirea lui Ştefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în şoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o secundă, îşi schimba măştile atât de iute, că nu îi făceam faţă. Mergea cu paşi mari şi îi aducea pe toţi actorii la o stare de demenţă. Parcă nimeni nu era om, fiinţă. Îmi amintesc cum îmi spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grâu încolţit cu miere şi îi dădea, cu un gest sacru, să mănânce hrana pământului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurând "să-mi cânţi cobzar bătrân ceva, să-mi cânţi ce-oi ştii mai bine, că bani ţi-oi da, şi vin ţi-oi da, şi haina de pe mine...”. Fumul ţigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mângâiate, accentele mutate, oftatatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaş, nărăvaş, nesupus şi înspăimântător de timid. Mă întreb şi acum, de unde atâta forţă ca să-l joace, aşa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, şoapta ţi se urca în gât, în creier şi fugea în suflet, ochii creşteau nefiresc în faţa ochilor mei, gura se deforma ca însuşi personajul şi părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovăţiile toate, pământul. Cât de tare l-au preţuit actorii. Şi nu doar cei de acolo...rarisim... Am fost prin 97 la Stockholm cu "Titus”. I-am urmărit şirul de superstiţii, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentaţie prin starea lui Penciu. Nu mişca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfârşit, când cruzimea şi durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mână. Mâinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ştefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atât: "incredibil...”.

Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga” Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pişicher care cânta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot şi puţin îi păsa, care învârtea viaţa în cei mai aiuriţi paşi de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorând deşertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore”, asumându-şi tot, tot, tot.


Mă gândesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manţoc care i-a făcut costumul îndrăzneţ din "Să îmbrăcăm pe cei goi”, cu memorabilul fular azvârlit neglijent, la felul în care se uluia ea de desenul unui corp care vorbea, zvâcnea, se mula după o intenţie sau alta, ţâşnea ca să-şi urmărească vocea. La Lucian Pintilie şi la afurisitul Mitică de mahala din "De ce trag clopotele, Mitică?”. La Helmut Sturmer care povesteşte la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoştinţă cu Mihaela Toniţa, femeia lui frumoasă, care l-a însoţit o viaţă. Şi la bine, şi la greu. La Sanda Manu. La Toca. La Horia Lovinescu care s-a îngrijit de începutul drumului. La Matei Călinescu, care i-a fost naş de cununie. La cei cu care a lucrat. Sau nu. La locurile pe unde a jucat. La felul seducţiei lui. La ţăranii de la Gruiu. La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveştile din el, la poveştile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul şoaptelor. Mâinile lui mângâiau lumea şi îmblânzeau revoltele. Vocea lui scula morţii din morminte. Un artist uriaş care nu a stat în lanţurile nici unui şablon. Un artist uriaş care şi-a savurat libertatea interioară şi poezia fiecărui rol. Şi care a luat-o, mereu, de la capăt. Şi care s-a minunat de miracolul vieţii pe acest pământ. Un om care a ştiut ce este smerenia. Şi sfinţenia meseriei. Şi simplitatea, şi credinţa. Un artist uriaş care vorbea şi atunci când tăcea, care simţea vraja cuvântului şi vulnerabilitatea liniştii. Un artist care s-a frământat pentru ca miracolul să se întâmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie.

Mă bântuie tristeţea. Şi nu pot să plâng. Împietriţi, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra oraşului. Ceva din irepetabilul frumuseţii pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil...

Marina Constantinescu

Articol preluat din România literară
#345641 (raspuns la: #345640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si, in sfarsit!, ultima parte - de Sancho Panza la: 11/10/2008 07:30:52
(la: omnipotenta)
<>

Ei bine, “Atot-Neputinţa” de care se vorbea mai sus este exact acelaşi lucru cu problema Neputinţei pe care o invoca Om.
Ideea ar fi următoarea:
Omnipotenţa (A) şi impotenţa (non-A) se unesc în punctul T ( dimensiunea transcedentală sau “gaura incompletitudinii” noastre raţionale.) Dar pentru asta e nevoie de acceptarea faptului că raţiunea umană nu îşi este sieşi suficientă - şi că ea nu s-a născut din nimic.

Fireşte, în carte sunt prezentate, astfel, mult mai multe perechi de contrarii ce definesc divinitatea. (Hristos-Dumnezeu / Hristos-Omul; prezenţa în lume / ruptura de lume). M-ar prinde seara dacă le-aş expune în totalitate.

Una din aceste perechi de contrarii am văzut-o singură, înainte de a ajunge la capitolul respectiv. Ma refer la primul verset din Evanghelia lui Ioan:
“La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”
De fapt, aş zice că primele cinci versete de acolo sunt un exemplu excelent de actualizare/potenţializare şi de coexistenţă a celor două elmente într-un non-separabil:
“1. La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu”
2. El era la început cu Dumnezeu
[deci, când spune El, Ioan vorbeşte de Cuvânt. ]
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El.
4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o”.


Încă o vorbă şi cu asta închei: ceea ce am facut eu aici – la prezentarea acestor idei mă refer – nu este un “exerciţiu de misionariat”, ci doar expunerea unor metode de gândire care, vrând-nevrând, sunt confirmate chiar de impasul în care se află ştiinţa acum, când vechile scheme epistemologice nu mai explică …aparentul inexplicabil.

Deci, nu vă grăbiţi să aruncaţi cu piatra.
Om, iartă-ma! ţi-am împânzit textul cu...numele pe care încercai să-l eviţi! Să nu mă Om-ori de tot!!



#349828 (raspuns la: #349827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mao - de Sancho Panza la: 18/10/2008 13:51:23 Modificat la: 18/10/2008 14:01:54
(la: Vom trai si vom afla...)
Inainte de bigbang nu putea exista nimic.

corect. nici cartile sacre nu sustin contrariul...vezi Nefiinta despre care vorbesc toate doctrinele.

uite, iti pun mai jos o interpretare a Cosmogoniei din Kabbalah.
(ce e scris in parantezele patrate sunt notele mele)

<< După ce am amintit că Sfântul, binecuvântat fie El, incognoscibil, nu poate fi sesizat decât după atributele sale (middoth) prin care a creat lumile [„incognoscibilul” îi corespunde lui Brahma Nirguna] să începem cu exegeza primului cuvânt din Thorah: Beresit. [care s-ar traduce prin „in Principio”.] De la vechii autori am învăţat despre acest mister că este ascuns în treapta supremă, eterul pur şi impalpabil. [Avir] Această treaptă este suma totală a oglinzilor posterioare (adică exterioare în raport cu însăşi această treaptă). [treaptă care corespunde, în esoterismul islamic, „treptei universale” unde sunt sintetizate toate stările fiinţei.] Ele [oglinzile] provin din misterul punctului care este, la rândul său, o treaptă ascunsă şi emanată din misterul eterului pur şi tainic. [treapta Fiinţei]. Prima treaptă, absolut ocultă, (adică non-manifestată) nu poate fi sesizată. [ea corespunde în doctrina hindusă cu starea necondiţionată a lui Atman, de dincolo de Fiinţă]. Misterul Coroanei supreme (Keter, prima din cele zece Sefirot-uri) corespunde celui al purului şi insesizabilului eter (Avir). El este cauza tuturor cauzelor şi originea tuturor originilor. În acest mister, origine invizibilă a tuturor lucrurilor, se află „punctul” ascuns din care ia naştere totul. De aceea se spune în Sepher Ietsirah: „Ce poţi număra tu, înaintea Unului?” Adică: ce poţi număra sau înţelege înaintea acestui punct? [acest Unu simbolizează unitatea.] Înaintea acestui punct nu există nimic, cu excepţia lui Ain, adică misterul eterului pur şi insesizabil,[ a nu se confunda „misterul” eterului, Ain, cu eterul, Keter!] numit astfel, printr-o simplă negaţie, datorită incomprehensibilităţii sale. [în tradiţia extrem-orientală, Ain corespunde Vidului sau Zeroului metafizic.] Începutul comprehensibil al existenţei se află în misterul „punctului” suprem. [punctul este Fiinţa, principiul Existenţei] Şi pentru că acest punct este începutul tuturor lucrurilor, el este numit „Gând” (Mahasheba). [fiinţarea în intenţie fiind necesară atât la nivelul existenţei umane, cât şi la nivel cosmic.] Misterul Gândului creator corespunde „punctului” ascuns. Numai în Palatul interior poate fi înţeles misterul legat de „punctul” ascuns [adică, el este accesibil numai iniţiaţilor], căci purul şi insesizabilul eter rămâne întotdeauna tainic. [nici măcar iniţiaţilor misterul non-fiinţei nu le este revelat.] „Punctul” este eterul făcut palpabil (prin „concentare” care este punctul e plecare al oricărei diferenţieri) în misterul Palatului interior sau al Sfintei Sfintelor. [partea cea mai interioară a Templului, Tabernacolul reprezintă Sfânta Sfintelor; acolo se manifestă „prezenţa divină”.] Totul, fără excepţie, a fost conceput mai întâi în Gând. [Verbul privit ca Intelect divin este numit în teologia creştină „locul posibilelor”.] Şi dacă cineva ar spune; „Priveste! există noul în lume”, impune-i tăcerea, căci acela a fost conceput înainte în Gând. [„aceasta este „permanenta actualitate” a tuturor lucrurilor în „eternul prezent” (n.s) - concepţie filosofică la Parmenide.] Din „punctul”ascuns emană Sfântul palat interior (prin liniile ieşite din acesta conform celor şase direcţii ale spaţiului). [în tradiţia hindusă, aceste radiaţii sunt reprezentate de „părul lui Shiva”.] Aceasta este Sfânta Sfintelor, al cinzecilea an (aluzie la Jubileu, care reprezintă starea primordială) [în ebraică, cuvântul kol, însemnând tot, are valoarea numerică 50, adică (7*7)= +1], care se numeşte şi Glasul ce emană de la Gând. [a apărut Cuvântul Divin; Verbul este mai întâi Gând interior, apoi el se manifestă în Cuvânt în exterior. Primul cuvânt pronunţat a fost Iehi Aor = Fiat Lux.] Toate fiinţele şi toate cauzele emană, aşadar, prin forţa „punctului” din înalt. Iată ceea ce are legătură cu misterele celor trei Sefirot-uri supreme. >>

Moise din Leon, citat in Simbolsmul Crucii, pag. 67-69

#352809 (raspuns la: #352802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numili noastri. - de Apoll la: 18/10/2008 21:46:35
(la: MISS CAFENEAUA 2008 - NOMINALIZARILE)
In Adunarea generala a Băştinoşilor de peste Prut şi de partea cealaltă
interesul oamenilor pentru Miss-a de pe Cafenea este deosebit de deosebit.
Să dăm cuvântul purtatorului de cuvânt de la faţa locului:
Drajilor,după discuţii carili au aprins focuri in inimili admiratorilor din aşeastî
parti di ţarî s-o ajiuns carivazîcî la următoarili propuneri di propuneri:
1.Alis andra cî o pominit di î nost’ moali ( da di şi întuniecat?)
2.Andanti cî ti ochesti ghini.
3.Anitza cî rîdi tatî zîua
4.Antişena cî nu-i impotriva noastrî
5.Bitterdream cî şî noi jisăm cănd mai luăm cîti o votcî.
6.Cher cî ni-o plăcut cum i-o dizbracat pi alfa meilurili şele.
7.Cri-cri cî ni plaşi când ii ie la zolit pi şia cu creaţîili.
8.Diana lu Vlase cî-i aşa di …transparentî.
9.Emma lu Brad cî umblî cu metafora-n mînuri.
10.Fimmeia cî ştii cum sî s-îmbraşi.
11.Gloria lu Victor cî sî lichesti ghini.
12.Galbenus c-o devenit diodatî puicuţî.
13.Honi,aişi o intervinit Apol di la şentru cu toati cî nu-i plaşi cum îi lunjim l-ul
din coadî şî ni-o zîs cî fata asta dulşi ari mari viitor.
14.Aişi era o fatî ieliminatî pi trii zîli cî umbla cu multi vopsăluri, pi deasupra stridenti.
15.Insula Altuia,unora li-o dat raclimili cănd ş-aminteu şi frumos dansazî.
16.Ioana şî Impreună au avut 2006 voturi din 2008 partişipanţ.
17.Iuli_nrb ,ni-o lăsat gura-cascî cu fotojenia
18.Irma cî vrea sî şii ca Federer cari o câstigat wimblidonul di 4 ori.
19.Lialy,uni din salî s-au jiurat cî n-o mai parodiazî dacî s-întoarşi.
20.Maan,şî Carajiali ar invidia-o pentru”smorio”.
21.Maria Mândravilas,are un acşent săsâit ca pi la noi.
22.Maria Podu Inalt, numili o recomandî di la sîni.
23.Nisu cari dispari şi apari di cîti ori credi cî-i Crăşiun.
24.Omerta…da s-o iscat discutii di la umflăturî
25.Prodfrec…nu spun tăt sî nu greşasc sî-mi şiarî miel.
26. Raqissa altî dansatoari mari diadivaratilea.
27.Rodica di la munti cî cum ti prindi nu ti iartî.
28.Sancho eee…2008 de pălării şapo.
29.Thebrightside cî limpezăsti cu lumina ii complicatili pb .şivişi.
30.Thequeen cî are numi mari.
31 Tinuţa cî-i aşa di proaspîtî…
32Zarazele cî şicî şeie cu soşietati faşi poezii iar sealaltî faşi afaşeri buni.
Noi am votat cu inima da dacî nu ni-o ajiutat capul şî am uitat pi şineva mai mult sau mai
puţîn important răzbunati-vă pi Apol c¬î ni-o manipulat fără sî ştii.

A consemnat pentru dumneavoastrî Apolodor Scripcariu.






Noutati - de Apoll la: 07/11/2008 18:56:14
(la: Miss Cafeneaua 2008 - CONFA ''MINOREŢILOR'' (sic!))
Instinct-poll-ul continuă printre obişnuiţii nostri simpatizanţi.Dăm cuvântul pentru
ultimele ştiri corespondentului nostrum de la faţa locului:-Buna sara! Dobrîi veşer!
În partea noastrî di o parte şî di şealantî di râu,concursul de Miss a fost urmărit cu
sufleţălul la gurî şî tătî lumea regretî sfârşâtul lui.Urnili di votari îs pregătiti gospodareşti
nu pătrundi di afarî nişi oleacî di luminî.Numai cî din cauza alejirilor multi din ultimul
timp lumia o căpătat un tic di gavariri şî când merji pi stradî zâşi:-Vot,vot,vot,votcî !...
arătând cu dejitu’nainti.Carivazîcî secretul i-asigurat, doar cî spun la tătî lumia cu şini
voteazî.Ii asigurat şî caracterul universal,dar datoritî plecării pi meleaguri italo-hispano-
peloponeziaco-antalişi a soţîielor la vot vin numa’barbaţîi,majoritatea cu copchii în braţî.
Uniori copchii ştiu mai ghini dicât taţii valoaria concurentelor.Dacî într-o relatari anterioarî v-am spus di-un grup împarţît în douî acuma s-o împarţît în 18.Voi numara prinşipalili grupări:
-Un grup mari in frunti cu injineru’ di la apiculturî declarî sus şî tari cî o aleji pi Hony,
un al doilia grup oliacî mai mititel sî traji din şel al Maimuţarilor di cari v-am mai spus.
Alt grup mari reşitî versuri din poizîili lui Alis andri şî Alis andra în frunti cu o învăţătoari din raionu’ Dupăsari.Tot un grup mari îi format din tradiţionalişti cari voteazî
cu şele douî rejini di anu’trecut Anisia şî Irma scandând într-un singur cuvânt Niisiirma!Niisiirma!Un grup di intelectuali supţîri la buzunar dar groş la număr ş-arată
recunoştinţa spri talentili lu’Brait fluturând steguleţî cu un soari ,zâmbareţ cu toţ dinţîi.
Incî un grup foarti ordonat înaintiazî liniştit spri urni susţinănd un borcănoi cât tăti zîlili
plin cu Mazâri alintatî.Un alt grup supraveghiat atent di politia di moravuri aliatî cu şea a
şuşălilor vor sî votezî simbolic Impreunî,ca sî aibî curaj o băut tot impreunî 2006 dl di jin tonic.Cu năvoadili pi cap un grup di susţînători pescari scandiazî numili unii anumiti Insuli lângî cari au prins şii mai mari pesti din viaţa lor.Intr-un grup în cari sî discutî cî unili fimei s-imbracî ca sî sî dizbraşi,altili sî dizbracî ca sî sî îmbraşi,Femmeia cari vor
ei s-o aleagî rejinî ştii sî imbraşi cuvintili cum numai e ştie.Sînt şî mulţ nehotârâţ cari
fluctuiazî ca di la gubernii la provinşii,dar mai au trii zîli la dipozîtii sî iei o deşizîi.
A transmis pentru dumneavoastrî penultimul comentariu-Apolodor Scripcariu.

*** - de Protagoras la: 12/12/2008 09:56:33
(la: Virtual vs Real)
fireşte că nu suntem la fel în virtual ca în real. La fel cum ne comportăm diferit faţă de diferitele persoane din viaţa noastră. Depinde, fireşte, de cui te adresezi. De exemplu, un cuvânt "bă!" înseamnă ceva când îl adresezi copilului, mamei sau unui amic. Asta în primul rând.
A doua chestie e că limbajul nostru obişnuit nu se compune doar din cuvinte. Şi nu mă refer doar la gesturi, priviri, zâmbete etc. Contează hainele noastre (în virtual suntem cu toţii goi, dar în real un cuvânt are semnificaţii diferite dacă îl adresezi unui individ la patru ace, sau unui ins în geacă de piele). Contează statulul social, maşina pe care o conduci, aparenţa fizică, vârsta. Toate astea (şi multe altele) nu sunt altceva decât un sistem de semne prin care ne recunoaştem (semne interpretabile în contextul culturii căreia îi aparţinem). Toate astea disimulează adevărata noastră identitate.
În virtual nu rămâne altceva decât cuvântul, ceea ce face comunicarea mai sinceră.
Aşadar, oricât ne-am strădui sa fim aceiaşi în virtual ca în real, este imposibil pentru că ne lipsesc schemele de interpretare pe care le folosim atât de des.
alexandra - de Protagoras la: 12/12/2008 10:43:26
(la: omul-wikipedia)
haha! Ba o fac!!! :P :P :P Şi o să o susţin. E o altă folosire abuzivă a unui cuvânt.
Doar că nu acum, mai târziu puţin. tre să fug repejor la muncă.

Şi să nu cauţi definiţia cuvântului în DEX. DEX-ul nu e Cartea Cunoaşterii. Dacă ar fi aşa, filosofii şi-ar încheia disputele în privinţa Adevărului şi ar accepta o definiţie din DEX.
#371973 (raspuns la: #371968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Protagoras la: 12/12/2008 13:20:43
(la: omul-wikipedia)
fireşte, ştii şi tu că un lucru este mai mult decât definiţia sa. DEX-ul încadrează sensurile unui cuvânt pentru a nu fi folosit altfel dar asta nu înseamnă că şi explică noţiunea pe care cuvântul o cuprinde.
#372046 (raspuns la: #371992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 31/12/2008 17:37:40 Modificat la: 31/12/2008 17:50:06
(la: Mostenirea Vacarestilor - Intre Targoviste si Chisinau)
biata K.K
biata kk are doar 18 ani...

si-am gasit si o proza: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24581

idiotica, prozisoara, cu multe greseli de exprimare, asa cum fac toti copiii cu multa imaginatie care-au citit prea putine povesti scrise de altii.

ce m-a cu adevarat uimit, si spicuiesc din biografia fetii...

În cotidianul Jurnal de Dâmboviţa nr. 2806/31. 05. 2005, pag. 6, prof. univ. dr. George Coandă consemna despre debutul său la cenaclul ”Săgetătorul” al Uniunii Scriitorilor din România: „...Proza ei incită prin viziunile şi limbajul textului, de un modernism inedit, anunţând parcă trendurile viitoare ale evoluţiei prozei, ea prodcând nu numai o plăcută impresie, mai ales la un debut la Uniunea Scriitorilor, dar şi o surpriză, aşa cum au remarcat scriitorii care au luat cuvântul, prin puternicul şi relevantul său sentiment de empatie”.
si
În luna mai 2006, Uniunea Scriitorilor din România îi acordă premiul naţional Prima Verba pe anul 2005/2006 şi diplomă de excelenţă pentru activitate intensă şi rezultate excepţionale în domeniul creaţiei pe plan naţional şi internaţional în anii şcolarităţii.

hai sa va mai dau o mostra:

Trăind prin gunoaie înveţi să respecţi gunoiul. Gunoiul ţi-e casă, iar oamenii străzii - familie. Iar dacă ai sta să le asculţi poveştile, ai observa că singurul lor lucru în comun este ascunderea de societate. De aceea li se poate spune la fel de bine şi Refugiaţii, iar celorlalţi, pur şi simplu Ceilalţi.
Refugiaţii sunt oamenii care nu plătesc impozite, care mănâncă după Ceilalţi, dar de care ţie, un om obişnuit, trebuie să-ţi fie teamă, nu milă, căci ei sunt cei ce stăpânesc lumea.
Aş fi putut să aleg la întâmplare un aurolac, un cerşetor sau orice om al străzii, dar am ales o fată, al cărei caz este, oarecum, special.
Nu este acea fată care strânge gunoiul şi mătură străzile în schimbul unei sume foarte mici de bani. I se spune Gunoiera celei care doarme prin gunoaie, se hrăneşte şi se îmbracă din gunoaie. Ea nu cerşeşte şi nici nu fură, ci colecţionează. I s-ar fi putut spune, la fel de bine, Colecţionara, Colectoarea sau mai ştiu eu cum. Dar ea este Gu-no-ie-ra. Acest tip de om al străzii este cel mai puternic, căci pe lângă faptul că face parte din „Familia Regală”, mai are şi un soi de puteri magice, înţelegând şi comunicând din priviri cu animalele. Aşa că, dacă vezi vreodată o femeie care trece pe lângă o haită de câini fără să fie lătrată, pe lângă pisici fără să o privească în ochi sau pe lângă păsări fără ca să le facă să zboare, să ştii că ai văzut-o pe Gunoiera.


http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24580

d-aia copilasu' asta n-are urma de bun simt!
fiindca cineva care i-a vrut pesemne raul, i l-a sters.
#379993 (raspuns la: #379991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina.petre - de Bucu la: 21/04/2009 22:43:21
(la: cand nimic nu e ce pare)
aa, pai nu asa facem, ca nu io faceam caz de mutra aici. astia, priceputii, au cuvântul, n-au decât sa-mi dea si mie exemple, ca-s curios. daca vor. daca nu, o lasam cum a picat, ramâne sa ma docomentez singur despre avantajele fardului si-ale masuratorilor dintre buci, obiective ...despre culoarea ochilor am uitat sa-ntreb, care-i mai jmekera, aia cu albul sau aia de pupila? un ochi ca un ou de gaina nefiarta, mie, personal, mi se pare cel mai sexy, daca ma-trebi la o bere ...

si propun sa deturnam -elegant- subiectul asta spre urmatoarele personalitati ale scenei, de ieri si azi, cu oameni top-model si fara cusururi "fizice", quasimodice, dar cu succese nebune...

si-anume:

-Joe Cocker, fost alcoolic, cu ficatul marit
-Janis Joplin, cântând beata
-si Eddie Van Halen, tot beat si el
-Tina Turner, pentru numarul de riduri de sub brat
-curul gol al lui Axel Roses, mult laudat si aratat pe scena

si mai pot aduna niste exemple din astea, unde fizicul si duhnitura joaca un rol important in aprecierea artistului ...de artist!

apropo-iar-, elvis nu era cam buhait in ultima lui perioada activa? ca acu'-mi pica fisa ...si parca si parul si-l vopsea. dantura, nu stiu, poate era cam falsa?

#428652 (raspuns la: #428635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cuvîntul e totul" - de cosmacpan la: 18/05/2009 08:30:19
(la: Cuvantul)
sa lasam implinitului locul de taina din gradina ascunsa si sa ne tavalim visele si naruirile printre genele norilor...

"Stea care subt carul cel mare abia licaresti
nedumerita-ntre sapte lumini, a cui stea esti?

Esti steaua lui Verde-mparat - duhul nemântuit?
Ce sarbatoare scutesti? Ce ceas împlinit?

Aperi un mare mormânt, sau vreo apa vindecatoare?
Pazesti un norod, o cetate, sau numai o floare?"
(L.Blaga - Intrebari catre o stea)

#440371 (raspuns la: #440359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce naiba, - de Apoll la: 13/06/2009 14:01:10
(la: Intelectualul)

măi tăticule!ce crezi că eu nu te consider pe tine un om bun și la muzică foarte bun?
…că de aia am spus “ mă onorează prezența ta.”
Cred că pornești de la o premiză greșită. Eu nu am afirmat niciodată că aș fi poet sau
că aș avea vreun proiect în această privință,dar după ultimele discuții observ două
curente:primul are pretenția de la mine să mă faca poet și să demonstrez,iar cel de-al
doilea reprezentat de tine să mă cărăbănesc din poezie…că n-am talent…la instrument
…că-s surd,că-s șchiop…și pe deasupra-s și miop…atăt nu-mi zici …că-s impostor…
privesc cruciș…și n-am umor.Cafeneaua nu-i un site literar dar m-au cucerit oamenii
frumoși pe care i-am găsit aici.Intru cu plăcere să citesc poeziile a cel puțin zece uzeri
am citit și proză de calitate,chiar dacâ nu-i comentez prea des,multe Confe interesante
cu așii lor.Nu pierd eu prea mult timp cu compunerea poeziilor,cel mult o oră când mă
sâcâie ceva.Mai mult timp consum cu cititul pe site.Eu din ce-am postat până acuma
pot spune că aș avea totuși vreo șase poezii.Mă distrează unele comentarii și sunt destule
care mă binedispun de fiecare dată când le recitesc.
M-a îndurerat cuvântul kitsch,dar dacă ți s-a părut așa ce-aș mai putea face?Aș fi vrut să
văd o poezie de a ta dar n-am găsit până acum pe acest site.Știu c-am mai călcat prin bălării
pe moțuri,îmi pare rău pentru unele postări dar e prea tarziu și chiar de-aș vrea nu le-aș mai
putea șterge.Puse una peste alta însă daca mă mai păcălește cel viclean tot osă scriu.Dacă s-ar
publica numai cele ieșite din comun nu ar fi mai mult de zece Confe pe săptămână iar saitul
și-ar încetini mult activitatea.Așa că o să-mi scot fluierul de la brâu din când în când numai
că o să fiu mai atent la melodie.Mă gândesc:ce-ar simți un lăutar de la “10 Prăjini”dac-ar ști
că l-a înregistrat S.Celibidache cântând o notă falsă și l-a mai și ascultat de zece ori.Ar zâmbi?
:)
#450676 (raspuns la: #450587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...