comentarii

încasare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
RSI - de Simeon Dascalul la: 08/04/2005 10:27:09
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Înainte de a reîncepe disputa irakiană te întreb: mai ştii ceva? Că la televizor nu se vorbea decât de papă şi de funeralii, de ziarişti n-am mai auzit nimic.

Iar respectul pentru legile internaţionale cerut irakienilor sună cam aşa
„am încălcat noi un pic prevederile alea internaţionale, dar asta nu înseamnă că voi tră să v-o luaţi în cap”; quod licet Iovis ...
sau
„aţi fost invadaţi, dar asta nu-i nici o justificare să nu vă purtaţi civilizat cu cetăţenii atacatorului”.
Tră să recunoşti că sună destul de stupid.

Transferând discuţia din zona mişto-ului în cea a discuţiei juridice, vreau să menţionez că dreptul „obişnuit”, cel valabil pentru indivizi se bazează pe unele premise cum ar fi egalitatea în faţa legii şi necesită o autoritate capabilă să identifice şi să sancţioneze încălcările legii. După părerea mea, ambele condiţii sunt necesare pentru menţinerea unui sistem juridic viabil. Pe plan internaţional unde forţele sunt disproporţionate nu se poate vorbi de legi acceptate şi aplicate în sensul pe care-l au pentru indivizi.

Nu cred că cei care din diferite motive se cară în zone fierbinţi, oricare ar fi ele, cred în prostii precum protecţia internaţională. Mai degrabă îşi încearcă norocul sau se bazează pe faptul că aparţin unor state care fie nu-s percepute ca ostile, fie nu-i bine să fie supărate.
Ori Irakul e deja ţară atacată, nu mai are sensibilităţi din-astea.


De multe ori foloseşti cuvântul „ziarist” de parcă ar fi o formă superioară de viaţă, care are dreptul la un tratament deosebit de cel aplicat muritorilor de rând. Personal nu văd de ce ar fi trataţi mai bine ca militarii, spionii, cadrele medicale şi orice altă categorie socio-profesională care se nimereşte pe un teritoriu în conflict. Cred că o încasezi mai mult sau mai puţin în funcţie de cetăţenie, nu de cartea de muncă.

Când vorbeşti de armata străină ce asigură protecţia minorităţilor persecutate, nu pot să nu fac paralelă cu situaţia de-aici; mă gândesc că ocupaţia horthystă a fost şi ea benefică pentru unele minorităţi.

De conflicte religioase noi am fost scutiţi, deci nu pot extrapola. Dar nu pot să nu-mi manifest admiraţia pentru americani, ce frumos ştiu ei să facă ordine într-un conflict care a divizat lumea musulmană din secolul şase, şapte sau opt. Care exact nu ştiu, dar sigur şiiţi au început să se caftească cu sunniţii la scurt timp după ce l-au băgat în groapă pe profetul ăla al lor.

Eşti sigur că respectivul cleric colaboraţionist e cu trup şi suflet de partea americană? Nu toţi au vocaţie eroică. Am auzit că pe vremea lui Ceaşcă, demolatorul de biserici, sintagma "republica socialistă România" apărea în slujbe.

Ai o simpatie pentru ocupaţia americană după război. Am mai scris că mai de încredere mi se pare opinia ţărilor ocupate, să-şi dea ele cu presupusul de cât de bine le-a fost, nu filoamericanii de la marginea lumii civilizate.

Transnistria – făceam mişto de faptul că prezenţa României e justificată şi necesară fix în Asia. În schimb, în ceea ce-i priveşte pe conaţionalii noştri e de bun simţ să nu vedem şi să n-auzim nimic. La ce folosesc ziariştii care fac relatări de-acolo? Numai ca să ne enervăm şi să avem dovezi în ce priveşte neputinţa şi/sau dezinteresul statului.
#42588 (raspuns la: #42329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
generalizare - de giocondel la: 17/04/2005 09:00:34
(la: Pentru cine şi de ce sunt yoghinii „periculoşi”?)
"Păi suntem „periculoşi” fiindcă starea noastră armonioasă de sănătate >>înseamnă faliment pentru cei care trebuie să încaseze bani buni de pe urma bolilor oamenilor. În plus, yoghinii nu beau şi nu fumează tot din aceleaşi considerente de menţinere a sănătăţii."

ma tem ca generalizarea facuta de dumneavoastra, pe cat de frumos si apetisant suna, pe atat de ne-realista este.

desigur, sunt si yoghini care se identifica cu acest mod de viata si urmeaza calea cu dedicatie si se transforma in permanenta..insa , din pacate, multi nu prea inteleg cu ce se mananca...

cand practicam eu, eram in anul 4 si la curs cu mine erau vreo zece doamne mai in varsta , cativa ciutani ca mine si ceva oameni tineri. in total vreo 40.Din toti, numai unul -tatal meu- practica cu adevarat-cu regim alimentar, oshawa, meditatie, yama si nyama etc etc ....eu eram lenesa la capitolul asane iar doamnele in varsta formasera un club social, unde aveau conversatii mondene, ca se plictiseau. Aia tinerii se dadeau mari ca sunt yoghini dar mancau mici si beau rom si bere si pe urma se duceau acasa si stateau in cap, in asana regina..rezultatul?? unul din ei a luat-o razna de-abinelea asa cum s-a intamplat in multe cazuri...de ce? pentru ca nu erau in stare sa asimileze corespunzator informatia oferita de cursurile misa, se jucau cu energii ce pot fi distrugatoare, daca numai le zgandaresti, fara sa le stii rostul.

si cam asta a fost imaginea cursurilor yoga si yoghinilor pe care i-am cunoscut. NU pot nega ca am intalnit si oameni extraordinari, spirituali cu adevarat, ce emanau prin fiece por al pielii lor iubire, pace, liniste.Prea putini insa.Majoritatea fiind instructori.

ironic, eu tot timpul am avut o singura obiectie referitor la cursurile yoga: este vorba despre chiar guru Gregorian Bivolaru...pur si simplu nu mi-a placut de el, de psihoza pe care a produs-o, de avantajele pe care le-a tras de pe urma oamenilor, de teoriiile lui consiprationiste.Mai ales ca poarta ochelari ( da, stiu, e vorba despre preluarea karmei ...asta e poveste pt copii mici..cine a mai pomenit guru cu ochelari?:):):)a propos de sanatate!! ) Si mereu i-am spus tatalui meu asta.Stiti cum este, copii sunt mai puri, canalele lor energetice sunt mai sensibile si perceptibile la aspecte ce nu sunt evidente in aparenta. Si, mai ironic, tatal meu, care a fost dedicat cu trup si suflet cursurilor Misa si care m-a contrazis atat timp, s-a retras din organizatie ..in prima zi cand l-a intalnit fata in fata pe Grig.

Pentru ca nu ar fi corect sa fiu negativa in tot ceea ce spun, trebuie
sa recunosc un lucru important, esential : faptul ca am practicat yoga de la 11 la 15 ani, a constituit o etapa esentiala in evolutia mea ca si spirit, fara de care nu as fi fi inteles cat de importanta este setea de cunoastere, dragostea fata de creatie dar mai ales cautarea independenta a adevarului si toleranta..Dar, vedeti dumneavoastra, asta nu tine neaparat de informatiile oferite de cursurile yoga( desi bogate si fascinante deseori), ci mai mult de conformatia si predispozitia spirituala a fiecarui individ.

In concluzie, nici eu nu cred ca yoghinii sunt periculosi (fiecarui om trebuie sa i se dea sansa de a face propriile alegeri si de a urma calea ce i se pare mai apropiata de natura sa). Cred insa ca bogatia de informatie compilata si oferita de Grig poate deveni periculoasa in masura in care oamenii nu inteleg natura energiilor cu care se joaca si nu sunt supravegheati indeaproape in manipularea lor.
Parerea mea este ca oamenii nu sunt inca pregatiti sa aprofundeze natura energiei din care sunt plasmuiti, dar mi te sa se mai si joace cu ea.


numai bine!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Pt. Paianjenul... Instructiuni de livrare! - de anisia la: 28/04/2005 12:30:38
(la: Romancele - neam de curve ??)
Păianjenul, pe pânza sa
mielul de oaie va căra;
târâş, grăpiş pe drum s-ajungă
de la Victoria la Strada Lungă.
teleportat nu poate fi
căci, mielul când a behăi,
ar disturba întreaga undă
şi cine-ar ştii unde s-afundă?
pe mail n-are dânsul loc;
iar de n-apare la soroc
vre-un virus de l-o-mpiedica
e vai şi-amar de dumneata!
căci plata ce nu e plătită
simbria creşte… înzecită
şi te trezeşti în Ziua Mare
cu ”cecul” către încasare.
io zic atunci cu indulgenţă
să sui mata în diligenţă,
mielul cu fundă să-l aduci
şi pân’ de Paşti să îmi ajungi.




#46096 (raspuns la: #46063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce cauti exista! E suficient - de latu la: 27/11/2005 10:37:37
(la: poveste cu moshi)
Ce cauti exista! E suficient doar sa crezi!
Amin!

O sa-i zic la sefu' meu, ca io cred tare mult in mine. Nu se poa' sa nu existe posibilitatea sa-mi mareasca salaru'!...:-)))
Apropos:
A fost cat pe ce s-o-ncasez cand am umflat niste baloane
Alea nu erau balonase maaah! Erau saci de dormit pentru soricei...:-)))



Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
maan, - de Intruder la: 29/11/2005 09:53:03
(la: poveste cu moshi)
Cand si cand, ma mutam intre betoane, de dragul parintilor, care incercau zadarnic sa ma dezvete de-a umbla desculta, ma persecutau cu rochite si fundite, si ma condamnau la moarte prin infometare cand refuzam cutitul si furculita.

eeeee, trebuia si asta, cum vroiai sa devii doamna?!...da' las' ca am vazut eu, tot cu ''bre'' in brate ai ramas, ha-ha!...my fair lady...:D

N-aveai voie, la oras, sa furi de la alti copii, nu puteai sa le pui praf in cap, sa tipi, sa te joci cu noroi … de fapt n-aveai voie sa te joci in nici un fel.
Era un joc, “briceagul”, foarte fain, dar am luat bataie ca l-am initiat.


eu aveam voie, mama si tata nu stiau...era misto, faceam "turte" din noroi si le aruncam pe zidul blocului si ele se lipeau...
cum e ''briceagul''?

A fost cat pe ce s-o-ncasez cand am umflat niste baloane (nici macar frumoase) gasite intr-o noptiera … ciudatul ala de tata a stat suparat toata ziulica si dupa aia mi-o dat niste explicatii ilogice din care reiesea ca barbatii pun balonasele alea pe putza.
Yeah, right …ce tampiti! Sa faci pipi-n balonase! Iar olitele-s pentru bebelusi!


yeah, right!...ce cautau alea in noptiera sau ce cautai tu sa umblii acolo?
si sora-mea a gasit niste balonase d-alea, mi le-a aratat, io (copil prost) i le-am aratat lu' mama si mama s-a certat cu tata ca uite ce fac astia micii daca el nu stie sa-si puna ''porcariile'' unde le e locu'!...tata a zis ca unde le e locu', ce sa faca cu ele, sa le puna in frigider?...si-atunci mama ne-a certat pe noi ca ne bagam nasu' peste tot...!

Ce-mi placea mie imens la oras erau cada mare din baie, samponul din apa

mie nu-mi placea ca trebuia sa ma spal pe dinti...

Cand m-am mai saltat nitel si-a trebuit sa ma mut de tot intre betoane, daca nu vream sa raman analfabeta, au trebuit sa ma momeasca ba promitandu-mi calutul ala balansoar cu sha rosie (de care, nici pana azi n-am avut parte!)...

haaaaaa, am avut si eu calutz d-ala!!!...mama l-a numit Bator si io credeam ca-i un nume nobil, pana am citit ce si cum...

La oras era MOS NICOLAE!!!

...si televizor si cada cu dus si circul si cofetarii si tramvaie si masini multe, trai nineaca!

Dincoace, la tara, era doar Sfantu’ Neculai, si-n ziua aia stiam ca tataie se duce la vecinu’, la nea Neculai a' lu’ Grama ca sa cinsteasca cum se cuvine ziua sfantului.

la mine la tara, veneau vecini la bunicu' si bunica facea ''varzare'' cu branza si aia beau ''jinars'' si se laudau cu toate alea si io capatam bani de la bunicu', he-he!

- Tata, exista Mos Nicolae????
- Nu.
Spunea prostii!!!
Tot asa zicea si despre Mos Craciun.


cand mi-a zis mie sora-mea ca nu exista Mos Craciun, in capu' meu s-a innorat putin...si-mi venea sa plang ca un copil prost si i-am zis mamei...si mama a zis ca exista- sa nu ma iau dupa ea ca vrea sa rada de mine!...si dupa cateva zile ma uitam pe geam la betonul de vis-a-vis si am vazut io la o fereastra un Mos langa un brad...am rasuflat usurat si am facut-o pe sora-mea "mincinoasa naibii" si am parat-o lu' mama ca se da cu ruju' ei si ca se joaca cu pantofii aia cu toc inalt si ca se-nfasoara in perdele si ca-i place de un baiat pe nume "Gabi"...si sora-mea m-a parat lu' tata ca am demontat aparatul de radio si o pendula veche si ca i-am luat un stilou...si d-aici tin-te suturi in dos...

Atat va mai zic: nu subestimati puterea credintei!
Ce cauti exista! E suficient doar sa crezi!
Va veni!


pai la mine vine in fiecare an, stie ca-mi place sa ma uit in ghete si sub brad...si il ajut si eu, ca-i fain sa-i vad pe ai mei cum desfac pachete si se uita-n bocanci si ma pupa tzoc-tzoc! :)))

al dumitale,
l'intrus...
___________________________________
semper idem...
Apache - de Dora_10 la: 29/03/2006 18:52:03
(la: Cele mai bune filme)
Citez:"...lumea îşi doreşte ca un film să fie distractiv şi atât"
Depeche mode sunt distracţie.
Manelele sunt tot distracţie.
Ce vreau să zic:Distracţia nu este acelaşi lucru pentru toată lumea."Lumea" asta nu poate fi caracterizată ca un tot.Sunt oameni şi oameni, aici ca şi oriunde.
Care box-office? De aici sau din America?
Dar, chiar contează box-office-ul, încasările unui film?Asta are legătură mai mult cu reclama, adesea agresivă,din jurul unui film.Producătorii trebuie şi ei să-şi recupereze banii investiţi, nu?
Ceea ce contează este cum priveşte un film un cunoscător, sau chiar un iubitor al acestei arte.

Apropo de cunoscători: Cristian Tudor Popescu este un cu totul alt om când îşi prezintă emisiunea TV despre filme.Are o expresie pe faţă de-a dreptul umană.Pentru că este iubitor de film, i-am iertat multe păcate.
Mai ştii, poate ajung fan...(cam greu)

Concluzie:Sunt o mie de păreri şi de gusturi pe lumea asta.Dacă ele vin de la oameni pasionaţi cu adevărat de film, ele sunt binevenite oricând.Dialogul e superior monologului, nu?
#114131 (raspuns la: #113844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Mediafax - de RSI la: 25/05/2006 11:38:39
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Codul lui Da Vinci" - record de încasări în România






BUCUREŞTI, 24 mai




"Codul lui Da Vinci" a avut cele mai mari încasări în weekend-ul de

premieră înregistrate până acum de vreun film în România: aproape
391.500 lei (3,915 miliarde lei vechi), a declarat pentru MEDIAFAX

directorul distribuitorului InterComFilm, Andreea Celesta Comănici




==================================================
""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "

rodica - de Cri Cri la: 06/02/2007 21:45:31
(la: RAUTATEA)
N-am zis ca-i adresata, Rodica. Nici nu-ti faceam vreun repros. Ziceam cum vad eu, si tot la modul general.
Nu-ti face griji, ca nici cel care sta s-o ncaseze nu-i mai pur. Mie mi se pare logic, atunci cand ai primit o palma si n-ai gand de riposta sa pleci si sa nu te uiti inapoi. Ca a intoarce obrazul e tot un soi de bravura, ori infatuare doar: "sunt mai presus de tine, suport, POT".
~~~~~~~~~~~~~~~~
Raspunsul exista, dar cineva trebuie sa puna intrebarea.
#173670 (raspuns la: #173619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dornenvogel - de picky la: 21/12/2007 17:18:09
(la: Revolutia din 89 nu a existat!)
Un bob zăbavă. Buuun.
Ok. M-am mai interesat.

Tot aşa: vorbeşti prostii! Scuipi lozinci tembele culese de la nostalgici şi votanţi de trandafiri ofiliţi cu iliesc în coadă.

Economia românească antedecembristă strălucea prin primitivism, noncalitate, vânzare externă sub preţurile de cost, exporturi cu încasare la Sfîntu' Aşteaptă. Tichie de mărgăritar pe capul calicilor scorniceşteni. Atît!
#267564 (raspuns la: #267555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 09/01/2008 12:07:06
(la: Chirie?)
De chirie au nevoie proprietarii. Se încăpăţânează, absolut inexplicabil, să o-ncaseze în fiecare lună. Nemernicii!

Tu ai nevoie de o locuinţă de închiriat! Asta doar dacă nu cumva doreşti să ţi se plătească pentru că onorezi locuinţa cu pricina cu persoana ta dromomană.
*** - de picky la: 11/01/2009 16:51:30
(la: Ce v-ar place sa cititi?)
Ceea ce presupune și încasare și achitare.
#388438 (raspuns la: #388434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 7/2 ) - de Tot Areal la: 13/03/2010 14:58:54
(la: Pensia de moarte ( 7 ))
A avut noroc să nu fie scoasă afară din casă cum s-a întâmplat cu fostul ministru. Mona a fost nevoită să petreacă câteva zile în încăperea ce-i servea de birou marelui erou ce făcuse un serviciu imens neamului. Se sfârşise de mult în închisoarea de la Sighet şi nu se ştia unde i se odihnesc oasele. Casa a fost ocupată de un miliţian şi activişti de partid.
Moştenitorul a umblat cinsprezece ani în justiţie pentru recuperarea proprietăţilor. Cumpăra procesele cu mărci de la vechii şi noii judecători, să-şi redobândească drepturile de proprietate.
O lăsase să ocupe o cameră- singura eliberată şi să încaseze chiria. Era iarna în februarie şi foarte frig. Nu avea nici curent, se folosea de lumânări. O lăsase să se instaleze în birou până va putea să-şi amenajeze camera. A doua seară, nu putea intra în birou. În orificiu pentru cheie cineva a introdus cioburi mici de sticlă. S-a întors târziu de la serviciu şi nu avea nici unde să doarmă. Lângă uşă se vedeau pe zăpadă urmele de la încălţămintea făptuitorului. Merse la poliţie şi reclama situaţia, dar nu a fost primită spre rezolvare, considerându-se că nu are nici o calitate îndreptăţită pentru a reclama asemenea fapt.
Cunoştea o profesoară de muzică ce stătea în apropiere. Era pe la zece, oră târzie pentru o seară de februarie. Îi povesti întâmplarea şi se bucură de un ceai cald şi o felie de pâine cu margarină.
- Crede-mă, nu te pot servi cu altceva, suntem într-o situaţie disperată! Abia ne descurcăm cu mâncarea. Am girat pe cineva la bancă şi a fugit în America. Suntem înnebuniţi.
Îi dădu o şurubelniţă şi o pătură. Pe la miezul nopţii reuşi să intre în birou. Din fericire uşa de la intrare fiind la stradă era dublă, a doua putea fi asigurată. Îi Dar, îi era teamă să petreacă noaptea acolo. S-a dus în camera ce-i fusese destinată câteva luni. Era la etaj. Se bucura că avea lumină din stradă şi era mai cald decât în birou. Îşi aşternu pătura pe jos şi dormi îmbrăcată.
Chiriaşii o urau şi vorbeau urât cu ea. Ştiau că urmează să evacueze apartamentele şi nu mai plăteau chiria de câţiva ani. Nu ştiau cine a fost proprietarul şi nu-i interesa. I-a lăsat în pace şi după vreo două luni, relaţiile s-au îndulcit. În cele din urmă chiriaşii au primit locuinţe în case abandonate şi primăria le-a oferit ajutor să le renoveze.
În urmă au rămas gunoaie, o curte plină de acareturi şi coteţe, parchetul putred, o ruină. Pe un perete se afla o placă memorială. Multe din casele străzii erau de patrimoniu, cu o arhitectură impunătoare ce au învins vitregiile vremurilor. Pereţii exfoliaţi parcă plângeau după strălucirea şi fumuseţea trecutului, bucuriile, tristeţile şi urâţeniiile ce le ascundeau de ochii trecătorilor ce… nu scriu niciodată istoria...


( 10/2 ) - de Tot Areal la: 14/03/2010 14:10:29
(la: Pensia de moarte ( 10 ))
- Nu se poate! E atâta lume implicată, copii şi părinţi! Sări o referentă care reuşise să-şi facă „parte” cu grupul de copii de care se ocupa. Ar fi confiscat tot spectacolul să-şi etaleze talentele închipuite ale ei şi clienţilor la care le vindea locuri de apariţie în spectacole.
- Nu se poate, am adunat icoanele! sări şarpele ce urmărea premiile la icoane.
- Ieşim prost dacă nu onorăm hotărârea de consiliu şi nu vom mai obţine bani pentru acţiunile viitoare! Nu putem renunţa. Telefoanele sună...zise directorul.
Mai avu o surpriză. Baptiştii, aflând ce se pune la cale cerură spectacol cu o zi înainte. Nu puteau fi refuzaţi. Decorurile nu puteau fi făcute decât înainte de spectacol, iar repetiţia cea mai importantă trebuia devansată cu o zi.
- Te anunţ că nu sunt bani pentru pachete la copii, îi zise directorul.
- ...Cum să nu fie bani!? strigă disperată Mona.
- Mi-au zis că nu sunt încasări...zise pasiv directorul.
- Nu fac spectacol fără pachete! Strigă Mona din nou. Restul nu mă interesează! E treaba voastră ce faceţi la icoane şi la colocviu...Dar dacă pachetele pentru copii nu apar, spectacolul nu se ţine!
Îi ceru şarpelui să-i scoată la imprimantă scenariul pentru prezentatori. Erau o fată şi un băiat din corul bisericii, solişti premiaţi la concursuri naţionale, foarte talentaţi ce aveau de interpretat rolurile arhanghelilor – Mihail şi Gavril. Copiii şi profesorii veniseră pentru repetiţii. Afară de preşcolari. Şarpele nu venea. Nici cu scenariul, nici cu aparatele. Profesoara de muzică ce avea în scenariu două compoziţii, aduse un DVD şi a trimis un copil să copieze scenariul. Una din scenete nu era pregătită. Profesoara bolnavă, nu lăsase pe altcineva să se ocupe. Au venit cu fosta doamnă învăţătoare. Rolurile nu erau pregătite, unele replici erau mecanice.
Era groaznic de obosită. Uitându-se în oglindă se sperie. Ce-o fi asta? E pământie!!... Arată ca bolnavii de la sanatoriu, cei cu TBC! Doamne! Nu mă lăsa chiar acum! Măcar două zile să rezist! Tuşea, era bolnavă. Nu mai ştia de odihnă. În fiecare zi avea de mers prin şcoli, de împărţit scenarii, de pregătit decoruri. De scris pentru ziar...
Unul din referenţi care avea atribuţii pentru decor veni cu un ghiveci ornamental:
- V-am adus aranjamentul de la florărie...
I s-a promis un aranjament floral pentru scenă.
Încremeni. Ce să facă cu un ghiveci la zece metri de scenă. Referentul a plecat şi nu l-a mai văzut. Pe sub scaune găsi hârtii. Şi femeia de serviciu era chipurile tot timpul ocupată. Oglinzile murdare. O sună pe Doina să-i aducă păpuşi pentru decor.
Merse să ia plantele ornamentale din sala de consiliu. Acolo avea să se ţină colocviul. Plantele erau pline de praf! Şi masa! Dacă nu vedea, invitaţii ar fi şters praful cu hainele! Era chemată presa, media...
Cu două ore înainte de spectacol termina de aranjat decorurile. Nu mâncase nimic, era prea obosită să mai meargă acasă. Se aşeză într-un scaun să se relaxeze. Începu să cânte...”O creşte-mi iubirea...”. Veniră doi băieţi, s-au aşezat pe scaune. Se opri din cântat şi îi întrebă:
- Cum de-aţi venit aşa repede?
- Suntem navetişti. Nu mai plecăm acasă.
Sosise ora. Reprezentanţii nu erau veniţi. Invitaţii soseau. Încerca să-i ţină de vorbă. Colocviul a început cu jumătate de oră întârzâiere. Presa nu era prezentă ca la coliva cu orez! Copiii îmbrăcaţi în îngeri, fluturi, flori, fetiţele zâne, sfinţii evocaţi, domnitorii nu meritau atenţie. Invitaţiile şi programul pus în discuţie au adus destui profesori din judeţ, reprezentanţi de la instituţii.
*** - de picky la: 23/03/2011 21:41:14
(la: Mic manual despre cum să ajungi un poet de succes)
I-ai 'nainte seria şi număru' de la bolentin, să putem încasa recompensa.
#604095 (raspuns la: #604040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 13/04/2011 16:21:25 Modificat la: 13/04/2011 16:24:28
(la: Premiile Revistei SINGUR pe anul 2010)
Nu me las, nu me las, nu me las. Lupt, lupt, lupt. Mor, da' nu me predau. Viva Fidel, Viva Fidel...

D-aia am şi pus-o (e leit Miţura). Las' să creadă. Vor veni să-şi plătească cotizaţiile şi să facă donaţii. Primim de la tuoate partidele. Zicem că s'tem Federaţia Partidelor de la Românica. V'o doo-tr'i luni facem încasări sublimentare ca la Caritas. Apoi ne mutăm.

Pentru firmă, vorbii cu Bălaşa, printr-un mare spiritist. 'ce că ne-o face. Loveaua o lăsăm la spiritist. Gândesc că-i o bună envestiţie. Putem să-ncasăm pe puţin 5 lei de la toţi care o ceteşte, ca la muzeu.
Fătuca e bine, e şi ea-n transă. Văpseşte picioare de ţambale, momental.
#608335 (raspuns la: #608324) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ginduri si vise 6 - de sami_paris74 la: 24/12/2011 15:12:01 Modificat la: 26/12/2011 17:01:28
(la: Ginduri si vise)
Târziu spre dimineaţă se dusă la casa cazinoului şi încasa 175000 de franci, ceru la casieră o plasă specială, păşi cu pieptul umflat de mândrie, şi zise :
Eu sunt un om cu picioarele pe pământ, nu-mi irosesc viaţa şi timpul degeaba ! În România nu cred c-aş fi realizat vreodată atâţia bani !
Ştiam doar că în ţara mea n-aş fi reuşit niciodată să-mi găsesc un locşor pentru biata mea viaţă, de puşcărie nici nu vreau să mai aud, puşcăria nu se compară niciodată cu « un rai » pentru că eu atunci când m-am născut eu ,am crezut că trăiesc într-un paradis, dar când am ajuns un om, un om matur si mama si tata nu mai existau ,abia atunci am realizat ca sunt intradevar un om singur .
Apoi mi-am dat seama că puşcăriile sunt pline de oameni şi sincer există o parte din ei care nu au nici o vină săracii, c-au ajuns acolo, aşa că ar fi existat în permanenţă un loc asigurat la puşcărie pentru un om inteligent ca mine !
- Abia când m-am făcut mare de 1 , 85 m... mi-am dat eu seama că de fapt acolo unde m-am născut eu, nu este un « rai »... ci » iadul » pe pământ. , să mor eu dacă vă mint ! Adică există o diferenţă,o chestiune de echilibru , care se aseamănă cu yin şi yang.
- Iată de ce puşcăriile sunt pline, în ele intră oamenii cu buzunarele goale, pe când elefanţii (barosanii), trăiesc fără teamă şi emoţii , cu buzunare pline , aşa că fraţilor « mânca-va-s gura » m-am hotărât că în decurs de doi ani să devin multimilionar, să văd dacă pot ajunge şi eu elefant barosan.
- Ce vreţi ?
Aşa sunt eu ! Zic eu că omul ar fi sortit pierii, dacă n-ar avea o perspectivă optimistă, fie ia chiar greşită !
Este totuşi o perspectivă care-mi aparţine şi vă jur c-am să mă bucur de ea.
- Vreţi să ştiţi cine sunt eu ?
- Vreţi să ştiţi cine a fost tatăl meu şi mama mea ?
Eu am fost fiul unui om foarte puternic care a fost unul din directorii unui serviciu secret , care a lucrat la Direcţia de informaţii economice şi financiare al Securităţii române.
Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească!, a lucrat ca secretară la un serviciu secret de la direcţia de paşapoarte în oraşul Constanta . După revoluţie, în 1990, i-am găsit pe amândoi împuşcaţi în cap, ascunşi în şifonierul de haine din camera lor. A sa că dragilor minca-va-ş gura, o dată cu dispariţia lor s-a terminat şi cu viaţa şi cariera mea. Cred eu că tata avea ambiţia să mă vadă student, cu studii superioare, undeva prin America.
Dorin îşi puse căştile şi ascultă ultimele noutăţi muzicale din România.
« ori o pun, ori n-o mai pun
Sunt al dracului de bun,
Vă fac eu demonstraţie
Ca să fac senzaţie »
Intră într-un hotel şi plăti o cameră de lux, baga plasa doldora de dolari sub saltea si intra sub duş, lăsă jetul de apă fierbinte să-i lovească fata su umerii, apoi deschise televizorul şi adormi...



#626434 (raspuns la: #626429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ginduri si vise 7 - de sami_paris74 la: 26/12/2011 18:18:34 Modificat la: 27/12/2011 06:19:49
(la: Ginduri si vise)
Când ajunse la Berlin, acolo unde avea câtiva prieteni si relatii la serviciul pasapoarte, îsi cumpara un pasaport original, permis si certificat de nastere de la un turc care lucra la prefectura, pretul nici nu l-a discutat, a platit 15 000 de marci, apoi dupa o saptamâna pleca în America.
Acolo reusi sa strânga într-o luna un milion si jumatate de dolari, nu intra decât o singura data într-un cazinou, revenea poate pentru a doua oara foarte rar, numai când simtea el ca o sa-i mearga treaba.
Intra într-o buna zi într-un cazinou din Las Vegas, în renumitul cazinou Bellagio, fara sa stie ca în acea zi cineva va ataca cazinoul , se asezase la o masa cu ruleta, linistit, sorbi o gura de cafea fierbinte, apoi se aseza pe scaun, ai sclipira ochii de bucurie când vazu jetoanele de 100 000 de dolari bucata.
Prinse un moment si , scurt, foarte rapid, în câteva secunde, reusi sa palmeze cinci jetoane. Parie si el aceleasi jetoane si câstiga dublu.
Grupul de milionari din Dubai, mai jucara câte 20-30 de jetoane o data, asezând jetoanele pe patru numere diferite , sub forma de cruce , pierdura tot...
De data asta instinctul ai spuse ca trebuie sa fie precaut, calm, cuminte, milionarii din Dubai pierdura câteva milioane , si era momentul sa-si încaseze banii de la casierie.
Câstigase un milion de dolari, primi banii în pachete de 10 000, îsi lua plasa si se duse din nou la cafebar.
În acelasi timp în cazinou se produse un jaf, camerele de supraveghere au surprins jaful pas cu pas, însa faptasul era nu era doar înarmat, ci si mascat. Dorin profita de învalmaseala si se strecura afara.
De regula, jetoanele nu sunt interschimbabile între cazinouri. Totusi, localurile din aceeasi retea au jetoane identice. Asa se face ca pentru un timp oricine va veni la casierie sa încaseze jetoane de valori mari va trebui sa justifice precis dobândirea lor la masa de joc.
Înca o data Dorin mai privi în urma, se urca într-un taxi, aprinse o tigare de foi se se duse la acelasi hotel.
De la cazinoul Belagio primi o factura pentru primirea banilor.
#626456 (raspuns la: #626434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Franci francezi sau dolari americani ??? :o))) - de Jimmy_Cecilia la: 01/01/2012 12:51:53 Modificat la: 01/01/2012 13:10:39
(la: Ginduri si vise)
In textul urmator:

ginduri si vise 6- de sami_paris74 la: 24/12/2011 15:12:01 Modificat la: 26/12/2011 17:01:28


""Târziu spre dimineaţă se dusă la casa cazinoului şi încasa 175000 de franci, ceru la casieră o plasă specială...""

175.000 F !!!

La sfarsitul textului:

""Intră într-un hotel şi plăti o cameră de lux, baga plasa doldora de dolari sub saltea...""

Dolari !!!

:o))

BONNE ANNEE, Sami_paris74 ! :))



#626587 (raspuns la: #626579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...