comentarii

învingătorul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
trustman – logica şi istorica - de Simeon Dascalul la: 04/11/2004 12:13:59
(la: 30.000.000 euro despagubiri pentru rege. No comment.)

1. Proprietatea – dacă ar fi sacră şi inviolabilă, la adăpost de schimbările politice atunci pe principiul ăsta ar trebui despăgubiţii şi Ceauşeştii - e exact aceeaşi situaţie: avere strânsă cât au condus România, de care au fost spoliaţi la schimbare de regim; de-ar fi proprietatea aşa de sfântă cum o vor unii, atunci neamurile împuşcaţilor n-ar avea altă treabă decât să se-nţeleagă cum să-şi împartă între ei agoniseala lui Nicu şi a savantei Leana.
Sau să luăm alt exemplu, mai depărtat în istorie ca să poată fi privit mai obiectiv: Cuza şi emanciparea mănăstirilor închinate; ar trebui să-i despăgubim şi pe ăia?
Iar Hohenzollernii au avut toate acareturile ce şi le revendică nu ca simpli cetăţeni particulari, ci ca şi casă domnitoare. În secolul al nouăşpelea îşi aveau utilitatea lor, acum nu mai e cazul. Dacă erau în stare să-şi păstreze regatul stăteau şi acuma în castele, dar n-a fost să fie.
2. Asumarea riscurilor – drăguţ cuvânt. Risc e atunci când iei din piaţă o lubeniţă fără s-o tai, dar ce risc îşi asumă dragii de guvernanţi? Electoral? Se pare că oricum vor fi debarcaţi la alegerile astea. Probabil îşi asumă riscul în sensul că dacă vine alt guvern care zice: "stop, nu mai dăm nimic" – atunci ei îşi dovedesc proaspăta afecţiune pentru rege despăgubindu-l cu vilele şi conturile bancare proprii.
3. Unirea – înainte de primul război Carol I încheiase un tratat cu Germania şi Austro-Ungaria, tratat oarecum justificat de apetitul Rusiei, dar care rămăsese secret fiindcă opinia publică era majoritar favorabilă unirii Transilvaniei cu Regatul. La începerea războiului în august 1914 regele convoacă Consiliul de Coroană , îi pune la curent cu tratatul şi solicită intrarea României în război alături de Puterile Centrale. Dar Brătianu, majoritatea guvernului şi a Consiliului de Coroană se declară împotrivă şi Carol I e nevoit să accepte neutralitatea. Foarte afectat că nu şi-a putut ţine cuvântul dat Kaiserului şi împăratului Austriei moare după câteva săptămâni în septembrie 1914. Urmează Ferdinand care se înţelege mult mai bine cu Brătianu şi după doi ani de negocieri cu Aliaţii se hotărăşte intrarea în război. Ni se promiseseră Transilvania, Bucovina şi întreg Banatul. Dar dacă pregătirea politică a fost la înălţime, cea militară nu s-a ridicat la acelaşi nivel. Clasa noastră politică a fost la fel, în toate timpurile. Dezorganizare, incompetenţă, promovare pe criterii partinice, toate escrocheriile posibile cu furnituri pentru armată şi după entuziasmul începutului transilvan suntem bătuţi pe ambele fronturi, iar familia regală, guvernul, o armată prost pregătită şi prost echipată se retrag în Moldova. În iarna 1916-1917 franţujii ne trimit prin Rusia armament şi instructori, apoi ne mai organizăm şi noi cât de cât. Prin victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz reuşim să stăvilim înaintarea germană. Dar atunci îşi găsesc ruşii timp să facă revoluţie şi ne trezim încercuiţi din trei părţi de duşmani, iar de o parte erau foşti aliaţi, acum neutri şi în război civil. Lupta părea pierdută şi semnăm mai întâi armistiţiul şi apoi pacea de la Bucureşti în 7 mai 1918. Dar sorţii se întorc în favoarea aliaţilor, Puterile Centrale cad una câte una şi chiar înainte de abdicarea ultimei – Germania – declarăm şi noi război la loc, aşa că sfârşitul războiului ne-a prins, d.p.d.v. juridic printre învingători.
Cu palmaresul ăsta strălucit nu se poate spune că am fost primiţi cu braţele deschise la conferinţa de pace şi Aliaţii nu prea aveau chef să-şi ţină promisiunile din 1916. Dar "pe teren" se întâmplaseră multe: Sfatul Ţării în Basarabia, Consiliul Naţional în Bucovina şi apoi Marea Adunare Naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana hotărăsc pe rând unirea cu ţara. Teoretic totul s-a săvârşit până în 1 decembrie 1918, dar negocierile diplomatice s-au terminat în 1920. Şi am pierdut o parte din Banat care a fost dată sârbilor.
Meritul Unirii a fost plimbat după gustul şi interpretarea fiecăruia de la rege, la Brătianu, la liberali în ansamblu, la armată, la masoni, la intelectualitatea greco-catolică, la franţuji etc. Părerea mea personală e că Unirea a fost posibilă fiindcă a fost dorită de toate provinciile şi fiindcă noi românii am avut atunci o cantitate excesivă de noroc, o conjunctură favorabilă cum rar se întâlneşte în istorie. În nici un caz nu a fost artizanatul exclusiv al casei domnitoare pentru ca urmaşii să poată ronţăi dividendele întregirii multe generaţii de-acum încolo.
4. PSD – şi-a dat cu firma-n cap; a uitat ce de voturi frumoase a strâns de la sate speriind lumea cu moşierii? A fost o mare distracţie pentru mine să informez doi votanţi credincioşi că "pesedeu’ vost’ dă treizeci de milioane la rege". Mai întâi n-au vrut să creadă bieţii oameni, apoi au rămas tare nedumeriţi. Sper că am reuşit să sporesc numărul nevotanţilor.
#27620 (raspuns la: #27526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
să fim (măcar noi) rezonabili - de Lucian C. la: 06/12/2004 15:45:24
(la: Va veni o Zi!)
Nu văd nici o surpriză în asta. De fapt mi se pare perfect explicabil ca o comunitate bine definită să încerce să obţină avantaje maxime dintr-o situaţie dată. Cunoaştem comunitatea, cunoaştem situaţia. Politica e o curvă în sensul pragmatic al expresiei: faci ceva pentru a obţine ceva, fără sentimentalisme, fără scrupule. Originea problemei, aşa cum o văd eu rezidă în existenţa unui partid pe criterii etnice. Sau asta nu e o formă de discriminare? Dincolo de moralitatea -cvasiinexistentă- a deciziei amintite, să nu uităm cadrul politic în care se circumscrie: este legal, este democratic să îţi exprimi afinităţile, oricare ar fi acestea (atâta timp cât nu sunt ilegale), iar posibilitatea unor "efecte secundare" în timp trebuie să recunoaştem că este redusă; doar procentele cu care jonglează UDMR (relativ stabile în timp) vor fi la fel de utile şi în legislatura viitoare, chiar dacă beneficiarii (citeşte: învingătorii în alegeri) vor fi alţii.
donquijote - de Simeon Dascalul la: 27/05/2005 10:57:19
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
Polonia atacată de nemţi a avut parte de un tratament mai blând de la ruşi?
Sau Bulgaria aliată cu ei a încasat-o mai rău? Sau a rămas cu Cadrilaterul primit de la cei ce se deranjaseră să întoarcă armele? Proastă afacere am făcut.
Poate e numai impresia mea, dar mi se pare că imperiul sovietic a rămas cu o simpatie pentru frăţiorii slavi ortodocşi din sud – moştenire de la Rusia ţaristă.

Nu cred că finlandezii au scăpat că au fost mai pe fază, ci fiindcă aşa au fost calculele geopolitice – urăsc cuvântul ăsta. Putea România să fi fost anti-nazistă din 1940 încontinuu, ce şanse ar fi fost să scape nehărtănită şi capitalistă între ţări comuniste?

Am mai întânit ideea cum că aliaţii s-au supărat că am intrat cu bocancii pe pământul sfintei Rusii şi i-au lăsat pe ruşi să ne hăcuiască să ne învăţăm minte. Adică dacă ne vedeam lungul nasului nu mâncam aşa de rău bătaie.
Ghici care din aliaţii din 1918 a refuzat să recunoască unirea Basarabiei cu România? Informaţii ajutătoare – era între învingători şi în al doilea război. Şi nu-i vorba nici de Franţa, nici de Anglia.
Asta pentru cei ce cred că lipsa de bune maniere ne-a aranjat atunci.

Oricum toate astea nu-s relevante acum. România de azi nu dispune de mai multe instincte războinice ca o moluscă subnutrită. Are energie cât să-şi aleagă aliaţii – atât.
Tot ce putem spera e că Băse a făcut o alegere mai inspirată ca Antonescu. Nimeni nu poate vedea în timp. Poate peste vreo cincizeci de ani pe un forum se va scrie „ce şanse am avut noi la început de mileniu! numa că ne-or băgat inconştienţii ăia în alianţă cu americanii care era evident că vor pierde”
RSI - muscalii simpatici - de Simeon Dascalul la: 10/06/2005 12:03:19
(la: rasismul, xenofobia, intoleranta... cuvinte straine romanilor?)
Lagăre şi tratamentul aplicat diferenţiat duşmanilor în funcţie de sex – seamănă a propaganda servită de NATO în vederea invaziei şi nici măcar a cea mai finisată formă de propagandă. O parte e integral neagră şi cealaltă albă ca zăpada. Poporul A, fără nici un motiv e cuprins de nebunie temporară şi începe să atace nişte blânzi etnici străini, să-i numim B, C, D, care stăteau cuminţi. Se impune ca NATO să se bage-n zonă cu nişte bombardamente chirurgicale care vor avea ca efecte secundare mai neplăcute spulberarea a câţiva civili A, dar pe ansamblu poporul cel rău A va fi făcut inofensiv.
Atrocităţile sunt un sine qua non al fiecărui război. Nici o armată nu se poartă frumos cu civilii duşmani. La Petru Dumitriu şi în proza lui Topârceanu se găsesc câteva menţiuni ale vitejiilor noastre din al doilea război balcanic – prima dată, după ce l-am băgat pe Burebista în groapă, când am reuşit şi noi să fim agresori. Au comis şi sârbii câte ceva din ce li se pune în spate. Dar ăilalţi au făcut altfel? Albanezii, croaţii şi ce naiba o mai fi fost acolo nu s-au atins de sârbi nici cu o floare? Ca să nu menţionez bombele inteligente.
E drept că întotdeauna învingătorii scriu istoria şi de aici tendinţa de a-i demoniza pe cei ce au luat-o pe coajă. În dezmembrarea belicoasă a Iugoslaviei nu cred că a existat vreo parte mai cumsecade ca alta, mai neatroce, cu o morală superioară, ci doar o parte preferată de NATO şi alta aleasă să fie caftită. Mult s-a discutat la noi care au fost criteriile reale pe care s-a ales, nu alea cu muieri atacate şi lagăre, în care n-au crezut nici copiii de şcoală.

Că sârbii, irakienii, coreenii, etc. sunt răi şi atacatorii lor buni e o credinţă ce o pot induce mass-media, interesul statului de adopţie, lipsa de implicare anterioară în conflictele zonei, asta mai pricep. Dar habar n-am cum de ai reuşit să scoţi ruşii cumsecade. Nu-i aşa de mult timp de când au trecut pe-aici şi nu s-au remarcat chiar prin faptul de a fi stat încheiaţi la pantaloni şi ţinându-şi mâinile acasă. Va să zică de aia nu se bagă nimeni, că în proiecţie occidentală miliţiile lui Smirnov sunt mai cumsecade decât sârbii. Nişte contrabandişti mai buiaci care poate devastează din când în când câte-o şcoală, dar alte rele sigur nu fac. Mă întreb dacă iei chiar aşa de bună versiunea oficială încât să te deplasezi dacă ar fi cazul, eventual cu nevasta, în zona controlată de cei veniţi „să apere sfintele pământuri ruseşti de la Nistru de fasciştii români”?

> tacerea de ambele parti ale Prutului

Spune-mi când a fost România în stare să-şi apere prin forţe proprii teritoriile din est? Până în 1775 n-au fost probleme, că nu ajunseseră ruşii la Bug. După aia hai să zicem că am fost proprietate otomană şi n-am avut ce comenta când ni se tot luau bucăţi de teritoriu. În primul război, când eram deja stat independent şi micuţă putere locală am preferat să călcăm tratatul ce-l făcusem cu puterile centrale decât să ne luăm la pumni cu ruşii. În 1919 n-am putut să ne descurcăm singuri cu un imperiu în descompunere şi război civil şi am avut nevoie de ajutor francez ca să menţinem graniţa pe Nistru. Şi probabil n-am fi scos-o la capăt dacă nu-i ordona Lenin lui Rakovski să lase tot baltă şi să-i trimită trupele că are nevoie de ele să-şi apere revoluţia. În al doilea război ne-am cărăbănit cuminţi fără nici un foc de armă şi n-am revenit decât la braţ cu nemţii.
Ajungând în epoca modernă se vede că în timpul scurs din ’45 s-a format o falie mai mare decât între 1775/1814 şi 1918 şi se poate trăi bine-mersi şi separat. Dacă Iliescu a fost şcolit la Moscova şi are oarecare justificare pentru ce-a semnat în aprilie ’91 „fără pretenţii teritoriale, fără alianţe contra”, Băsescu a dovedit în schimb că gândeşte corect, european, în termen de cetăţeni şi nu de etnici. Chiar dacă a fluturat unirea în campanie nu-l văd dându-se de ceasul morţii pentru o provincie pierdută. Se pare că nu suntem în stare să ne descurcăm singuri, la ce ne-ar mai trebui un balast care să ne tragă în jos. Nu văd Europa primind cu braţele deschise o ţară ce nu şi-a închis diferendele teritoriale cu slavii din est.
Pe celălalt mal al Prutului nu-i decât o colonie, o parcelă pe care Moscova o propune la schimb cum are chef - vezi proiectul Belkovski din 2004.
Moscalii sau muscalii – nu-i cuvânt inventat de mine, dacă asta te deranja, l-am văzut folosit mai ales în relatările locale. O să-l găseşti şi într-o poezie incorectă politic, dar care totuşi ne-a fost predată în şcoală.

M-am întins prea mult într-o discuţie care nu are legătură cu subiectul propus, dar sunt dintr-o zonă care putea nimeri foarte uşor de altă parte a graniţei şi n-a lipsit mult să nimerim şi noi între românii de a căror soartă statul s-a spălat pe mâini.
#54166 (raspuns la: #53905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hop si io cu doua nume - de laura_ la: 18/01/2006 14:36:28
(la: Cele mai minunate nume proprii)
Anul trecut am intalnit un "nume" nou... am ramas surprinsa ca nu gaseam sub nici o forma semnificatia si originile acestui nume... la un moment dat ... chiar aici ... la sectiunea "Ajuror"... am cerut .... evident, ajutorul in deslusirea lui... asa ca... m-am apucat sa caut temeinic... si intr-un final... am gasit!
Numele despre care vb eu... si care-mi place... este DEMIS. Iata ce am gasit legat de acest nume:

Numele "Demis" este o prescurtare a numelui grec "Demetrios". Demetrios este versiunea masculină a numelui Demetra (sau Demeter), care bineînţeles este zeiţa greacă pentru agricultură, roadelor pământului, etc.Demetra (greacă: Demeter) era în mitologia greacă zeiţa agriculturii şi a roadelor pământului. Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a avut cu Zeus o singură fiică, pe Persepona, de care era strâns legată atât în ceea ce priveşte cultul cât şi legenda.
În timp ce culegea pe un câmp flori, pe Persepona a înghiţit-o pământul; ea a fost răpită de unchiul ei, Pluto, care a dus-o cu el în Infern. Zadarnic a căutat-o îndurerată Demetra nouă zile şi nouă nopţi, cutreierând lumea în lung şi-n larg. Nimeni nu-i ştia de urmă. Într-un târziu, mama a aflat de la Apollo de soarta fiicei ei. Cuprinsă de jale, Demetra părăseşte atunci Olimpul şi jură să nu-şi reia îndatoririle divine şi locul în rândul zeilor, decât în ziua când îi va fi înapoiată Persepona.
Rătăcind pe pământ, după multe peregrinări, ajunge la Eleusis şi zăboveşte o vreme mai îndelungată la curtea regelui Celeus (vezi şi Triptolemus şi Demophon). Între timp, cum pământul nu mai rodeşte şi holdele se usucă, Zeus îl trimite pe Hermes să i-o aducă înapoi pe Persepona. Dar reîntoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibilă. Ascalaphus a văzut-o pe Persepona cum s-a înfruptat în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea s-a legat, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Demetra îl transformă pe Ascalaphus, singurul martor al sacrilegiului comis, în bufniţă.
Persepona însă trebuie să rămână alături de Pluto. La insistenţele lui Demetra se ajunge totuşi la un compromis: şase luni din an Persepona va sta alături de soţul ei în regatul subpământean şi şase luni se va petrece pe pământ, lângă mama ei. Reîntoarcerea pe pământ era însoţită de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plinătatea verii. Absenţa ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Demetra ducea dorul fiicei ei. În mitologia romană Demetra purta numele de Ceres, o veche divinitate cu care a fost asimilată.

Imi place si numele pe care-l port...desi... daca ma gandesc la o ascociere a semnificatiilor...ma amuza... tufa de dafin/laur...

LAURA / LORENA / LAUREAN / LAURENTIU
De la "laurus" („tufa de dafin/laur”) sau de la "originar din Laurentum" (localitate veche lânga Roma). Este forma feminină a numelui latin târziu Laurus, care însemna „dafin”. În Roma antică, frunzele de dafin erau folosite pentru a alcătui ghirlandele învingătorilor. Sfânta Laura a fost o martiră spaniolă din secolul IX care a fost aruncată într-un vas plin cu plumb topit de către mauri. O altă purtătoare vestită a fost Laura Secord, o eroină canadiană în timpul războiului din 1812.
Mă distrează - de Simeon Dascalul la: 16/05/2006 14:30:44
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
cum aţi sărit cu toţii pe Dreamer. Eu găsesc că are dreptate: învingătorii scriu istoria, ei apărând ca îngeri ai luminii / chevaliers sans peur et sans reproche, iar învinşii ca nişte odrasle ale iadului, creaturi naşpete predestinate să mănânce bătaie. Bineînţeles că învingătorii n-au comis nimic reprobabil d.p.d.v. al moralei comune, iar dacă au făcut şi ei ceva mai nasol, atunci au toate justificările posibile. În sensul ăsta e interesant să citeşti – dacă se mai găsesc prin casă – cărţile de pe vremea când părinţii noştri erau mici, iar bunicii aveau portretul lui Dej în sala de şedinţe.
Eu personal nu găsesc libera Americă mai cumsecade decât Germania nazistă. Eventual nemţii aveau un plus de sinceritate sau un deficit de PR, depinde de interpretare. Toate marile puteri sunt amorale. De fapt statele sunt în esenţa lor amorale, numai că alea mici au mai puţine ocazii să se manifeste ca atare.
Îmi plac exerciţiile de istorie alternativă, numai că nu ştiu până acuma de vreo încercare literară de genul ăsta referitoare la spaţiul mioritic. Cred că România oricum ar fi ieşit prost din al doilea război. În cazul unei victorii a Axei amputarea teritorială ar fi fost cam la fel. Dar românii rămaşi / refugiaţi / câştigaţi ar fi avut o soartă mai bună. Dacă ne luăm după experienţa trăitorilor acelor vremuri interesante, nemţii nu ne tratau rău sau măcar ne–au tratat mai puţin rău ca ruşii - „rău a fost cu die, der, das …”. Dacă Reich-ul ăla s-ar fi menţinut stabil măcar vreo câteva sute de ani am fi fost într-o UE avant la lettre. Fără să contăm cine ştie cât, dar cu străzi curate, ordine şi un venit mai decent. Asta în ipoteza cea mai bună, s-ar fi putut de exemplu ca nemţii să fi învins, dar cu preţul unor distrugeri imense. Sau s-ar fi putut să ne revoltăm contra imperiului, deşi ni se garanta un blid plin. În fine, se pot lansa multe direcţii de istorie alternativă, dar cum spunea dq, n-au valoare practică.
dacă - de Simeon Dascalul la: 17/05/2006 15:21:17
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
te consolează, să ştii că actualii învingători nu-mi plac deloc :)
#122743 (raspuns la: #122606) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
„Maniu şi alţi lideri cu experienţă” - de Simeon Dascalul la: 25/10/2006 14:23:10
(la: Cei mai mari români)
Maniu şi în genere elita politică – cei ce n-au reuşit să fugă sau să-şi schimbe culoarea – au luat-o rapid pe urmele lui Antonescu. O dată cu victoria ruşilor soarta României era stabilită – acelaşi învingător a fost împroprietărit la Yalta şi cu ţări aliate şi cu ţări duşmane nemţilor. Clarvăzător politic în acele momente ar fost individul ce şi-ar fi făcut bagajele. Nu mai era nimic de făcut sau de salvat – nu genii diplomatice au salvat Grecia de comunism şi nici o politică proastă nu a depus România în labele ursului rus. Ci poziţia pe hartă sau, cum spune cronicarul: „în calea tuturor răotăţilor”.

Dacă mergem un pic înapoi în timp vedem un exemplu de luciditate inutilă şi de inconştienţă recompensată. Brătianu sau Brătianu & Ferdinand au pregătit catastrofic intrarea în război – escrocherii, incompetenţă – de unde şi poziţia noastră minunată din noiembrie 1918. Dar picaseră şi imperiile din zonă şi aşa s-a obţinut aproape o Românie completă în ciuda tuturor tâmpeniilor comise de conducătorii de-atunci. Înainte de intrarea în război Petre Carp a insistat cât a putut să luăm partea Puterilor Centrale, argumentând că o Rusie victorioasă va fi fatală pentru România. N-a mai trăit treizeci de ani să vadă câtă dreptate a avut, dar a prins sfârşitul primului război pe care l-a comentat astfel: „când o ţară are atâta noroc nu mai are nevoie de oameni politici”.


Istoria nu-i aşa de corectă ca un test grilă din mate la admiterea în facultă. Dacă pierzi n-ai unde să faci contestaţie de genul „eu am raţionat corect”; şi, invers, poţi să te trezeşti admis chiar dac-ai greşit tot. În contextul ăsta comentariile de genul „politică mediocră”, „politică justă” referitoare la Antonescu nu le văd decât ca probă a antipatiei / simpatiei faţă de mareşal.


La partea militară nu mă pot pronunţa, n-am nici o competenţă în domeniu, generaţia mea numai bine a scăpat de armată. Dar am citit cartea unui englez, Bevin Alexander - „Cum ar fi putut câştiga Hitler …” – şi m-am îngrozit un pic. Una-i să ştii că n-am avut nici o şansă atunci şi alta-i să vezi o demonstraţie conform căreia România ar fi fost atât de aproape de o evoluţie normală, de o istorie mai bună. În fine România minus nordul Transilvaniei, întinsă până la Bug, fără Cadrilater, cu Banatul întregit, eventual cu o Macedonie autonomă alipită. Dar, cum ziceam, era o lucrare părtinitoare, iar războiul nu-i o ştiinţă exactă. „După” e uşor să faci demonstraţii.

„Crime de război” – în primul rând termenul e stupid, se presupune că la război se duce lumea să se omoare, nu să se beţivească. Dar hai să ne menţinem la terminologia consacrată. Atunci crimele de război se datorează exclusiv părţii învinse, iar pierderile colaterale sunt generate doar de învingători. Moartea celor buni rezultă din răutatea nativă a părţii adverse, moartea celor răi e justă sau măcar neapărat necesară. Care-s cei buni şi ăia răii se va vedea la sfârşitul războiului. În acest context şi scufundarea lui Wilhelm Gustloff şi refugiaţii din Basarabia şi Bucovina împrăştiaţi de bombele americane pe peronul gării de nord au fost acţiuni absolut ok d.p.d.v. moral. Cel puţin în varianta oficială.

DAR NU DESPRE ASTA ERA VORBA ÎN SUBIECTUL ĂSTA!!!

Nu puteţi găsi unul numai despre Antonescu unde să vă convorbiţi în linişte?
Ce-a fost nu se mai poate schimba, mai interesant mi se pare să discutăm brambureala de top a TVR. În presa de azi sunt cel puţin două articole (e drept că în aria financiară a lui SOV şi Voiculescu) care se iau de topul în cauză.

http://www.jurnalul.ro/articol_64746/mari_romani__strict_secret_.html
http://www.gandul.info/articol_18388/tvr__luata_la_intrebari_de_cna_despre__quot_marii_romani_quot_.html
skanderberg - de cosmacpan la: 02/02/2008 19:53:11
(la: de unul singur........)
Despre succes şi învingători

Moartea m-a provocat la un skanderberg
Arătându-şi gingiile ce încă muşcă.
Avem nevoie de tine în campionatul ăsta
Îmi strigau toţi trecuţii şi toţi nenăscuţii,
Trebuie să ne ai! Câştigă!
I love this game,
Dar dacă nu sunt pregătit să o înfrunt?
Nu contează ce crezi, important e să vrei.
Oameni buni, voi nu înţelegeţi?
Eu nu vreau să-mi doresc ceva ce pot pierde.
Nu fi prost, câştigă! Şi viaţa te va adula,
Oferindu-ţi-se lascivă la picioare.
Pe când cei ce ratează uitaţi sunt şi de vreme.
Dar cine oare până-acum a reuşit să-nvingă
Moartea învingătorilor de ieri?

Prole - de munteanu rodica la: 26/04/2008 22:40:55 Modificat la: 27/04/2008 06:50:14
(la: Metamorfoza)
Aşa cum ti-am spus revin cu explicatii.
In primil rind şi întîiaşi dată,
"Metamorfoza" mă duce cu gîndul la Kafka şi impactul pe care l-a avut asupra mea.Nu mi-a placut niciodată, dar l-am citit şi recitit. Mai mult,transformarea lui Gregor în gîndac m-a urmărit mereu prin punerea în evidenţă a conflictului moral.Iată de ce schimbarea nickului tău ,asociată
cu titlul conferinţei mi-a creat o stare ciudată.
Apoi ,mi-am adus aminte cit de crudă şi nestitoare(în ale virtualului) eram cînd mi-am ales eu plăcinta asta mare de nick pe care o port.Habar nu aveam şi mi-am spus să fac o combinatie de adevăruri.Apoi am învatat sa "plutesc"pe net.Invăt dacă vreau repede, dar întotdeauna uit greu.
Concluzia mea este că, oricît doreşti sa-ţi schimbi nickul, doar ceva foarte serios te poate determina s-o faci.
Pentru că ,fondul sufletesc rămine acelasi,tu, esti acelaşi.Vei vedea în timp .Chiar, dacă ar fi sa fugi de ceva sau cineva tot mai bine este să-ţi înfrunţi nemulţumirea.E un joc din care numai aşa poti iesi învingător .
Dar, pentru că vei avea termen de comparatie, sper , chiar ştiu precis, că nu vei avea rabdarea sa stai , să aştepti a fi moderat.Imi imaginez cit de greu îi este lui picky(chiar mi-am amintit cu aceasta ocazie că adminul facuse o promisiune de confirmări)aşa ca, poate -ti revizuiesti hotarirea ,daca ai păstrat
vechiul nick de Prole.
Daca nu, singura soluţie este să-ti respect alegerea.

autoevaluare - de Roman Haduch la: 22/08/2008 13:54:49
(la: in racoare dupa amiezii)
"Dupa un dus rece, inviorat, privesc infiorat labirintul ofertelor - fornetti, coca/cola, mc-donalds- euri peste euri agresandu-mi eul rascumparat."
Oamenii de stiinta au constatat ca alimentele contin aditivi meniti sa dea obisnuinta. In fatza proofitului financiar respectul fatza de viatza omului se destrama. Nu mai este interesat nimeni de sănătatea ta , nici fizică nici psihică.
Un om bolnav este un necesar consumator de medicamente. De ce as comenta eu ca filmele tintesc, repetat, mult prea repetat, centrii institictului sexual si molesteaza plinatatea sentimentului numit dragoste, infasurand-o in ideea de contact sexual si dorinta sexuala. Ce ma intereseaza pe mine ?
... Poneiul roz cu zvastica pe crupa ...doar mă miră aşa cum m-a mirat si patratul oranj expus la Palatul parlamentului si definit ca o mare creatie artisca intitulata PATRAT ORANJ."Egoismul feroce imi acopera ochii cu legatura rece a calculelor care vor sa imi opreasca mila (si reusesc de atatea ori!) astfel incat sa nu mai pot darui un banut."
solutia: poarta te de parca ti ar pasa , daruieste un banut si, cred ca , intrucat functia creeaza organul, in inima ta, floarea frumoasa a milei va reveni la viata si iti va inmiresma sufletul. "...ma plangeam de prea mult soare si iata, acuma, cand, scriu, percep umbra unei ciuperci atomice pe care tovarasii nostrii de la rasarit o agita , ca pe o sperietoare (si este) peste lume."
Visez la un turneu de sah in cursul caruia,PRESEDINTII STATELOR, isi vor putea promova conceptiile despre viata si lume numai, dacă sunt învingători. Spun un NU ferm oricarei agresiuni armate.
Textul nu este rau , denota faptul ca percep un crampei din realitate . Nu ma laud intrucat, nu este biblic sa ma laud. Desi nu am vorbit, recent, cu dl. presedinte Traian Basescu, m-am bucurat ca l-a indrumat pe omologul său georgian sa participe la discutii cu Rusia.
*** - de picky la: 16/04/2009 16:30:34 Modificat la: 16/04/2009 16:32:23
(la: cybersfaturi de cyberiubire)
www.cotidianul.ro


Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, ÎPS Bartolomeu, vorbeşte în Pastorala sa, dată publicităţii joi, despre efectele nocive ale televizorului şi internetului asupra societăţii, relatează NewsIn.

Bartolomeu spune că atracţia omului spre partea negativă a existenţei a început cu Adam şi Eva, iar în zilele noastre programale TV sunt pline de “lupte sângeroase”.

“În vremea noastră, programele de televiziune se întocmesc în funcţie de preferinţele spectatorilor. Micile ecrane oferă din abundenţă lupte sângeroase, scene de cruzime, bătăi, violuri, crime, dezastre naturale sau provocate. Uneori, astfel de emisiuni au efecte sociale; într-o pivniţă, un copil şi-a ucis prietenul izbindu-i capul de perete; întrebat de ce a făcut-o, a răspuns că aşa a văzut el la televizor... Publicitate

Până şi programele presupuse a fi instructive, cum sunt cele referitoare la viaţa animalelor sălbatice, cad în acelaşi păcat; scenele de tandreţe maternă sunt rarităţi, în timp ce ni se oferă scene cu fiare care se sfâşie între ele”, scrie IPS Bartolomeu în Pastorală.

El condamnă şi violenţele de pe stadioane, când, după finalul partidei, jucătorii îşi dau mâna, dar suporterii construiesc “o uriaşă scenă de sălbăticie”, întrebându-se dacă aceste manifestări se mai înscriu în comportamente civilizate.

“Să intrăm însă într-un stadion. El este expresia modernă a vechilor arene romane, unde doi gladiatori se băteau între ei cu spada, pe viaţă şi pe moarte, în văzul a mii de spectatori, dornici de sânge. Cu vremea, spada a fost înlocuită cu o minge, iar crima înlocuită cu pătrunderea acesteia în poartă. Nimic mai paşnic, nimic mai frumos, nimic mai civilizat. La sfârşit, învingătorii se îmbrăţişează, învinşii se aştern, tăcuţi, pe iarbă. Ce ne facem însă cu suporterii? Învinşii se năpustesc asupra unor oameni din aceeaşi tribună, care însă nu au altă vină decât că şi-au încurajat echipa, şi totul se transformă într-o uriaşă scenă de sălbăticie, cu vânătăi pe feţe şi capete sparte. Se mai cheamă asta civilizaţie? Că de cultură nu putem vorbi”, se scrie în Pastorală.


Înaltul prelat a ţinut să amintească şi de falşii profeţi care apar la televizor şi pe internet şi care împiedică tinerii “curaţi la suflet” să caute sfaturi la duhovnici.



Si Mitropolitul s-a sfiit sa zica si despre secsul pe care-l propavaduiti domniile voastre pe internet, aici si acum!!!
Sa-i mai ascultam si pe altii, Djuvara [spre exemplu] - de 1brasovean la: 16/06/2009 08:58:43
(la: Dreptul de a participa la istorie)
Neagu Djuvara, fie-mi permis, este unul dintre cei ce merita ascultati. Sau cititi.
O referinta mai jos.
Si un articol/interviu.




Sau, de cetit cateva pagini din lucrarea lui Neagu Djuvara, aici.




Interviul a fost publicat pe liternet.ro; copiez aici cateva fraze:


Vom avea o pace relativă

O.Ş.: E aşa un suspans în dialogul nostru... Cine a cîştigat Războiul de 77 de ani?
N.D.: Statele Unite, bineînţeles. Ei sînt şi ultimii veniţi în competiţie şi cei mai tineri. Au toate calităţile ca să fie învingători. Ei sînt imperiali. Asta am şi spus-o în cartea mea pe care o scriam în anii '60.

O.Ş.: Cînd spunem că sînt imperiali, conotaţia este negativă sau pozitivă?
N.D.: Pozitivă. Adversarii Statelor Unite au spus că erau imperialişti. Aia este o formulă negativă sau peiorativă. Statele Unite nu sînt imperialişti, sînt deja imperiali. Eu spuneam aceste lucruri în anii '60, cînd nu era clar că ei îi vor dărîma pe sovietici. Statele Unite au cîştigat războiul de 77 de ani. Unii încearcă să minimalizeze impactul Statelor Unite asupra lumii contemporane. Cîrcotaşii amintesc de unele eşecuri – Coreea, Indochina... Dar eu răspund: gîndiţi-vă la Imperiul Roman, de cîte ori nu s-a poticnit, dar a rămas un imperiu.

Eu... - de Lady Allia la: 04/01/2010 15:24:30
(la: Premiile Literare “Cafeneaua 2009" - sectiunea Poezie)
chiar nu înţeleg unele aspecte citindu-vă în fiecare an, la fiecare conferinţă cu aspect de "Premii Literare" sau "Miss/Mister Cafenea"...

Nu ştiu de ce, dar uneori dacă lăsăm lucrurile aşa cum sunt, dacă le privim fără să tot încercăm să schimbăm pe aici, pe acolo...şi le lăsăm aşa, simple, eu cred că suntem de zeci de ori mai câştigaţi.

Unii vor spune că nu e aşa, pentru că obiecţiile pot aduce schimbări. Probabil, dar dat fiind că în fiecare an sunt alte şi alte obiecţii, iar concluzia este de fiecare dată neschimbată...nu cred să se schimbe ceva în afară că ne spunem ofurile :).

Deci..., de ce nu priviţi aceste "Premii Literare" şi din alt punct de vedere?

Ca pe o chestie care oricum ar fi ea sau orice rezultate ne-ar oferi nu poate să schimbe nimănui ceea ce simte fiecare pentru un stil poetic sau alt stil poetic?!
Ca pe o chestie care deşi oarecum împarte cafeneaua în poeţi buni şi poeţi mai puţin buni, ne ţine totuşi împreună deoarece asta contează defapt într-o comunitate unde ne "ştim" unii pe alţii de atâta amar de timp?!

De exemplu: poate să fie X învingător pentru că aşa place Alexului meu sau Adinei sau lui Tux sau lui Honez sau ... mie tot Y al meu îmi va placea.

Credeţi că un concurs poate schimba ceva în felul de a scrie al cuiva?
NU!

Ne poate oferi însă un motiv de-a reciti texte frumoase, de-a ne bucura că suntem toţi la uşa sobei şi ne dăm ghionturi mai în joacă mai în serios, ne poate oferi şi posibilitatea de a citi poate texte pe care le-am trecut cu vederea din grabă sau...alte motive.

Putem să-l luăm şi ca pe o confă de divertisment pur şi simplu. Un fel de...joacă! La urma urmei premiul stă în sufletul fiecăruia şi e acordat după cu totul şi cu totul alte criterii de...simţire!

E păcat să vă văd în fiecare an certându-vă şi jignindu-vă unii pe alţii pentru că: ori nu vă place juriul, ori cine a venit cu ideea, ori de ce a venit cu ideea, ori nu vă plac regulile, ori...

Nu dau sfaturi, dar sunt nişte constatări făcute pe baza conferinţelor de genul acesta din ultimii câţiva ani buni petrecuţi pe Cafenea.
*** - de cuminte la: 16/07/2010 11:21:39 Modificat la: 16/07/2010 11:23:35
(la: despre solidaritate (?))
Dacă eu am prăbuşit lumea - dihanie cu dinţii ascuţiţi -, am fericirea sfârtecării.
Dacă alţii au îngenuncheat prin luptă dreaptă o lume colţoasă, mă bucur pentru învingător.
În cazu-n care lumile-s inofensive şi totuşi se prăvălesc peste felurite cazne, întind o mână să le ridic.
Dacă nu pot, îmi dau un bobârnac şi zac lângă ele, ţinându-le de urât.
*** - de Murafa la: 15/12/2010 18:44:00
(la: !NFERNUL & Leonard Ancuța - primele interviuri (1))
Sunt oameni care sunt narcisiști până reușesc să se confunde cu imaginea pe care o creează, sunt personaje într-o piesă imensă, își joacă rolul cu tenacitate și-și mistifică propria existență doar de dragul de a fi întotdeauna eroul învingător.
o, da...
teodora, - de botteugen74 la: 20/01/2011 18:01:21
(la: Zeci de capete, sute de chipuri)
așa este, cred că știu unde se află acel ceva în text, dar el este destul de real și de convingător/învingător în viața de zi cu zi.
#593068 (raspuns la: #593061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
detalii - de adina.petre la: 20/02/2011 22:47:13
(la: Elemente)
9. O tabără



10. Cealaltă tabără



12. Regii



13. Învingătorul

Bonne chanse 2 - de sami_paris74 la: 22/12/2011 14:43:39
(la: Ginduri si vise)
Am vândut ultimele bijuterii găsite prin brocante în decurs de un an, am împrumutat 10 000 de franci de la o prietenă care se numeşte Josette , aşa am reuşit să strâng rapid suma de 40 000 de franci, pentru că în afară de 30 000 de franci îmi mai trebuiau zece mii, adică să plătesc un acont pentru locatie care reprezintă două luni de chirie un avans primul acont şi ce-a de-a treia chirie, chiria lunii în curs , apoi cheltuielile pentru notariat.
Deci trebuie să mă aştept la o cheltuială de 60-70 mii de franci francezi.
Eu cred în steaua mea norocoasă, pentru că eu îmi cunosc steaua şi trebuie să recunosc că mereu am fost un om foarte norocos. Pentru că unii oameni au un destin în viaţa , să ştiţi !. Drumul destinului pe care-l ai trasat de la Dumnezeu nu ţi-l poate modifica decât moartea ^.
Dacă te simţi iritat de greutăţi eşti pierdut, pentru ca iritarea sufletească te epuizează şi te ruinează începând cu interiorul şi se termină cu buzunarul! Dar dacă te simţi puternic, şi ai încredere în forţa ta de a convinge oamenii din jurul tău, cu scopul şi ambiţia de a reuşi... atunci te poţi numi învingător.
Şi dacă n-ai prieteni şi familie ce faci ? Eu zic că dacă eşti într-adevăr singur, eşti ca o corabie care pluteşte pe valurile uriaşe ale oceanului pe timp de furtună , vagabond, slab , fără putere, fără vise şi fără iniţiativa. Mergând aşa cu corabia ta, ajungi un naufragiat.
Eu îl am pe Robert şi mai am pe Vasile şi Mihaela şi toată viaţa mea am să mă străduiesc să nu-mi pierd copiii indiferent cum sunt ei.
Ce vreţi, aşa sunt eu !
Azi am întâlnire, nu este o întâlnire obişnuită.La ora 14-h semnez contractul pentru magazin, să mor eu dacă vă mint, sunt 101 % convins că va fi magazinul meu.
Notariatul unde trebuiesc semnate actele este la doi paşi de magazinul meu, adică pe o stradă care se numeşte rue de Roma.
Ce să spun ! Am emoţii, Robert este lângă mine şi mă ţine ca de obicei de mână, ai simt minuta caldă şi parcă emoţiile nu sunt aşa de mari, nu sunt emoţii că voi pierde magazinul , am emoţii pentru că în curând voi munci în acest magazin .
Parcă văd magazinul meu plin cu bijuterii vechi din aur, argint şi aramă, bronz şi platină, ceasuri de marcă Rolex, Hermes, Omega, V . Constantin, pendule vechi pe care să le repar şi să redau timpul pierdut de altădată.
Coliere încrustate cu pietre preţioase şi semipreţioase, brăţări magnifice vechi de câteva secole, toate aceste minunăţii le văd cu ochii minţii şi sunt convins că aşa va fi azi, mâine şi până voi muri.
Cred şi sper, că eu tatăl, să fiu o parte din destinul copilului meu Robert.
Acum, că am obţinut ceea ce mi-am dorit, mă simt bine şi băiatul meu în câţiva ani va deveni un expert în pietre preţioase şi ceasuri de marcă. (Visul meu, este ca Robert să lucreze pentru Cartier), dar mai sunt ani până atunci.
Am semnat contractul pentru bail de 3-6-9, pe o perioadă maximă de 9 ani , am primit cheile de la magazin, dna Benoit a venit împreună cu noi la magazin şi foarte respectos i-am sărutat mâna.
- Am să mai trec pe la tine Sami, » bonne chanse », mi-a zis şi a plecat, lăsându-mă împreună cu Robert.


#626363 (raspuns la: #626328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Der Spiegel: Victoria lui Ponta, dezastruoasă pentru democrație" - de Daniel Racovitan la: 12/12/2012 11:37:18
(la: politica'i o curva fara scrupule ?!)
"(...) Dacă un învingător într-un scrutin anunţă că doreşte modificarea legii fundamentale înainte de a se ocupa de problemele prioritare ale ţării, atunci îndoielile asupra sunt asigurate, comentează sursa citată.

Acesta este şi cazul premierului român Victor Ponta care, în loc să îşi întoarcă privirea spre economia şubredă a ţării, a şi început negocierile cu partidul minorităţii maghiare pentru a-şi asigura o majoritate de două treimi în noul legislativ, pragul necesar amendării Constituţiei.

Ponta este pornit să câştige lupta sa politică cu preşedintele Traian Băsescu odată pentru totdeauna. A declarat deja că vrea să amendeze acele prevederi constituţionale care vizează prerogativele militare ale preşedintelui şi cele în materie de politică externă. El vrea să acorde Parlamentului puterea de a respinge decizii ale Curţii Constituţionale, aminteşte Der Spiegel.

"Trebuie doar să faceţi comparaţie între declaraţiile lui Victor Ponta făcute în ţară şi cele făcute în străinătate pentru a vă da seama că întreaga sa carieră politică este fondată pe minciună şi înşelăciune" scrie Franfurter Allgemeine Zeitung care mai avertizează că, dacă preocuprile premierului devin realitate, atunci Curtea Constituţională, "ultimul bastion al statului de drept", va fi slăbită iar România se va întoarce în anii ’90. (...)"

http://www.evz.ro/detalii/stiri/der-spiegel-victoria-lui-ponta-dezastruoasa-pentru-democratie-1015476.html



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...