comentarii

Șters-o


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare III) - de DESTIN la: 14/09/2004 00:43:31
(la: Cum gandim?)



Urmează cea de-a doua domnie a lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino.

În timp ce Miron Costin fugise împreună cu Petriceicu-vodă , marele vornic, Gavriliţă, cumnatul cronicarului, sfătuit de Buhuş hatmanul, care îl avertizează că Dumitraşco-vodă plănuieşte să-i taie pe toţi boierii filo-poloni, fuge, împreună cu fiii săi şi cu alţi boieri gioseni, în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino, vărul şi rivalul domnului moldovean .

În Muntenia, boierii fugiţi îl aleg domn pe Constantin Cantemir:

“Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştié, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor […]. Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimié să fie domnu” .

Tot în Letopiseţul lui Neculce (care, de altfel, nu le este deloc favorabil Costăcheştilor, din pricina propriului diferend al autorului cu Lupul Costache; este interesant de remarcat cât de mult influenţează interesele personale viziunea de ansamblu a acestui cronicar) găsim o nouă probă a uriaşei influenţe la care ajunseseră Gavriliţă şi ai săi - noul domn, Constantin Cantemir, jură în faţa marelui boier:

“Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă: luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dânsu sau de vreun ficior a lui”,
după care urmează nelipsitul comentariu maliţios al lui Neculce, care îl vizează, desigur, pe duşmanul său de moarte, Lupul, fiul lui Gavriliţă:
“pentru căci el vidé Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sunt toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sunt şi can zlobivi” .

După mazilirea lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino, ieşenii se revoltă împotriva grecilor, iar armaşul Fliondor, Gheorghiţă Ciudin, căpitanul Mitre şi Mileştii, în fruntea “burzuluirii”, îl caută cel mai vârtos pe Sarăieni “carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc”, dar grecul scapă .

În 1685 începe domnia lui Constantin-vodă Cantemir. Gavriliţă este ţinut la mare cinste (vel-vornic de Ţara de Jos) şi atinge punctul maxim al puterii:

“Şi din toţi boierii era mai ales la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui. Era el boieriu şi chivernisié precum îi era voia. Şi era o samă din ficiorii lui can făr’ de ispravă , zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi. Avé slugi tălhari la casăle lor, de ţiné drumurili, de ucidè turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe. Şi să făce farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarâi pentru fapteli lor, şi nu puté să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.. Şi domnul, de şi ştié, răbda”.

Vrând-nevrând, cronicarul depune astfel mărturie, printre obişnuitele insulte, pentru măreţia la care ajunseseră Costăcheştii în timpul domniei lui Constantin Cantemir.

Deja nu mai este vorba doar de o familie bogată şi influentă, ci de un adevărat spirit de clan, pe care îl dezvoltă Gavriliţă şi ai lui.

Încercând o comparaţie puţin cam excentrică, am putea sesiza asemănările dintre aceste mari neamuri din Moldova şi clanurile din Scoţia medievală.

Costăcheştii au ştiut cum să-şi apere interesele spiţei şi au avut un “rol pe care nu l-a avut nici o familie boierească din trecut, pentru o perioadă atât de lungă” .

Vodă Cantemir îl trimite pe Gavriliţă cu solie în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino .

La scurtă vreme de la întoarcerea în Moldova, Gavril Costache, unul dintre cei mai puternici boieri din istoria Moldovei, trece la cele veşnice.

Au existat şi voci care au susţinut că marele boier ar fi fost otrăvit la ordinul domnului Munteniei (şi, mergând mai departe, însuşi Constantin-vodă Cantemir ar fi avut de câştigat de pe urma morţii omului care avusese o atât de importantă influenţă în cadrul procesului de stabilire a candidaţilor la domnie, care îl ţinuse, până atunci, sub control şi peste al cărui cuvânt nu putuse trece; uciderea ulterioară a cărturarului Miron Costin, la ordinul aceluiaşi domnitor, face această supoziţie şi mai plauzibilă: cei doi domnitori, înţeleşi pentru a suprima un personaj devenit mult prea incomod).

De pe urma lui Gavriliţă Costache, familia va fi poreclită, în cronicile vremii, şi Gavriliţeşti.

După moartea lui Gavriliţă, îi urmează în dregătoria de mare vornic de Ţara de Jos, fiul său, Vasile (Vasâlie, Vasâlaki), care însă nu mai avea la fel de multă trecere la Domnie, ca tatăl său.

Încet-încet, şi ceilalţi Costăcheşti sunt decăzuţi din demnităţile avute anterior .

Vasile, căsătorit cu Catrina, născută Cantacuzino , a fost un personaj ceva mai şters şi mai neinteresant pentru cronici , dar un dregător iscusit şi onest, de care nu prea s-a plâns nimeni.

Acum încep să se profileze unele nemulţumiri faţă de Constantin Cantemir, care se înconjurase de mujici şi nu mai cinstea neamurile (există o radicală conştiinţă elitară în rândul boierilor moldoveni; pentru ei, celălalt nu este neapărat străinul, ci necredinciosul şi, poate în primul rând, mujicul.

De multe ori, boierii moldoveni se identifică mai lesne cu, să zicem, nobilii polonezi, decât cu ţăranii de pe propria moşie). În acest context, mai mulţi boieri de frunte ai Ţării de Jos se strâng, în 1690, la Băcani, lângă Bârlad, la nunta lui Ion Pălade. Printre ei: Costăcheştii şi vornicul Velicico Costin. Ei hotărăsc să fugă în Ţara Românească, unde să îi ceară ajutor domnului Constantin Brâncoveanu, pentru a-l instala domn în Moldova pe Velicico. Trădată însă de boierul Ilie Ţifăscul, zis Frige-vacă, conjuraţia a dat greş.

Velicico şi Miron Costin sunt ucişi din ordinul lui Cantemir (care va fi măcinat, mai apoi, de remuşcări), iar Vasile, Solomon şi Costachi Costache, împreună cu Gheorghiţă Mitre, spătarul Dedul, cei trei fii ai lui Miron Costin şi Nicolae Costin sunt închişi.

Aceeaşi soartă o va avea şi un alt grup de boieri, fugiţi în Muntenia şi readuşi: Lupu Costache, cumnatul său, paharnicul Lambrino, Antiohie Jora şi Bujorăneştii.

Cantemir are ordin de la Poartă să nu-i omoare pe prinşi; în plus, îşi aminteşte şi de jurământul făcut faţă de Gavriliţă, acela de a nu-şi atinge sabia de neamul său. Aşa că le cere să plătească, unii zece pungi, iar alţii cinci şi îi eliberează .

Vornicul Vasile o va găzdui în casa sa pe Maria, fiica lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în timpul nunţii acesteia cu Constantin Duca, noul domnitor instalat în Moldova .

La 1696, este vel-vornic al lui Antioh-vodă Cantemir .

În anul 1701, revine la domnie Constantin-vodă Duca.

Vasile Costache se încuscreşte cu vistiernicul Iordache Ruset, care îl convinge la nuntă să se rupă de Duca şi să fugă în Muntenia, la Brâncoveanu.

Pleacă în Muntenia toţi Costăcheştii, împreună cu Mihalache Racoviţă, Ilie Ţifăscu, Lupu Bogdan şi alţi aproape 50 de boieri .

Boierii pribegi ţin sfat, împreună cu vodă Brâncoveanu şi hotărăsc să îşi aleagă domn dintre ei.

Până la urmă, Vasile Costache moare în pribegie, în Ţara Muntenească:

“Şi n-au apucat să-ş vie la pământul lui şi la casa lui, nice să să bucure de sfatul ce-l începusă” .


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22130 (raspuns la: #21846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt.ampop - de Simeon Dascalul la: 26/01/2005 10:48:10
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Bine, eşti foarte optimist, dacă estimezi că o să ne putem fâţâi neatinşi prin axa Washington-Londra, numai pentru că nişte cadre vechi au băut pe vremuri bruderschaft cu omologii lor arabi.
În cinşpe-douăzeci de ani s-au mai primenit salariaţii instituţiilor de profil şi s-a mai şters dragostea veche.
Nici Spania n-a crezut că i-au murit prea mulţi până nu s-au trezit cu bomba-n gară. Şi noi nu suntem aşa de liberi ca spaniolii, să putem sări afară din alianţă când vedem că arde.
#34570 (raspuns la: #34566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SDS eşti atât de departe de ...sufletul omului! - de spinroz la: 05/05/2005 22:38:19
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) Impresionant! Orice femeie care îşi vinde trupul aşa cum a făcut Maria Magdalenă nu trăieşte plăcerea, nu atinge orgasmul , ea cel mult îl simulează faţă de clienţi mult prea orgolioşi cu bărbăţia lor. Aşa că Mariei i-a fost uşor să abandoneze păcatul prea-curviei. Dar ce se întâmplă cu erotomanele, cu cele dependente de sex. Crezi oare că pot fi ele lesne aduse la pocăinţă. Poate, dar în aceste condiţii de asxcetism sexual s-ar umple spitalele de psihiatrie cu ele. Să fim serioşi! De la Sf. Augustin biserica a preluat ideea păcatului originar şi a stigmatizat sexualitatea ca fiind cel mai mare păcat. După anumite religi creştine ar trebui şi cea din cadrul căsătoriei să fie interzisă sau cel puţin redusă (creştinismul recomandă să se ţină post şi la sex, ce aberaţie?), catolicismul mergând după învăţătura sf. Augustininterzice căsătoria preoţilor, ce absurditate?). Atunci de ce Dumnezeu ne-a creat cu o sexualitate atât de debordantă? Ar fi putut la fel de bine să ne fi făcut ca păsările, care vorba poetului, le vine ,,câte două ori pe an'' sau, ca animalele, odată pe an. Din nefericire pentru morala stoică din care s-a inspirat cea creştină , sexualiatea la om nu este doar pentru reproducere, ci pentru plăcere. E poate singura plăcere care ne aduce fericirea. Să amintesc ce se întâmplă în creier în timpul orgasmului? Se eliberează o serie de substanţe numite de savanţi endorfine, care generează după coit o plăcută stare de bine.
Apropos de faptul că socitatea nu poate face homosexualitatea morală, cum nici adulterul nu-l poate face e bine de amintit că Sf. Augustin a făcut din cunoaşterea binelui şi răului un păcat. Dar Dumnezeu a spus, atunci când omul a încălcat interdicţia şi a muşcat din pomul cunoaşterii: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din noi'' (Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns prin actul sexual (asta se subînţelege din mitul biblic), ca Dumnezeu, deci a fost o înălţare şi nu o coborâre în păcat, atunci experienţele sexuale de genul homosexualităţii ne pot oare coborâ? Homosexualitatea şi adulterul sunt şi acestea tentaţii ale mărului. Poate cineva să interzică asemenea comportamete? Da ele ne apar din perspectuiva doctrinei creştine şocante şi imorale? Dar sunt ele cu adevărat imorale? Dacă societatea le interzice sau le acceptă ar avea vreun efect asupra celor predispuşi a mânca din pom? Socrate spunea că a trăi pentru bine e mai presus decât a trăi pur şi simplu. Toată morala este ca prin orienatea mea sexuală hetero-, sau homo-, să nu comit o nedreptate; e mai bine să suport o nedreopte şi în asta constă sublimul moralei socratice decât s-o comit. eu la această morală subscriu şi nu l-a cea prescrisă de religii. Dacă prin comportamentul meu sexual comit o nedreptate, atunci da, sunt de acord ca homosexualitatea să fie pusă la stâlpul infamiei. Privită sub acest aspect, adulterul este de condamnat mai tare decât homosexualitatea fiindcă prin aventura lui se comit numai nedreptăţi.
Dacă în Sodoma s-a oprit reproducerea prin practica homosexualităţii şi comunitatea era condamnată la dispariţie pe bună dreptate era de şters de pe faţa pământului.
Oricum paradoxul imoral apare şi mai evident la Lot, unde cele două fiice comit incestul cu propriul lor tată. Motivaţia i(morală) a fost că nu ar fi mai avut urmaşi, fiindcă în jurul lor nu mai erau oameni. Dar incestul este şi mai mult de condamnat fiindcă duce inerent la degradarea speciei. Cum explici dumneata d-le SDS acest paradox biblic: de la homosexualitate la incest?.
.
#47196 (raspuns la: #46729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
IACA AM REUSIT - de claudia enea la: 24/06/2005 14:20:08
(la: CHIAR NIMIC NU MAI ESTE PE GRATIS???)
CLAUDIA AUSTRALIA GREU SI TOTUSI....LUAI PUNCTAJUL MAXIM..CA SA VEZI!!!!!! AM TERMINAT UN CURS DE ASISTENTI DE FARMACIE SI PENTRU CA AM FOST BUNA(ZIC EI) AM PRIMIT POST DE ASISTENT DE FARMACIE IN BURICUL TIRGULUI: MELBOURNE CENTRAL...SI M-AM INTEGRAT IN TURMA... CE IMI PLACE??? CAFEAUA DE DIMINEATA LA O TERSA INCALZITA, DUREREA DE PICIOARE CIND TERMIN CELE 8 ORE SI DEOCAMDATA INCERC SA FIU CIT MAI....ADAPTABILA....HMMMM MANELE??? SINGURUL LUCRU ROMINESC DE CARE NU MI-E DOR...AR MAI FI VREO 87 DE ALTE LUCRURI DE CARE NU MI-E DOR DAR ITI SPUN CIND OI AVEA TIMP...OMUL MUNCII AUSTRALIAN TRE SA SE SPELE SI ..SA DEA MINCARE LA CIIINE SI O RATA...ANIMALUTELE MELE...AHA NU STAU LA TARA!!! PE CURIND
#56465 (raspuns la: #56389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corupţía - de Joho la: 19/11/2005 21:43:22
(la: " INCORUPTIBILII ")
La apariţia primelor legi ce tratau cu "paşi modeşti" proprietatea privată, cu maximele şi minimele sale, în funcţie de părerea liderilor politici tocmai la putere, am început să mă adâncesc mai mult în această temă, proprietatea privată, cu toate aspectele pe care un proprietar le are în viaţa cotidiană.

"Anii lumină", au cam şters valoarea acestui termen, din limbajul, din conştiinţa celor mai mulţi cetăţeni ai acestei ţări, ce au avut "onoarea" de a trăi câteva decenii în lumina, întunecatului regim comunist.

Cuvântul de proprietate, era ceva negativ, urât non conformist, împotriva timpului, totul era al statului, tu erai numai sclavul acelui stat, pe care trebuia să-l slujeşti, vrei nu vrei. Asta a fost norocul românului, pus în situaţia de nu mai trebui să gândească, gândea partidul pentru el, el avea obligaţia de a lucra pentru partid, sclavul partidului.

Dogma, bine împachetată de activiştii regimului, nu-ţi dadea loc la comentarii, ce-i puţini care s-au încumetat, au tras consecinţele. Dar despre asta atât, toţi ştim ce a fost..., sau poate numai credem că ştim ?

Este de notorietate că foarte mulţi, dintre cei convinşi, deplâng şi azi, anii frumoşi când, partidul gândea pentru tine şi mai şi împărţea porţia de carne şi de pâine, că doar toţi eram infantili, sau sclavi?

Şi pentru că excepţia întăreşte regula, am văzut că o serie de cetăţeni nu se împăcau cu gândul de a fi sclavii regimului, a partidului, a conducătorului iubit. Această masă de cetăţeni, după cum am văzut deloc neglijabilă, în mare s-a împărţit în cei ce au plecat, au părăsit ţara, ajungând prin lumea mare şi cei ce au rămas, ori s-au supus aparent dar, n-au încetat să cugete, să gândească, să uneltească, în felul acesta folosindu-se un trend ce se arăta la orizont, anume că regimurilor totalitatare, în Europa le-a cam expirat timpul, s-a reuşit şi în România, să se ajungă la o aşa numită revoluţie, mai mult sau mai puţin reuşită.

Nereuşita, se datoreaza poate faptului că pe plan internaţional, iară a rămas singură ţara. Toţi erau ocupaţi cu propriile revoluţii. În felul acesta, fostei nomenclaturi, i-a fost mult mai uşor să "fure" revoluţia pe care ei au mocnit-o, dar era cât pe ce să le scape din mână.

Cu mică sacrificare, a câtorva mii de vieţi tinere, o nimica toată, dacă luăm în considerare miza ce era în joc, PUTEREA, posibilitatea de a ţine în mână hăţurile ţării. Pentru asta aveam şi avem instituţii ale statului, specializate, care asigură siguranţa unei ţări, a unui guvern, sau a unui grup ce încearcă să o conducă.

Pentru reuşită, nimic nu e scump, cel mai ieftin este viaţa cetăţenilor, care dacă sunt pierdute, în interesul unei idei, la care nu pot unii să renunţe, că li s-ar goli altfel mintea, ei nu au învăţat altceva, de la Moscova, până la băncile de laŞtefan Gheorghiu, iar "cozile de topor" erau la îndemână, că securişti erau peste tot şi parcă erau la un moment dat fără de muncă, aşa că s-a inventat rapid teoria "teroriştilor", o idee bombastică, originară, apărută numai în România, (pentru ce-i ce nu ştiu, în nici o ţară europeană, care a răsturnat guvernele totalitariste în aceşti ani 90, nu au existat "terorişti").

Ideea e originală, este o idee românească, a politicului românesc, ce-i ce au tras sforile în revoluţia din 89, fără "terorişti", ar fi ajuns probabil în faţa unui pluton de execuţie, similar cu cel organizat în cinstea lui Ceauşescu.

Rezultatul a fost uciderea a zeci de vieţi omeneşti, care cică se luptau cu teroriştii, culmea este numai că nu s-a găsit nici un terorist...!? Între timp ştim cine sunt ei, unde a ajuns ţara asta, în ultimii "15 ani post lumină", de ce a involuat şi s-a creat o societate în mijlocul Europei, o societate care n-are nimic comun cu o lume normală, unde în mod paradoxal, tot ce este normal în Europa, ei bine, în România este anormal şi invers.

De aceea au ajuns expresii cum , corupţia , miciuna, hoţia, ş.a.m.d. cuvite şi expresii, care se asociază cu ţara asta. Este trist, dar şi foarte adevărat.

Faptul că se întâlneşte corupţie, hoţie ... şi în alte ţări, chiar membre UE, nu desculpă gradul masiv în care este infectată ţara românească.

Revin la o idee pe care am început-o, mai sus, prin anul 1998 am întâlnit un vechi prieten al familiei, care m-a impresionat prin profunzimea analitică pe carea făcut-o, apropo de justiţia din România. Eram nedumerit cu blocajele la nivele instanţelor româneşti a unor cazrui de revendicări imobiliare, unde magistraţii dădeau nişte sentinţe de te durea capulşi nu mai înţelegeai lumea. Într-o asemenea situaţie, l-am întrebat pe bătrânul prieten, ce ar trebui să fac, să mituiesc un judecător ? sau pe cine ?, răspunsul genial al bătrânului nu-l pot uita. Foarte clar şi fără echivoc mi-a spus, că sunt pe din afară şi că trebuie să reţin că în acestă ţară nu se mituieşte un judecător, - aici judecătorul trebuie "corupt" ! ca să obţii dreptatea ta.

Aşa cum spune şi gluma despre culmea justiţiei ? - este să crezi că ţi se face dreptate.

Raţionamentul bătrânului domn era foarte simplu. Dacă justiţiarul are un salar de mizerie şi vede că prin sentinţa pe care ar trebui s-o dea, te face pe tine un "om bogat" (auzi, el te face bogat !?) poate cu o casă două, sau mai mult, nu-l lasă inima s-o facă, că aşa-i românul. La acea vreme pentru o casă în valoare de 100.000 DM, a trebuit să-l corupă pe justiţiar, cu un garaj ultracentral în valoare de peste 10.000 DM. Dar asta e istorie şi dacă nu ştiţi a devenit ceva normal.

Da corupţia, a devenit o stare normală, unde românul nici numai poate concepe viaţa cotidiană, fără corupţie, fără să dea mită, de la funcţionarii publici care au o cât de mică putere de decizie, la portarul de spital care e platit în post ca să aibă şi el un salar, care fiind de mizetrie şi-o mai completează dându-se important, la poartă, până la medicul care nu se uită la tine dacă nu-i bagi plicul în buzunar, ceva să fie, la chirulgul care te lasă pe masă dacă ajuns în comă sub cuţitul lui, nu ai avut diligenţa, (nesimţitule ), să-i dai "Cezerului ce-i a Cezarului".

Cu toate că la tema proprietate, după anii 90, instanţele au început să soluţioneze, încet, dar totu-şi au început să se câştige procesele de revendicare, situaţie care a enervat anumite fosile vii, a vechiului regim, care l-a un moment dat a avut o ieşiere clasică şi după un "rânjet larg", a declarat că "proprietatea este un moft", instruind instanţele s-o lase mai moale cu restituirile. "Cozile de topor" au reacţionat promt, şi prin recursul în anulare, (delicateţe juridică, made in Romania), procurorul general a anulat o serie de sentinţe definitive şi irevocabile.

Nota de plată soseşte acum în cascade, returul vine de la Strassburg, care a condamnat România la plata unor daune de milioane de euro şi asta e numai începutul.

Tot o vorbă din bătrâni, spune că "o rândunică nu aduce primăvara", mă întreb cât de convinşi sunt guvernanţii de azi, când afirmă cu atâta convingere că vor eradica corupţia din ţară. Mă întreb, la o corupţie generalizată, instituţionalizată, nu ştiu dacă nu ar fi mai uşor de schimbat ţara !?

Şi ca să rămân la vorbe bătrâneşti, se zice că la 18 ani e normal să fii comunist, (să gândeşti roşu), dar dacă la 40 tot comunist eşti înseamnă că-i bai, că baţi pasul pe loc, că involuezi. Generalizând şi după anii pe care i-a petrecut România în comunism, apare evidentă involuţia ţării, ce să mai zic de cei ce azi la vârsta de 70 de ani nu se pot debarasa de această gândire, mă gândesc la nivelul lor de evoluţie, păcat numai că a tras cu el o naţie întreagă şi s-au mai pierdut încă 15 ani preţioşi, vedeţi să nu revină ?! că nu se lasă, altceva nu ştie....aşa-i şcoala de la Moscova.

Dar atunci, corupţia nu mai are nici o importanţă....
RSI-ule - de rac la: 23/11/2005 11:30:38
(la: Intelepciunea - o virtute demodata?)
Iniţial scrisesem alt comentariu pentru tine, apoi l-am şters şi a rămas ăsta.

#89901 (raspuns la: #89859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mă întreb de ce şi-a şter - de rac la: 31/01/2006 23:11:04
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
Mă întreb de ce şi-a şters contul popix. Încă o victimă?
"Mă întreb de ce şi-a şte - de Daniel Racovitan la: 31/01/2006 23:18:16
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
"Mă întreb de ce şi-a şters contul popix. Încă o victimă?"

Victima cui?

PS: daca nu vedeam comentariul asta, nu as fi stiut ca si-a sters loginul

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#103264 (raspuns la: #103263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the elder newest love... - de Cri Cri la: 10/04/2006 19:45:12
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
De fiecare data cand am iubit, am simtit ca lumea se invarte in jurul lui, ca eu capat un sens prin el... fie ca a durat o zi sau un an, sau... am simtit ca traiesc si ca merita.

O voce-mi şopteşte în minte
Că sufletul este imens,
Că-ntr-o viaţă poate cuprinde
Mai multe iubiri de neşters.

Poate că nici măcar nu-i minciună,
Doar sufletul meu e prea mic,
Să mai cuprindă-n afară de tine,
În sine, alt dor mai amarnic.

Dar cred, da, cred ca exista si un (dar un singur) suflet pereche, acea iubire care incorporeaza toate sensurile celorlalte. Exista si oameni pe care, nu doar ca nu-i putem uita, ci ii simtim vibrand in noi pana la sfarsit, chiar daca nu ne mai sunt alaturi. Simtim parca sub talpi pasul care i-a purtat pe acelasi drum, privim de multe ori lumea prin ochii lor ori ne intrebam ce-ar spune daca ar vedea ce facem, ce-ar face in cutare situatie... ii simtim pur si simplu existand... pe acelasi Pamant ca si noi, departe si totusi atat de prezenti...:)
Rodica - de rac la: 14/05/2006 19:49:41
(la: Top personal)
Am ţinut legătura cu el mereu, dar de la un timp n-am mai vorbit şi n-a apucat să-mi explice în detaliu cam ce a fost în mintea lui. Din câte am înţeles s-au combinat unele dezamăgiri de aici, cu probleme în viaţa reală.

M-a mirat şi pe mine faptul că şi-a şters contul, putea doar să nu mai intre o perioadă, până îşi revine. Şi alţii au luat pauze, inclusiv eu.
Oricum, am promisiunea lui că la vară ne vedem din nou, şi în măsura în care va accepta, am să mai dau veşti despre el.

Dar Rodica...: tu nu ai un top personal?

___________________________________________________
Nimănui nu-i pasă.
#122277 (raspuns la: #122269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#153103 - de Simeon Dascalul la: 24/10/2006 13:26:02
(la: Cei mai mari români)
Chestia cu mediocritatea pare mai mult figură retorică, hâră personală, decât argument demonstabil. În pomelnicul învinuirilor dai mai des de "criminal" şi "alegere greşită".

Paralela cu Ceaşcă nu se susţine neapărat, cea cu Hitler, da. Lui Ceaşcă i-a reuşit figura să aducă România la pământ exclusiv prin politică internă, nu se poate aduce ca scuză pentru dezastru superioritatea militară a romanilor, tătarilor, turcilor, ruşilor, etc. cum ar fi în caz de eşec militar. Hitler în schimb ocupă o poziţie oarecum similară, dacă-i ieşea pasienţa era şi mai ţapăn instalat în panteonul german.

Dar istoria nu se face cu bune intenţii şi nici cu "ce-ar fi fost dacă", pierderea unui război te depunctează ţapăn în topurile naţionale.

Dacă adăugăm şi contextul politic actual mă mir că nu l-au şters şi din primii zece.
#153127 (raspuns la: #153103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu memoria ar trebui pusă în discuţie - de Simeon Dascalul la: 30/11/2006 15:33:41
(la: Cum ar arata lumea noastra fara USA?)
ci varianta de istorie predată care omite sau accentuează, în funcţie de pudorile naţionale şi de corectitudinea politică a perioadei

diviziile trimise de Wilson nu au echivalat cu debarcarea în Normandia, Puterile Centrale nu aveau poziţia Germaniei din al doilea război, Franţa a condus ofensiva din Salonic; nu zic că n-ar fi interesantă o extrapolare despre cum ar fi evoluat războiul dintre europenii rămaşi în caft după dezertarea României, dar şi a Bulgariei, în caz că ar putea fi realizată profesionist şi mai ales nepărtinitor

dacă militar perioada se pretează la interpretări, d.p.d.v. diplomatic nu se poate nega influenţa ce ar fi putut-o avea buna Americă asupra constituirii au ba a României Mari; mai precis: primeam mult mai puţin, poate nimic, dacă nu se hârâia Clemenceau cu aliaţii anglo-saxoni

ce nu pricep eu e, de ce, dacă Wilson era de partea noastră, ni s-a muşcat aşa de consistent din graniţa de vest primind considerabil mai puţin decât negociasem în 1916 şi decât s-a decis într-o veselie autodeterminantă la Alba-Iulia? mi se pare că deciziile noastre de la Cernăuţi, Chişinău şi Alba aveau, eventual, valoare de şters geamurile, în ciuda bla-bla-ului cu autodeterminarea

o vecină de-a noastră se bucura de simpatia mai mult sau mai puţin evidentă a Angliei şi Italiei care s-au uitat la harta ce le-o furnizase şi n-au mai insistat să-i ştirbească teritoriul; Franţa şi-a trimis geografii pe terenul în cauză să numere etniile, iar după ce s-au inventariat românii din Lăpuş, Oaş şi alte zone ce figurau ca pete albe în harta iniţială am reuşit să obţinem graniţele de azi

ăsta a fost scenariul din vest; în ce priveşte cealaltă graniţă Franţa şi-a trimis trupe care să ne apere de atacurile bolşevicilor lui Rakovski, în timp ce SUA a refuzat până la sfârşit să recunoască unirea Basarabiei; şi totuşi în istoria oficială scrie că Wilson ne iubea ...

nu că cele relatate anterior ar trebui interpretate etic: cum că SUA era rea, iar Franţa nu mai putea de dragul nostru; pentru SUA nu contam, iar Franţa voia să constituie în est o centură de state mici, viitoare aliate în ipoteza iredentismului german; când s-a pus problema de împărţeală între ţările nou-create şi noi agitam ca proştii tratatul din 1916, Clemenceau ne-a pus la punct rapid, amintindu-i lui Brătianu că îl poate oricând expulza din Franţa între doi jandarmi dacă nu se astâmpără

totuşi, privind o istorie mai naşpa, dar mai veridică, cred că ar trebui folosit cu parcimonie cuvânul recunoştinţă în materie de relaţii internaţionale

din păcate românii sunt o specie recunoscătoare şi nu numai vizavi de fosta semnatară de la Yalta: după intrarea armatei lui Mackensen în capitală, numeroşi bucureşteni s-au aşezat la coadă în faţa ambasadei germane pentru a-si exprima recunoştinţa; am auzit destule persoane de o anumită vârstă, chiar instruite, spunând „dacă nu veneau ruşii / comuniştii noi am fi rămas la sapă”; peste cincizeci de ani vom fi probabil recunoscători chinezilor sau arabilor sau, poate, iarăşi ruşilor
maan - de celdesubdush la: 10/02/2007 12:29:05
(la: Te vreau înapoi ...)
îţi mulţumesc "ma(an)mi" că m-ai ţinut în braţe şi mi-ai şters lacrimile...
apreciez că mi-ai explicat ce înseamnă "instinct matern" doar că eu nu înţelesesem ce caută "carte" în context. Acum presupun că este "către".
cât despre celelalte opinii ale tale - sunt de acord cu ele până la un punct, în sensul că cineva poate să îţi ceară 10 l de sânge când în corpul adultului nu sunt decât decât 7 l...da' nu-i mişto când găseşti pe cineva căruia simţi din toată fiinţa ta că poţi să-i spui "cere-mi orice"?
este chiar atât de rău când un bărbat recunoaşte un moment de slăbiciune? de ce la femeie este normal şi la bărbat nu?
====================================
cele mai frumoase clipe urmează să vină...un nou inceput
#174453 (raspuns la: #174440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1984 - de Astoniu la: 31/03/2007 00:02:48
(la: Dati-va cu parerea: link de stergere subiect)
Problema a devenit orwelliană. Dacă nu vă amintiţi romanul lui George Orwell, 1984, nu e nimic grav. Dar nici în roman, nici în comunism, rescrierea sau ştergerea istoriei nu a dus la nimic bun. Spun unii că subiectul publicat de ei trebuie să poată fi şters tocmai de către ei-autorii! Câte texte de tip "ode partidului iubit" n-ar vrea barzii comunişti să şteargă ?! Să dau nume notorii ? Sunt persoane publice şi le ştiţi foarte bine.
Aici Picky are dreptate, oricât de mult nu le place unora să recunoască. Ba chiar devine apărătorul adevărului. Iar adevărul supără ! Sau este mai mereu disconfortant. Un text publicat nu-ţi mai aparţine numai ţie, ci şi celor care l-au citit deja ! Şi este o dovadă de laşitate, de lipsă de responsabilitate din partea celui care-l şterge. Tocmai dacă se ruşinează de el. Aa... am greşit?! Nu-i nimic. Cere-ţi scuze şi dacă eşti corect înţeles, vei fi iertat. A greşi e omeneşte. Dă-i şi interlocutorului posibilitatea să te înţeleagă şi să te ierte. A ierta e ...(continuaţi voi). Ne opreşte orgoliul să ne recunoaştem greşelile ? Mândria a ceea ce suntem în ochii celorlalţi ? Atunci să ne ştergem fiecare postările care nu ne fac cinste şi vom fi brilianţi pentru restul lumii... Numai că istoria nu se scrie aşa.
Pentru simplul fapt că memoria există. Adică eu, de exemplu, credeţi că am uitat ce a scris polopo, cel care la nici câteva ore şi-a şters conferinţa de pe site? Dar să fie liniştit, eu am să pretind că nu ştiu cine este şi totul va fi OK. El şi-a şters urmele de pe server , (ca şi complicii lui), dar urmele din memoria noastră când o să le şteargă ?
Baloo a venit cu părerea cea mai pertinentă! O conferinţă veche să fie comprimată şi arhivată, dar nu ştearsă.
Altfel ne vom rescrie istoriile personale în fiecare an. Poate unora le convine. Şi la fel le-ar conveni să se spună despre ei(sau ele) că nu sunt duplicitari(-re)!
pt Anisia- traducere :) - de Sancho Panza la: 19/04/2007 23:07:25
(la: DEDICATIE)
Nu părăsi, ci uită
Cînd totul este şters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînţelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereţi moare
De gînduri, fără rost,
În inima de soartă,

Nu mai pleci nicicînd,
Nu mai pleci niciund'
Nu poţi părăsi,
Nu mai poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă , al ploii rege.

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Şi voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cît în suflet mi-eşti
Şi îti voi şopti
Despre-un alt pămînt
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas

Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pămînt arzînd
Cenuşi printre timpuri,
Şterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Şi cînd vine seara
Cerul plin de stele
Luceste alb, negru
Roşu şi albastru,
Inepuizabil, în rănile mele

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Nu vei putea plînge
Că nu poţi pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea
Voi dansa, în focul
Cîntecului meu,
Va rîde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceaţa de mîine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui cîine...

Dar nu pleci nicicînd,
Doar petreci un gînd,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"


mai asculta odata...da, trebuie sa existe si variante in engleza.:)
traducerea nu-mi apartine, e luata de pe net.
"la elice" - de maan la: 25/04/2007 09:32:33 Modificat la: 25/04/2007 10:49:51
(la: Strada cu un tei inflorit,)
ne-adunam acolo si coboram dup-aia pe faleza, pentru un cico, pe tersa la nic-nic.
bacul-mic si bacu' mare, care te treceau apa la Pisica, muntii Macinului, macindand cerul inrosit la orizont.
celebra cofetarie Macu'Rosu, si vai, teii!!!
teii de pe Domneasca ce-ti ingreunau respiratia cand te plimbai noaptea pe dedesubt...mh, singura si cu gandu' la, tiii...la blondul ala subtire si inalt de la iasi, beat mort in camin la E5.
cladirea rosie, candva intimidanta, a 'pedagogicului' unde-o invatat mama.
sala sportului unde mi-am frant ligamente si mi-am spart nasu' de zeci de ori.
juma de ora cu tramvaiul pana la biblioteca V.A.Urechea unde mi-am petrecut juma de tineretza...bancuta scunda din fata statuii unde il asteptam pe tata sa vie sa ma ia.

flacari cand si cand pe cer, de la furnale, si miros intepator de fum.

patinoarul...heheheee!!!

cladirea Universitatii pe treptele careia strigam din toti bojocii "petru maior te iubim cacat ine nu gasim!"

oras de siderugisti adusi din toata tara, oameni simpli si neinstuiti.

uitasem orasu': targu mures.
#190786 (raspuns la: #190526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de mio_nombre la: 01/05/2007 22:57:35
(la: concurs de poezie)
stai aşa că de-abia mi-am şters ochelaru’ şi-am început să vad mai multe (noroc cu caps-ul tău :D); deci: partea cu prima vedere am înţeles-o, dar că poeziile trebuie să fie proaspete mă bagă în ceaţă mai ceva ca pe măgar ... adicătelea n-avem voie să scoatem nimic de la naftalină? ... sau “termenul de garanţie” tre’ să fie ca la lapte? :P
#192773 (raspuns la: #190462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mio-nombre - de maan la: 02/05/2007 09:02:54 Modificat la: 02/05/2007 10:04:20
(la: concurs de poezie)
stai aşa că de-abia mi-am şters ochelaru’ şi-am început să vad mai multe (noroc cu caps-ul tău :D); deci: partea cu prima vedere am înţeles-o, dar că poeziile trebuie să fie proaspete mă bagă în ceaţă mai ceva ca pe măgar ... adicătelea n-avem voie să scoatem nimic de la naftalină? ... sau “termenul de garanţie” tre’ să fie ca la lapte? :P
brei, io am zis clar ca poeziile trebuie sa fie la prima vedere pe cafenea.
adica poeziile nu trebuie sa fie publicate anterior pe cafenea.
nu ne intereseaza daca au fost publicate in alta parte sau daca au fost tinute la sertar ci ca tre' sa fie proaspete publicului din cafenea.


mai mult nu ma duce capu' sa explic.
#192815 (raspuns la: #192773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
razvan79vl - de picky la: 24/08/2007 11:32:31
(la: ar trebui ca unele religii sa fie interzise?)
... urasc pe majoritatea conducatorilor acestei biserici intrucat au facut alte lucruri murdare...
Exhibiţionism în parc? Caca pe peluză? Şi-au şters mucii cu mâneca? Zoofilie?
#229639 (raspuns la: #229620) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LKey - de Intruder la: 04/09/2007 10:13:08
(la: Sora vitrega)
Itami se întoarse speriată spre grupul de băieţi.
- Da, zise alt băiat. Priviţi ce slabă e. O adevărată păpuşă cu sfori.
Dintr-o dată Hinata despărţi din spate ceata de băieţi.
- Hey, zise el, care-i treaba?
- Hinata, ia priveşte, zise primul băiat aţintind-o cu degetul pe Itami.
- Da, spuse el parcă scuipând cuvintele. Sora mea vitregă. O adevărată cârpă de şters pe jos. Haideţi băieţi, continuă el întorcându-se, s-o ştergem, nu-i nimic interesant de văzut aici.


parca imi scartaie nisip in gura. copiii, chiar daca sunt adolescenti, nu sunt chiar asa rai si te-ai mira cat de deschisi sunt cu fratii vitregi!
personajele tale sunt prea mature si ai dozat prea multa culoare neagra, compacta ca smoala fierbinte.
textul e impecabil, te felicit dar continutul e rigid, aproape inuman.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: