comentarii

“Cu greu se va gandi la altul cel care nu se poate gandi la el ” “Deseori avem nevoie de unul mai mic decat noi ”


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intrebare generalã - de AlexM la: 07/10/2004 20:49:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Pãrinte Nistea, cum sint de fapt de vãzut acei oameni care considerã ca de cautat calea catre Dumnezeu o sa o faca la batranetse, ca atare, la tineretse fac ce cred ei de cuvintsa far a se gandi la mântuirea lor?
Biblia ne invata cu pilde ca orice om, neavand importantsa varsta, daca vrea sa-l gaseasca pe Dumnezeu are shansa sa-l gaseasca. Dar nu e oarecum un joc incorect aici? Lasa-ma sa-mi fac de cap cum vreau eu si candva o sa ma pocaiesc si o sa devin din oaia cea negra o oaie alba ca celelate. Aparent, shansa aceasta nu e luata nimanui, ba chiar ni se spune ca oricand oaia ratacita se poate intoarce la turma. Si atunci? Care este diferenta intre o persoana care toata viata a tinut numai cuvantul Domnului si nu a incalcat nici o porunca si una care undeva, pe la 70 de ani, se apuca si in ultimii 10 ani de viata sa caute drumul catre Dumnezeu?
Undeva e o problema aici , o problema cu a da raspunsul. Dar inainte de a continua rationamentul meu, as aprecia foarte mult si v-as multumi daca m-ati lasa sa intrevad cum vedeti Dv. aceasta problema a celui care toata viata traieste intr-un Dumnezeu si a celui care dupa ce si-a trait traiul, incepe sa traiasca intr-un Dumnezeu. Fara a fi preot, ci numai ca om al logicii, spun de pe acum ca raspunsul meu ar fi dificil de dat pentru ca e greu sa impaci si capra si varza si e greu sa trasezi linii categorice, linii care sa ia sau sa dea sperantsa.Dar probabil ca un preot vede lucrurile altfel decat un om care pune prea mare pret pe logica, de aceea , raspunsul Dv. cred ca trebuie sa fie foarte interesant....

AlexM
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam greu! - de Mariana Ignatov la: 26/10/2004 10:41:35
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
greu va evolua Romania atat timp cat e condusa de copiii comunismului.
parintii nostri au fost formati in aceasta societate si cam greu ei vor schimba ceva. nu e vina lor ci a comunismului.
speram ca noi, tineri de azi vom reusi sa schimbam viitorul tarii noastre, dar drumul este greu si numai in urcare. peste vreo 10-15 ani poate, poate se va misca ceva in mai bine. poate...
cu stima, mariana
Interesant.... - de Phenomenon la: 20/11/2004 21:08:05
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am citit de multe pe ori in aceste conferinte diferite probleme legate de religie si stiinta si despre eventuala lor contradictie.Lucrul asta ma intristeaza foarte tare deoarece desi sunt pareri foarte bune , din pacate, nu sunt complete.Acel dicton "Crede si nu cerceta" este un dicton contextual si nu cred ca se poate porni o intreaga logica pe o fraza desprinsa dintr-un anume context.Sunt cateva aspecte aici legate de religie si stiinta.Cele mai interesante remarci le face chiar stiinta,desi este paradoxal asta.Ca exemplu as putea da dilema fizicii cuantice care a ajuns in punctul in care ,vrand-nevrand ,a demonstrat existenta lui Dumnezeu.Nu vreau sa intru aici in amanunte, deoarece exista o intreaga demonstratie, dar pe scurt in fizica cuantica s-a demonstrat ca materia apare intr-un mod "aleator" dar determinat de ceva anume.Cu alte cuvinte haosul elementar nu este decat o ordine prea subtila pentru noi pentru a o putea percepe si cuantifica, in sensul de a o explica.Religia nu este decat o serie de informatii mai presus de universul asta si mi se pare normal ca la un moment dat unele lucruri sa nu le putem intelege cu adevarat, pur si simplu pentru ca sunt mai presus de ceea ce noi am pricepe.E greu de spus dar intr-adevar unele lucruri din religie ni se pare foarte gresite sau ilogice, dar iarasi prin esenta logica este ceva uman, o incercare foarte palida de a nu ne mai teme de ceea ce nu putem intelege.Pana la urma urmei cate fenomene din Universul asta sunt logice? Daca stam asa sa ne gandim un pic nimic nu este logic...Ordinea nu este decat ceva inventat,haosul la fel, niste incercari nereusite de a ne explica ceva.Si asta pentru ca notiunea de Dumnezeu ne sperie, lucru sintetizat foarte bine de catre Albert Einstein care a spus :" Nu e o problema daca noi credem in El si El nu exista, problema e daca noi nu credem si El exista".Din aceasta cauza a si aparut asa-zisa contradictie intre religie si stiinta, pentru ca multi au incercat a folosi anumite informatii din stiinta pentru a darama niste lucruri care provoaca frica.Stiinta ne-a adus o relativa siguranta, dar despre lucrurile cu adevarat importante nu ne poate spune nimic.Toti stim ca mai devreme sau mai tarziu vom muri si asta ne sperie de groaza, desi tot in natura moare la un moment dat. De ce ne sperie? Tocmai din cauza acelei posibilitati ca Dumnezeu sa existe, si in acest caz sa dam socoteala in fata Creatorului intregului univers.Ne sperie tocmai acea micime a noastra si doar din acest motiv cautam subterfugii pentru inexistenta lui Dumnezeu sau pentru inexistenta venirii Lui pe Pamant.Si iarasi aici exista niste idei preconcepute si total gresite cum ar fii ca El ne controleaza viata si toate evenimentele din ea.Dar nu e asa...Ce rost ar avea sa ne mai dea posibilitatea alegerii daca orice am face tot ca El ar iesi? In concluzie nu exista si nu poate exista o contradictie intre religie si stiinta pentru ca ele se refera la situatii total diferite.Problema e ca si una si alta se interpreteaza mult prea des si mult prea gresit pentru a mai vedea asta.Ca idee conform unui sondaj realizat in Marea Britanie cam 80% dintre matematicieni si fizicieni cred in existenta lui Dumnezeu...Einstein a crezut, Freud la fel, dar diferenta dintre ei si noi este una singura...Ei stiau ca omul se naste, traieste si moare indiferent ca ne convine sau nu asta.Si iarasi in sprijinul acestui lucru de ce toate animalele accepta moartea cu o seninatate nespecifica oamenilor? Ideea cam asta ar fii, ca pe noi ne sperie ideea de Dumnezeu si asta se vede, desi pana la urma Dumnezeu nu este pana la urma decat Iubire, Iertare, Viata si Adevar.
#29378 (raspuns la: #28800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Phenomenon - de ueit la: 24/11/2004 00:57:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Ca exemplu as putea da dilema fizicii cuantice care a ajuns in punctul in care ,vrand-nevrand ,a demonstrat existenta lui Dumnezeu.Nu vreau sa intru aici in amanunte, deoarece exista o intreaga demonstratie, dar pe scurt in fizica cuantica s-a demonstrat ca materia apare intr-un mod "aleator" dar determinat de ceva anume.Cu alte cuvinte haosul elementar nu este decat o ordine prea subtila pentru noi pentru a o putea percepe si cuantifica, in sensul de a o explica."

Cred ca te inseli. Acel "determinat de ceva anume" nu este acceptat de mecanica cuantica. S-ar putea ca explicatia sa rezide in teoria superstringurilor, in nici un caz in existenta lui Dumnezeu. De unde ai aceste informatii?

"Religia nu este decat o serie de informatii mai presus de universul asta"

Sau imaginatia bogata a unor oameni superstiosi. Cum iti argumentezi afirmatia?

"E greu de spus dar intr-adevar unele lucruri din religie ni se pare foarte gresite sau ilogice, dar iarasi prin esenta logica este ceva uman"

Ce te face sa crezi ca unele lucruri din religie nu sunt foarte gresite sau ilogice? Cred ca e mult mai probabil ca religia sa fie falsa decat ca logica noastra sa fie gresita. Un argument evident este ca stiinta functioneaza in timp ce religia, dupa o suita de predictii false, a incetat sa mai emita afirmatii verificabile.

"Pana la urma urmei cate fenomene din Universul asta sunt logice? Daca stam asa sa ne gandim un pic nimic nu este logic...Ordinea nu este decat ceva inventat,haosul la fel, niste incercari nereusite de a ne explica ceva."

Cred ca dimpotriva, universul are o logica din simplul motiv ca legile fizicii sunt respectate in toate sistemele de referinta. Incercarea oamenilor de a patrunde aceasta logica nu as numi-o nereusita, dat fiind ca stiinta functioneaza, face predictii exacte, deci pare a corespunde realitatii.

"Stiinta ne-a adus o relativa siguranta, dar despre lucrurile cu adevarat importante nu ne poate spune nimic."

Care sunt acele lucruri "cu adevarat importante"?

"Ne sperie tocmai acea micime a noastra si doar din acest motiv cautam subterfugii pentru inexistenta lui Dumnezeu sau pentru inexistenta venirii Lui pe Pamant."

Nu trebuie sa cautam "subterfugii pentru inexistenta lui Dumnezeu", este suficient ca nu exista argumente solide privind existenta Lui. As putea si eu sa spun ca tu cauti subterfugii pentru inexistenta Babei Cloanta, sau a balaurului cu 7 capete, din cauza fricii.

"Ca idee conform unui sondaj realizat in Marea Britanie cam 80% dintre matematicieni si fizicieni cred in existenta lui Dumnezeu"

Unde pot gasi acesta informatie?

"Einstein a crezut"

Este discutabil, oricum nu a crezut in Dumnezeul crestin.

"Si iarasi in sprijinul acestui lucru de ce toate animalele accepta moartea cu o seninatate nespecifica oamenilor?"

De unde stii ca o accepta cu seninatate? Mie mi se pare ca fac orice pentru a scapa cu viata. Pune la socoteala si faptul ca inteligenta lor mai redusa nu le permite intelegerea ideii de mortalitate, sunt ignorante in privinta asta.

"In concluzie nu exista si nu poate exista o contradictie intre religie si stiinta pentru ca ele se refera la situatii total diferite."

Este fals. Religia are o cosmologie a ei care intra pe teritoriul stiintei. Dupa ce aceasta cosmologie a fost demonstrata ca falsa religia s-a retras in planul spiritual, dar nu pentru ca asa a fost de la inceput ci pentru ca n-a avut incotro.
#29632 (raspuns la: #29378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
energie si informatie - de donquijote la: 28/07/2005 15:01:08
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
si eu am bagat de seama o serie de similaritati intre practicile 'oculte' ale diverselor culturi. deacord cu observatiile lui om la #61577. si eu am bagat de seama o serie de similaritati intre practicile 'oculte' ale diverselor culturi., voiam si eu sa mentionez cate ceva pe idea prezentata, dar n-aveam exemlplele necesare.

e adevarat ca religia institutionalizata a incercat sa adopte cat mai multe din aceste preactici, unele fiind integrate in rituri religioase. de aceea e mai greu de sezizat 'samburele' de origine comuna legat de 'energii'. cand am sa gasesc exemple am sa le dau. ce-mi vine in gand e folosirea usturoiului (puternic energizant) si a oglinzilor (element care retine/reflecta energiile).
dupa parerea mea belstemele, binecuvantarile, deochiul, descantecul ,etc., sunt legate de energiile negative si pozitive. oricum astea nu au nimic cu 'ghicitul'. cuvintele folosite au cam acelasi efect ca si 'mantrele' din yoga si alte practici orientale.

ghicitul (sau citirea gandurilor) e legata mai mult de transmiterea de informatii decat de partea cu energiile pozitive si negative. se pare ca suntem cu totii emitatori mai mult sau mai putin puternici, si sunt putini, chiar foarte putini receptori.
in ce forma e incifrata informatia, pe ce mediu e transmisa, sunt intrebari la care nu avem inca raspuns (deocamdata) sau nu-l stiu eu. prevederea viitorului se bazeaza ori pe intuitie ori pe capacitatea de a 'calatorii' in timp macar la nivel 'spiritual' - adica la nivelul transmiterii de informatii.

dupa parerea mea explicatia rationala a teoriilor legate de reincarnare (cei care se ocupa cu problema asta pot da exemple de persoane care relateaza cu mare precizie si in amanunt evenimente si locuri la care n-au avut cunm sa participe. stiu si eu vreo doua trei povesti de la de mana 1-a adica cei care relateaza au fost in contact cu persoanele implicate - curios dar era vorba de copii de 10-12 ani care relatau evenimente petrecute inainte de nasterea lor sau desciau locuri in care nu fusesera niciodata) sunt bazate de fapt pe transmiterea de informatie, dar nu fragmente disparate, ci toata 'memoria' unei persoane.
cum este pastrata aceasta 'memorie' uneori timp de cateva generatii, e alta intrebare la care raspunsul ar putea fi ceva de genul ca s-a pastrat in stare latenta dar purtatorii nu erau constienti si s-a transmis mai departe (din 'mana-n mana') pana a ajuns la un receptor 'propice' (ca unii purtatori de microbi care nu se imbolnavesc, dar transmit microbii mai departe altora mai sensibili).
si uite-asa 'reincarnarea' nu intra in conflict cu evolutia si gandirea rationala si nu are nevoie de interventii exterioare...

despre spirite si invocari alta data ca e subiect prea vast...
Dar care adevar... - de ondine la: 19/09/2005 17:46:22
(la: De ce deranjeaza adevarul?)
Problema e ca adevarul e o abstractiune care rar se poate aplica oamenilor cu o rata de succes de 100%. Din punctul asta de vedere, a-i spune cuiva "adevarul" e echivalent cu a-i da verdicte sau a emite judecati, ori realitatea de de obicei mai nuantata si, ce e mai important, evolueaza.Si atunci nu ar fi decat un adevar perimat, sau partial, si ca orice adevar partial...se poate numi si minciuna. Si poate genul asta de eroare, comunicata cu pretentia unui mare adevar, deranjeaza cel mai mult. Orgoliul implicit al celui care emite verdictul probabil deranjeaza mai mult decat verdictul in sine. Poate e de ajuns sa i se acorde privilegiul indoielii pentru ca "adevarul" sa fie ceva mai digerabil.

"A gandi e atat de greu, incat majoritatea prefera sa judece" (Jung)

PS Uitandu-ma pe exemplele date de tine simt nevoia sa precizez ca in cele ce spun m-am referit numai la homo sapiens, care, dupa cum se stie, reprezinta o minoritate in specia umana :)), restul se incadreaza in majoritatea de care vorbeste Jung.
'ga-mi-as chicioarili!:)))) - de maan la: 25/09/2005 17:47:55
(la: ai carte, ai parte (?!))
eu in locul tau mi-as baga picioarele, dar te admir si mai mult daca n-o faci.
nu m-admira, rogu-te, ca n-ai de ce, indiferent de perspectiva.
daca m-as sti capabila sa ma dezvolt in alta parte, nu m-as uita-napoi.

oriunde-n altundeva (am plecat odata, recunosc) m-as simti ne-mplinita si searbada, oricata pretuire-as primi, oricat de mult s-ar transforma ea-n bani sau alte avantaje... habar n-am ce-i aia 'integrare' si nici n-am chef s-o-nvat.

preferatul meu era proful de mate, un omulet de 1.60, cu o minte grozava si o replica acida tavalita prin bonomie. ne-a zis ca "acum elevii nu mai sunt interesati sa invete, au alte preocupari, dom'le". si daca spune el, il cred. ciudat e ca nu imbatranise deloc, era neschimbat, doar ceva mai trist.
nope, nu mai nimeni interesat sa-nvete ca atunci.
nici oamenii nu se mai distreaza ca pe vremuri.
vrem din ce in ce mai mult, dar dorintele ne sunt superficiale, din pacate.
claustrarea la care eram supusi a crescut in noi dorinta de evadare si-atunci ne-am dus la carti - ele ne-au deschis orizonturi pe care-am stiut sa le-apreciem cand le-am atins, fizic, mai tarziu.

cand manaci inghetata de doua ori pe luna, o apreciezi altfel decat de-ai avea-o in fiecare zi.
de-aceea copiii nostri-s altfel si nu-i putem condamna.
ce ma va durea mereu va fi insa neputinta parintilor de-a-i duce, macar o ora pe saptamana,in lumea lui Coltz Alb si-a lui Rémy, copilul singur pe lume...
putem combina fericit computerul si Alba-ca -zapada, doar ca ne-ar fi de folos nitzel timp liber si-un pic de efort, pentru copiii nostri.
altfel, n-ar trebui sa ne miram cand intalnim orizonturi atat de limitate-n minti ce-ar trebui sa debordeze de fantezie.
"si crezi tu ca va exista obiectivitate la testele astea? ca rezultatele nu vor fi contrafacute? ca directorul nu poate fi mituit sa favorizeze anumiti profesori ? mafia sau doar mica gasca va functiona cu succes, mai ales ca e vorba de o afacere interna. atunci cand e vorba de coruptie, cel mai bine functioneaza echilibrul natural, legea cererii si ofertei. de-asta, ai elevi multi, poti plati bine profesorii, atragi profesori buni, atragi elevi multi. cercul se inchide. "
vorbesti ca o americanca pe care-am incercat candva s-o conving ca reusitele scolare nu se vor masura niciodata-n cifre si ca-n raportul asta cerere-oferta e un echilibru cumplit de fragil, intrucat nu se stie niciodata cine ia si cine ofera.
in ce ma priveste, de-ar fi sa cuantific ce primesc, ar trebui sa vin cu bani de-acasa, sa pot echilibra balantza.:)

dar, pentru ca-s printre fericitii care nu traiesc doar din leafa de dascal, mi-e probabil mai usor sa vorbesc despre banii lipsa, decat i-ar fi unuia care nu are cu ce-si harni copiii personali si care face, la scoala, tot atat de multa treaba ca si mine ...sau poate-n plus...

fireste, intr-o lumea-a banului, un profesor sarac, ajunge, daca-i bun si-o demonstreaza, sa castige simpatia oricarui elev.
imagineaza-ti ca-ntr-o zi ploua cu galeata, ca te grabesti spre casa cu umbrela rupta de vant... langa tine opreste-o masina simpatica: "haideti ca va duc io acasa, domnule profesor, sunteti ciuciulete" ...il refuzi, fireste, pe elevul Popescu dintr-a XII-a, asa cum ai refuzat inca vreo doi, pana la el ... te-ntrebi de ce nu meriti si tu o masina, de ce-ti platesti atat de greu chiria si te-apuca dracii gandindu-te ca poate-o merita si plodul tau un parinte ca al lui Popescu...Popescu, care-n loc sa se hraneasca cu iluzii, ca tine, vinde paine la taraba din colt, ca sa aiba Popescu cel mic motiv sa-l dispretuiasca pe fiul profului de treaba care i-a-nvatat carte si pe Popescu senior, si pe nevasta-sa si pe ... pe toti, 'ga-mi-as picioarele-n ea de constiintza.
din perspectiva aceasta (si numai din aceasta!) iti dau, cu umilinta, dreptate.

exista uscaturi peste tot.
sunt medici care-si mutileaza pacientii, brutari care fac paine proasta si frizeri ce-ti strica parul.
ma-nfurie al dracului cand mi se-arunca-n ochi povesti cu profesori care nu-si merita leafa, ca scuza pentru proasta salarizare a tuturor.
ni se spune ca lucram doar 6 ore/zi, dar habar n-are nea vasile cate ore petrec eu acasa, sa corectez lucrarile ori caietele de teme a 400 de elevi, sa-mi pregatesc 'lectiile de maine', sa concep exercitii de grade diferite de dificulltate sau cat dureaza de-ar fi macar sa le caut...
ma tem ca respsonsabilitatea porfesorului e mai mare decat a unui chirurg - ok! ala omoara un om intr-o zi, din nestinta, din neatentie ...va fi dat afara pana la urma, pe cand un dobitoc de invatator ar putea nenoroci generatii intregi de copiii, si-ar iesi la pensie nepedepsit.

#74611 (raspuns la: #74114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tz, tz, tz :)) - de irma la: 16/10/2005 14:13:14
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Ia te uita la ce s-a gandit don :)!
De fapt vorbeam de intalniri pe bisericute mai mici sau mai mari, poa' sa fie formate si din doua persoane. Acu' mi-e greu sa ma gandesc ca se nimeresc sa fie in orasul meu, in acelasi timp, mai multe dintre persoanele cu care m-as intalni.
Sincera sa fiu nu cred ca barbatul meu ar fi amator de astfel de intalniri, ca doar nu va cunoaste asa cum va cunosc eu. Si daca discutia cuprinde si o barfa mica (gen "ai vazut ce-a zis cutare", sau "ce crezi despre ala"), cred ca s-ar plictisi cumplit.
Cateva idei critice la subiect si pareri personale. - de cristi_ieseanu la: 30/10/2005 20:59:36
(la: ANTITERORISMUL)
E primul meu comentariu de la inscrierea pe site si nu as vrea sa plictisesc dar am cateva opinii diferite despre ce se afirma in material. Prezentarea cum ca marile puteri hotarasc in defavoarea celor mici si se manifesta un sclavagism modern e partial gresita. Bineinteles ca sunt si interese dar refuz sa cred ca sunt numai interese economice. Marea Britanie a acordat independenta Indiei si imediat a izbucnit razboiul dintre Pakistanul care s-a separat si India. Noile state aparute dupa decolonizare nu au fost in stare sa se gestioneze si a inflorit coruptia, au aparut dictatori care in numele poporului isi torturau poporul. Sunt o multime de exemple in Africa de exemplu sau in Asia. Dictatorii locali strigau cu ura la Metropola de care au apartinut si in acelasi timp isi jefuiau poporul si il infometau. Acelasi lucru s-a intamplat si in estul Europei si Asia centrala. Un regim trebuie sa gaseasca intotdeauna dusmani externi, reali sau inchipuiti care sa distraga atentia de la adevaratele probleme interne. Cei mai mari dusmani ne suntem noi insine. Milosevici a fost un dictator care a pornit un razboi si e vinovat. Sarbii sunt deasemenea vinovati ca l-au urmat si au fost orbiti de nationalism. Bineinteles, problemele sunt de secole. La sfarsitul secolului XX, in epoca moderna si civilizata, inainte de interventia americana, au fost aproape 6 ani de razboi si peste 200.000 morti!!! Europa a fost incapabila sa rezolve un conflict aflat la granita ei. O diplomatie europeana ineficienta, birocratica si cu fete sterse, fara personalitati care sa faca istorie. Ani de zile s-au dezbatut tot felul de planuri de pace in timp ce zilnic mureau sute de oameni si ce e mai revoltator e ca erau foarte multi civili nevinovati. Aici a intervenit USA prin intermediul NATO. Daca nu se intervenea militar s-ar fi ajuns la 500.000 morti si ar mai fi durat cel putin inca 10 ani. Atatea atrocitati trebuiau sa inceteze. Cum sa actioneze cand nici o parte nu era nevinovata? S-a optat pentru lovirea celui mai vinovat. S-a taiat nodul gordian. Au incetat violentele imediat. Cu toate erorile si greselile din teren acestea au fost infinit mai mici decat miile de morti si zecile de gropi comune din Bosnia si Kosovo. Mai tineti minte cum urlau atunci cei de la PDSR ca NATO este agresorul si "saracii si bravii sarbi" isi apara saracia si neamul etc... ?! Si in 2001 aceiasi demagogi doreau sa intre in NATO..! Dar nimeni nu vorbeste de comunitatea romaneasca din Serbia si Voivodina care nici nu e recunoscuta si nu au drepturi culturale elementare. Nu, noi ii plangem pe sarbi si ii admiram pentru tenacitate si darzenie. Darzenie in prostie si in sustinerea unui tel gresit. Avem in gandire sabloane trasate de profesorii de istorie din scoala si de conducatorii pe care i-am avut si mituri, unele nascute din minciuni si exagerari. Cateva din ele: " in timp ce altii costruiau castele, noi (romanii) aparam Crestinatatea, etc...etc..; sarbii si Marea Neagra au fost singurii nostri vecini pasnici; poporul a facut Unirea; Marile Puteri ne hotarasc destinul si ne-au nedreptatit intotdeauna...au ceva cu noi... si noi suntem imaculati si corecti si geniali" si exemple ar mai fi o multime dar ma indepartez de subiect. America a fost nevoita sa devina jandarm universal pentru ca rupandu-se un echilibru si decazand Rusia au ramas singura superputere. In trecut America privea spre interior si avea tendinta sa ignore ce se intampla in restul lumii. Pana la Perl Harbour. Dupa care a oscilat intre un rol activ extern si neimplicare. Americanii sunt puternici pentru ca invata din lectiile istoriei. E mai eficient sa previi si sa detii initiativa decat sa rezolvi dupa ce s-a produs un eveniment nedorit. O singura ezitare au avut si a aparut 11.09.2001 Un principiu de baza in doctrina lor e principiul "loviturii preventive". Actioneaza oriunde in lume unde le sunt atinse interesele. Si odata cu asta si exporta democratie asa cum o inteleg ei. O tara deschisa si democratica va participa la economia mondiala, va avea schimburi comerciale, produsele americare fiind de calitate si competitive sub orice aspect, au de castigat oricum. Daca in Irak sunt clar si interese economice, in Yugoslavia nu au fost cu siguranta. Dar cei mai mari dusmani ai americanilor sunt paradoxal tot americanii si puterea imensa pe care o detin. SUA cheltuie peste 60% din bugetul militar al intregii lumi si detin un avantaj tehnologic militar de aproximativ 30 ani fata de urmatorul clasat Marea Britanie!!! Americanii si-au dat seama ca orice putere are o perioada de dezvoltare, o perioada de inflorire si inevitabil urmeaza declinul. Au dezvoltat un concept despre care se discuta in cercurile lor de teoreticieni. E vorba de " imperiu fara imperialism". Cat e de viabil si ce sanse are, e de discutat si istoria se va pronunta. Ce vreau sa spun e ca America cu greselile ei e cel mai mic rau posibil si fara jandarmul asta ar fi haos. Am intalnit oameni educati, cu o tinuta intelectuala destul de ridicata care sunt marcati pe viata cred, de sabloane si mituri si de antiamericanism, complexati in acelasi timp de esecurile noastre nationale si cautand mereu vinovati in alta parte decat in noi insine. Am cam divagat de la subiectul principal adica de la terorism si antiterorism. Principiile dupa care se conduce lumea civilizata au intrat in conflict cu conceptiile unor fanatici care nu lupta ci ucid fara mila oameni nevinovati. Oamenii indiferent de religie si cultura au mai multe lucruri care ii apropie decat care ii despart. Dezvoltarea tehnologica, comunicatiile si legaturile economice au declansat fenomenul globalizarii cu avantajele si dezavantajele lui. Avantajul cel mai mare e accesul rapid la informatie in orice colt al lumii. O populatie educata e greu de stapanit si de tinut in frau, in concepte invechite si care ingradesc libertatea. Atacurile astea teroriste sunt o incercare disperata de a opri din dezvoltare si din reforma, lumea musulmana si de a detine controlul asupra acesteia. Responsabil pentru acest fenomen este vazut Occidentul in frunte cu Statele Unite. Este extrem de ciudat ca Americanii sunt urati de musulmani dar in acelasi timp acestia se bucura de privilegiile, libertatea si educatia oferita de America miilor de musulmani. Daca in anii 70 cand a inceput fenomenul terorist sa se manifeste in forma actuala, teroristii-sinucigasi erau tineri si copii saraci fara educatie usor de convins ca apara o cauza buna si ca sunt martiri, acum acest fenomen e completat de o forma mai perfida si care va mai lovi in tarile civilizate inclusiv America. E vorba de fanatici extrem de educati dar care au o ura si o ferocitate iesita din comun si in acelasi timp se organizeaza si au rabdare sa organizeze si sa dea lovituri. Punctul slab al Americii e o anumita suficienta si aroganta si tratamentul diferitelor tari dupa standarde diferite. De exemplu romanii, polonezii, etc au nevoie de vize pentru America pe care le obtin foarte greu si cu umilinte si timp pierdut (sau nu le obtin deloc) in timp ce daca ai 1.000.000 de dolari si zici ca vrei sa investesti in America primesti Green Card indiferent ca esti din Egipt, Siria sau Maroc. Si bani de finantare teroristii gasesc! Asta e calcaiul lui Ahile al Americii. Terorismul va putea fi redus la minim daca sunt depistate si taiate sursele de finantare. Masurile antiteroriste ale Occidentului vor face ca pierderile sa fie foarte mici si capacitatea economica de refacere a Vestului e foarte mare. Miza o reprezinta lumea araba care se trezeste. Priviti statistic de cate ori sunt mai mari pierderile populatiei locale fata de cele ale combatantilor Coalitiei. De 20-30 ori mai mari. Arabii obisnuiti se vor trezi si sunt sigur ca vor sa traiasca normal in liniste. Toate lucrurile sunt legate intre ele. Petrolul din Golf daca nu ar fi folosit de o industrie imensa ca cea americana si bineinteles de cea europeana si japoneza, ar ramane cu el nevandut. Trebuie sa se ajunga la un compromis pentru ca nu se poate unul fara altul si economiile sunt extrem de legate una de alta. Teroristii sunt fanaticii unei lumi vechi care se destrama si din aceasta cauza ataca cu ferocitate bineinteles si pe fondul unor greseli de abordare a Occidentului. M-am cam intins dar sper sa fiu inteles corect in ideile mele. Sper ca pot sa-mi dau si adresa de mail personala cristionesif@yahoo.com pentru cei care vor sa-mi spuna parerile lor direct despre cele scrise. Numai bine! Cristi
destin.... - de caty_lina la: 27/01/2006 11:10:15
(la: Destin)
Sunt de acord cu tine...intr-adevar...daca am fi siguri ca exista un destin am da vina pe el...nici eu nu sunt de acort cu totul in existenta unui destin ...unii spun ca totul a fost scris...uneori tind sa cred acest lucru pentru ca ...efectiv se intampla lucruri si te gandesti ca asta ti-a pregatit cineva....mi se intampla sa am o dezamagire sau ceva si sa ma gandesc"din ce cauza e.." atunci imi vin in minte tot felul de greseli pe care le-am facut in ultima vreme....

ce te faci cand se intampla lucruri greu de explicat....lucruri la care nu poti raspunde decat"asa a fost scris"....este foarte usor pentru noi oamenii sa folosim aceasta propozitie si cum ai zis si tu sa ne scuzam insa.....am momente cand ma gandesc ca cineva acolo sus stie ce voi face peste o ora un minut o zi sau o secunda....


e tare greu sa ma hotarasc daca exista sau nu un destin/.....

poate ne ajutam reciproc



pupici

best wishes
#102348 (raspuns la: #102212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de providence la: 23/06/2006 19:36:23
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
"Sunt maritata asa ca detest sa "ma ofer" unor straini."

Draga si eu sunt maritata si nici mie nu-mi place sa "ma ofer" unor straini. Dar cine a spus ca ma ofer? :) De unde vine inversunarea ta? :)
Vorbeam de sexualitatea femeii, de ce-nseamna sa fii sexy. Nu de alte lucruri. Si..sincer si eu urasc cand fluiera cineva dupa mine pe strada, sau cand muncitorii (pe unde lucrez e plin de ei) spun tot felu de lucruri....detest cand cineva da tare muzica in masina, cand trece langa mine si claxoneaza. Urasc chestiile astea. Ei ce zici de asta? :)
"mda..merge..azi ii spargi pe toti, indiferent cat de greu va fi"- ultima mea propozitie...Ti se pare un mod ciudat de a gandi. Tu nu te gandesti inainte sa mergi la lucru, ca: "oare cum va fi azi?" "oare reusesc?"----etc. poate nu te gandesti. Munca mea nu e usoara de loc, si am multe responsabilitati (ca oricine de fapt). Si poate ca uneori simt si eu nevoia sa-mi torn putina incredere in suflet...pentru ca daca nu am incredere in fortele mele, daca nu-mi iau inima intre dinti, nu o sa reusesc. Deci..revenind la sexualitate...e un subiect discutabil, si asa cum noi doua avem pareri total diferite, asa pot exista alte zeci de pareri...depinzand de personalitatea fiecaruia.
raspunsuri... - de casandra_radu la: 03/08/2006 20:58:10
(la: ATEISM)
pentru razvyq

In momentul in care primesc aprobari, incep sa-mi fac griji ca bat campii :))
Cat despre “a adopta aceasta pozitie de bun simt”, care ar putea reprezenta o stare de echilibru sau de haos...Aici e necesara o mica precizare. Nu e vorba ca eu as fi ales, rational sa cred ca Dumnezeu nici nu exista, nici exista, este vorba ca am realizat ca nu stiu cum stau lucrurile. Este ceea ce simt eu, nu ceea ce gandesc. In aceste conditii, resimt o stare de echilibru. Probabil ca daca alegi rational sa te situezi la nijloc, asta ar genera o stare de haos, poate te-ai simti pierdut.
Avem nevoie de o baza, da...si baza aceea trebuie gasita in tine insuti, nu in tot felul de concepte mai mult sau mai putin atragatoare, rafinate, spoite. De ce l-as cauta pe Dumnezeu in ceruri sau oriunde altundeva, cand eu sunt creatia lui si pot incepe sa-l caut in mine?
Daca ai ajunge sa stii, daca ai ajunge la adevar, nu ai fi trist, nu ai avea cum. Ai avut vreodata momente de fericire totala? Poate ca da..ai simtit atunci ca existenta e beatifica? Ce e trist in existenta? Numai omul...
Cat despre sensul vietii, poate ca viata insasi este sensul. Iar intr-un alt sens :) ...poate ca fiecare trebuie sa dea un sens propriei vieti, adica nu sa astepte sa gaseasca un sens sau sa preia sensul insuflat de altii, ci sa-si creeze propriul sens, al propriei sale vieti. Asemenea lui Dumnezeu. El se pare ca si-a dat singur sensul, devenind tot ceea ce ne inconjoara si chiar si noi, oamenii. Dumnezeu este creatia sa, creatia sa este Dumnezeu, nu poti separa pe creator de creatia sa ori invers. Materia nu exista fara spirit, iar spiritul fara materie nu are...sens.

pentru cattallin2002
Ca spusele mele ar fi influentate de conceptele filozofiei si religiei orientale este pur si simplu perceptia ta. In mod obiectiv ar fi greu, daca nu imposibil sa fie asa, intrucat nu sunt familiarizata cu filozofia si religia orientala, nu am citit nimic in acest sens. Doar am mai auzit unele chestii de la diverse persoane. Am fost crescuta in religia crestina. Toto astfel, se poate spune ca cei care au crescut asa sunt influentati de conceptele crestine. Nu sunt influentata de nici un concept. Le-am dat naibii de concepte si am inceput sa caut pe cont propriu.
Habar nu am de curentul New Age, ce sa comentez. Am auzit ca Enigma e muzica New Age..imi place, ce sa zic mai mult.
In ce priveste subiectul Osho, hai sa-l lasam la conferinta cu pricina.
“Un ateu cunaoste ceea ce vede.” :) Ok..sa zicem ca 4 atei se uita la o femeie. Unul zice ca e frumoasa, altul ca e urata, unul ca e draguta, altul e indiferent. Toti o vad, ce cunoasc ei despre ea? Hm?
De spus se poate spune absolut orice. Realitatea e doar una, insa.
Nu stiu daca “crede si nu cerceta” se aplica budismului, stiu insa ca este un principiu fundamental al crestinismului. Ma feresc sa cred, cel care crede nu mai cauta fiindca e convins ca a gasit deja.

pentru barbu liliana rodica
Faceti vorbire despre crez si apoi amintiti de iubire. Daca ati fi citit mai atent ce am scris..nu v-ati fi oprit la aceea ca eu nu cred in Dumnezeu, ci ati fi observat ca amintesc de a-l simti pe Dumnezeu, nu de a-l gandi, in viziunea mea, Dumnezeu neputand fi cunoscut cu mintea, ci eventual cu inima.
Da, cam toti cred in ceva. Este un apanaj. Este un confort si o usurare sa crezi ca exista o divitate si sa i te rogi. Sau sa crezi in roice altceva, precum banii, sa faci multi bani si astfel sa te simti protejat. Aceste supape sunt menite a atenua ori chiar elimina frica, depinde cat de habotnic e cineva.
Nu cred in nimic. Uite ca se poate. Omul are resurse nebanuite. Am vazut ca a crede nu te conduce la nimic. De exemplu, de ce as crede in iubire? Iubirea o simt cu inima, o simt si atat. De ce trebuie sa fac din ea un concept, cand este o stare, ceva deasupra mintii? Nu cred in iubire, o simt. E un mister, vine, pleaca, nu poate fi controlata...ce sa cred?!
Cat despre negarea existentei de muritor...cum ziceam, omul are nevoie sa creada in ceva. Dar aceasta nevoie poate fi depasita cand realizezi ca este o prostie. Existenta nu are nici o legatura cu crezurile. Necrezand in nimic, nu ma neg, ci poate imi deschid calea pe care intr-o zi...cine stie, voi ajunge la adevar.
Da..asa am fost si eu crescuta si invatata. Numai ca nu am inghitit aceste invataturi. Am refuzat sa inglobez in mine ceva artificial, provenind din exterior, din mintile altor oameni. Am sete de adevar, nu de scripturi.
Cat priveste recomandarea cu evangheliile gnostice, care sunt “bune pentru atei” nu stiu de ce ar fi bine sa le citesc. Nu am nici un sentiment ca as fi interesata de orice evanghelie, de altfel.
Nu stiu daca exista minuni. Poate ca adevarata minune nu este nici mare, nici rasunatoare, nici zguduitoare. Este atat de mareata in simplitatea ei, incat tocmai de aceasta nu este vazuta. Indraznesc sa afirm ca iubirea este o minune, dar poate ca uneori e zguduitoare. Pentru mine clipa este o minune, cantecul pasarelelor, cerut insorit sau instelat, viata.

pentru Cassandra
Nu stiu care sunt inexactitatile. Am observat ca sunt contradictorie, dar e firesc sa fiu.
Da, ateismul implica nihilismul, negarea, aceeasi gandire dar care in loc sa spuna da, spune nu. Esti atee? Eu nu sunt, nu stiu cum isi traiesc viata aceste persoane.Pot sa-mi imaginez, iar in acest sens probabil ca sunt hedonisti, savureaza placerile corpului si ale intelectului. Poate ca se simt pe undeva totusi neimpliniti, si e firesc, daca isi neaga spiritul.
Ceea ce simti niciodata nu este ceea ce gandesti si viceversa. Daca un ateu simte iubire si totusi neaga existenta divinului, probabil are o mare problema. Aceea ca habar nu are propria persoana.
Exprimarea mea a lasat de dorit cand am zis ca ateismul este o dogma. Nu e atat de complex, in acest sens. Intr-adevar e doar ideea ca il neaga pe Dumnezeu. Crede ca nu exista si in rest crede in orice altceva. Deci si ateul, ca si credinciosul crede diverse chestii.
Nu stiu cati..dar am auzit ceva de Nietzsche...si in concret, am vazut cateva persoane care negau existenta lui Dumnezeu, dar cand au dat de necaz au inceput sa se roage.
Fireste ca poti avea o viata “lunga, productiva si foarte inspirata” fie ca crezi in Dumnezeu , fie ca nu crezi...dovada ca orice crez nu are nici o legatura cu viata. Viata e traire, sensibilitate, crezul este o idee, si ca orice idee apare in minte. Poti trai crezand una sau alta, dar asa cum daca crezi in Dumnezeu nu esti in mod automat fericit, nici daca nu crezi nu esti in mod automat nefericit. Fericirea nu are legatura cu ideile. Poate ca nimic nu are legatura cu ideile.

Cri Cri - de ondine la: 07/10/2006 22:16:52
(la: JUDECATA)
Cu siguranta nu voi fi originala, dar nu pot sa ratez ocazia de a reda unul din citatele mele preferate:

"A gândi e atât de greu, încât majoritatea prefera sa judece".
(Jung)

Cred ca Jung a spus-o mai clar decât Adler.

Judecata vrea sa insemne aici etichetare, pe baza de impresii.
Gândirea presupune îndoiala si cercetare, prin observarea faptelor.

Diferenta este clara:

Gandirea:
Fapt 1 - concluzie 1
Fapt 2 - verificare concluzie 1 - concluzie 2
Fapt 3 - verificare concluzie 1 si 2 - concluzie 3
etc.

Judecata (in sens de etichetare):
Fapt 1 - impresie 1
Fapt 2 - impresie 1
Fapt 3 - impresie 1
Stop.

Evident, in cazul gandirii, procesul nu se repeta neaparat la infinit. Daca se repeta concluziile, la un moment dat se va opri procesul de observare, fiindca cel mai probabil ar fi o pierdere de timp. Insa nici asa nu e vorba de acelasi "produs" care se obtine prin judecata. Diferenta: daca se schimba semnificativ coordonatele, chiar si la n=100, gândirea va revizui concluziile, in timp ce judecata va ramane oarba si tributara unor impresii trecute.

Tocmai de aceea zicea Jung ca e mai usor se judeci. De altfel, el a considerat gandirea si judecata ca fiind doua procese distincte.

Iata deci ca ai cel putin doua motive sa nu te necajesti daca ti se pare ca unii te judeca gresit:
1. Poate ca nu sunt in stare sa gândeasca. Nu poti decat sa-ti para rau pentru ei, dar nu pentru tine.
2. Poate si tu te inseli asupra lor sau a etichetelor pe care ti le pun (poate ca ei au dreptate), si atunci mai degraba tu esti partea care judeca. Deci...observa faptele ce vor urma si reflecteaza corect asupra lor. Daca asta te ajuta sa renunti la judecata in favoarea gandirii, cu siguranta n-ai de ce sa-ti para rau :)
:X - de alexandraaaaaaa la: 19/10/2006 19:39:56
(la: dragostea la distanta este posibila?)
exista iubire la distanta....acest lucru traiesc acum....desi e greu....cand ma gandesc la distanta care ma desparte..de el...parca sunt singura in lume si nu are cine sa ma apere....dar...speranta ...ca va veni si ziua aia in care ne vom intalni imi da putere sa merg mai departe.Chiar daca vorbim in fiecare zi la telefon....ne vedem la webcam....nu este acelasi lucru daca ar fii el langa mine....cred ca l-as iubi si mai mult daca ar fii langa mine.



Ce e de placut? - de ondine la: 02/07/2007 14:58:52
(la: Ce imi place ,ce nu imi place la Romania)
Mie mi-e greu sa gasesc ceva de placut, la modul la care sa fie si ceva ce n-au altii...

Despre peisaje nu pot spune mare lucru. Exista munti mult mai frumosi, iar litoralul nu e cu nimic spectaculos. Mi-e greu sa ma gandesc la ceva...outstanding.

Putinele lucruri care m-ar face sa ma simt mandra ar fi ca sunt conationala lui Eliade, a lui Ionesco, a lui Brancusi si a altora ca ei...Care de fapt n-au avut foarte mult de-a face cu România.

Un singur lucru mi se pare cu adevarat deosebit si frumos: Maramuresul, Valea Izei, Valea Marei. Peisaje, oameni, traditii...ca un tot unitar. Din pacate, vorbesc de Maramuresul de acum cel putin 10 ani. Lucrurile s-au schimbat si ma tem ca nu mai e valabila afirmatia...
*** - de NANA2007 la: 17/07/2007 11:48:37
(la: cupluri atipice)
UITE, VEZI, POT DA UN EXEMPLU REAL: cunosc un tip, simpatic, rafinat, prezentabil si destul de cult care imi face , voalat, apropouri ca ar vrea sa fim impreuna. Nu stiu cum sa reactionez ca sa nu jignesc dar mi-e greu sa accept asa ceva , el fiind cu 8 ani mai tanar. Poate ca e o prejudecata dar atunci cand ai un barbat langa tine, chiar de esti feminista si nu vrei sa recunosti, vrei sa te simti protejata , eu la fel. Dar cum sa ma simt protejata cu un tim mai mic decat mine cu 8 ani. Stau si ma gandesc: atunci cand eu aveam 16 ani si un prieten , el abia era in calsa intai. Sau atunci cand el va avea 6o, eu voi avea aproape 70 si voi fi baba de tot. Ce ma sfatuiti?
ultima noapte - de anitzasmile la: 17/02/2008 12:01:05
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
nu am povestit nimanui cu lux de amanunte cum a fost ultima zi si noapte cu el.daca tot am ajuns aici...poate ar trebui sa spun ce stiu,poate asta si trebuie,sa pot vorbi...voi nu ma cunoasteti,nu ma vedeti...in fine.
il scotea din minti atunci cand ma suna cineva si nu stiu de ce,i se pusese pata pe un bun prieten de-al meu,pe care nici nu a vrut sa-l invit la oficierea casatoriei.asta m-a durut insa l-am ascultat.
in ziua aceea eram deja foarte trista fiindca mi-am dat seama ca nu-mi va da ragazul de cateva zile.il rugasem sa ma lase sa gandesc putin la ce se intampla si la ce nu merge,cu promisiunea solemna ca dupa cateva zile vom vorbi civilizat unul cu altul.insa s-a razgandit si atunci am simtit nevoia sa plang,m-am simtit neputincioasa si aproape capitulasem.mi-am zis ca am facut cea mai mare greseala si trebuie sa suport consecintele.si a sunat acest prieten drag...nu mai vorbisem demult cu el,nici nu puteam sa-i mai raspund la telefon.si i-am raspuns de aceasta data si as fi vrut sa-i linistesc ingrijorarea.astepta cu nerabdare sa ma vada maritata si apoi nu mai dadeam nici un semn de viata,nu mai raspundeam la telefon!!!!!i-am spus ca sunt ok insa ma cunoaste de zeci de ani,deci stia ca nu sunt ok dupa cum i-am raspuns si nici nu a fost greu sa se prinda ca nu pot vorbi.am inchis.si a inceput cearta si iar am izbucnit nervos si i-am spus ca-l urasc,ca nu ma poate tine departe de toti cei dragi mie si pt.prima data de cand incepuse povestea asta am plans si i-am spus ca nu am nimic cu el,nu-l judec pt.nimic si-mi pare rau ca a trebuit sa faca atata drum pt.nimic,dar ca nu ma poate tine legata de el doar pt.recunostinta sau altceva.a spus ca are bani si-mi poate oferi viata pe care nu am avut-o niciodata.eu i-am spus ca nu ma intereseaza,bani am si eu,nu cat are el,dar am.apoi s-a asezat pe un scaun din camera,abatut si coplesit si el.spunea ca am sa raman singura cu demnitatea mea si eu spuneam ca nu-mi pasa,nu-l mai vreau in viata mea,nu ne potrivim si nu are sens sa insiste.nu-mi era teama de el,inca mai credeam ca ne putem intelege,ca putem ajunge la un numitor comun.apoi am vazut ca se intampla ceva,mormaia ceva ce nu intelegeam si fata i se schimonosea intr-un fel hidos...l-am intrebat ce face si mi-a spus ca nimic...m-am speriat si i-am strigat sa inceteze ca ma sperie.a spus ca nu face nimic si zambea...l-am strigat pe nume si i-am spus inca odata sa inceteze...si asta a fost...a zambit si a spus ca va face cum vreau eu fiindca nu vrea sa-mi faca rau.seara a decurs destul de linistita,se parea ca intelege ce-i cer si ca e de acord.si-a strans lucrurile.am facut cate o cana de ceai de tei,mai concentrat,speram sa ne linisteasca pe amandoi.la culcare l-am convins sa doarma in alta camera si,din nu stiu ce motiv,mi-am incuiat camera peste noapte.am adormit bustean...m-am trezit intr-un tarziu fiindca tragea de usa,incerca sa o deschida in timp ce-mi striga numele si-mi spunea sa nu-l gonesc de langa mine,ca are nevoie de mine...la inceput nu realizam,am crezut ca visez.m-am ridicat in sezut si am ascultat atenta.nu era vis,el chiar tragea de usa ,incerca sa intre implorandu-ma sa-i deschid.i-am spus sa mearga la culcare si vorbim dimineata.atunci a tras mai tare de usa si a inceput sa spuna insistent sa-i deschid.am tacut.dupa ceva timp,poate un minut doua,a mieunat...am zis in sinea mea 'ok,asta ce mai inseamna,crede ca ma amuza?'...apoi a mieunat pana s-a transformat intr-un miorlait urat,ca de pisica in calduri.un pic m-am speriat,nu intelegeam ce vrea,ce face...apoi au inceput alte zgomote sinistre,urate rau,infricosatoare.instinctiv am dat patura la o parte si m-am ridicat in genunchi incercand sa alung orice urma de somn si sa inteleg ce se aude...nu se intelegea nimic si cat am stat sa ascult asa,in genunchi am avut impresia ca dincolo de usa sunt adunate toate fiarele padurii...aveam impresia ca daca deschid in acel moment usa voi vedea altceva decat un barbat...nu stiu de ce am inceput sa ma rog in nestire,cu disperare...nu ma rugasem niciodata pana atunci asa ca nu spuneam o rugaciune anume,ci exact ce-mi venea in minte atunci.cand a incetat orice zgomot am aprins lumina cu teama si curaj in acelasi timp si am deschis usa.avea o privire ratacita,parea chinuit si dincolo de frica mea aproape ca am simtit mila...l-am intrebat ce se intampla si mi-a spus ca nu poate trai fara mine,ca are nevoie de mine...i-am promis ca vorbim dimineata,l-am condus inapoi in camera.intre timp s-a trezit mama si sora mea,care mi-au povestit a doua zi ca nu au mai adormit toata noaptea.eu am adormit la loc,ceaiul de tei are efect insa el s-a rugat chipurile toata noaptea.lor le-a fost teama sa-l mai lase singur,asa ca au incercat sa vorbeasca cu el.a doua zi a plecat,docil si implorandu-ma pana in ultima clipa sa nu-l gonesc.
mama s-a trezit abia dupa ce am iesit din camera,asa ca nu stia nimic din ce s-a intamplat,ceea ce m-a mirat.
#286237 (raspuns la: #286218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de alex andra la: 12/05/2008 08:12:09
(la: pe ce sa punem accentul ?)
Eram sigura ca vei veni cu contra-argumentul asta. Surdo-mutul gandeste in imagini probabil. Si nu-i suficient. Aparent ne straduim sa-l invatam sa scrie si sa vorbeasca pentru a putea comunica. Dar nu-i asa. Pentru a comunica primar ii ajunge limbajul mimo-gestual. E tot un limbaj si asta. (Facem ce facem si tot de limbaj dam). Nu am cunostinte in domeniu si nu ma bag, dincolo de o observatie, sper, de bun simt - surdo-mutul cred ca are o gandire foarte concreta, axata pe reprezentari de obiecte si de relatii intre ele. Mi-e greu sa cred ca se poate ridica la gandirea abstracta. Pentru asta ai nevoie de notiuni, concepte, inexistente in afara limbajului verbal.
#309951 (raspuns la: #309948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: