comentarii

Ţara iernii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In interviul Danei Deac vorbe - de Daniel Racovitan la: 08/12/2003 04:01:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In interviul Danei Deac vorbesti despre interpretarea fotografiei. Crezi ca autorii ar trebui sa ofere macar fugar catava chei pentru a ajuta privitorii la descifrarea mesajului? Pun asta in legatura cu explicatiile pe care ni le-ai dat la fotografia cu taranul care ara langa un cimitir.
16 best (andrei p) - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 06:38:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
E normal ca o imagine sau alta sa genereze o stare sau alta.
Dar ca sa scoatem dopul la shampanie, ar trebui spus ca imaginea cu taranul la arat este facuta digital, ca taranul care ara e adus din alta poza si fumul e si el accentuat in mare parte; puparea miinii minerului a aparut tabloid 30x40 cm si in multe locuri in presa vremii de aici sau de prin lume si la citeva expozitii; imaginea cu barcagiul face parte dintr-o serie marita la 50x60 cm, de poze facute la Paris, serie de care am mai vorbit ca nu a placut madamei de la biblioteca franceza dar care serie a luat medalia de bronz la concursul international de fotojurnalism in `86, deci cred ca ambele au si peste 300 de pixeli; si imaginile descrise ca de studio nu sunt de studio, sunt instantanee la lumina existenta, facute una intr-o pivnicioara igrasioasa, cu nimic stroboscopic, si alta intr-un holishor. Restul e cum se spune in comentariu, adica imaginea cu avioane la borcan nu e facuta la comanda nimanui, si tipa de la Basarabi nu e regizata, ci tot instantaneu.
Cel putin asa le stiu eu...si filmul nu era erotic ci eroic si se numea "Balada soldatului", nu "Baba o da soldatului"...si nu era masina, era bicicleta...
#6172 (raspuns la: #6144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si totusi... - de Jimmy_Cecilia la: 12/12/2003 11:58:07
(la: Iarna la Paris (I))
Daniel, in 28 februarie 1973, cand am debarcat prima data la Paris, venind de pe alte plaiuri, la aeroport n-am realizat, dar cand m-a lasat autocarul la "Invalizi" erau vreo 30 cm buni de zapada inghetata pemarginea trotuarulilor sau prin parcurile Parisului..

Imi amintesc de cateva ierni cu zapada, dar era pe vremuri, inainte de Tchernobil...
Acum clima s-a schimbat, iarna nu mai e iarna.. si inca multe altele...
Pe vremuri mi s-a intamplat sa vad si cerul la Paris, de culoare albastra, albastru franc, culoare care a disparut complect in ultimii ani (la Paris).. acum e albastru-cenusiu, cand nu este cenusiu albastrui, sau doar cenusiu...
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU

Referitor la "iadul" din Toronto - de Dantimis la: 27/01/2004 12:49:05
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am locuit in Toronto vreo 5 ani. Curios, mie mi s-a parut ca si raiul pe pamant. Din punct de vedere al imigrantului cel putin. Pentru ca are o populatie asa de colorata (numai 48% din populatia din Toronto e nascuta in Canada), este locul unde un imigrant se poate integra cel mai usor. Nimeni nu te judeca daca vorbesti engleza cu accent. Sunt bucurosi daca te pot intelege! Am cunoscut multi romani care au venit in Toronto din Germania datorita faptului ca acolo aveau probleme de integrare.

In Timisoara castigam 150 marci germane/luna si plateam chiria la o garsoniera 120 marci/luna. Dupa ce am lucrat 3 ani ca inginer proiectant, aveam acelasi salariu aproape ca la inceput, datorita inflatiei. Deci problema nu a fost de ce sa plecam, ci cum? Cu bani imprumutati, ca si anonima de mai inainte. Pana si banii de avion, tot ce aveam, era imprumutat.

Ajuns aici, observi ca nimeni nu iti ia in considerare experienta din Ro, iar unii dintre noi vin cu meserii cu care e foarte greu sa razbesti aici.
Am fost destul de norocos si am prins un job intr-o fabrica mica cu $12/ora. Sotia inca si azi mai are de dat examene de echivalare a diplomei de medic. Dar mai are un pic si va fi medic in Chicago...

Am inotat doua ierni prin nametii din Toronto (care nu au fost mai mari decat cei din Romania acum), pana am putut sa-mi iau o masina (dupa ce am terminat de platit datoriile din Ro, binenteles).

Nici o clipa nu mi s-ar fi parut ca in Toronto a fost iadul... dimpotriva. Nu m-as fi intors in raiul din Ro nici daca tara s-ar fi mutat brusc la Ecuator si mi-ar fi fost oferit un post de ministru. Nu ma intelegeti gresit: nu urasc Ro, dimpotriva, mi-e dor de tara. Dar urasc saracia si degradarea sociala la care am fost supus cata vreme am stat acolo.

Multi romani foarte destepti vin aici si se asteapta ca toata lumea sa se inchine in fata geniului lor. Si pana cand isi dau seama ca aici (de fapt oriunde in lume cred) conteaza mult mai mult perseverenta decat geniul, se multumesc sa gaseasca pe cine sa arunce vina esecului lor: rude care nu au ajutat, prieteni care nu au sfatuit, tara care nu le-a oferit totul pe gratis, etc.

Sfatul meu pentru anonima de mai inainte e ca sa mai astepte un pic, caci in mai putin de doi ani va putea sa isi ia cetatenia si apoi ar fi foarte recomandabil sa-si incerce norocul din nou in Ro. Cu experienta de viata care a castigat-o aici s-ar putea sa-i fie mai usor acolo decat i-a fost prima data, inainte de a veni aici. Caci daca, dupa mai bine de 3 ani de stat aici, inca va mai considera ca aici e iad, atunci cu siguranta ca nu e locul lor aici. Iar cetatenia canadiana oricum le va da posibilitatea de a se putea intoarce la nevoie (cu coada-ntre picioare) dupa ce-o vor mai da o data in bara si-n Ro (Doamne fereste, nu le doresc asta, dar e cel mai plauzibil rezultat). Sau daca nu le mai place continentul nord-american, se vor putea stabili oriunde in Europa. Dar cel mai important: nu mai da vina pe rude, prieteni sau tara pentru esecurile personale. Grow up, please, you're not living with your parents anymore!

Multa bafta!

Dan

Patriotism??????????????? - de cenusareasa la: 05/02/2004 20:36:50
(la: Romani in strainatate)
Se poate o definitie pentru Patriotism?????????

Daca patriotism inseamna sa ai un salar cu care sa nu-tzi poti plati intretinerea unui apartament cu 2 camere in timpul iernii, daca patriotism inseamna sa muncesti intr-o fabrica in 3 schimburi si sa nu ai spor de noapte sau de toxicitate, daca patriotism inseamna ca, copiii sa invete sa scrie la scoala cu manusi pe maini (in timpul iernii), daca patriotism inseamana sa nu poti sa mergi la spital nici macar atunci cand ajunge cutitul la os din cauza ca nu ai bani, daca patriotism inseamna sa lesini in mijloacele de transport cand te intorci de la munca din cauza ca este insuportabil de cald si cand calatorii incearca sa vorbeasca cu soferul sa deschida un pic usile sau sa opreasca, acesta nu aude deoarece asculta manele la maximum, atunci va rog sa nu va suparati daca o sa afirm ca nu sufar de boala numita "Patriotism".

Nu am inclus intentionat: concediul, teatrul, muzica, filmul, cartile, calatoriile...............si toate cate or mai fi.
#8974 - cenusareasa - de SB_one la: 06/02/2004 13:20:04
(la: Romani in strainatate)

"Patriotism???????????????

Se poate o definitie pentru Patriotism?????????

Daca patriotism inseamna sa ai un salar cu care sa nu-tzi poti plati intretinerea unui apartament cu 2 camere in timpul iernii, daca patriotism inseamna sa muncesti intr-o fabrica in 3 schimburi si sa nu ai spor de noapte sau de toxicitate, daca patriotism inseamna ca, copiii sa invete sa scrie la scoala cu manusi pe maini (in timpul iernii), daca patriotism inseamana sa nu poti sa mergi la spital nici macar atunci cand ajunge cutitul la os din cauza ca nu ai bani, daca patriotism inseamna sa lesini in mijloacele de transport cand te intorci de la munca din cauza ca este insuportabil de cald si cand calatorii incearca sa vorbeasca cu soferul sa deschida un pic usile sau sa opreasca, acesta nu aude deoarece asculta manele la maximum, atunci va rog sa nu va suparati daca o sa afirm ca nu sufar de boala numita "Patriotism".

Nu am inclus intentionat: concediul, teatrul, muzica, filmul, cartile, calatoriile...............si toate cate or mai fi."

.................................................................

Cenusareas-o, daca esti in RO, dovada ta de patriotism e sa gindesti ce sa faci sa scapi de coate cel de mai sus.
Indiferent ce; mersul la serviciu nu e suficient!




SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9048 (raspuns la: #8974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un "spin" jalnic - de Filip Antonio la: 25/02/2004 08:27:30
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Ce scuze minabile! Fireşte că au votat 35 la sută din cei înscrişi, un procent fără precedent în ţările membre al Consiliului Europei, adică 50 la sută din cei 70 la sută care au participat la vot. După TOATE criteriile este a LANDSLIDE victory, confirmată peste doi ani la locale, când comuniştii au obţinut 48 la sută din voturi. Aşa încât toate subterfugiile că sunt plecaţi nu ştiu câţi, că sunt bătrâni, etc, sunt penibile. Asta e "ţara" cu asta defilezi. Un teritoriu din care toţi cei sănătoşi la cap şi viguroşi nu au decât o singură idee: SĂ PLECE, ca să scape de zombificarea masivă la care sunt supuşi de aproape 200 de ani.
#10553 (raspuns la: #10548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia anilor '70-'80 - de (anonim) la: 26/02/2004 16:50:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimati Domni Dinu Lazar si AP,

Desi cunoasteti foarte bine acest lucru, comentarii pe marginea acestui material se pot publica si in spatiul siteului fotomagazin.ro, unde autorul materialului este mai mult decit dispus sa argumenteze punctul sau de vedere.


Faptul ca va expuneti parerile si opiniile in acest site, sigur tine de optiunea D-stra, dar in acelasi timp nu dati sansa autorului sa-si expuna si el parerile in legatura cu acest subiect. Personal cred ca audienta siteului fotomagazin.ro este foarte interesata sa afle opiniile celor inclusi in materialul respectiv, si sa descopere adevarul privind perioada respectiva.


Cum nu putem sa dirijam audienta noastra la acest site, va invitam sa veniti Dstra cu comentariile insotitoare la siteul fotomagazin.ro. In acest fel dialogul cu autorul va fi facilitat si in folosul unei audiente mult mai interesate de fotografie decit, banuim, audienta acestui site.


In speranta ca veti da curs acestei invitati, cu toata stima cuvenita


Ara Ghemigian/Fotomagazin.ro

#10728 (raspuns la: #10473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pleoapa Carpatilor - de (anonim) la: 27/02/2004 10:06:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimata Doamna, puteti comanda acest album ori CD prin intermediul siteului fotomagazin.ro (mai multe informatii gasiti in pagina http://www.fotomagazin.ro/flash/pleoapa-mm/index.php ) ori din siteul efoto.ro.
Autorul este membru al redactiei fotomagazin.ro, si va fi mai mult decit incintat sa va trimita o copie. Pretul afisat este de $10 pt. album, ori CD (plus taxele postale de trimitere]).
Cu stima
Ara Ghemigian
fotomagazin.ro
#10790 (raspuns la: #10725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cati romani sunt in RM - de belazur la: 29/02/2004 06:26:31
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Cat priveste numarul celor care s-ar declara romani in RM, diverse sondaje dau cifre dintre cele mai diferite, incepand 2-3 % si terminand cu 19-20%. Cunosc ca s-au facut sondaje in care cifra era chiar mai mare, rezultalele carora nu au fost publicate. Si nu e de mirare, avand in vedere romanofobia ridicata la rang de politica de stat in RM... Iata un interviu publicat in ziarul Timpul cu Victor Stepaniuc (luderul comunist caruia ii apartine celebra fraza "In tara asta sunt prea multi romani"):

"Întrebare: Credeţi că minoritatea românească are dreptul să aibă nişte şcoli în Chişinău? Ce aţi face dacă majoritatea şcolilor s-ar declara româneşti?

V. S.: Acuma, jumătate din şcoli în republică sînt declarate româneşti. Deşi părinţii vin la şcoală şi întreabă cum liceul ista se numeşte româno-englez sau româno-turc dacă pe copii îi trimitem la şcoală ca moldoveni. Ce ar însemna asta? Şi apare problema elementară. Iaca asta se numeşte asimilare.

Întrebare: Aţi avut o iniţiativă ca securitatea să verifice loturile de carte românească adusă în RM. Aveţi de gând să lichidaţi bibliotecile de carte românească din RM, despre care aţi putea spune că prezintă un pericol pentru societate, statalitate?

V. S.: Eu am spus foarte clar, deci, literatura subverisvă. Ian închipuiţi-vă că noi azi începem a aborda foarte tranşant problema Moldovei istorice. Asemenea literatură dacă ar nimeri pe teritoriul României, statul român are dreptul şi el aşa şi face statul român, face bine, că el ştie a-şi apăra securitatea naţională. Asemenea literatură nu nimereşte în bibliotecile şcolare. Ea nimereşte la index. Da, aţi înţeles? În RM un asemenea mecanism nu există şi el nu există special. Special nu există. Nu a fost făcut. Când am anunţat acea adresare către organele respective, eu am vorbit despre literatura subversivă, antistatală. Acolo când nu se recunoaşte statalitatea RM, nu se recunoaşte nici populaţia majoritară moldovenească, când este atacată însăşi bazele statului moldovenesc, statul e numit stat artificial, creatură a Rusiei, a şovinismului rus ş.a., iată asemenea literatură nu trebuie să nimerească. Dacă vine literatura ştiinţifică pentru obiecte ca fizica, chimia, biologia atunci e o altă întrebare. Dar atuncea când e vine la tema aşa foarte jângaşă dacă spunem aşa pentru RM, pentru mentalitatea noastră, spiritualitatea noastră, aicea apar întrebări.

Întrebare: Totuşi, n-am înţeles ce ar putea presupune la modul concret "neutralizarea juridică".

V. S.: Şi ce dacă e scris "neutralizare juridică"? Ce noi acum nu încercăm să neutralizăm juridic româno-unionismul din această concepţie? Iată aceasta se numeşte neutralizare juridică. Încetişor, adică, am scos-o, am făcut dintr-însa lege. Dar dacă o să facem un referendum şi în baza acestuia o să adoptăm o lege, nu o să fie asta neutralizare juridică? Facem lege, dacă legea nu se respectă, după aceea încep să lucreze organele de drept.


Întrebare: Admit că sunteţi moldovean de etnie. Dar cu ce drept vă consideraţi majoritar dacă nici un studiu în acest domeniu nu s-a făcut, dacă nu puteţi numi nici un procent, confirmat ştiinţific sau sociologic, şi dacă cele trei instituţii de specialitate de la AŞM combat concepţia. De unde aţi luat că moldovenii nu-s români şi-s majoritari?

V. S.: Da de unde aţi luat dvs. că sunteţi majoritari? Dvs. aţi monopolizat absolut viaţa spirituală în RM. Dvs. nu vă convine că sunteţi minoritate? Bine, consideraţi-vă ce doriţi. Dar vă spun că aţi monopolizat absolut viaţa spirituală în ţara noastră. Iacat-aşa. Noi spunem aşa: fraţilor, nici românii, nici ucrainenii, nici leşii şi nici ruşii n-au creat aicea stat. Aicea au creat stat moldovenii din cele mai vechi timpuri şi ei s-au delimitat foarte clar de ucraineni, de români, de munteni ş.a.m.d. de la 1359 şi ei îs delimitaţi până astăzi. Dacă dvs. aveţi alte formule statale, dovediţi. Eu vă arăt cinci documente istorice, care nici un istoric din acei care se socoate că ei sunt cu adevărul ştiinţific în mână şi nu ştiu de unde îl au, care afirmă că este popor moldovenesc şi limbă moldovenească. Numai după 1990 absolut voluntar, fără drepturi, fără a primi acceptul populaţiei s-a întrodus în mentalitatea şi în spiritualitatea din RM două lucruri: Istoria românilor şi limba română. Pe teritoriul Moldovei lucrul ista n-o fost. El o fost numai când ne-am aflat în ocupaţie de la 1918 până în 1940. Şi punctum, cum spunea Eminescu la tema asta."

http://www.timpul.mdl.net/Article.asp?idIssue=12&idRubric=192&idArticle=384
#10924 (raspuns la: #10902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bisericute fotografice - de AG la: 01/03/2004 10:21:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dle Dinu Lazar,
As dori sa aflu de la Dstra in ce masura contribuiti la eliminarea acestor "bisericute" formate in jurul diverselor web siteuri de fotografie aparute in ultimul timp?
Credeti ca printr-o atitudine individualista si retrasa intr-un turn de fildes de unde dati "dictate" si criticati pe alti pt. aceleasi probleme care transpar din prezenta Dstra pe acest forum o sa contribuiti la o unificare a comunitatii locale?
Oare nu ar fi mai indicat ca aceste discutii sa se desfasoare cel putin in mijlocul comunitatii, acolo unde cei interesati de fotografie sa afle direct ce este bine si rau si poate sa ia masuri de indreptare a situatiei, daca chiar trebuie indreptata?


Dupa cum stiti si eu sint la rindul meu adeptul unei comunitati unite, puternice care sa reprezinte interesele fotografilor locali de orice nivel. Dar pt. aceasta, trebuie gasita mai intii o platforma comuna, nu neaparat un sablon dupa care diversele mini-comunitati ar trebui sa actioneze.


In acest sens eu va invit inca odata sa discutati direct cu cei interesati de fotografia din tara in cadrul forumului infiintat la siteul Fotomagazin.ro. Il gasiti la adresa:
http://www.fotomagazin.ro/forum



Ara Ghemigian

fotomagazin.ro

#11018 (raspuns la: #10999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Franţa care chipurile n-are interese - de Filip Antonio la: 18/03/2004 07:53:34
(la: Atentatul din Madrid)
"Poate ca Europa s-a saturat in sfirsit sa fie catelusul americanilor, care isi aduc aminte perfect ce la datoreaza Europenii lor, dar nu si invers... s-or fi saturat de un "frate mai mare" care le spune unde au voie sa mearga si le dicteaza ce au voie sa gindeasca... in acest sens politica AM nu e mai buna decit agresivitatea ruseasca, din epoca de trista amintire..."

Ce le datorează americanii europenilor? Şi crezi că Rusia de azi e cumva un model, în comparaţie cu Statele Unite?

"Un prieten ADEVARAT este unul care iti atrage atentia atunci cind faci prostii si trebuie sa recunoasteti ca Irakul a fost una, si una mare de tot, nu prin ideea de a-l inlatura pe dictator, ci prin metoda folosita si "minciuna fondatoare". Lasati Franta in pace, traind si unul si altul in tari care "nu au prieteni, ci numai interese" nu sinteti DE LOC calificati sa aruncati cu pietre..."

Franţa condusă de Cameleon Bonaparte, care în 1974 în calitatea de prim ministru a vândut lui Saddam Hussein reactorul nuclear de la Ossirak?

Franţa care a încheiat ultima testele nucleare?

Franţa care a asasinat militanţii ecologişti de pe Rainbow Warrior?

Franţa care a comis un genocid în Algeria şi a jucat un rol fundamental în anularea alegerilor libere şi corecte din 1991 din Algeria care erau pe punctul de a fi câştigate de islamişti (şi se mai miră azi că e ţinta urii lor)?

Franţa care a jucat un rol perfid în declanşarea genocidului ruandez?

Franţa care îi întinde covorul roşu criminalului genocidar Mugabe, proscris în restul Europei?

Franţa care a trebuit acţionată de Comisia Europeană la Curtea de Justiţie pentru a respecta decizia ridicării embargoului asupra importului de carne bovină din Marea Britanie?

Asta e ţara altruistă care a fost salvată de două ori de la dispariţie de americani?

"Pacat ca saracii civili spanioli trebuie sa plateasca pentru timpeniile unui guvern care nu tine seama nici de opinia publica nici de interesele tarii lor si D-zeu sa-i odihneasca in pace !
Dar actualul guvern, iesit in urma votului liber exprimat de cetateni nu face decit sa-si respecte promisiunile electorale si nimic mai mult. Nici voi si nici eu (nu am cetatenie spaniola, evident...) nu avem dreptul sa le contestam deciziile. Sint SUVERANI, nu o colonie US, si e bine ca e asa... De-a stinga, de-a dreapta, E PROBLEMA LOR si numai a lor !"

Sigur că e problema lor. dar când li s-o întâmpla ceva şi mai rău (acum că teroriştii au prins gustul) să nu se plângă.

"E adevarat ca momentul e penibil pentru seriful texan si fidelul lui catelus englezesc, dar... asa le trebuie.
Asa cum nu mi-a placut in comunism, asa nu doresc sa traiesc nici intr-o societate ultraliberala condusa de idei neo-conservatoare vecine cu fascismul ..."

Fraze parcă luate din propaganda comunistă. Remarcaţi aberaţia: ultraliberalismul şi neoconservatorismul comparate cu fascismul.
Si inca o data... pacat de bietii oameni, au murit pentru prostia altora, cu turban sau fara...
#12334 (raspuns la: #12327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
punct(um) si de la capat(um) - de Irina Ungureanu la: 23/03/2004 13:07:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
irinaU
D-le Lazar,

Vorbiti de "grupare artistica" care e normal sa-si faca un "gardulet in jur " cu scopul de a accepta inauntru numai pe cei care se potrivesc cu filozofia grupului ".Sper ca eveti dreptate si ca filozofia grupului nu e doar un simplu dialog in termeni civilizati pe teme de fotogarafie ,dupa cum se exprima AG ,membru al grupului.
In speranta ca , asa cum spuneti , poate punctum va lua atitudine , va creea un manifest, un credo , nu ne ramane decat sa asteptam momentul in care initiatorul acestui , deocamdata in fasa, curent, isi va dezvalui identitatea.
Pana atunci, unde se pot afla mai multe despre nucleul de la 7zile , vre-o adresa pe net ? Multumesc.


P.S. off the record : am uitat sa scriu titlu la raspunsul pe care il trimit lui AG ( Ara desigur) .Rog moderatorul sa scrie titlul in locul meu .
#12696 (raspuns la: #12481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar de ce trebuie neaparat sa - de AG la: 23/03/2004 15:35:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dar de ce trebuie neaparat sa fie o "grupare", "curent" ori altceva? Oare nu e suficient sa fie un grup mic care poate face fotografie de calitate? In definitiv tot ce se publica acolo este fotografie clasica, dar poate se va crea o emulatie si va apare un gen de concurenta artistica care va duce la creatii deosebite. Nu stiu daca mai e loc in fotografia locala de inca un curent, in definitiv si imaginea clasica trebuie sa existe si sa supravietuiasca. Dar, cum spuneam, siteul este inca in fasa, vom vedea cum evolueaza. Nimic nu este imposibil, poate chiar sa devina un "curent". Ai vazut imaginile cehilor puse undeva mai jos de amicu' Bora? Alea poate sint parte dintr-un "curent", sint deosebite, au originalitate, un concept, poate odata se va naste si pe tarimurile locale asa ceva, deocamdata exista Artphoto si gruparea respectiva, dar personal cred ca mai au de lucrat la "mesaj" un pic.
Ara Ghemigian
fotomagazin.ro
#12703 (raspuns la: #12694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curent. :) - de Petre Buzoianu la: 24/03/2004 12:48:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ara, taica
Ti-am mai spus de citeva ori ca chestia cu autodidacticismul pe care it tot propovaduiesti nu prea merge.
De ce nu mergi matale la scoala ca sa inveti exact ce inseamna un "Curent " ,iar dupa ce ai invatat, abea atunci poti sa vii si sa ne fericesti cu panseurile matale, despre lumea, viata si fotografia inconjuratoare.

Petre Buzoianu
#12749 (raspuns la: #12703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
??? - de Petre Buzoianu la: 24/03/2004 14:19:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ara
Sa intelg ca asta ese singurul argument pe care il ai ?

Petre Buzoianu
#12757 (raspuns la: #12754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curent. :) si PB :) - de Dinu Lazar la: 24/03/2004 15:03:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fracilor, pai imi vine sa intru in pamint de rusine, cind ma uit ca chestia cu MISA, unde totusi si-o trag de zor unii, e in topul zilei sub aceasta discutie ca audienta, si chiar si treaba cu holocaustul e sub la topul absolut, adica vine lumea si citeste aici ceva ca la gardu` nou, si ce vede, doi domni care nu cad de acord.
Personal, ii inteleg si pe domnul Buzoianu, si pe domnul Ara, dar trebuie sa decriptez aceste mesaje pentru cei multi care nu stiu cum devine cazul.
Domnul Buzoianu s-a implicat mult in fotografia romaneasca in anii `90, a incercat sa mai schimbe ceva pe ici pe colo, dar si domnul Ara a facut multe si face, sustinind Fotomagazinul, un pilon obiectiv si profesional pentru fotografia romaneasca; unul e pe coasta de est si altul pe cea de vest a Americii; sunt sigur ca daca ne-am vedea la o cafea reala toata lumea s-ar intelege foarte bine si flama asta ar parea chiar comica.
A fost o discutie lunga pe badorgood.com in care domnul Ara sustinea teoria conform careia poti sa inveti fotografie foarte bine ca autodidact si mai multi, printre care si domnul Buzoianu, il contraziceau.
Numai ca domnul Ara se referea la conditiile concrete din tara, nu la ce ar fi bine in general si ce mai e prin alte parti, unde probabil ca poti sa inveti si altfel.
Din pacate, nu pot decit sa ii dau dreptate intru totul domnului Ara, vazind situatia dezastruoasa a celor care termina un curs de invatamint universitar de fotografie, si daca le spui alo, vezi ca s-a desprins axu` optic, se uita pe jos sa vada unde atirna, si daca le spui de filtru duto inteleg de filtru du-te si tot asa, exemplele pot continua, dar ce folos.
Nu vreau sa dau exemple sau sa intru in polemici, dar cu o exceptie, a unui domn care folosete fotografia ca limbaj plastic si grafic, si care pare a se ocupa de gasirea unui drum, in rest e jale mare la capitolul profesori de fotografie. In Fotomagazin am demontat pagina cu pagina prin 2001 un curs de fotografie, aparut atunci, si avea vreo 400 de erori fundamentale.
Asa ca momentan, cel putin citind cit se poate si surfind cit se poate, nu pot decit sa apreciez ca pe ansamblu la noi invatamintul de fotografie cam lipseste, si cind este , e dezastru, in sensul ca nu il pregateste pe student pentru ceea ce urmeaza dupa studentie.
In acest context isi apara domnul Ara afirmatia, ca decit sa inveti timpenii mai bine inveti singur, corect, de la sursa.
Situatia nici nu pot sa-mi dau seama daca este extrem de comica sau extrem de trista; in fotografia romaneasca sunt asa de multe de facut, si in loc ca marinarii sa puna bucati mari de lemn pe unde intra apa in barcaz, ei stau si se stropesc sau isi dau cu petecu` unu` la altu`.
Inteleg ca viata in occident este extrem de stresanta; inteleg ca de departe se vad intr-un fel lucrurile, si mai inteleg ca toate gindurile de peste zi si tracasarile isi pot gasi o supapa necesara poate in astfel de discutii care, la rece judecind, nu fac bine nimanui; dar cred ca ar fi cazu` sa incercam ca energia asta sa poata sa fie cumva folosita pozitiv de noi toti.
In loc ca domnu` Buzoianu sa fie suparat pe domnul Ara, mai bine ne tragea o pagina aici, sau pe bxg, despre fotografia care o mai face, cum o mai face, ce mai fac ceilalti cu care se intilneste la lucru; sau orice sfat al domniei sale sunt convins ca ar fi mult mai folositor decit ce pot spune o mie de ani profesorii de pe aici despre genul de fotografie pe care-l realizeaza, si iata ca implicit ajungem la ce zicea domnul Ara, ca cineva autodidact, ar invata mai mult de la dl Buzoianu care e peste ape la NY decit de la cineva de peste ape aici la Dimbovitza.
Cred ca am putea invata multe unii de la altii si nu trebuie sa ne pierdem energia in dispute sterile.
Acum, judecind retroactiv, imi blestem fiecare zi pe care am pierdut-o fiind certat cu Mihailopol sau cu Cahane sau cu alti fotografi care acum nu mai sunt; eram tinar, credeam ca stiu tot, ma aprindeam usor, poate mai usor ca domnul Buzoianu, si acum imi pare cumplit de rau pentru ca am dat cu capul de multe chestii pe care puteam sa le aflu simplu de la cei cu mai mare experianta care rau linga mine si i-am alungat cu o tinereasca timpenie... am pierdut ani, zeci de ani, din cauza lipsei de comunicare intre oameni care ar fi trebuit sa fie mai apropiati.
Nu mai trebuie sa mai repetam mereu aceleasi erori.
Este postul pastelui, macar pentru asta trebuie sa fim mai buni si mai intelegatori.
Problema noastra comuna nu ar trebui sa fie unu` sau altul.
Noi suntem trecatori.
Ce ramine e important...
#12759 (raspuns la: #12749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...