(referat despre necesitatea de a vorbi corect romaneste)

Imi cer scuze de la tine daca am dat impresia ca sint saminta de scandal sau ca am ceva cu tine,adevarul este ca citind mesajele referitoare la subiect,sau mai degraba subiectul insusi,chiar am ramas cu impresia ca tu esti saminta de scandal,iar ,nu stiu de ce ?? ,citind raspunsul tau adresat mie,continui sa am aceasta impresie,mai ales din faptul ca tu subliniezi cum ca daca sint din canada tot ar fi indicat sa stiu sa vorbesc corect romaneste. Si cine indica asta? Atita timp cit traiesc intr-o anume tara ar fi indicat sa stiu sa vorbesc limba utilizata pe acel teritoriu,asta pentru a putea comunica cu cei din jur,a cistiga existenta,etc - si nici asta la urma urmei nu este obligatoriu.Depinde de ceea ce vreau in viata,sint batrini care traiesc de multi ani in tari straine de cele in care s-au nascut si nu stiu sa vorbeasca sau sa scrie in limba utilizata acolo unde traiesc,poate fiindca nu au fost nevoiti sa munceasca,si au avut parte sa traiasca intr-o comunitate mare, oricum atita timp cit nu traiesc in romania ,consider ca a-ti cunoaste in mod corect limba romana ramine la latitudinea fiecaruia,dupa bunul plac,nefiind niciunul obligat in vreun fel.Insa repet scuzele, ai dreptate este doar parerea mea, este doar ca eu credeam ca exact parerile putem sa ni le spunem.« Ce que vous n’aimez pas, ne le faites pas »

Normal ca faza cu vaca nu ai spus-o tu .... dar prefer s-o spun eu ... imi face bine la psihic .. stiu exact ce gandesc cei ca de-al tine ... ca dovada ca imediat ai considerat ca as face parte din invatzamant .... imediat cum ai auzit de copiii.. cum uite ce-ai putut debita. Copiilor le face bine sa existe altfel de maturi prin jurul lor ... care nu sunt atat de ahtiatzi dupa perfectziune ... si care stiu cum sa le spuna si altfel ca gresesc. Ei bine eu nu am spus ca sunt "fofesoara" dragule .. e ceva cu "oloaga" .. "ologesc" maturii cretini .. din care si eu fac parte evident... Meseria mea de suflet ...... e fix pentru suflete si mai putzin pentru cum am putea vorbi corect romaneste. Sunt suficiente "fofesoare" care ma pot corecta gramatical chiar si pe mine. :P Eu incerc sa repar sau macar sa alin ceva ce nu e atat de simplu .... ca atunci cand corectezi tu gramatica mea. Ce bine ar fi de-ar fi la fel de simplu. De asta poate n-ai sa ma vezi in vecii vecilor .... decat facand misto de atatea reguli..inclusiv de gramatica la nevoie.

Eu "jonglez" cu ceva mult mai dificil ... pt. ca e vorba de suflete care uneori pot fi ranite tocmai de atatea reguli si obsesii ale celor mari. Slava domnului ca activitatea mea nu cuprinde cum sa vorbesc/se vorbeasca CORECT gramatical .. plus ca la mine in viitoarea mea meserie nici nu exista notziunile de corect sau rude ale sale.

"eu continuu sa cred ca zic bine si ca "eu continui" e doar uzual."

- Doar ca fapt divers:

urmareste cu atentie pe o perioada mai indelungata persoane pe care le cunosti (personal sau nu) si consideri ca vorbesc corect romaneste; intreaba-le direct sau creeaza un cotext in care sa apara verbul cu pricina; marcheaza cu + (plus) pe cele care pronunta "continuu" si cu - (minus) pe cele care zic "continui"... sint curios la ce scor ai sa ajungi...

Dreptul de a scrie si vorbi corect romaneste. Asta nu ti-l ia nimeni!

Draga Dan,

In legatura cu remarcile tale referitor la niste "birne" in ochii mei, nu stiu exact la ce te referi, dar presupun ca e vorba de Fotomagazin.ro. Da, ai dreptate, eu nu citesc in totalitate ce se publica in acel site, din lipsa de timp, si poate se strecoara si acolo greseli tehnice, ori de limbaj specific fotografic, asa cum a fost el folosit de zeci de ani in publicistica romaneasca. Este o lipsa a mea, si imi fac "mea culpa" in aceasta privinta. Poate ca circumstanta atenuanta, ai vrea sa consideri faptul ca acel site/publicatie este realizat de un grup de neprofesionisti in domeniul publicistic, un grup de entuziasti care isi sacrifica mult din timpul liber in scopul difuzari de informatie specifica, in oarece masura a educatiei amatorilor de fotografie, si mai ales nu este vorba de o publicatie bugetara, cu o structura stricta de functionare asa cum banuesc ca este revista la care se face referire mai jos. Dar astea sint lucruri pe care le cunosti direct, de pe timpurile cind am avut placerea sa te avem in mijlocul nostru ca redactor la site.
In concluzie, sa pui pe acelasi plan o revista profesionala [sau cel putin cu statut publicistic integrat in media locala], cu un site realizat cu mijloace departe de orice conexie cu un trust de presa, ori cu baza financiara probabil in jur de 0.01% din bugetul revistei amintite mai jos, mi se pare un pic exagerat!

Un alt aspect care imi da de gindit: tu ca poet si publicist, ar trebui sa fi un vajnic aparator al culturii si limbii romanesti! Ori, din comentariile tale de mai jos, si mai vechi in legatura cu acelasi subiect, eu cel putin inteleg ca acest mod defectuos de intrebuintare a limbajului specific fotografic si repercusiunile in rindurile mai tinerilor cititori, nu constituie o prioritate la revista pe care o conduci. Nu pot sa spun decit ca pacat!

Am propus in acelasi timp o solutie: angajarea unui fotograf recunoscut pt. verificarea si corectarea acestor articole despre fotografie. Nu am spus nicaieri insa ca aceasta relatie sa fie o "oferta" din partea fotografilor, si aici iar nu inteleg demersul tau. Atita timp cit revista respectiva dispune de un buget mi se pare normal ca munca cuiva, fie el si un amarit de fotograf, sa fie recompensata corespunzator. Sigur, sa-l angajezi pe Cosmin Bumbut pt. corectura, probabil ar costa mult prea mult, dar sint sigur ca exista si alti fotografi avansati (si nici macar nu este nevoie de un fotograf in sine, ci poate doar cineva care este pasionat de fotografie si care a dovedit ca poate intelege cel putin aspectele tehnice de baza atinse in aceste articole "(dez)informative") care pot sa realizeze acest deziderat la un pret mult mai convenabil pt. revista. Draga Dane, nu cred ca ti-ar place nici tie ca sa te "oferi" cuiva care publica o revista finantata, pe gratis!

Si in final, cel mai mult ma deranjeaza modul acesta vehement si antagonistic de abordare a unor probleme evidente! Sigur, vazind lucrurile de la distanta si neavind contact direct cu publicatia respectiva, e simplu de criticat, si poate exista multe alte probleme interne pe care nu le pot percepe. Dar, oare este atit de greu sa acceptam greselile personale si macar sa incercam sa facem ceva constructiv? Eu inteleg atasamentul tau fata de aceasta publicatie, si este chiar laudabil ca te identifici cu ea la acest nivel, dar in acelasi timp poate ar fi util ca din cind in cind sa te gindesti si la influenta pe care o astfel de publicatie o are in rindul cititorilor, nu numai la aspectele financiare strict legate de o publicatie?!

Ara G.

acasa, vorbim romaneste, limbaj fara neologisme, inteleg doar ce vorbim noi sau alti romani prieteni, dar intre ei, la joaca ca si la scoala romaneasca de sambata (program patronat de Biserica) ei intre ei nu vorbesc DELOC romaneste, nici macar cu profesoarele. Dar noi continuam, daca pamantul este bun tot rasare ceva daca semeni. privind programul TVR international intelegem decat noi adulti iar cei mici intreaba cuvintele pe care nu le stiu.

Ca sa fiu sincera, eu pot vorbi corect si engleza si franceza si romana, dar cu ceva efort (si mici ezitari) ca sa imi amintesc toate cuvintele ce apar in conversatie. Insa acasa, cand ma relaxez, utilizez o enlgeza 'condimentata' cu cuvinte si expresii franceze si romanesti (cele pe care le intelege sotul meu). Nu-i nici snobism nici necunoastere a limbilor respective, e un pic de comoditate si lene intelectuala. Sa fim seriosi, cand ne incaltam cu papucii de casa avem voie sa ne lasam si limba sloboda, sa se descurce cum o vrea.
In vremea cand traiam in Anglia imparteam casa cu inca 4 romani, si vorbeam romaneste cu cate 20-30 de cuvinte engleze: mai ales cele legate de activitatea profesionala (toti fiind colegi la aceeasi universitate). Normal ca ne refeream la cantina ca 'refectory' si la nivelul 7 din cladirea facultatii ca 'level 7'. Pentru ca ar fi fost nostim sa il numesti 'etajul 7' cand el era de fapt la demisol. Nici aici nu era vorba de incultura sau snobism, ci mai ales de ceea ce era practic.
De cand locuiesc in Franta si continui sa vorbesc engleza acasa, confuzia lingvistica e si mai mare. Cuvintele legate de servici vin in franceza, si cele legate de mancare in romana. Aici trebuie sa mentionez ca sotul meu (francez) invata singur romana (de ceva ani, dupa un manual englez de invatare a limbii romane plin de greseli). Nu vorbeste decat cate un cuvant-doua, si mai rar leaga propozitii, dar cunoaste mai multe cuvinte. Il amuza sa le plaseze din cand in cand in conversatie, asa ca deseori poti sa auzi ceva de genul: "When do you cook the 'varza cu porc' ? Bring me a 'ceapa' or a shallot. Let's add some 'slanina' and ham. Do you fancy some 'tzuica' ?". E foarte amuzant si pentru mine, dar eu m-am obisnuit, insa cand fratele meu ne aude conversand asa se amuza si mai tare. De asemenea, hamsterul nostru are privilegiul de-a purta apelative romanesti : dihanie, monstruozitate, bandita (mica).
In concluzie, cred ca oriunde se amesteca doua sau trei limbi, se produce o difuzie de cuvinte intre ele, in mod natural, si mai ales cand vorbitorii sunt neglijenti (sau relaxati).


Desdemonovici

Mie nu-mi pasa daca buletinul de analize (hartia, docomentu') are paispe pagini sau una singura format A5, ca de ce o asistenta e scarboasa si ailalta e de treaba, etc. etc. Discutiile de acest gen, chichitele, il ruineaza pana si pe autor de best seller-uri darmite pe "muritori" ca noi. Sunt de acord cu necesitatea de documentare dar nu sunt de acord sa facem din proza referat stiintific cu note de subsol, bibliografie si tabla de materii sau reportaj de investigatie si analiza la cel mai obiectiv cotidian de importanta nationala .

Eu vad urmatoarele: asta este o incercare serioasa care nu merita balacarita si demolata cu un stoicism chitibusar ce despica firu-n sapte, cu o "criticoza" careia nu-i gasesc nici o explicatie decat canicula; este o adevarata placere sa vad, dupa mostrele pe care ni le-ai oferit - Bright - in fragmentele sporadice si care pareau doar prefigurari, ca evoluezi si ca aduci cateva zeci de oameni (pe putin, poate sunt multi - ca mine - care nu prea comenteaza ) pe un text scris in fragmente (si treoretic neatractiv) - text care mie imi suna a proza adevarata. Din pacate mi-e rar dat sa vad texte cu care sa merite sa-ti pierzi vremea - si pe alea se troleaza de-ti vine rau.

Eu sunt de principiul ca daca nu-ti place un text, n-are rost sa-ti pierzi vremea cu el, e oricum prea mult subiectivism in ceea ce piveste literatura ca sa aprindem spiritele si sa mai fim si siguri ca vorbim corect limba calinescului sau ibraileanului. Da-n fine, e democratie si... ce nu te omoara, iti mai taie un pic din elan si trece.

Acum, strict legat de Buletin de analize, eu observ ca: naratiunea curge natural, glisarea intre secvente se face elegant, stilul e viu si alert. Imprevizibilul si suspansul sunt dozate placut, fara a cadea in senzationalism, si fara a fi singurii piloni pe care se sprijina povestirea. Drama - boala si perspectiva mortii eroului - un subiect suficient de explorat ca sa nu fie deloc usor de abordat intr-un mod original, conecteaza personajele ca un fir rosu la care adera secvente, situatii, trairi, senzatii si eroi diferiti. As face o comparatie in plan cinematografic cu filmul "21 Grams", insa astept finalul pentru a-mi face o imagine completa. Oricum mie imi place si constat o evolutie surprinzatoare care nu poate decat sa prefateze alte proze de valoare literara pe care le astept cu nerabdare. Prin urmare, Bright, iti doresc controverse si cititori multi, editorii vor veni de la sine :). Ai incredere si spor la treaba.

Noi: Cuplu roman-american.Eu roman -american ea americanca.
Copii doua fete : 16 si 3 ani.
Mama si fetele vorbesc si romaneste :):):):)

Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.

Stimate Domnule Andre Morariu,

Ma surprinde in mod neplacut suficienta Domniei Voastre in a emite judecati de valoare asupra literaturii romane luind in considerare si ca punct de referinta numai un...almanah literar din 1985 sau 1986 ce poarta fotografia impuscatului in frunte, deci provine din galeria literaturii ideologice de partid si de stat din epoca, neconcludenta in ceea ce priveste o reprezentativitate chiar si numai teoretica a fenomenului literar romanesc. Acest fenomen literar include, daca este sa doriti a fi obiectiv si a face o cercetare stiintifica a chestiunii, si literatura oficiala a propagandei, si literatura de rezistenta (rezistenta prin cultura, evident), si literatura disidentei, si literatura carcerala, si literatura exilului, si literatura de sertar...si citeva inca alte sectiuni (de care ar fi fost bine macar sa fi auzit si Domnia Voastra, pentru a face un dialog in cunostinta de cauza aici, iara nu o runda de pugilism). Oricum, va admir pentru curajul de a emite pareri atit de categorice intr/o chestiune pe care se vede ca nu o stapiniti (dar asta imi dovedeste o data in plus ca sinteti intr/adevar roman, ca va pricepeti desigur la fel de bine la politica, la fotbal, la agricultura si la meteo, ca aveti o profunda aversiune fata de toata familia de concepte ce insoteste familia de cuvinte "roman"- episod masochist pe care il traverseaza astazi toti conationalii nostri, pe buna dreptate, doar de la noi a plecat la Paris si marele Emil Cioran, care de citeva ori se jurase ca nu va mai vorbi niciodata romaneste, atit de suparat si ingretosat era de Romania, sau daca mergem cu memoria si mai in urma, insusi Caragiale s/a autoexilat la Berlin catre sfirsitul vietii lui, cuprins de sila fata de ratarea si inutilitatea eforturilor de a construi in spatiul romanesc idei coerente, democrate si progresiste... ).
Pentru a va ajuta sa deveniti insa un pic mai sceptic in agresivitatea aroganta a sentintelor...globalizatoare, eu va recomand cu caldura sa achizitionati, bunaoara, volumele din seria "Unde scurte" ale Doamnei Monica Lovinescu(una dintre marile noastre scriitoare si femeie critic de literatura si cultura, stabilita la Paris in anii 40 si care a tinut timp de decenii cel mai important, consistent si consecvent jurnal critic al evolutiei literaturii romane, pe care l/a difuzat cu acribie prin Radio Europa Libera, care devenise practic o adevarata Academia de Cultura Libera a Romaniei sub totalitarism), sa mai achizitionati cele trei volume ale Jurnalului ei, precum si lucrarea cu caracter autobiografic "La apa Vavilonului", primele carti fiind scoase la prestigioasa editura Humanitas. Veti gasi acolo opera celei mai importante constiinte critice a literaturii noastre dintotdeauna, care a consemnat, in ordinea aparitiei lor dintre anii 40 si 90, tot ce , fenomenologic, aparea si se manifesta in tara sau in exil, ma refer la carti, curente literare, curente ideologice, atitudini politice, atitudini personale sau de grup ale scriitorilor s.a. Ar fi bine sa mai cititi opera critica asupra literaturii romane a lui Nicolae Manolescu, sau lucrari asemanatoare semnate de Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Simut, Mircea A. Diaconu, Marin Mincu etc...Am senzatia ca va lipsesc lecturile fundamentale in aceasta chestiune, si tocmai de aceea veniti cu o atitudine ostila atit de evidenta, incit pentru o clipa mi se parea ca sinteti chiar importiva dialogului.
Mais, non, mi/am spus in sinea mea. Trebuie sa/i dam acestui Monsieur sansa de a deveni ceea ce se doreste, in cheie socratica, maieutica, ori pentru aceasta dialogul nu trebuie intrerupt, caci Domnia Sa, traitor la Paris fiind, este, sau macar se straduieste sa fie un bun european, adica un coseur desavirsit si un partener de dialog intelept.
Alors, e bine sa stam de vorba, si e bine sa va informati neincetat, dar nu din almanahuri(care sint producte de divertisment si subcultura), ci din operele fundamentale, cele teoretice, cele critice, cele beletristice. Nu conteniti sa sperati ca veti atinge cindva conditia de gratie a intelectualului, or aceasta este : nu conteni sa te informezi, nu conteni sa te indoiesti.
Va iert, in consecinta, si pentru graba de a ridica primul piatra si de a condamna in bloc toata literatura romana: banuiesc ca nici nu v-ati dat seama ca, procedind astfel, nu faceti decit sa reiterati experienta de tip totalitarist-cine nu e cu noi, e importiva noastra.
Eu, una, intorc si celalalt obraz, va intind mina si va invit sa nu conteniti a exersa dialogul de pe pozitiile polemicii cordiale...

ma grabesc si nu am mai apucat sa fac loggin-ul, de aceea imi cer scuze.

Ceea ce vreau sa remarc este optimismul tau, mariro: "imi este mila de cei care, INCA mai fac greseli de ortografie". Ce bine ar fi daca acest "inca" n-ar fi atat de - scuza-ma, te rog - naiv folostit. Inca? Greselile se fac din ce in ce mai des si de catre oameni care au trecut prin din ce in ce mai multe forme de pregatire.
Poate ca de vina e si sistemul de invatamant, dar - daca VREAU sa invat ceva, nu-mi ascunde nimeni "secretele" limbii romane.
Sunt poate o exceptie (nu un unicat in generatia mea): am invatat sa citesc pe la 3 ani si jumatate si mi-am petrecut copilaria citind. Platesc si acum pretul acestei precocitati: in clasa I-a, pe cand eu citeam "Colt alb", iar colegii mei buchiseau abecedarul, in loc sa castig deprindeea de a munci cot la cot cu ceilalti copii, imi intrase in cap ca sunt desteapta foc si am devenit o putoare de 24 de carate. Mi-a mers mult si bine asa: plecam de la scoala cu lectia invatata, acasa facutul temelor se rezuma la temele scrise si, iaca asa, m-am trezit la liceu, in imposibilitatea (aproape organica) de a studia materii sau capitole "antipatice" dar necesare!
Cunosc indivizi nuli, sub aspect intelectual, care au muncit pe branci sa-si ia o diploma si - la adapostul acesteia - se exprima si scriu mizerabil. Muncesc cu ei, pentru ei si in subordinea lor, scrasnesc din dinti si ma intreb la ce-mi foloseste sa scriu si sa ma exprim corect romaneste!
Ma "zgarie" cand aud (pe strada, la radio, la televizor sau la birou) cum se foloseste "decat" fara a fi insotit de o negatie, cum tzugulanii intreaba "ce-s cu astea?" si cate altele... O vreme am pastrat aceste remarci pentru discutiile cu prietenii mei... O vreme, pana cand, am inceput sa descopar ca si printre ei, prietenii mei, aparusera "contaminati". Ma refugiez (in rarele ocazii cand timpul imi permite) in cafenea sau in lungile conversatii cu partenerul meu de chat, pe care l-am facut - desi plecat de mult din tara - sa reinvete limba asta ce mult de dulce si frumoasa, dar pentru unii, tare-i grea...
(sper sa nu fiu acuzata de plagiat).

Si, ca sa revin la gandul de la inceput, senzatia mea este ca limba romana a luat-o la vale. Sunt perfect de acord ca, in timp, orice limba va suferi transformari. Consider, insa, ca acestea ar trebui sa reprezinte o evolutie a limbii, nicidecum o involutie.

Oameni buni, atata timp cat am mai ramas cativa mritori de rand carora le suna fals aceste acorduri, hai sa lasam politetea pentru alte ocazii si sa le atragem atentia celor cazuti in greseala. Daca doctorul ar fi "politicos" mi-ar spune ca am o sanatate de fier chiar si cand as fi cu un picior si inca un calcai in groapa! Englezii isi pot permite sa-si lase in pace agramatii (o jumatate de lume le vorbeste limba si sunt inca destui care o fac corect). Noi suntem o natie mica si nu ne putem permite acest lux.

As incheia cu urmatoarea chestie: as prefera ca cei ce isi permit sa ma injure sa fie in stare sa si ortografieze corect "urarea" respectiva. ;-)

Ce sa spun, tiganii nu au stiut sa ne influenteze in mod pozitiv, dar din pacate au facut-o mai mult sau mai putin constient si nu doar in tara, ci si in afara ei. De multe ori mi se intampla, umbland pe strada sau in autobuz (atentie, nu vorbesc de mediul unui oras romanesc, ci de un oras italian!) sa aud, ca din intamplare (sic!) vorbindu-se "romaneste" - dar un "romaneste" care are iz de manele si de cartier de provincie si de periferie...nu lipsesc faimoasele apelative (fa, de exemplu) sau zicaturi-injuraturi familiare (mi-e greu sa le reproduc, as contrazice bunul simt personal si al altora...).
Apoi de multe ori mi se intampla sa-i vad (si am o reactie aproape organica de "greutate pe stomac"), cersind sau in grupuri, prin autobuze, in cautarea "clientilor": turisti sau localnici neatenti, usor de pradat de portofel sau celular.
Nu as vrea sa par sovina, dar nu-i suport si-i consider o plaga pentru tara si pentru imaginea de roman...nu au nimic romanesc, doar reminescentele lingvistice, o limba trivializata de jergul specific...
Intrebarea era: ce putem face? Nu ne putem permite solutia gasita de elvetieni, cu multi ani in urma, cand toti copii tiganilor au fost adoptati de familii normale, educati si crescuti in mod civilizat...stirpea fiind astfel eliminata in mod stiintific, cu minime riscuri...dar cu ceva cheltuieli!
Intrebarea mea e doar una: de ce odata ajunsi in afara tarii nimeni nu le poate face nimic, ba dimpotriva au unele facilitati pentru a obtine sejurul si documentele necesare, ba chiar un loc de trai al lor, ca si populatie nomada!!! Cine le permite sa plece, stiut fiind obiceiurile lor de viata si proverbialele apucaturi?
Eu nu vreau sa-i consider romani, pentru mine si poate pentru multi, atat timp cat refuza sa se integreze civilzat in societate, reprezinta doar o populatie nomada, de marginalizat...si greu de educat!
Poate gresesc, dar cunoscandu-i, nu-mi pot permite toleranta...iar indiferenta nu face decat sa-i inmulteasca...si atunci, ce-ar fi de facut?!
Intrebare retorica!

Pe curand,
irina fiorentina

Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu

...abia astept sa invatam sa vorbim corect inainte de a ajunge sa vorbim in "comentarii inteligente si un stil incisiv" despre fotografie...

"Prin articole consistente, comentarii inteligente si un stil incisiv, Class evidentiaza, in 120 de pagini, cele mai interesante personalitati, realizari si tendinte despre care doresti sa citesti.

Cauta revista la orice chiosc de ziare si satisface-ti curiozitatea. "

cu bine,
lucian

pe tine ce te deranjeaza mai mult, faptul ca daca esti in canada tot ar fi indicat sa stii sa vorbesti corect romaneste, sau pur si simplu cauti samanta de scandal? ...deduc asta din faptul ca in loc sa raspunzi la intrebare cu yay sau nay tu te legi de mine. iar faptul ca am tot subliniat ca era vorba de un text literar scris de cineva din romania, era exact pentru ca inteleg perfect pe cei plecati de cativa ani si nu ii invinovatesc de nimic, deci nu era cazul sa-nceapa sa se scuze.

ce crezi tu personal e problema ta, eu nu am deschis subiectul pentru motivele spuse de tine, si nici n-am cautat adepti ai perfectionismului. ce ma deranjeaza defapt este cand eu insami fac greseli de ortografie, gramatica sau punctuatie, in limba romana sau engleza... dar asta nu inseamna ca voi aprecia valoarea literara unei poezii scrise incorect in limba materna. nu stiu cum as mai putea percepe mesajul cand cuvintele prost scrise imi zgarie ochii

probabil ca pentru tine eu nu fac parte din acei "oameni minunati" cu "suflete calde" ...de ce ti-o fi casunat pe mine n-am idee, dar daca ai chef sa bestelesti si sa provoci, atunci alegeti-i pe cei carora chiar le face placere, ii stim cu totii cam care-ar fi. imi pare rau sa te informez ca eu sunt una din fiintele "pasnice" de la cafenea.

"cunosc aici pe forum muncitori români in strainatate, care au doar cateva clase, care n-au avut sansa ca noi sa faca studii superioare, nu stiu sa scrie corect..."

- Eu cunosc indivizi (romani) care nu au nici macar liceul, dar care scriu corect si se exprima romaneste impecabil...

...in timp ce altii "care au avut sansa ca dv. sa faca studii superioare", scriu

"doua statzi de metro"
"doi copi se jucau"
"nu-i cunosc pe parintii vostrii"...

...nu stiu care e diferenta intre "a-ti face" (infinitiv, II sing.) si "ati face" (conditional optativ, II pl.)...

...iar daca se angajaza intr-o conversatie al carei context presupune formularea unor fraze mai complexe... nu se descurca fara interventia interlocutorului...

(...Daca ne referim in mod specific la sistemul de invatamint din Romania, din perioada comunista, parerea mea personala este ca standardele didactice/pedagogice ale acestui sistem erau remarcabile... si inclin sa cred ca cei care n-au invatat sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste pina la absolvirea scolii generale, n-au invatat nici mai tirziu, indiferent cite facultati au mai facut...)...

salut! sper sa ma primiti intre voi!
Poti sa apreciezi calitatile sau defectele cuiva daca le compari. Atata timp cat nu exista termen de comparatie nu poti spune despre cineva ca este mai bun sau mai rau. Comunismul a impiedicat accesul romanilor la termenul de comparatie, occidentul, visul tuturor. Cu cateva exceptii, nimeni nu stia cum este "acolo"... Povesti pe la colturi, un prieten fugit, imagini truncheate pe care le primeam... Ati incercat vreodata sa descrieti o culoare unui orb? Acesta nu stie nor, frunza, portocala... Asa si romanii. Cum poti sa-i explici lui nea' Gheorghe ce e cu integrarea? Majoritatea acestor "neni" regreta comunismul pentru ca trebuie sa munceasca pentru a avea ce pune pe masa. Exista exceptia celor ce au plecat la munca, "capsunarii" si altii, care vin cu o alta poveste, de data asta mai apropiata de realitate, dar rupta totusi din universul de acolo restrans dealtfel. Mai sunt imaginile in miscare, din calatorii si vacante, care ne parvin infrumusetate sau nu.
Adevarul este ca de multe ori noi am vrut sa ne fi nascut "acolo", sa fi fost nemti, englezi, austrieci sau alta natie din care strabateau la noi informatii. Asa cum poate alte natii ne-au invidiat pe noi. Au fost ciprioti, albanezi, libieni, irakieni, congolezi, etc. ce au venit si au ramas aici pentru ca era mai bine ca la ei acasa. Pentru ei Romania era "acolo"...
Eu cred ca civilizatia se invata. Comunismul ne-a invatat sa luam de la comun ca din fata nu ne ia nimeni. De aceea integrarea este rea pentru ca trebuie sa muncim. Din pacate la standardele lor pe bani ca la noi. Cei ce au invatat lectia s-au descurcat si au plecat. Firmele europene au venit aici si au dat salarii romanesti. A mers o vreme dar acum nu mai tine. Daca esti bun, pleci. Problema lor este acum faptul ca est-europenii au scazut pretul fortei de munca, pret pentru care sindicatele lor au luptat zeci de ani. Si nu le convine. Nu patronatelor ci sindicatelor.
Oricum, ceea ce au obtinut ei nu a fost peste noapte, ganditi-va ca au ceva zeci de ani de democratie inaintea noastra.
Referitor la biserica, exista o vorba: sa faci ce zice popa si nu ce face popa.

Perfect valabil cand vorbim si gandim in limba materna. Cel ce vrea raspuns la acest comentariu gandeste in alta limba decat mine. Eu am invatat limba lui , el nu a invatat limba mea. Suna bine engleza lui Iliescu cand vorbea asa cum vorbea ? E mult mai bine sa vorbesti natural in limba ta da....cine sa te traduca. Pe scurt romanii nu au nevoie ca noi sa stim sa vorbim bine romaneste. Tot pe scurt raspund ca vorbesc nu findca chiar nu am cu cine ma injura pe tiganeste. Stiu ca intre a ura si a fi indiferent e cu mult mai rau chestia cu indiferenta. Si cand vom face balantele la sfarsit de secol ne vom intreba oare daca ceea ce sa intamplat putea fi evitat ? " O situatie descrisa ca reala devine reala prin consecintele ei " chiar daca vorbim de martienii sau adevaruri ce se vor autoprofeti in timp. Restul poate fi aflat de la R.K.Merton sau Thomas.

Cred ca Belle are mare dreptate. Si pe mine m-au deranjat greselile de pe acest site. Mai mult decat in alte locuri, pentru ca aici se presupune ca intra oameni ceva mai “spalati”. Nu vorbesc de litere mancate, cuvinte pocite, astea vin din tastatura si din neatentie, e normal ca, daca te concentrezi pe continut, sa nu mai dai atentie formei; vorbesc de greseli de exprimare (“nu ma risc”, “nu se merita”, “ca si “ folosit total aiurea, nu pentru comparatii, cum ar fi normal, “am decat doua mere” etc.) Nu sunt cusurgioaica, insa mi se pare inadmisibil ca oameni care citesc sa se exprime astfel. De cratime puse gresit nici nu mai pomenesc…
Pe un site de vanzari-cumparari nu comentez, acolo intra tot soiul de oameni, poate nu toti au avut posibilitatea de a ajunge la un nivel de cultura decent; nu mi-ar trece prin minte sa ii condamn nici pe cei plecati din tara, e evident ca o limba nevorbita capata o rigiditate, iar ceea ce mi se pare minunat in cazul lor e ca nu aluneca in uitare.
Insa greselile de care vorbeam mai sus sunt greseli de fond, nu de forma, cum spunea cineva mai sus!! Si, poate gresesc eu, dar cred ca limba unui popor e cel mai de pret bun; si mai cred ca poti judeca foarte repede un om dupa cum se exprima !! … si, poate si mai bine, dupa cum accepta o observatie…
Felicitari lui Bluey pentru cele scrise, sunt intrutotul de acord cu tine. Si nu inteleg de ce multa lume se ia de Belle, ea a pus doar aceasta problema, n-a dat cu parul.
Pentru Rangi: nu te obliga nimeni sa scrii/vorbesti corect limba romana, nici daca traiesti aici, daramite acolo; insa, daca cineva iti face o observatie nu ai voie sa te superi, limba e un loc comun in care ne intalnim toti, cu regulile sale (de aceea exista aceste reguli!!). Cand cineva intra pe un forum, isi insuseste regulile acelui forum, de ce crezi tu ca nu e acelasi lucru si in cazul limbajului ?! Iar greselile de care vorbea Belle sunt greseli de FOND nu de FORMA. Mi se pare o dovada de superficialitate in gandire catalogarea ta gresita.
Bravo, Paianjenule.
Dar e ceva aici care m-a uimit: comentariul acesta era legat de utilizatorii de aici, din Romania; majoritatea raspunsurilor (si polemicilor) au venit din partea celor plecati. Nu voi erati cei vizati! Si inca un amanunt: voi nu mai locuiti aici, nu stiti ce inseamna sa mergi in fiecare zi cu RATB-ul si sa te crispezi auzind sute de poceli senine!!! E ingrozitor, putine lucruri te-ar putea deprima mai mult in aceasta tara. Politica si economia, chiar de lasa de dorit, se presupune ca sunt perfectibile si ca lucrurile se vor imbunatati de la un an la altul. Dar faptul ca lumea nu mai vorbeste corect romaneste, ca fenomen, e un lucru care pe mine ma sperie; si totul e pe o panta descendenta….
Asadar, ne puteti intelege si pe noi, cei de-aici, ca suntem sensibilizati si ca locul acesta doare, ca o vanataie??
Asa cum un mesaj scris sau vorbit poate degaja frumusete prin forma si continut, un mesaj scris/vorbit cu greseli de exprimare degaja uratenie..