comentarii

Întâi cuvântul opus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
a convinge, a sfatui - de pr Iulian Nistea la: 11/03/2004 04:47:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

Pe mine nu m-a interesat niciodata (sic!) sa conving pe cineva de ceva, mai ales in domeniul credintei.

Când omul se straduieste sa convinga, cel mai adesea da, fara sa vrea chiar, importantza argumentelor sale proprii, nelasand loc lucrarii lui Dumnezeu. Si cred ca asta e, pastrand proportiile, o inselaciune. Cand convingem pe cineva cu argumentele proprii este o intreprindere omeneasca ce se aproprie de ceea ce inteleg eu prin prozelitism: omul este convins, dar cu argumente omenesti, nu in profunzime, si, ca orice prozelit, candva va abandona aceasta "convingere".

Nu stiu cat de bine m-am facut inteles...

Si-atunci, care ar fi variantele?

Eu vad doua solutii, mai apropiate de viziunea ortodoxa a lucrurilor, si care de fapt se intalnesc:

  • 1. Relativizarea propriului discurs. - Omul trebuie sa invete sa-si puna in cauza propriul lui discurs, sa si-l relativizeze, ca astfel sa lase loc lucrarii harului lui Dumnezeu (cam cum facea, metaforic zic, un parinte de ma Muntele Athos acum cateva veacuri: statea intr-o coliba undeva un timp si apoi punea foc si se muta in alta parte si tot asa). Este o arta crestina a discursului nu usor de dezvoltat, dar absolut necesara celor ce isi asuma "cuvântul".

  • 2. Sfatuirea. - Problema sfatuirii insa e ca "a învăţa pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra" (avva Pimen, nr 157, in Patericul egiptean), iar Sf. Marcu Ascetul contrarecomanda duhovnicilor sa invete pe cei ce nu sunt sub ascultarea lor. Sigur, uneori ti se cere sfatul si atunci trebuie sa-l dai fara sa strici ceea ce a construit duhovnicul persoanei in cauza...

    Sfatuirea, cu discretie si in spiritul punctul (1.), se face insa cu succes intre prieteni. Cu cat esti mai apropiat de cineva, cu atat poti sa-i spui lucuri mai multe, mai intime, mai profunde.


Acum, revenind la cazuri concrete, rezumatul "predicii" mele despre spovedanie e urmatorul: Chiar si-n fiecare zi gresim si pacatuim, ca judecam pe cineva, ca vorbim pe cineva, ca gandim ceva rau sau nepotrivit etc. Ori aceste greseli nu sunt nimic: ele lasa urme in sufletul omului. Aceste rani (ori, daca vrei alta imagine: niste pietricele care se tot aduna in buzunarele noastre pana ne ingeuiaza si ajungem la discomfort sufletesc), cand sunt mici si ocazionale se tamaduiesc prin rugaciune si maslu si impartasire etc, dar cand ele se repeta e ca si cum ai scormoni o mica zgârietura... va deveni o rana adevarata. Apoi aceste pacate instalate, ele favorizeza altele, ca toate sunt inter-legate.
Cand omul ezita sa vina din cauza ca nu poate poti, eu ii zic ca nu e o legatura obligatorie intre post si spovedanie, ca altfel nu mai vine. Apoi vad eu cu el la spovedanie ce poate si ce nu poate...

Toate cele bune.

pr_iulian

#11778 (raspuns la: #11698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din (ne)fericire ... - de raduku la: 13/05/2004 11:12:31
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
...n'au nici o şansa (nici lia, nici constantin); n'or fi (toate) jocurile facute deja, dar e riscul mult prea mare pentru actuala putere de a vedea/suporta pe cineva din afara "şleahtei" (e urât cuvântul, da'i la locul lui) ajuns la cotroceni (deşi lia se pare că n'ar fi chiar străină de ei); "actualii" deţin toate hăţurile... alegătorii sunt uşor de manipulat...
harul, implinirea poruncilor si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 25/07/2004 21:11:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ioan 14 :
15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.


Acestea sunt cuvintele Domnului catre ucenicii Sai, scrise de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, care mai apoi adauga in intaia sa Epistola, capitolul 3 :

24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Intr-adevar, Domnul ne-a dat "arvuna Duhului" (2 Corinteni) in inima noastra, ne-a dat ca sa gustam deja Imparatia lui Dumnezeu in viata de aici. Ea incet-incet intra si "invadeaza" viata noastra, pe masura implinirii poruncilor. Spune Sfantul Marcu Ascetul (Despre legea duhovniceasca, in Filocalia, vol.1):

190. Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor.
191. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostinta impreuna cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta cum se cuvine, vor afla pace.
192. Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.
193. Altceva e implinirea poruncii si altceva virtutea, chiar daca acestea se prilejuiesc una pe alta.
194. Implinirea poruncii sta in a implini ceea ce s-a poruncit, iar virtutea, in a placea adevarului ceea ce s-a facut.


Despre aceste "trepte" in implinirea poruncilor vorbeste si Sfantul Maxim Marturisitorul (Mistagogia XXIV), foarte clarificator:

Iar credinciosi (I), virtuosi (II) si contemplativi (III) a numit pe începãtori (I), înaintati (II) si desãvârsiti (III), care pot fi numiti si robi (I), lucrãtori cu plata (II) si fii (III), ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc.
(I.) Robi sau credinciosi sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenintãrilor stãpânului si lucreazã cu bunãvointa cele încredintate.
(II.) Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã, de dorul bunãtãtilor fãgãduite, greutatea si arsita zilei, adicã necazul legat de viata aceasta din osânda protopãrintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Acestia schimbã întelepteste, prin hotãrâre de bunã voie, viatã cu viatã, cea prezentã pentru cea viitoare.
(III.) Iar fii sunt cei care nici de teama amenintãrilor, nici de dorul celor fãgãduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispozitia voluntarã a sufletului spre bine, nu se despart niciodatã de Dumnezeu, ca acel fiu, cãtre care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna esti cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Lc. 15, 31).
Acestia sunt prin afirmare voluntarã si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngãduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu dupã fire si cauzã.


Iar poruncile, le stie fiecare: "Sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi", adica atentia la aproapele si cele ce-i sunt legate, cum spuneam mai demult intr-un mesaj aci : http://www.cafeneaua.com/node/view/574&comment_page=2?mode=2&order=1&threshold=7&comments_per_page=90#4848 (mesajul #4848, daca linkul nu se afiseaza bine).

Toate cele bune.
Iarta lungimea raspunsului.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)
#18370 (raspuns la: #18219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hgrancea: "Sa nu uitam ca ind - de Sowellu la: 28/07/2004 17:38:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
hgrancea: "Sa nu uitam ca indiferent de opiniile noastre adevarul ramine acelasi".
Adevarul este relativ. Nu exista adevar unic. Si daca te referi la adevarul biblic este o ipoteza impusa ca adevar. Si reîncarnarea, si viata dupa moarte, etc. sunt ipoteze. Credinte, mituri si legende transformate in adevaruri. Posteste o luna, gândeste-te numai la un singur lucru si vei face realitate acel lucru. Il poti auzi pe Dumnezeu vorbindu-ti sau poti vedea lucrurile ce ti-ai imaginat convins fiind ca ele exista in realitate. Multi mistici luau anumite droguri, licori si vedeau ceea ce-si imaginau. J. Bosh tinea post negru mai mult de o luna si apoi picta acele personaje ireale. Este deja lucru cunoscut ca Mohamed era epileptic si crizele de epilepsie si halucinatiile le luau credinciosii de cuvântul lui Allah. Hitler se droga si simtea o forta puternica inauntru, simtea ca a intrat in el un spirit care-i dicta ce sa spuna si ce sa faca. Chiar isi schimba si tonul, vocea. Mintea umana e capabila de mult mai mult decât ne putem imagina.
#18491 (raspuns la: #18479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ozzy spui : NIMENI NU devine - de Sowellu la: 02/08/2004 12:34:42
(la: Preoti homosexuali?)
Ozzy spui : NIMENI NU devine homosexual,NIMENI NU alege a fi homosexual!Este o experienta de viata ce vine din trecutul altor vieti prin care ai trecut.Iti va fi scris sa fii asa si fi ceea ce esti fara teama de nimeni,mai ales de biserica si zelosii bisericosi cu capetele in nisip.

Poti demonstra ceea ce sustii?

Morala crestina este o inventie a Bisericii si dubla morala domneste printre crestini. Etica si morala, principiile sanatoase, conducta, sunt si ar trebui sa existe intre oameni civilizati indiferent de credinta lor religioasa, fie ca sunt atei sau religiosi. Exista traditii la unele religii ca prima experienta a unui tânar sa fie sodomizarea acestuia de catre seful grupului. Se practica si la vechii greci. Ipocrizia bisericii si slujitorilor ei nu mai are nevoie de comentarii. Ca un popa este homosexual este normal, mai ales la catolici unde se cere votul de castitate si vorba aia, sunt si ei barbati si natura ne face pe toti la fel in materie de instincte, pofte ale carnii, etc cu toate invataturile Bibliei. De aceea si sunt mai multe cazurile de homosexuali si pedofili in cadrul Bisericii Catolice decât la cea Ortodoxa unde preotii se pot casatori. Pe mine nu ma intereseaza daca unu e homosexual, fie popa sau nu. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este propaganda deshantata care se face azi de catre minoritatea homosexuala cu acele cortegii cu homosexuali, lesbiene si transexuali machiati, in bikini, care isi manifesta "mândria homosexuala" si care vor sa adopte copii. Datorita acestor spectacole vulgare homosexualii sunt acuzati de promiscuitate chiar daca exista homosexuali demni de tot respectul ca persoane. Ca este un popa homosexual nu are importanta, tragic este când este si pedofil, când intimideaza un pusti de 10-12 si il sodomizeaza ani in sir. Pentru asta nu exista iertare, un asemenea pederast trebuie condamnat dur si eliminat din rândul slujitorilor bisericii pe viata. Deasemeni ca tata de baiat si fata condamn homosexualii care atrag pushtimea, care practica turismul sexual - pedofilia in tarile lumii a treia. Da, exista o gena, un cromozom care il face pe unu sa se nasca cu tendinta homosexuala. Dar exista si mult viciu si promiscuitate in acest sector. Desigur exista si intre heterosexuali promiscuitate dar se vede mai putin.
Imaginati-va cum ar sari in sus "democratii", progresistii, daca ar iesi pe strada intr-o manifestatie heterosexualii, in mars pe muzica de Wagner nu tecno si strigând lozinci ca sunt mândri de a fi heterosexuali. Nu deranjeaza unu ca este homosexual, ca traieste cu perechea lui, deranjeaza când sfideaza normele de bun simt si când atrage tinereii de 15 ani care inca n-au avut o experienta sexuala cu o femeie. Si depinzând de educatia tânarului, de situatia lui in familie, de lipsurile pe care le are poate fi atras de un homosexual si deveni homosexual chiar daca nu s-a nascut cu aceasta tendinta.
Cât despre cuvântul lui Dumnezeu, reîncarnare si trairi homosexuale in alta viata inca nu s-a demonstrat. Sunt numai simple ipoteze si teorii ale celor interesati pentru a gasi justificari la anumite comportamente. Karma, sufletul, bla, bla, bla...
#18789 (raspuns la: #18769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a fi sau a nu fi intelectual - de Isis la: 05/09/2004 21:20:58
(la: Dorinta de a fi intelectual)
Sunt nou-venita pe acest forum si va salut pe toti: intelectuali, neintelectuali, precum si telectuali! (Cine stie bancul cu telectualii?)

Ce-ar fi acum, ca avem definitia din DEX a intelectualului, sa încercam sa-l redefinim, sau pur si simplu sa-l descriem (fiecare ce vede de fapt într-un intelectual). Nu sunt întru totul de acord cu definitia din DEX, conform careia si un electrician ar intra în aceasta categorie, având o pregatire de specialitate.
Lasând la o parte etimologia cuvântului care este deja data,
as mai adauga ca intelectualul are o preferinta pentru activitatile care solicita în primul rând creierul, uneori neglijând sfera emotional-afectiva si altele.
#21126 (raspuns la: #20797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenii adevarati nu dispar, îi regasesti... - de (anonim) la: 10/09/2004 14:30:23
(la: Despre prietenie)
pe vremuri, in timpul studentiei, in RO, eram intr-un grup de prieteni, multi studenti straini : vietnamezi, sirieni, yemenitzi, libanezi, români...
multi la facultati diferite unii de altii, chiar si in orase diferite..o familie de "fratzi si surori", fara nici o ambiguitate...
recent, abia am sosit de 3 zile dupa 3 saptamâni în Yemen, un prieten yemenit din vechea gasca,
a alergat cum a auzit ca sunt in Yemen, nici n-a trebuit sa-l caut!

receptii, invitatii, masina cu sofer pusa la dispozitie,
toate usile deschise, vizita de uzina de medicamente guvernamentala, etc, etc
Parca n-ar fi trecut zeci de ani, ne-am regasit ca inainte, doar cu exceptia ca nu mai suntem studenti si ca "fratele" e ministrul adjunct de sanatate...
ne-am sarit în brate in holul hotelului, si tine-te la pupat...ca se uitau ca la urs la noi personalul yemenit, cu mentalitatea yemenita... s-ar fi dus pe râpa reputatia mea pe-acolo, noroc ca era însotit de sotia lui...

nu, prietenii adevarati nu se pierd nici o data, chiar daca sunteti despartiti si ati pierdut urma, când va regasiti continuati firul prieteniei acolo unde l-ati lasat, ca si cum v-ati fi despartit ieri.

insa "prieten" este un cuvant mare, care presupune multe lucruri...
multi au tendinta sa confunde cuvântul "prietenie" cu cel de "bune cunostiintze".. nu este acelasi lucru...
Echivalare sau recunoastere... - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 21:47:36
(la: inginer mecanic)
recunoastere, ar fi mai bine cuvântul.. dar nu-l gaseam la repezeala..:))
in orice caz, cum spune LMC, este importat sa ai o hârtie din tara unde ai ajuns, care sa-ti defineasca statutul fara ambiguitate,

este garantia unui salariu si încadrarea fara discutie intr-un coeficient, care elimina atribuirea unui salariu mai mic decât cel definit prin conventiile colective ale meseriei respective (asta-i prin FR), dar cred ca se aplica la majoritatea statelor europeene...
#22063 (raspuns la: #22043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ecumenismul si "miscarea ecumenica" - de pr Iulian Nistea la: 23/09/2004 14:06:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Doamne ajuta, Cristian.

Eu tind sa cred ca exista atitudini foarte diferite cu privire la ecumenism pentru ca "ecumenismul" imbraca haine foarte diferite azi.

In general, traim o epoca de mari confuzii terminologice, de unde vine in buna masura toata babilonia zilelor astora, mi se pare mie. Ia de exemplu cuvântul/notiunea de libertate. Când zici libertate azi poti întelege n lucruri: liber arbitru, libertate "sociala", libertatea interioara etc.etc...

Asa se intampla si cu ecumenismul. Sunt unii care inteleg prin ecumenism bunavointa unii catre altii (cei de diferite confesiuni), sunt unii care vad in asta o miscare de unire a tuturor, sunt unii care vad in aceasta notiune dialogul teologic intre Biserica Ortodoxa si celelalte Biserici s.a.m.d.

In tot cazul, "miscarea ecumenica" este o sintagma neclara; putem spune este un curent ce inglobeaza mai multe organizatii, cu orientari si scopuri variate. De aici si vine faptul ca unii apropie "miscarea ecumenica" de "miscarea New Age", mai ales ca tendintele sincrestiste sunt evidente uneori...

Un articol scurt si foarte competent pe acest subiect vei gasi la adresa http://www.nistea.com/ecumenismul.html (Rolul Bisericii Ortodoxe în miscarea ecumenica - egumen Andrew Wade).

Putem relua eventual discutia dupa lectura lui.

Doamne ajuta.
pr_iulian
#23151 (raspuns la: #22504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de AlexM la: 25/09/2004 22:41:23
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
mi-e teama ca nu stiu exact ce sa-ti explic. Mi-ai quotat un text care banuiam ca ar trebui sa fie cel care trebuie explicat, textul fiind acesta:

"Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca."

Daca asta este ce se cere explicat, eu vad aici numai un lucru care trebuie explicat. Romania . Cuvântul estet folosit in mod gresit deoarece nu exista nici o Românie dupa caderea Imperiului Bizantin ci existau numai Principatele Româneeste. Cuvantul "romanesca" consider ca nu e folosit gresit dat fiind ca populatia principatelor române era in marea ei majoritate, populatie românã. Grecii refugiati din Imperiul Bizantin, au ales cu precadere Principatele Române ca loc de refugiu si pe tema asta este o groaza de literatura, special literatura ce vizeaza istoria Greciei.

Tot ce ai scris mai departe nu mai are legatura cu textul meu decat in mod indirect. Spun aici "in mod indirect" dupa modul meu de perceptie a ceea ce scrii. Aratand cu cateva puncte legatura prin limba a românilor cu Imperiul Roman ( aceste puncte fiind destul de controversate de fapt) cred ca ai vrut sa bati spre tendinta elitei Romanesti de a numi Tsara România. Nu sint sigur daca asta este ceea ce ai vrut sa scoti in evidenta. Daca nu asta este, atunci poate consideri necesar sa fii putin mai explicit.

Revenind la punctele pe care le-ai marcat in trecere referitor la latinizare, amintesti pe Jirecek din care citezi, aducandu-i opinia in discutie, unde omul considera ca Latinitatea era un lucru cert inainte de Traian.

Jirecek e un savant al lumii moderne, un om care si-a construit printre altle si o teoriei a zonelor de influentã Latinã si Greceascaã in Spatiul Imperiului Roman de la Dunare si din Peninsula Balcanica, prin asa numita linie care-i poarta numele, Linia Jirecek.

Eu nu vad de ce trebuie sa-l cred pe Jirecek si deductiile lui cand un roman, contemporan cu Augustus dar inainte de Traian, infirma categoric ceea ce sustine Jirecek. Acesta nu e altul decat Ovid, care sustine ca getii nu inteleg nici greceste nici Latineste si ca grecii care s-au ashezat in pont au devenit mai mult geti , limba de comunicare fiind limba getica (aviz motivului cultural si cum ca limba culta da la cea "inculta". Theodorescu ar infirma asta aratand prin exprimare proprie cum ca limba inculta da expresii de exprimare la la cea culta).
In caz ca se doreste unde exact este mentiunea lui Ovid, o sa ma pui la munca, dar o sa caut sa ti-o dau desi poate e ushor de gasit pe internet.

In caz ca mai sint intrebari, o sa ma straduiesc sa le raspund in masura in care le pot raspunde.

cu stima,

AlexM
#23384 (raspuns la: #23374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Astăzi, am făcut o bucurie - de Anca Tudor la: 07/11/2004 13:12:15
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
Astăzi, i-am oferit flori unei femei care împlineşte 50 de ani şi căreia îi era teamă de asta. i-am dat flori din tot sufletul, un buchet simplu, de toamnă, crinzanteme de grădină blond-roşcate, şi i-am spus că e frumoasă (şi chiar era, pe cuvântul meu!). Bucuria şi zâmbetul ei mi-au înseninat ziua. Uneori e nevoie de atât de puţin pentru a face pe cineva fericit, fie şi o clipă! Eu mă hrănesc cu fericirea celorlalţi şi asta îmi face bine, chiar când mi-e rău. Încercaţi, e superb să-ţi pese de sfuletul celorlalţi...
ueit, - de Hypatia la: 15/11/2004 09:51:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Daca ar fi asa precum spui, Hristos nu ar mai fi spus Cercetati Scripturile, caci ele vorbesc despre Mine, dar daca asta vrei tu sa crezi, problema ta.
Iata ceva pentru tine si Adela:

Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt.
#28742 (raspuns la: #28611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Patetic - de stancosty la: 08/01/2005 14:08:12
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Dragă ikoflex,
să ştii că sensul cuvântului "patetic" nu s-a schimbat în dicţionarele limbii române.
El s-a schimbat numai în mintea încâlcită a unora care cred că ştiu englezeşte dar de fapt nu ştiu nici măcar româneşte, pentru că numai în engleză, "pathetic" înseamnă într-adevăr "jalnic". În româneşte, "patetic" se înrudeşte în continuare cu "patos".
#32976 (raspuns la: #32897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doua precizari : "tara aceea - de Rolfex la: 15/01/2005 16:00:16
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Doua precizari :
"tara aceea" era un fel de figura de stil ce facea referinta nu doar la spatiu ci si la timp (un fel de tara din povesti unde voinicul creste intr-o zii cât capitalistu-n 10)
Iar cuvântul "indemn" dat fiind faptul ca a fost pus in ghilimele era un joc de cuvinte.
Dar n-are a face! Ca nu ma supar ;)
#33485 (raspuns la: #33297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bărbatul de pe Marte şi Femeia de pe Venus - de copilul la: 27/01/2005 14:13:18
(la: Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus")
Cele două planete se aseamănă, pe când cele două personaje se resping în marea majoritate a situaţiilor. Bărbaţii sunt ambiţioşi, îngâmfaţi şi ei să aibă ultimii cuvântul, pe când femeia cedează mult mai repede, este sensibilă, suferind înlăuntrul său. Bărbaţii privesc femeia ca fiind acea gospodină supusă şi adevărata mamă,care trebuie să ştie să-şi crească şi să şi educe copii. Pentru a îndeplini condiţiile susmenţionate, trebuie să fiu supus " unui examen foarte greu"-SĂ FII FRUMOASĂ FIZIC, URÂTĂ SUFLETEŞTE ŞI CU UNU CONŢINUT DE MATERIE CENUŞIE SCĂZUT şi poţi fi considerată femeia ideală.
iconografie si dogma - de pr Iulian Nistea la: 03/02/2005 19:55:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Doamne ajuta.

Cred ca in general intelectualii, si in special artistii si filosofii, nu pot ramâne indiferenti la alte viziuni asupra lumii, in afara de cea crestina. Nu vad nimic anormal in asta. Dar orice sistem de gândire, daca e absolutizat, devine o ideologie. As spune insa ca credinta e altceva. Credinta e de multe ori dificil explicabila, e dincolo de rational (nu in irational insa). Pornind insa de la "adevarurile credintei" (Dumnezeu personal, sufletul si nemurirea, iubirea si relatia plina de atentie, Fiul si Cuvântul, Duhul, caderea si restabilirea naturii umane, Intruparea lui Hristos etc etc.) construim niste sisteme de gândire ce ne sunt foarte utile, dar care oricum nu ni se cuvine sa le absolutizam. Macar pentru ca exista, cred eu, niste etape sau nivele sau grade ale Revelatiei credintei. Eu bunaoara sunt un convertit. Si daca stau bine sa ma gândesc din ateu intâi m-am convertit la Dumnezeu (Dumnezeul personal), apoi la crestinism, apoi la ortodoxie, si apoi la cele ale ortodoxiei etc... trecând prin toate acestea cred ca sunt adevarate nivele ale credintei, si asta relativizeaza putin lucrurile.

Ei bine, aceste sisteme si aceste viziuni determina si arta. Arta icoanei nu este una individuala, ci una ecleziala -- ceea ce inseamna ca este iesita din viziunea Bisericii lui Hristos, nu din propria viziune, individuala. Modul reprezentarilor iconice ortodoxe este legat de credinta Bisericii ortodoxe: incepând de la materialele utilizate, si mergând prin tehnici si simbolistica, totul in fapt. Artistul crestin ortodox nu intelege aceste elemente ale iconografiei ca pe niste limitari ale libertatii artistice, ci dimpotriva: sunt niste principii artistice care ies din principiile credintei, care este in primul rând eliberatoare si odihnitoare, iar nu impavaratoare si culpabilizatoare (cum pre adesea a ajuns sa fie!).

De aceea, ca sa inchei, nu cred ca exista o incompatibilitate intre iconografie si arta profana. Eu stiu un foarte bun iconograf - http://www.icones-grecques.com/ (francez convertit la ortodoxie) - care a fost si a ramas pictor inainte sa fie si acum sa ramâna iconograf.

Cele bune sa se-adune,
Cele rele sa se spele.

pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#35294 (raspuns la: #34829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. copilul - de Paianjenul la: 11/02/2005 03:10:06
(la: Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus")
"Bărbaţii sunt ambiţioşi,...

- AMBITIA e o calitate, nu un defect. (Se pare ca - in prezentul context - o confunzi cu incapatinarea, ...)...


"...îngâmfaţi,..."

- Posibil... (desi exista destule exceptii de la aceasta "regula"...)...


"...şi (vor intotdeauna ca) ei să aibă ultimii cuvântul,..."

- Chiar, cum le-ar sta dac-ar fi invers?...


"...pe când femeia cedează mult mai repede, este sensibilă, suferind înlăuntrul său."

- In general, da...


"Bărbaţii privesc femeia ca fiind acea gospodină supusă şi adevărata mamă, care trebuie să ştie să-şi crească şi să şi educe copii."

- Cum altfel ar trebui sa fie o femeie normala care de buna voie si nesilita de nimeni alege sa devina sotie si mama?...


"SĂ FII FRUMOASĂ FIZIC, URÂTĂ SUFLETEŞTE ŞI CU UNU CONŢINUT DE MATERIE CENUŞIE SCĂZUT şi poţi fi considerată femeia ideală."

- Tie care dintre trasaturile de mai sus iti lipsesc pentru a fi considerata femeia ideala...?
#35927 (raspuns la: #34701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Simeon Dascalul la: 08/04/2005 10:27:09
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Înainte de a reîncepe disputa irakiană te întreb: mai ştii ceva? Că la televizor nu se vorbea decât de papă şi de funeralii, de ziarişti n-am mai auzit nimic.

Iar respectul pentru legile internaţionale cerut irakienilor sună cam aşa
„am încălcat noi un pic prevederile alea internaţionale, dar asta nu înseamnă că voi tră să v-o luaţi în cap”; quod licet Iovis ...
sau
„aţi fost invadaţi, dar asta nu-i nici o justificare să nu vă purtaţi civilizat cu cetăţenii atacatorului”.
Tră să recunoşti că sună destul de stupid.

Transferând discuţia din zona mişto-ului în cea a discuţiei juridice, vreau să menţionez că dreptul „obişnuit”, cel valabil pentru indivizi se bazează pe unele premise cum ar fi egalitatea în faţa legii şi necesită o autoritate capabilă să identifice şi să sancţioneze încălcările legii. După părerea mea, ambele condiţii sunt necesare pentru menţinerea unui sistem juridic viabil. Pe plan internaţional unde forţele sunt disproporţionate nu se poate vorbi de legi acceptate şi aplicate în sensul pe care-l au pentru indivizi.

Nu cred că cei care din diferite motive se cară în zone fierbinţi, oricare ar fi ele, cred în prostii precum protecţia internaţională. Mai degrabă îşi încearcă norocul sau se bazează pe faptul că aparţin unor state care fie nu-s percepute ca ostile, fie nu-i bine să fie supărate.
Ori Irakul e deja ţară atacată, nu mai are sensibilităţi din-astea.


De multe ori foloseşti cuvântul „ziarist” de parcă ar fi o formă superioară de viaţă, care are dreptul la un tratament deosebit de cel aplicat muritorilor de rând. Personal nu văd de ce ar fi trataţi mai bine ca militarii, spionii, cadrele medicale şi orice altă categorie socio-profesională care se nimereşte pe un teritoriu în conflict. Cred că o încasezi mai mult sau mai puţin în funcţie de cetăţenie, nu de cartea de muncă.

Când vorbeşti de armata străină ce asigură protecţia minorităţilor persecutate, nu pot să nu fac paralelă cu situaţia de-aici; mă gândesc că ocupaţia horthystă a fost şi ea benefică pentru unele minorităţi.

De conflicte religioase noi am fost scutiţi, deci nu pot extrapola. Dar nu pot să nu-mi manifest admiraţia pentru americani, ce frumos ştiu ei să facă ordine într-un conflict care a divizat lumea musulmană din secolul şase, şapte sau opt. Care exact nu ştiu, dar sigur şiiţi au început să se caftească cu sunniţii la scurt timp după ce l-au băgat în groapă pe profetul ăla al lor.

Eşti sigur că respectivul cleric colaboraţionist e cu trup şi suflet de partea americană? Nu toţi au vocaţie eroică. Am auzit că pe vremea lui Ceaşcă, demolatorul de biserici, sintagma "republica socialistă România" apărea în slujbe.

Ai o simpatie pentru ocupaţia americană după război. Am mai scris că mai de încredere mi se pare opinia ţărilor ocupate, să-şi dea ele cu presupusul de cât de bine le-a fost, nu filoamericanii de la marginea lumii civilizate.

Transnistria – făceam mişto de faptul că prezenţa României e justificată şi necesară fix în Asia. În schimb, în ceea ce-i priveşte pe conaţionalii noştri e de bun simţ să nu vedem şi să n-auzim nimic. La ce folosesc ziariştii care fac relatări de-acolo? Numai ca să ne enervăm şi să avem dovezi în ce priveşte neputinţa şi/sau dezinteresul statului.
#42588 (raspuns la: #42329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra – scuzele bisericii - de Simeon Dascalul la: 22/04/2005 16:02:38
(la: Papa)
îmi par nepotrivite. Dacă Vaticanul s-ar apuca să-şi ceară scuze pentru represaliile austriece din secolul al optsprezecelea când o parte din românii ardeleni au revenit asupra unirii cu Roma nu m-aş întreba cât de sinceră e pocăinţa respectivă, nici nu mi-aş schimba părerile. Aş găsi numai că-i un gest deplasat şi inoportun.
În ce-l priveşte pe Giordano Bruno i s-a casat sentinţa, nu s-a protestat când i s-a făcut statuie la câţiva kilometri de Vatican. Ce ar trebui să-i mai facă? Să-l beatifice, să-l canonizeze, să-i trimită o sumă oarecare în euro despăgubiri morale pe lumea cealaltă sau într-una din lumile paralele a căror existenţă el o proclamase? Din ce am citit omul avea stofă de disident. Devansase felul de a gândi al epocii, nu numai al catolicilor. A trebuit să părăsească în grabă Geneva lui Calvin. De rămânea, probabil îl ardeau reformaţii şi scăpa Vaticanul cu onoarea nepătată.

Nu-i subiectul despre otomani, dar tu ai început aducând laolaltă chestii aşa de diferite între ele şi de nepotrivite ca obiect al compătimirii.
Când faci distincţia între turci şi alţi musulmani omiţi faptul că în epocă nu apăruse încă spiritul naţional. În locul lui funcţiona religia şi funcţiona foarte bine, ca dovadă extraordinara expansiune a Islamului. Înfrângerea arabilor la Tours a însemnat după mulţi istorici salvarea civilizaţiei occidentale. În schimb ofensiva s-a concentrat în est şi ultima zvâcnire războinică a islamului- otomanii – a avut efecte până aici. Când datorezi cuiva secole de războaie şi de jaf şi o înapoiere care se simte şi azi mi se pare cel puţin paradoxal să-l jeleşti. Au pierit musulmani din cauza catolicilor? Păi mi se pare firesc, era în spiritul epocii. Norocul vesticilor că au fost opriţi sub zidurile Vienei. Deşi mi s-ar părea tentantă o istorie paralelă în care întreaga Europă să fi ajuns ocupată şi occidentalii s-o ducă azi la fel de rău ca noi :).

> Ultima stire – in Spania (tara catolica) Congresul a aprobat azi legea referitoare la
> casatoria intre homosexuali.

Şi asta-i o veste bună? Cred că ar trebui să fim mulţumiţi că draga Europă nu ne mai bagă şi legea asta pe gât, deşi nu ştiu dacă gât e cuvântul potrivit.
Oricum se vede că biserica are probleme mai serioase în Occident, ălora care se zbat pentru subzistenţă nu le-or venit încă idei din-astea.

Nu ştiu nimic despre disensiunile din interiorul catolicilor şi nici despre situaţia din America Latină. Dar nu văd cum interferează convingerile rigide în materie de anticoncepţionale cu justiţia/injustiţia socială. Probabil nu ai avut timp să dezvolţi subiectul, dar sunt curios ce a generat percepţia ostilă a lui Ratzinger în ţările latine. În afară de faptul că-i neamţ.
#44981 (raspuns la: #44810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totul despre clopote - de PARAU la: 17/07/2005 15:14:36
(la: Clopote. De ce nu m-as face protestant)
Clopotul a fost primul instrument de comunicare, descoperit şi folosit încă de acum 4.500 de ani ca obiect de lut ars şi mai apoi din bronz sau alte metale.
Am adunat şi eu date despre aceste obiecte (clopote, clopoţei, talăngi şi zurgălăi) pe care le-am reunit sub forma unei trilogii. Aceasta răspunde cred, sub forma cuvântului şi a imaginii întrebării legitime a Dumneavoastră.
Fotografiile pieselor din colecţia mea le găsiţi la http://bells.zuavra.net
Cartea voi începe să o public şi pe site-ul www.cafeneaua.ro pornind cu volumul II - "NEGURA" despre istoria multimilenară şi multiculturală a clopotelor.
PĂRĂU
#60008 (raspuns la: #58817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...