comentarii

- Vai ce multă verdeaţă şi câtă linişte este aici! se minună Luca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
partea a-II-a - de sami_paris74 la: 27/09/2016 14:33:58
(la: Te voi iubi pina cind moartea ne va desparti!)
- Am înţeles stăpâne, aterizăm lângă lac, are un peisaj mirific! ţipă ea.
Pe o pajişte imensă văzură o cabană mică, pesemne căsuţa unde se adunau lebedele noaptea ca să doarmă. Toată pajiştea era împrejmuită cu un gard de sârmă vopsit cu verde. Vederea lebedelor îi linişti.
În mijlocul lor era o lebădă, una singură, cu penele de culoare neagră.
- Daptubule, benga (futu-te, drace), zise Nicu la vederea lebedei negre. Asta-i cioară, fă!
- Ba nu-i, mă, cioară, ce-ai, ai înnebunit? E un pui, încă nu şi-a schimbat culoarea penelor.
În pădure începu să se lase noaptea întunecată şi înfricoşătoare.
- Hai, să intrăm în căsuţa aia, găsim noi, acolo, un loc şi poate avem norocul să dormim împreună cu ele.
- Da, Nicule, bine-ar fi, şopti ea înfrigurată, gândindu-se din nou la ultima noapte de dragoste din Ungaria.
Angelica se dezbrăcă de cămaşă. Nicu o răsturnă pe spate şi-i muşcă sfârcurile. Ea se muie ca o cârpă, încercând în întuneric să-i găsească privirea.
- Doamne-Dumnezeule, ce-mi place, ţipă ea din ce în ce mai excitată. Muşcă-mă, Nicule!
Făcură dragoste până se lumină de ziuă.
- Îţi plăcu, Angelico?
- Îmi plăcu, Nicule! Lângă tine mi-ar place să trăiesc până când moartea ne va despărţi. Dar, ce-i cu tine, că niciodată nu ai fost aşa de aprins de când cu întâmplarea cu gogoşile… când ţi-ai ars degetele!
- Păi, cred că toate vin de la cap, Angelico; de când m-a lovit ăla cu greutatea de la cântar în cap, cred că ceva s-a întâmplat în creierul meu. De atunci se ridică nivelul la carul meu, de parcă-i aracul pe care se sprijină fasolea.
- Da, mă, da! Să ştii că mă uimeşti, niciodată n-a fost aşa de ţeapănă ca acuma.
Spre ziuă, o lăsă dezvelită, se apropie de urechea ei şi o sărută pe buze, unde-i cea mai dulce sărutare din timpul iubirii. Ea deschise ochii şi-i spuse plină de dorinţă:
- Hai, Nicule, ia-mă în braţele tale, te vreau încă o dată!
- Nu, fă! Nu! Tu nu vezi lebedele? Ce norocoşi suntem că dormim împreună cu ele! Afară plouă şi mi-e teamă să nu vină proprietarul.
Ea se apucă să strângă lucrurile, cămăşile, câteva rufe, încă umede şi le aşeză într-un rucsac jerpelit. Cămaşa lui o împături cu delicateţe, o apropie de buze, o sărută de câteva ori.
- Uite, Nicule, cu cămaşa asta vreau să te îmbraci, e lolo (roşie) şi mă atrage, mă excită la nebunie.
Nicu începu să cânte:
„De când te-am cunoscut pe tine
Sunt cel mai fericit bărbat.
În tot ce fac şi, chiar când zbor,
Un singur lucru vreau,
Să-ţi fiu mereu pe plac.”
răspunsuri - de gaga la: 07/10/2005 10:09:34
(la: 24 de intrebari "Viva")
01. Care este cea mai mare placere a ta?
- să mă plimb oriunde: în parc, în ţară, în occident, în orient...etc

02. Care este cel mai valoros lucru pe care-l ai?
- copiii mei şi dl. gaga fără de care nu ar fi existat copiii pe care îi am

03. Cine te-a influentat cel mai mult in viata?
- eu

04. In ce ai vrea sa te reincarnezi daca acest lucru ar fi posibil?
- într-o pisică persană

05. Care este scriitorul tau preferat?
- nu pot să spun că este numai unul. oricine care scrie ce-mi place

06. Cu ce ocazie mintzi?
- când vreau să scutesc pe cineva de suferinţă

07. Ce-ti place cel mai mult sa faci in timpul liber?
- să beau cafea şi să stau la discuţii cu prieteni, să primesc musafiri

08. Ce detesti la altii?
- snobismul

09. Daca ai putea sa-ti schimbi un atribut fizic, care ar fi acela?
- Dumnezeu ne-a creat pe fiecare într-un echilibru perfect, aşa că dacă încerci să schimbi ceva strici echilibrul

10. Unde si cum ti-ar placea sa traiesti?
- Ha, ha! în Evul Mediu, într-un castel cu încălzire centrală!

11. Ce admiri cel mai mult la o femeie?
- puterea de a-şi purta ridurile cu mândrie când ajunge la vârsta a III-a

12. Ce admiri cel mai mult la un barbat?
- umorul

13. Cand si unde te-ai simti cel mai fericit(a)?
- la maternitate, când am auzit primul scâncet al copiilor

14. Care este personajul de fictiune pe care il preferi?
- Ion Iliescu!?

15. Ce te caracterizeaza cel mai bine?
- zâmbetul

16. Care este motto-ul tau?
nimic nu este imposibil de realizat!

17. Ce ti se pare a fi "culmea durerii"?
- să pierzi pe cineva drag

18. Ce ierti la altii?
- tot în afară de minciună

19. Care este principalul tau defect?
-sunt uşor impresionabilă

20. Care este culoarea ta preferata?
- verde

21. Care sunt numele tale preferate?
- Irina, Simona, Tudor, Luca, Mara, Mihnea, Matei,

22. Cine este cea mai mare iubire a vietii tale?
- dl. gaga

23. Ce ai si ti-ai dori sa nu ai?
- credit ipotecar

24. Ce nu ai si ti-ai dori sa ai?
- 20 de ani

„― Copiii sunt buni. Iar - de cosmacpan la: 20/06/2006 20:25:04
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)
„― Copiii sunt buni. Iar dacă lucrezi cu ei, ajungi inevitabil un romantic. Ceea ce nu este chiar atât de rău.”

După cum socotea ea, oricine ar fi putut să-şi treacă viaţa în revistă, să aleagă un an şi să spună: "A fost cel mai bun." Pentru fiecare există un moment special când toate se leagă în chipul cel mai liniştit, măreţ şi minunat. De-abia mai târziu îţi dădea prin gând să te întrebi cum de se putuse întâmpla aşa.


adunat de pe site:

Era odata un tanar care cand era mic vroia sa se faca un "mare" scriitor.
Cand i s-a cerut sa defineasca "mare" a spus:
"Vreau sa scriu chestii pe care sa le citeasca toata lumea, chestii la
care
lumea sa reactioneze emotional, lucruri care sa-i faca sa strige, sa
planga,
sa urle, sa se zbata de durere, disperare si manie!"
Acum lucreaza pentru Microsoft si scrie mesaje de eroare....
#129015 (raspuns la: #128962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de buna seara.............. - de cosmacpan la: 20/06/2006 20:27:28
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)
„― Copiii sunt buni. Iar dacă lucrezi cu ei, ajungi inevitabil un romantic. Ceea ce nu este chiar atât de rău.”

După cum socotea ea, oricine ar fi putut să-şi treacă viaţa în revistă, să aleagă un an şi să spună: "A fost cel mai bun." Pentru fiecare există un moment special când toate se leagă în chipul cel mai liniştit, măreţ şi minunat. De-abia mai târziu îţi dădea prin gând să te întrebi cum de se putuse întâmpla aşa.


adunat de pe site:

Era odata un tanar care cand era mic vroia sa se faca un "mare" scriitor.
Cand i s-a cerut sa defineasca "mare" a spus:
"Vreau sa scriu chestii pe care sa le citeasca toata lumea, chestii la
care
lumea sa reactioneze emotional, lucruri care sa-i faca sa strige, sa
planga,
sa urle, sa se zbata de durere, disperare si manie!"
Acum lucreaza pentru Microsoft si scrie mesaje de eroare....
#129016 (raspuns la: #128962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cercurile mele - de anisia la: 05/01/2007 06:41:05
(la: Cercuri, cercuri…)
sunt doua inele simple, de argint, ascunse intr-o cutiuta de catifea verde.
_________
Criule... ce bine ca esti, ce minune ca sunt... Miss Cafeneaua 2006!
maan - de picky la: 27/11/2007 15:03:47
(la: Oameni)
Vai. Sunt copleşit. Deunăzi chiar am vorbit prin cafenea de minunăţia de blog a lu' javra aia roşie.

Fusese. Poate că va mai şi fi.
#260085 (raspuns la: #260075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce ce se se petrece an coltul asta? :)) - de Sancho Panza la: 26/10/2008 12:02:12
(la: singuratate)
vai ce leme rea sunte-ti! :))

sisto, cred ca faci o ciorba minunata, nu-i asa? sau ghiveciul iti iese mai bine?
POVESTE DE CRĂCIUN - de Areal la: 19/12/2008 10:45:44
(la: Bucuria Sarbatorilor)
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată, în vremuri deloc îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o famile de ţărani care avea doi copii. Tatăl nu credea în Dumnezeu şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul. Soţia lui credea însă, şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.
Într-un ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în satul în care locuiau. L-a invitat şi pe el, dar a refuzat:
"Prostii, dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru? Nu pot să cred aşa ceva, n-are nici un înţeles!"
Aşa că ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă. N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a aprinde focul pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încă unul. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre ţările calde pentru perioada de iarnă, când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite şi fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam. Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele să stea. Este călduroasă şi sigură, ar putea să-şi petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii."
Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles. S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare. S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu.
Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă.
"De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă că acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieţui furtunii?"
Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om.
"Doar dacă aş fi unul de-al lor, aş putea să le salvez!", a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermă, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au urmat-o spre acel loc sigur. Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte:
"Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!"
Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme:
"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de om?"
Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne salveze.
"Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!"
Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniştit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi a rostit prima rugăciune din viaţa lui:
"Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!"
#374702 (raspuns la: #370406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de paula_vs la: 22/09/2011 18:13:44
(la: Extemporal la Vara 2011!)
asa deci,pai unde nu-i cap vai de ...cauciucuri,hihi...asadar pasesc cu intentii marete de scaldat spre minunatul lac Ursu pe treptele scarii de lemn fara sa tin cont de faptul ca mai si aluneca ,asta e proprietatea lemnului ud,parca ar fi un sapun ud,in momentul acela cele doua picioare din dotare fac doua arcuri perfecte de cerc in fata si ma trezesc cu poponeata pe treapta de sus la jumatate de metru deasupra luciului apei,zdruncinata bine la partile posterioare mai aud si comentariul unui flacau de peste prut...vai di mini ce piriculos ii aci,ce nu stiu daca in bascalie sau la modul serios dar mi-a dat mana sa ma pun pe roti,am ramas cu bucile paradite vreo cateva zile mai ales ca am ceva gabarit
#621936 (raspuns la: #621935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
areale - de om la: 26/05/2009 19:17:48
(la: CUI???)
S-o luam metodic:
-karma de abia am scos-o de sub punctul de inghet, asa ca la inceputul timpuriu al primaverii; = pt ca vad ca te preocupa serios karma, nu-mi ramane decat sa-ti spun felicitari pt + :)

-la contacte nu am pe nimeni, ca nici nimeni nu mi-a cerut sa-l contactez; = vezi raspuns admin

-utilzatori blocati, vai de capul meu, asta imi mai trebuia! = mai tie iti place ca te ia unii la misto. Fii si tu mai ciufut, blocheaza pe cine te ia la misto:)) Il locul tau, l'as bloca pe picky si i-as da advertisment lui om :)

-mesaje ce sa zic, nu trimit la nimeni, ca sa nu deranjez, dar nici nu primesc deloc! = ce fraier esti. MP-ul este mult diferit de ce se vede on-line;) Eu zic sa incerci, dar nu cu mine :)))

-subiectele mele=putine si neinteresante; = aici esti in avantaj conform "proverbului": decat mult si fara rost (ca unii;), mai bine putin si prost :)

-la bookmarkuri le tin pe cele unde ma invata sa postez din alta parte poze! = n'are treaba cu karma

-votare in verde sau in rosu, nu, pentru ca nu sunt sigur cum se invarte roata! = ce fraier esti! aici gresesti masiv...da la sageti cum vrei ca este oricum bine pt tine. Nici macar nu trebuie sa intrii pe confe ;)

-comentariile le vizualizez cele mai bine, mai putin ale contactelor, ca efectiv nu am; = n'are treaba cu karma

-prin preajma, media este de cca.20, cam la fiecare intrare a mea, mai putin dimineata, cand dormiti! = n'are treaba cu karma cat stai pe cafenea...daca stai ca momaia fara sa butonezi sagetile,sa moderezi si sa comentezi...este ca si cum nu ai fi!

Asa ca multumesc celor care ma modereaza! = pai parca erai confirmat acum cateva luni? Cum naiba ai ajuns la neconfirmati???
Eu as spune ca sa-l intrebi pe admin de ce ai redevenit neconfirmat!
de ce vai?????? - de orel_k1 la: 17/09/2003 08:32:01
(la: Decoleaza!)
de ce vai??????
#290 (raspuns la: #37) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu a fost Holocaust!!! - de dan-calin la: 14/10/2003 07:09:05
(la: A existat holocaust in Romania?)
Ma bucur ca anonimul a devenit AURELIA. Minunat.
Razboiul inseaman monstruozitati. Chiar si rasism.
Dar acesta nu este HOLOCAUST asa cum a fost el definit.
Daca vizitezi muzeul Holocaustului din SUA vai afla, si asta se poate vedea si on line, ca din România nu a plecat nici un tren spre lagarele de exterminare.
Evreii din România nu au fost trimisi in masa in lagare, nu au fost executii in masa, gropi comune si camere de gazare. Evreii morti au fost ingropati dupa datina, in cimitire. Care inca exista.
Ai tu informatii, sau raspunsuri la intrebarile mele? Vezi mesajele mele precedente.

Daca vrei totusi sa sustii ca in România a fost Holocaust, atunci am sa aplic aceeasi judecata si aceeasi scara de valori, ca ale tale, la alte intimplari din lumea asta. Si poate nu vei fi multumita. Dar va trebui sa te privesti in oglinda si sa spui: Cum am putut face asa ceva.

Deocamdata astept informatii concrete despre Holocaust in România.


#1274 (raspuns la: #1246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un cadou pentru Catalina - de Zamolxe la: 07/11/2003 21:20:35
(la: ROMANIA)
Limba noastra

Limba noastra-i o comoara
In adîncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastra-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.

Limba noastra-i graiul pîinii,
Cînd de vînt se misca vara;
In rostirea ei batrînii
Cu sudori sfintit-au iara.

Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.

Nu veti plînge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cît îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.

Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate,
- Te-nfiori adînc si tremuri.

Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.

Limba noastra-i limba sfînta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng si care o cînta
Pe la vatra lor taranii.

Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.

Strîngeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde
- Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.

Rasari-va o comoara
In adîncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Alexei Mateevici

(imnul Republicii Moldova)
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Irak- vai de soarta ta - de Hypatia 13/01 - de DORU E la: 14/01/2004 16:16:53
(la: Sadam a fost prins!)
Citind numai comentariul d-voastra , nu pot sa nu fiu de acord cu "vai de soarta ta" . Dar in acelasi timp, ca israelian mi s-a luat o piatra de pe inima . Nu pot uita ca Sadam a urit Israelul si pe israelieni , desi nu a avut niciodata ceva comun cu ei ( teritorial).
Cind Israelul a bombardat reactorul atomic din Irac ,in anii 80, a facut-o ca aparare , inainte de folosirea unei bombe atomice de catre un om irational si periculos cum era Sadam . Si era un pericol recunoscut in toata lumea , dar cind nimeni in lume nu a facut nimic . Deasemenea , nu trebuie uitat ca in razboiul din gilf din ianuarie 91 , Sadam a bombardat Israelul cu peste 60 de rachete skad , desi in acest razboi , Israelul nu a participat . Sadam a fost un om periculos pentru toata lumea nu numai pt. Israel . Razboiul Americanilor din Irak nu a pornit impotriva poporului irakian , sau impotriva civilizatiei irakenilor . Razboiul a fost pornit impotriva conducerii periculoase a Irakului , pentru pacea in lume . (problema petrolului , nu cred ca a avut mare importanta , deorece americanii au petrolul lor si mai au aliati carora nu le lipseste petrolul - Saudia, Kuweit si altii ) .
Cu un lucru sint de acord : fiecare popor , mai evoluat sau mai putin evoluat , are dreptul sa-si aleage singur conducatorul . Si numai poporul . Orice incercare de intervantie din afara , e sortita pina la urma , esecului . Dar , ca Israelian , nu pot sa nu rasuflu usurat , cind unul din dusmanii Israelului ,a disparut , cel putin temporar ( caci asa cum precizati , miine se poate naste altul ) .
Marea intrebare este ce vor face americanii de aici inainte . Eu personal , nu le dau mari sanse de reusita , desi le-o urez .
#8059 (raspuns la: #8018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Subject: Scrisoare/petitie on line re: emisiunea CNN despre Roma - de (anonim) la: 09/03/2004 22:50:14
(la: Romani in strainatate)
Mesajul din anexa este trimis de la unii romani la altii prin e-mail si m-am gindit sa scurtez viteza de propagare prin afisarea lui aici. Se poate sa scriem o scrisoare si mai buna si mai la obiect dar este bine ca se face ceva / se ia o atitudine vi-a-vis de porcariile din mass-media. POATE AR TREBUI SA AVEM A MASS MEDIA POLICE si sa-ti pocnim cu un protest pe baieti de cite ori o ia razna. INCLUSIV CU UN PROTEST AL COMUNITATII LA DEPUTATII SI SENATORII DE UNDE AU SEDIUL BAIETII DIN RESPECTIVA MEDIE. Apropo de alegatori fericiti.... :)

------------------------

Subject: Scrisoare/petitie on line re: emisiunea CNN despre Romania



Dragi prieteni,



Am primit urmatorul mesaj din partea editorului revistei "Romanul Canadian":



Draga frate roman,



Intrucit am fost deseori solicitati sa raspundem la probleme referitoare la stereotipuri de imagine despre romani din media internationala (copiii strazii, droguri, abuzuri asupra copiilor, trafic cu copii, pedofilie), Revista "Romanul Canadian" s-a alaturat demersului comun al unui numar de organizatii comunitare, culturale, de business romanesti si persoane fizice din toata lumea, referitor la emisiunea recenta a CNN a lui Aaron Brown care a fost transmisa repetat si la ore de virf.



Scrisoarea a fost realizata si trimisa realizatorului emisiunii, si mass mediei romanesti, urmind sa trimitem si altor organizatii de media.



Textul scrisorii in engleza si romana il gasiti aici:



http://www.petitiononline.com/CNNRom/



Acesta este un efort lobbystic romanesc comun pentru a cere prezentarea echilibrata a Romaniei si a romanilor de pretutindeni folosind canale mediatice globale.



Cei care se raliaza cu pozitia exprimata va rog sa semnati online. Va rog sa specificati tara (Canada), si sa comentati daca doriti cind semnati.



Dr. Leonard N. Vulpe, Editor
Revista "Romanul Canadian"
jurnalism on-line, da! - de (anonim) la: 16/03/2004 11:00:06
(la: Jurnalismul online, un nou gen literar?)
Personal cred ca e si asta un mod de a ne face cunoscuti in strainatate(cel putin).Inafara nu prea au cunostinte si despre buna,vechia si sanatoasa noastra cultura.
Eu am inceput sa colaborez cu o televiziune locala din Italia si sunt in criza de informatii valide,proaspete,serioase si on-line,asa cum imi vine cerut aici.
Atunci....
#12183 (raspuns la: #585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intelegeti-ma. Sint (vai) unu - de Florin Iaru la: 17/03/2004 09:03:32
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Intelegeti-ma. Sint (vai) unul din capetele de afis ale acestui curent. Mie imi pare cel mai rau ca s-a terminat. Dar asta e parerea mea. De ce? Am explicat in articol.
#12261 (raspuns la: #12236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vai, vai, nici nu-mi vine sa - de Duduia Lizuca la: 29/03/2004 13:35:29
(la: Cum se zambeste pe Internet?)
Vai, vai, nici nu-mi vine sa cred, mai bine sa ma corectez singura pana nu ma corecteaza altcineva - "SAU", nu "s-au" ...

tsk tsk tsk.... :)
#13001 (raspuns la: #12875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vorbe la o expozitie(*) - de Dinu Lazar la: 28/04/2004 17:17:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Poate unii vor spune - ia, ce mare scofala sa faci o poza, acolo.
Ce mai e fotografia in ziua de azi?
Putem sa ne uitam la imaginile realizate aici de Mihai Moiceanu si sa spunem mai degraba ce nu este imaginea buna si implicit, ce nu este fotografia realizata de el.
Nu este impushcarea subiectului, nu este declansare fara motiv, nu este cautarea unei stari fara a avea idee de compozitie si de limbajul plastic, nu este imaginea fara motiv si ideea fara imagine.
Cumva, imaginea lui este, si vine din, acel rar moment care ne arata de fapt din cite momente nemuritoare se compune – sau se poate compune – timpul pe care il petrecem.
Fotografia lui Mihai Moiceanu este la urma urmei ca imaginea unei stele care o vedem ziua in amiaza mare vara cind ne uitam intr-o fintina si vedem acolo departe in acel loc neasteptat o sclipire albastra - e steaua de deasupra noastra, pe care altfel nu o putem zari.
Artistul surprinde cu delicatete si precizie momente fugare in peisaj, care dureaza numai o fractiune de secunda si le transforma in eprubete temporale cu nonsalanta unui creator de linii, de stari, de lumini si de compozitii baroce, ascultind parca mereu o ascunsa muzica a apelor si a inaltimilor si, culmea, facindu-ne sa o auzim si noi.
Compozitia imaginilor sale este in majoritatea cazurilor una descriptiva, care creeaza iluzia unui univers coerent.
Este numai iluzia, pentru ca intr-un fel sau altul, folosind un limbaj plastic simplu si interesant de analizat, ne strecoara in suflet certitudinea temporalitatii, a secundei care zboara si a momentului pe care daca nu il vedem in imaginea realizata de el, l-am pierdut pentru vecie.
Dincolo de imaginea unei lumi aproape linistite, de fotografia unei secunde in care liniile se compun intr-un cadru unic, de muntii cu vai albastre si de viata uneori panoramica a fotografiilor sale, Mihai Moiceanu pare a fi ca spiritul acela care fara sa cunoasca si sa vada marea, paseste in apa adinca si pina atunci fara valuri si se scufunda, chemat de o pasiune de nepovestit.
Povestea lui e ca povestea valului; incearca sa ne spuna ceva si cind e foare aproape de suprafata, este motivul acelei furtuni mari cu valuri albe si cer violet; si cum muntele nu este altceva decit un val urias si impietrit, el incearca sa foloseasca fotografia pentru a exprima intr-un mod aparent calm o stare de iubire adinca si devastatoare.
Si cred ca reuseste.
(*) Bucuresti, galeria Galateca, pina pe 8 mai, intre orele 8-18
#14679 (raspuns la: #14637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...